Ce-ar fi sa adoptam bunici?
2009 January 13 at 10:08 am
Dupa un revelion printre batranii de la Urgenta, lui Cristian Grindei, cititor al acestui blog, i-a venit o idee. Mie mi se pare foarte frumoasa. Voua?
Revelion cu Spitalul de Urgenta
Am trait, recent, o experienta noua: revelion la spital, langa socrulmeu, aflat in coma la Spitalul de Urgenta Floreasca, sectia terapie intensiva. Pentru ca il cheama Vasile, soacra a decis sa-i fim alaturi la intrarea in noul an.
Zis si facut: la fix am intrat in salon, unde erau cateva asistente (obligate prin fisa postului sa tina aproape de patul bolnavului) si inca 7-8 bolnavi, in covarsitoarea lor majoritate, batrani. Pentru cateva minute, am fost lasati singuri, una dintre asistente declarandu-ne “sefi” (o fi fost o invitatie sa ne jucam la aparatele care impanzeau zona??). La intoarcere, toate aveau cate un pahar in mana, iar una din ele, plina de veselie, a invitat pacientii constienti la “o gura de sampanie”. Vreo 2 batranei au fost imbiati sa guste cu paiul, in timp ce o batrana dezbracata (ulterior am aflat ca fusese medic) striga sa i se taie “strugurii si vrejurile” care o tineau tintuita in pat (adica perfuziile si celelalte fire care ii monitorizau functiile). Ea nu a primit sampanie, in schimb a fost imobilizata, pentru ca dadea semne clare ca nu este constienta de ceea ce i se intampla. Alaturi de ea, un alt pacient, infofolit intr-o patura, striga destul de puternic dupa apa. Avea cel mult 40 de kilograme, expresia “piele si os” fiind descrierea perfecta pentru infatisarea sa.
Toti pacientii constienti (sau care nu dormeau) ne priveau intr-un mod greu de descris. Eram singurii vizitatori, iar faptul ca vedeau pe cineva care lasase petrecerea de Revelion ca sa vina la capataiul unui parinte ii facea, probabil, sa-si doreasca acelasi lucru. Nu sampania asistentelor.
In seara aceea mi-a venit o idee. Nici macar nu stiu daca este noua. Foarte probabil nici macar nu e practica: ce-ar fi daca am putea “adopta” batrani, asa cum adoptam copii? Nu ma refer la o adoptie cu acte. Ce-ar fi daca oameni care si-au pierdut un parinte sau pe amandoi ar avea posibilitatea de a le oferi copiilor lor niste bunici? Daca, in loc sa piarda o zi sau doua la mall, pentru shopping, ar vizita niste batrani care au uitat ce inseamna sa primesti musafiri ? Cum ar fi daca acesti batrani (altfel singuri) ar avea pentru cine pregati, de Craciun, un pranz festiv? Sau daca ar avea cui sa dea un telefon sa povesteasca despre durerea reumatica din spate? Ce-ar fi daca, in cele din urma, ar avea vizitatori la spital, in noaptea de Revelion? Evident, nu traiesc cu iluzia ca ar fi mare imbulzeala la “adoptia” de batrani, dar daca macar cativa vor inceta sa traiasca si sa moara insinguratate, ar fi minunat!
Am scris toate astea cu gandul la acel “tataie” din spital, un sac de piele cu niste ochi speriati si tristi, ca ai supravietuitorilor din lagarele de concentrare. Omul ala nu avea nevoie de apa, ci de cineva…
Cristian Grindei (pe blog, Sandman)
Conform zicalei “cine nu are un batran, sa si-l cumpere!”, cred ca ar fi un lucru placut atat pentru copiii deveniti nepoti, cat si pentru sutele de batrani parasiti de familie prin aziluri, dupa ce si-au lasat agoniseala de o viata urmasilor.
Si mai cred ca si noi, adultii, inca am mai avea cate ceva de invatat din experienta lor de viata.
@ cristi ideea nu e noua , dar e minunata shi atemporala! am citit candva , intr-o revista de femei ( daca nu ma insel) ca o tanara familie , care avea copil , dar nu mai avea parintzi , shi care suferea ca al lor copil nu se poate bucura de bunici, a facut ceva cam cum zici tu , si uite asa , au fost facutzi fericitzi shi ” bunicii’ shi copilul ( parintzii implicit!)ar fi o lume mai buna, pentru ca asa cum zicea steinhardt ” daruind , vei dobandi!”; din pacate sunt destule familii in care exista batrani, dar sunt…invizibili, chiar pentru propriile lor rude…
imi place postul. faci o treaba f buna simona ajutand cititorii cu talent.
zau nu vreau sa bagatelizez subiectul. initial nici n-am vrut sa comentez la el. dar pina la urma pe undeva e bine ca n-au aparut pe youtube filmulete facute cu telefonu.
“Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” Porunca a cincea.
Ideea este foarte buna, dar aceasta ar insemna ca niste functionari de la primarii -unii dintre aceia care intorc o hartie de pe o parte pe alta si te privesc cu ostilitate atunci cand iti permiti sa-i deranjezi – sa puna la dispozitia persoanelor ce doresc sa “adopte” batrani, adresele acestora si, eventual, sa ii insoteasca la domiciliul batranilor. Tot acesti functionari ar trebui sa monitorizeze familiile ce “adopteaza” batrani pentru a evita ca acesti batrani sa fie escrocati, asa cum se intampla de multe ori.
Eu imi iubesc enorm bunicii si sunt de acord ca fiecare copil creste mai fericit daca are si bunici, iar din punctul asta de vedere ideea cu infiatul de bunici pare buna, insa nu uitati ca acei batrani care va starnesc acum mila poate sunt niste oameni fundamental rai. Poate si-au alungat copiii, poate nu au putut sa faca copii si nici n-au adoptat niciun copil (dovada de egoism), poate, dupa modelul vazut la parinti, copiii lor sunt niste nesimtiti si nu le pasa de batrani.
Ce vreau sa spun eu e ca, chiar daca ti se rupe inima de mila lor la o prima vedere, asteptati-va sa gasiti si caractere execrabile la acesti batranei singuri si abandonati. Sper sa nu vorbesc aiurea, dar exista niste motive pentru care ei au ramas singuri pe lumea asta…
@bubu
Imi place sa cred ca toti pornim de la ideea ca oamenii de langa noi sunt buni, cel putin pana la proba contrara. Sigur ca sunt persoane care sunt singure pentru ca “si-au facut-o” cu mana lor, stabilirea unei astfel de relatii ar fi exclusiv benevola.
In cele din urma, ar fi un succes daca macar noi , cei mai tineri, ne-am aduce aminte de parintii/buncii pe care inca ii mai avem in viata, astfel incat sa nu regretam la disparitia lor indiferenta si lipsa de timp.
nu conteaza daca si-au indepartat sau nu familia. cu totii meritam o a doua sansa. ideea e frumoasa si chiar daca nu se va pune in practica vreun plan,important e ca pe mine m-a facut sa-mi sun bunica sa vad ce mai face. nu prea m-am inteles cu ea la telefon dar s-a bucurat.
Multumesc domnului Grindei.
@guta
Fara domnu’ te rog… port pantaloni scurti…Sandman e suficient, Simona mi-a facut supra publicitate, merci
Obiectiv indeplinit daca doi-trei bunici au fost adusi in memorie.
Am putea sa facem o campanie intreaga pe tema asta…Zic.
Eeeee…daca am reusi s-o imbracam pe Mihaela si sa-i dam niste bunici in locul tigarilor….nu tin sa am paternitatea acestei idei, chiar nu conteaza cine ar face ceva concret, jur pe rosu ca i-am scris Simonei doar pentru ca aici vizibilitatatea este mai buna.
@Sandman
Nu vreau sa par crunta si plina de prejudecati. Pur si simplu mi se pare dubios cum ajung unii oameni singuri-singuri la batranete. (exceptandu-i pe cei teribil de ghinionisti care si-au pierdut intreaga familie in vreun accident tragic).
M-ai facut sa ma simt foarte prost
Incerc sa fiu pe cat posibil o umanista, am in general incredere in oameni, dar eu nu mi-as lasa copilul cu un astfel de bunic pe care stiu ca proprii copii l-au parasit. Mi-as pune niste intrebari…
pe blogul asta s-a intimplat azi un lucru frumos si rar: lui Cristian i-a pasat de ceva durere si singuratate, Simonei i-a pasat de gandurile lui Cristian si a decis sa le imparta cu noi, iar noua ne-a pasat suficient de bunici si parinti incat sa ne dorim sa fie alaturi de noi, cu prezenta, cu glasul sau doar cu amintirea.
multumim, Cristian si Simona, ca ne-ati facut sa ne pese.
mi-am sunat si eu acum bunicii care m-au crescut pana la 6 ani (plus, dupa aia, in multe vacante). mai multi oameni care au citit postul mi-au spus ca sunt foarte frumoase gandurile lui sandman. si ca s-au gandit la bunicii lor si i-au sunat.
Inca o data, victorie.
@ Sandman
Asta-i varianta “de criza” la “CINE N-ATRE BATRANI SA-SI CUMPERE!” ???
Ideal ar fi sa nu avem nevoie de un blog pt. a ne aminti de parinti si de bunici…
yow,sandman,my nigger,povestea ta l-a facut pe guta sa scrie cu cratima,you rules,dog!
Ptr. Simona Tache,
Itzi propun sa-l adoptzi pe Ion Iliescu !
cine n-are batran sa-si cumpere, parca asa era o vorba.
@nicu pruna : pentru iliescu, as sugera sa se reia adoptiile internationale. si pentru ca nu ar fi frumos sa ii despartim, sa ii ia cu el si pe vacaroiu sau alti cativa asemenea.
poate si pe popandaii aia imbracati in satin mov de la curtea suprema de justitie.
Ca sa descretim fruntile , stand la o coada d-aia romaneasca si injurand la fel de romaneste in gand, un alt gand a trecut ca glontul: daca Romania bate record dupa record la cel mai lung carnat, cel mai mare tort cu frisca, cei mai multi Mosi Craciun la un loc, de ce nu si Cea mai mare adunare de bunici/nepoti intr-un loc public ????
Ca sa fiu in ton cu audienta: Carol ???
Ideea adoptării e foarte frumoasă şi umană, sunt cu totul de acord şi mă bucur mult că v-a venit această idee. Acum ar fi frumos dacă s-ar putea lansa pe plan naţional această iniţiativă. Dacă aş putea, aş participa şi eu la realizarea ei – cu toate că stau la ţară (izolare). Pe Iliescu şi compania sa bucuros i-aş trimite spre adopţie în Orientul Mijlociu.
@bubulina:
N-ai de ce sa te simti prost. AI DREPTATE. Exista batrani tampiti si egoisti (asa au fost toata viata). In acelasi timp, rezonez si cu master Guta Yodda cand spune de o a doua sansa.
Lucrurile sint foarte nuantate; dar, desigur, subiectul nu sint batranii ci disponibilitataea noastra sufleteasca.
dincolo de batrani idiotzi , mai sunt si batranii senili, sau bolnavi rau; tatal meu , de exemplu are alzheimer; nu grav ( inca) din fericire; evit sa ma gandesc la felul in care va evolua maladia;e firesc deci sa stim cu cine “ne-ncuscrim”;oamenii bolnavi sunt de multe ori o companie neplacuta tocmai datorita bolii; asta nu inseamna ca n-au nevoie de afectiune si ingrijire;
tata meu a făcut 88 de ani în noiembrie, iar mama mea face 71 peste două săptămîni (s-a însurat cu una tinerică). despre mama am mai vorbit. în ceea ce-l priveşte pe tata, nu s-au inventat vorbe atît de frumoase ca să pot vorbi despre el.
@cruela:
Cu drag ajuti un om bun. Cine merita afectiune si ingrijire o s-o primeasca cu drag si fara discutie, daca urmasii sint de calitate.
@nedormitul:
Ai avut noroc cu tatal tau (desi mie mi-a trecut prin cap ca era cam pasiv cand o incasai), al meu s-a trezit pe cap cu mine si niciodata n-a reusit sa se bucure; se simtea mereu in competitie si facea tot ce-i posibil sa-mi taie macaroana ca sa se simta deasupra.
Daca o sa aiba tupeul sa ma sune vreodata, o sa-i spun atat: mori.
Cum spuneam, tot felul de situatii.
Ceea ce spuneti sustine ideea ca poti sa gasesti niste batranei cu suflet bun care sa inlocuiasca un bunic “de sange” care s-a dovedit a fi mai rau decat un strain…
@sandman : absolut! eu cred ca (mai) toti avem astfel de batrani in jurul nostru!!si din pacate mai avem si rude doar cu numele;o initiativa buna are ( or mai fi si altzii, io p-asta o stiu) parintele de la biserica sf. nicolae udricani , care invita de sarbatori ( si ii aduce cu autocarul) batranii de la un azil, la slujba si le da si cadouri;si evident le face cunostinta cu enoriashii din parohie; de asemenea acelasi parinte , care organizeaza multe pelerinaje, merge regulat , cu enoriashi shi cu cadouri , la valea plopului ( sper ca nu gresesc numele) unde alt preot cu har are grija ( exista un stabiliment) de copii orfani : sa aiba ce minca, ce imbraca si sa primeasca o educatzie ( inclusiv o meserie) pina cand implinesc 18 ani si ( teoreti) pot sa-si cashtige singuri piinea; sa le dea Dumnezeu sanatate la toti; si putere!
@Sandman:
Intelegi…
Ceea ce ai simtit tu este foarte frumos (si normal la cap, ca sa zic asa). Insa am rezonat si cu bubulina, a carei reactie mi s-a parut legitima.
Tu ai pus o problema si, dupa cum vezi, a avut ecou. Faptul ca unul mai pune un accent pe cate un aspect nu inseamna ca te si contrazice, chiar daca simti ca “taie” nitel din insufletirea ta. Ceea ce spui tu ramane valabil. Comentariile vizeaza mai degraba punerea in practica.
@no mistery
Undeva mai sus ziceam ca ideea este oarecum utopica, adica este buna dar mai greu de pus in practica.Si totusi, daca exista persoane care au de oferit putina afectiune, de ce sa nu o faca, mai ales ca sunt (prea) multi care au nevoie de asa ceva si nu primesc.Nu incerc sa propun o schema prin care sa luam de mana doi batrani de pe banca din parc si sa facem acte de proprietate pe ei…asa cum spunea si cruela mai devreme, exista multe moduri de a face ceva, nu neaparat in mod oficial, cu asistenta sociala in ceafa.
Faptul ca unii dintre noi si-au sunat bunicii si poate se vor gandi mai mult la ei in viitor mi se pare deja un lucru important.
Au trecut trei ani de cand discutati subiectul … Ce a iesit din curajoasa voastra initiativa?
@maria: nimic. dar de ce? ești de la poliția inițiativelor?