“Anna Karenina” de Morar şi Buzdugan
De câteva zile, cititorii îmi tot semnalează că Mihai Morar şi Daniel Buzdugan dau citire textelor mele de pe blog în matinalul lor de radio, ca şi cum ar fi ale lor. Oameni buni, spuneţi-mi ceva nou! Cei doi fac chestia asta de ani de zile, e deja rutină, ca să zic aşa… Academia Caţavencu se transformă constant în emisiune de radio. Textele noastre plecate luni noaptea la tipar se nasc din nou, miercurea, din gurile lui Morar şi Buzdugan. Poveştile întâmplate nouă pe care le scriem în ziar, li se întâmplă şi lor, identic. Ne informează cititorii sau le auzim chiar noi la radio. Acum vreo 3 ani, în timpul unei lecţii auto, mi-am ascultat, în lectura lui Buzdugan, o cronică TV din Cotidianul. Virgulă cu virgulă, mai puţin semnătura. Pe multe altele le-am ratat, dar le-au auzit prieteni, cunoştinţe, vecini. Acuma, s-a trecut si la blog…
Ca să scurtăm: anii trec, iar faptul că lui Morar şi lui Buzdugan le creşte cota de piaţă ne confirmă că sunt profesionişti, serioşi şi talentaţi. Bravo lor, dar mi-aş permite să le dau un sfat. Cred că ar trebui să treacă în etapa următoare. A venit momentul să se apuce şi de scris. Cărţi, fireşte, că de articole ne ocupăm noi. În locul lor, aş începe cu Anna Karenina, Un veac de singurătate şi Don Quijote. De În căutarea timpului pierdut m-aş ţine departe, că e imensă si ar fi prea mult de muncă la ea.
