Scrisoare deschisă către domnişoara Goe Băsescu
Acum un an, când Elena Băsescu a fost aleasă Secretar General al OTPDL, i-am adresat, prin intermediul contraeditorialului din Academia Caţavencu, scrisoarea deschisă de mai jos. Cu oarecare tandreţe, cu înţelegere faţă de fiinţa fragilă şi dezorientată intelectual care îmi părea pe atunci că este. Între timp, a depăşit cu mult limitele răsfăţului, iar fata sărăcuţă cu duhul, care spunea prostioare într-o limbă română de clasa a II-a, s-a transformat într-o gagică de-a dreptul impertinentă. Într-o domnişoară Goe, care s-a plictisit de jucăriile politice din România şi se dă cu fundul de pământ că vrea unele europene. Uite, dragă Elena (poate găseşti pe cineva să-ţi citească), ce drăguţă eram cu tine, acum un an, şi cum te învăţam de bine. Acum, ţi-aş spune doar atât: Lasă-ne, nene! Găseşte-ţi o pasiune care să nu facă de cacao o ţară-ntreagă şi lasă-ne! Uite, de exemplu, ai putea să te măriţi cu unul cu bani!
Scrisoare deschisă către Elena Băsescu
Dragă Elena,
Îţi scriu dintr-o cazarmă. În momentul ăsta, în jurul meu, e mult fum de ţigară, sînt multe glasuri groase şi zbîrniie cuvinte care încep cu “p” şi cu “f”. Ştii tu cam ce cuvinte. Chiar dacă nu le-ai auzit vreodată la Bamboo, le-ai auzit prin casă, cînd taică-tău credea că dormi. Dar mai bine să-ţi spun de ce-ţi scriu. N-am vrut, iniţial. Cînd s-a pus problema acestui contraeditorial şi am fost invitată la tastatură, am zis mai întîi “pas”. Apoi, am mai făcut cîteva sinapse (ştii şi tu cum e, la noi, fetele, e puţin mai anevoios) şi mi-am dat seama că, dacă te las într-o mînă masculină, o să ieşi mai ciufulită decît propriul tău coc, la prezentările alea de modă mai extravagante (chiar, cît îţi ia, după ce cobori de pe podium să ţi-l descîlceşti?). Şi am zis că o să o fac, totuşi, eu. Ca să te încurajez. Lumea în care tu tocmai ai căpătat o funcţie, pisi, e o lume a lor, a bărbaţilor. O lume în care femeile – dacă nu au bileţele prin buzunar – nu sînt ascultate. De-asta ţi-a spus tatăl tău, domnul preşedinte Băsescu, că ar fi bine să vorbeşti mai rar şi mai apăsat. Ce a uitat a fost să-ţi spună şi să vorbeşti mai puţin. Cu cît vei vorbi mai mult, Elena, cu atît îţi vor pune mai mult la îndoială inteligenţa. Sfatul meu e să răspunzi oricăror atacuri cu o tăcere prelungă. La fel şi oricărei întrebări legate de preşedinţia Norvegiei. Eu, în locul tău, aş reinventa politica prin tăcere. Aş face din ea o lume a frumosului mut. O lume în care oamenii vorbesc numai prin atitudine. Ai văzut In the mood for love? E un film de dragoste în care, în loc să-şi vorbească, protagoniştii se plimbă cu rîndul pe nişte scări. Uite-aşa te-aş vedea eu pe tine: plimbîndu-te mută prin politică, ca pe nişte scări. Te-am privit, odată, la o prezentare şi – deşi purtai nişte sandale cu tălpi de 20 cm şi nu aveai la dispoziţie scări – mi s-a părut că ai atitudine. Poate doar mi s-a părut, habar n-am. Dacă n-o ai, îţi iei şi tu un profesor de pantomimă să te înveţe.
Al doilea sfat pe care vreau să ţi-l dau ar fi să nu te enervezi. Vezi tu, una e să te enervezi pe Hrebe Jr. şi să-i dai papucii, o dată la două săptămîni, alta e să te enervezi pe tac-su şi să vrei să-l dai afară din politică. Îţi pune cineva demachiant în sticla de şampon şi ojă în cutiuţa cu gene false, cînd te afli în delegaţie pe plan local (am înţeles că ăla e planul tău preferat), nu te enervezi. Îţi înlocuieşte cineva discursul politic cu versuri din Căţeluş cu părul creţ, nu te enervezi. Dacă cumva, totuşi, îţi ieşi din minţi, aminteşte-ţi de sfatul nr. 1 şi nu vorbi.
Te-aş mai ruga să nu exagerezi cu decolteurile şi nici cu siliconul. Ghiolbanii ăştia nu sînt în stare să aprecieze femeile sexy. Alea şase voturi pe care le-ai pierdut la alegeri, cred că au fost din cauza buzelor. Nu-i bai, însă nu exagera.
Poate n-ar fi rău nici să te îndrăgosteşti, la un moment dat, de un student sărac. Sau de vreun membru mai modest al OTPDL de pe plan local. Nu mult, măcar vreo două-trei luni şi tot ar fi bine.
Nu în ultimul rînd, aş vrea să-ţi scoţi din cap prostia aia, cum că ai fi putut fi aleasă datorită numelui pe care-l porţi. E o tîmpenie. Ai fost aleasă pentru că ţara are nevoie de tine, Elena! Ţara are nevoie de tine, noi avem nevoie de tine, eu am nevoie de tine (te-am văzut într-o revistă cu nişte cizme mişto şi voiam de mult să te-ntreb de unde le-ai luat). Iar, dacă vreodată o să te plictiseşti de politică, las-o naibii şi fă-te lector universitar! Şi lumea universitară are nevoie de tine!
Simona TACHE (27 febr 2008 )
va multumesc asculatatorilor si telespectatorilor shi alegatorilor si alergatorilor si culegatorilor de folclor shi de minute!(jim?)
.. o colega de-a mea a avut”onoarea” de a face vreo 2 ani scoala primara in clasa cu Elena..profesorii aveau grija intotdeauna ca dupa expresia ” sunteti niste idioti cu totii” sa faca o precizare necesara”Nu si tu Elena !!!”.NB:taticu era pe vremea aia doar ministrel, dar profii erau vizionari 
