Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 24

Dragă jurnalule
Săptămâna trecută miam făcut blog. Adică nu mi l-am făcut, dar era pe numele meu şi oameni au crezut că e al meu şi a-u început să comenteze, uni să mă susţină şi alţi să vorbească urât despre familia mea. Citind şi recitind ce scrisesem în primul post, în care le dădusem peste bot la “tonomate”, mi-a plăcut atât de mult încât am uitat că nu scrisesem eu şi am vrut să intru să vorbesc cu cititori, dar văzând că îmi cere parolă mi-am dat seama că nu e al meu blogul şi n-am mai intrat. L-am sunat pe tata să-l întreb dacă nu cunva miam făcut totuşi blog şi a uitat el să mă anunţe. Mi-a zis că nu e al meu. Mi-a părut rău, că îmi plăcea, şi i-am zis că aş vrea să-l cunpăr să fie al meu, dar mi-a închis telefonul, că cică “păsărica lu’ tata, te rog eu nu mă mai deranja cu căcaturi, hăhăhă”.

După aia, am pus al doilea post, adică nu eu, persoana care scria pe blog l-a pus, şi începea cu nişte titluri conplicate de cărţi şi din momentul ăla n-am mai avut nici o îndoială că nu sunt eu cea care scrie şi le-am zis la ziarele care m-au sunat că nu e al meu blogul, da’ cred că o să caut cărţile alea de care ziceam acolo, să le citesc, că acuma sunt curioasă despre ce este vorba în ele. Oricum, chiar dacă nu este al meu blogul, mă felicit pentru el pentru că mi-a plăcut foarte mult şi o să mai intru din când în când peacolo.

Asta a fost partea mişto a săptămâni trecute. Partea nasoală a fost că Associated Press ma prezentat foarte urât într-un articol. Ca pe o păpuşă Barbie ma prezentat şi un ziar italian a preloat articolul lor şi au dat o poză în care în loc să fiu eu, era Monica Columbeanu. Sunt foarte supărată. În primul rând că nu sunt o păpuşă Barbie! Păpuşile Barbie sunt blonde iar eu sunt brunetă şi nu mia plăcut niciodată să fiu blondă, de acea nici nu mam vopsit niciodată blondă deşi o dată, hairstilistul meu chiar mi-a propus. Sunt jignită să fiu comfundată cu o blondă şi cu Monica Columbeanu. Culmea, nici ea nu e blondă deci chiar nu mai înţeleg apsolut nimic. E ilogic tot ce au făcut aceste ziare şi tot ce fac ziarele în general dar eu nu mă dau bătută. Eu îmi văd de viaţa şi de cariera mea politică şi nu mă las doborâtă de nişte sinple jicniri.  Pentru că aşa cum am scris pe blogul despre care am povestit mai sus dar care sa dovedit că din păcate nu e al meu, nu mă tem de ziarişti!
Ziarişti sunt aşa cum a spus tata, nişte tonomate şi nişte ţigănci înpuţite. Noapte bună dragul meu jurnal. Te înbrăţişez, mă duc să mă culc că mam c-am obosit la cap de la toate problemele astea. Ce-o fi aia un “tonomat”? De mult mă tot ţin să întreb şi am uitat.

(Din editia print a Academiei Catavencu)