Ce faci când plânge nevasta
Am primit asta, pe mail:
“Vii de la serviciu. Sau de la magazinul din colţ. Sau, pur şi simplu, de la baie.
Nevastă-ta e întinsă pe pat şi plînge de se zguduie pereţii.
Rămîi perplex. “Ce s-a întîmplat?”.
Răspunde printre sughiţuri: “Nu s-a întîmplat nimic”.
“Dar ce ai?”.
“N-am nimic”.
“Atunci, de ce plîngi?”.
“Nu plîng”.
Iată o situaţie banală, de viaţă. Cum procedăm?
În primul rînd, nu se părăseşte sub nici un motiv încăperea. Dacă te scapă la baie, rabzi. Dacă sună telefonul, îl laşi să sune. Dacă e cutremur, măcar o să ai şi tu un motiv să plîngi. Dar nu părăseşti încăperea!!
Dacă o faci, o să aibă ocazia să-ţi amintească că ai lăsat-o singură şi că nu ţi-a păsat deloc de suferinţa ei.
Nu-ţi faci de lucru prin cameră. Ştii că n-o ajuţi niciodată la curăţenie. Ce, acuma te-a apucat hărnicia?
Nu bei, nu fumezi. Ar însemna că te plictiseşti şi că abia aştepţi să termine cu bocitul. N-o respecţi deloc. Nici să nu te gîndeşti să deschizi vreo carte. Ar fi cea mai clară dovadă a nesimţirii tale să-i întorci spatele şi să citeşti.
Nu deschizi televizorul. Dacă ai şansa să fie deja deschis, nu schimbi canalul. Te uiţi discret, că, dacă se prinde, s-ar putea să-l stingă.
Stai întins pe spate, cu privirea în tavan, ca un gîndac. Nu te poţi întoarce. N-ai voie să adormi. După ce nevastă-ta a terminat cu bocitul şi, în fine, se ridică, mai rămîi cel puţin zece minute în aceeaşi poziţie. Ai grijă să se vadă pe faţa ta că suferi.
În următoarele ore, vorbeşti doar dacă trebuie. Şi, oricum, cu voce scăzută. Nu uita că în casa aia s-a suferit recent.”
Nu știu cine l-a scris, că, din păcate, rar se specifică sursa textelor care circulă pe mail, dar am râs. Aș avea un singur amendament, la faza cu vorbitul de la final: “În următoarele ore, vorbești doar dacă trebuie. Sau, mă rog, vezi tu. Oricum o să afli după ce ai vorbit dacă trebuia sau nu”.
UPDATE: Între timp, prin bunăvoința unor cititori, am aflat și sursa.





