În România, nici măcar pilele nu funcționează
2009 June 29 at 3:01 pm
Sau o poveste caragialiană despre sistemul naţional de pile:
Un amic a dat, acum câțiva ani, examen pentru permisul de conducere. Era mai mult decât sigur că-l ia. Avea o pilă beton, la nivel de şefi de Poliţie Rutieră. Un bileţel duios cu numele candidatului şi mesajul subliminal “Bă, ăsta tre’ să treacă că, dacă nu, v-am spart la nară!” fusese trimis la comisia examinatoare. Convins că va avea un succes răsunător, amicul s-a înfiinţat la examen, în ziua fixată, la celebra oră imposibilă şapte dimineaţa. Din păcate, s-a înființat fără să fi apucat să bifeze episodul cotidian al lecturii matinale pe WC. Cu stomacul bolborosind şi scăldat în transpiraţii reci, a avut, la proba de traseu, o prestație dezastruoasă. Printre altele, a reuşit să doboare (din marşarier) un coş de gunoi, care a emis în timpul prăbuşirii formula preferată a lui nea Virgil, soțu’ lu’ tanti Maria, femeia noastră de serviciu: “Pang! Pang!”. Și a picat examenul! “Normal”, o să ziceți, nu s-a inventat încă pila care să funcționeze în cazuri atât de flagrante. Ei, aș! Ba s-a inventat, doar că, în cazul amicului meu, se întâmplase altceva: bileţelul salvator (să-i zicem “biletul 1″) ajunsese, din greşeală, la cealaltă comisie de examinare (să-i zicem “comisia 2″). Şi, ca să fie total ca-n Caragiale, la comisia amicului meu (comisia 1) ajunsese un alt bileţel (“biletul 2″), menit să doteze cu permis un candidat care dăduse examen cu – aţi ghicit! –, cealaltă comisie (comisia 2). Pe scurt, pentru cei care n-au înțeles pe lung: s-au încurcat două pile şi au rămas fără permis ambii piloşi. Păi, dacă nici măcar pe-o pilă nu mai poți să te bazezi în țara asta, emigrarea chiar rămâne singura soluție. 
voi, ăştia de la realitatea-caţavencu, cam aveţi probleme cu şoferatul. eu sînt aferat deocamdată, nu pot dezvolta ideea
Spre deosebire de Nedormitu’, eu cred ca aveti probleme cu sofatul! Va rog, stimata domnisooara, sa nu-l mai invocati de Caragiale pentru ca povestea dvs., evident inchipuita, a depasit si imaginatia maestrului : acesta ratacea scrisorile, dvs. le trimiteti una pe adresa celeilalte! O asemenea incurcatura doar in Germania, poate si USA, se mai poate produce! In Romania, dupa cum stiti foarte bine, ai bagat pila ai luat examenul! Ce conteaza daca esti sau nu prezent, acesta e un amanunt total nesimnificativ, credeti-ma!
foarte trista povestea, mi-a smuls cateva lacrimi sincere.
deci vițăvercea.
Acum un secol (Bula nu emigrase in Germania->Ceausescu):”Un batran pensionar intra intr-o macelarie :
-Aveti carne?
-N-am mai primit de o saptamana…
-Fir’ar ai dracu’ de comunisti.Oua n-am gasit,ulei nu,zahar nu,cu ce mama dracului ma duc acasa ?Un tip tuns din magazin :
-Tovarasu’ pentru ce-ai spus,acum douazeci de ani ai fi primit 15 grame de plumb…
-Zau,ma,nici plumb nu ami aveti!?
http://www.google.ro/search?hl=ro&rlz=1C1CHMB_roRO319RO319&q=bucurenciu+verde&btnG=C%C4%83utare&meta=
“Păi, dacă nici măcar pe-o pilă nu mai poți să te bazezi în țara asta, emigrarea chiar rămâne singura soluție.”
asta nu-i motiv de emigrare,nici aici nu functioneaza pilele. nu mai niik sfint pe lumea asta domne. aici bunaoara esti pretin cu o gramada de goange, da cind vrei ceva se uita la tine ca prin sticla. pai asta-i treba?
Esti draguta sa mai esplici odat’ ?
Dar rar …
@ all: am ramas datoare cu-n raspuns. va intrebati, mai deunazi, cine i-a dat drumul Betivului Beat pe blog. ei bine, nu stiu, m-am mirat si eu sa-i gasesc comentariile. tot ce pot sa zic e ca nu cred ca o sa mai apara
Un prieten ceva mai in varsta, profesor la facultate, imi povestea cum a primit o rugaminte de la cineva, referitor la examinarea unui anumit student, ceva mai sarac in cunostinte.
Discutia s-a purtat la mobil, in timp ce era in masina, in trafic…pana a doua zi dimineata uitase complet, exact inainte de prima “victima” si-a adus aminte ca trebuie sa treaca pe careva, doar ca numele pilosului se evaporase din memorie.
I-a trecut pe toti, evident…
da’ ce-a facut? a venit o data treaz?
sandmane, deci mai sunt sperante , nu e dracul asa de negru
@ s.t.:
Am citit blogul de cand nu l-am citit si l-am “paste”-at pe Word, ca sa pot citi si cand nu postezi (clipul cu bietul “catel cu cosmar” e tare.Si eu am,dar nu stiu daca fac asa frumos).Cred ca ai putea scoate o cartulie stil “Doi intr-o barca”.Ai avea succes spre a-i locul lui Bula (daca mai ramai in tara (de ce?)).Oricum,din pacate, e cam “rasu’-plansu’”.Am citit (pt.comparatie,o gramada de bloguri,dar…nu se merita).Cred ca, daca ai candida la presedinte, ai “lua” mai mult ca eba,si-n plus ar veni si tinerii la vot.E ultimul “comment” asa ca ii intreb pe comentatorii tai :”DE CE MAI SUNTETI IN ROMANIA?”
Eu,deja sunt prea batran,desi as pleca oriunde (daca as castiga la loto).Oricum va mai citesc.”La Multi Ani!” magdutza” (sper ca nu implinesti prea multi).
Obs.
1.Udrea mi-a cenzurat un comentariu in care nici macar nu l-am injurat (prea tare) pe basescucos
2.M-ati mirosit,hotilor ca sunt “securist”
3.Patrasconiu e un “dodolot” dulce,dar nu suficient de vesel
De ce mai suntem in Romania?Pai nu ultimul scapa turma?
@sand :
Gata asta chiar ca e ultimul!: “Si stinge lumina !”
Cu soarta nu te pui nici cu pile ca are asta un stil de a te f..e in gura de nu am vazut.
Oricum ma bucur pt amic si pt restul ca el. Nimic nu e mai incurajator decat o pila care nu functioneaza fie ea si din greseala tot e un semn ca mai sunt sperante.
chiar ca-n caragiale …. curat caragiale !
blog vedete mai zii ceva
si ia mana de la gura
Simona, fi preşedintele nostru!
Eu nu ma-m întrebat nimic în legătură cu beţivul nuştiucum. Mi-e de ce mia-i răspuns?
I-ar a-ţi fugit toţi?
Ba mie mi s-a intamplat mai rau – in Mauritius. Am vorbit si mai ca era sa nu se intample.
Si-a pus barbatul meu o pila sa-si faca pasaportul in 7 zile. Motivul – cu temei pila n-ar fi fost chiar necesara, dar am zis ca nu se stie. Si la ei e ca si la noi – tre’ sa aprobe comandantul.
Intram la secretara cu introducerea standard:
- A vorbit madam cutare…..pentru o audienta, iata si o scrisoare oficiala…Acuma secretara doar avea de dus hartiile la comandant.
Gagica ia hartiile si mai ca nu le rupe. Dupa ce ne pizduieste bine ne cere:
- stampila de la politia de domiciliu in Mauritius. Daca n-avem domiciliu, de la orasul unde e hotelul la care tragem.
- semnaturile a 2 (judecatori /doctori/ avocati/clerici din Mauritius) care sa ateste ca sotul me e cine declara ca e.
Am luat-o pe doamna cutare, ne-a dus la politie, seful politiei s-a pus stampila pe documentul ce-l aveam din State, a scris ca e ok cu cine semnase in State. Aveam si doi popi in stand-by. N-a fost nevoie ca am ajuns din nou la comandant – noi am intrat in biroul lui si omul ne-a luat hartiile. Doamna cutare a stat sa-i frece ridichea secretarei.
Cand i-a spus ca se da in stamba in fata strainilor si ce idei imi voi face eu despre administratie a trebuit sa fac eforturi sa nu plesnesc de ras.
Faza cea mai tare a fost insa la vama – cand unul de la pasapoarte il intreaba pe sotul meu – “Tu esti ala cu paspaortul in urgenta?” Deh tara mica 1 milion si ceva de locuitori.