Oaia care se mulge singură
2009 July 1 at 6:31 pm
Cică în deșertul Negev din Israel a fost descoperită o plantă care se udă singură. Are frunze de un metru lățime care dispun de niște canale în care este acumulată apa, ea fiind apoi redirecționată spre rădăcină. E bine. Uite-așa, încet-încet, planeta se adaptează spre a funcționa fără ajutorul celor care deja au făcut-o varză: oamenii.
După planta care se udă singură, se pregătesc să fie descoperite:
- oaia care se mulge singură
- porumbul care se sapă singur
- porcul care se face singur cârnați
Related posts:
93 Responses
Post a comment
oia nu trebe sa se mulga singura,sug iezii aia micii,daca nu-i taiem de Paste. mieii,pardon. si da,unii porci sunt si carnati
porumbul care se udă singur există
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
sticla de bere care se umple sigura. petul care face pipi in el
ghicitorul in fund care-si ghiceste singur …
Simona,
esti tree-hugger-itza?
Urmeaza munca care se rezolva singura de la sine si nesilita de nimeni, groapa care autosesizeaza si se astupa singura si televizorul care explodeaza singur cand se vizioneaza ceva foarte extraordinar de prostesc:)
hai, pentru ghicitor, neamule, piesa care se cîntă singură. inspiraţi-vă şi scrieţi la poveste, nu fiţi groupies
ia ia ia
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa te crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Crede-am ca-i mana mea…….
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Crede-am ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie,m-au luat peste picior,ce ironie,zice ‘ce recrut,cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
sa nu uitam,daca doriti sa revedeti,de la guta citire:
magduta,unde dai chef?
se modereaza?
magdutza, cati ani faci? La Multi Ani, apropo
ceva e putred cu moderarea asta.
2009 July 1 7:29 pm
Nemo permalink
Please Note: Your comment is awaiting moderation.
se modereaza?
ora adevarului: Tache, de ce ma moderezi?
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Crede-am ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie,m-au luat peste picior,ce ironie,zice ‘ce recrut,cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans decand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n fund,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu,scoate ala din servetel’,asa o chema,’si spala-l’.
Fundul care ghiceste singur in el insusi.
Mana care se spala singura.
hai ca e cu malaielele,inspirati-va-ti
si asta,ultima replica
Forma corecta este
“bisous”, nu “bisoux”,
doamna Tache.
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Crede-am ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie,m-au luat peste picior,ce ironie,zice ‘ce recrut,cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans decand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n fund,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu,scoate ala din servetel’,asa o chema,’si spala-l’.
am adăugat paragrafele doamnei treibădică
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Crede-am ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie,m-au luat peste picior,ce ironie,zice ‘ce recrut,cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans decand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n fund,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu,scoate ala din servetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Crede-am ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie,m-au luat peste picior,ce ironie,zice ‘ce recrut,cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans decand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n fund,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu,scoate ala din servetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ce septica, bre,mi-ar fi veni sa-i zic,pana sama las prins in joc, tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
aoleo,si eu.
e bine doamna trei?
Si noi avem ex ministrul care si-o facea singur (messengerul nu se pune)
lăsăm varianta de aici
http://simonatache.catavencu.ro/?p=3938#comment-72830
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Crede-am ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie,m-au luat peste picior,ce ironie,zice ‘ce recrut,cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans decand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n fund,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu,scoate ala din servetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ce septica, bre,mi-ar fi veni sa-i zic,pana sama las prins in joc, tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
si femeia care se satisfatice singura.si doctoratul care se acorda singur.Iti sta bine picolita,bine ca nu eram pe-acolo,nu ti-as fi dat nici o spaga,dar as fi incercat sa te agat.luuuvvvv.
ma declar multumita ca ati introdus si contributia mea, a noastra, ma rog. se leaga ceva? asa pare. astept cu interes completarile simonei, laurei, cruelei si a celorlalte doamne care comenteaza pe acest blog…
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Crede-am ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans decand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n fund,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu,scoate ala din servetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.
am înţeles că a comentat şi domnul treibădică? e cumva în moderare? să forţăm moderarea, adică?
doamna treibădică?
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Crede-am ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans decand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n fund,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu,scoate ala din servetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani,mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Am ametit cu loviturile astea la arcada … e o forta a conglomerarii, e un principiu al concatenarii, e ceva care tine mortis sa ne demonstreze efectul exploziei in lant, un fel de buldeonej original, originar de cand micul Big Bang se chinuie sa mareasca universul. Si cum exista riscul sa intoarcem armele impotriva aliatului roz si sa monopolizam (baietii destepti, stie!), incerc o invaluire de fl(e)anc cu abaterea (ne)atentiei inamicului cotropitor de blog. Pe aici nu se trece! (ghiciti pana unde? pana-n fund la …), asa ca va invit sa va racoriti oleaca spre polul frigului opus. Calatorii care au condus la septic sunt invitati ca coboare din cusete, urmeaza statia Inside Passage.
Urmariti banda galbena cu tricolor, inainte mars (am fortat?!)
deci:
http://www.radioamator.ro/articole/view.php?id=513
mulţumim. pune şi tu o propoziţie la poveste.
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.prima zi.
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Crede-am ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans decand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n fund,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu,scoate ala din servetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.
Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Crede-am ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans decand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n fund,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu,scoate ala din servetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.
Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.prima zi.
se făcu ziuă. trenul opri scurt în cîteva staţii, în care se urcau grăbiţi şi zgomotoşi navetişti, şmecheri de la sate, chivuţe, cusătorese, ospătari şi tinichigii. mi se păru, la un moment dat, parcă în focşani, că se urcă şi o picoliţă mică de stat, cu ochelari. privirile noastre se încrucişară pentru o clipă. apoi, privirea ei se dezlipi de chipul meu, în timp ce privirea mea a rămas încrucişată. fata se grăbi să urce în tren. era scundă, pitică aş zice, şi tentativele ei de a urca în tren erau ca nişte glume insipide. se chinuia cu valiza ei roz pe scările înalte, udate de ploaia măruntă de noiembrie. încercă de mai multe ori. de fiecare dată fu în zadar. vrusei s-o ajut, dar ţiganul mustăcios se uita pofticios la valiza mea, aşa că mai scosei o ţigară din pachet şi mă răzgîndii. conductorul fluieră scurt, iar trenul se puse în mişcare clănţănind la macazuri. fata rămase istodorovită pe peron.
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.Acolo isi tineau ai mei si gumele alea chinezesti, cu fluturi,mai apoi inlocuite cu unele romanesti, facute la Vulcan Bucuresti, care erau oribile,cedau imediat cand incercai sa le umpli cu apa pentru a face glume bune cu vecinii.
Ma trezeam dimineata cu ochiul cat pumnul de la curentul care venea pe gaura cheii, dar nu-mi pasa, descopeream viata asa cum este si ma simteam unic afland chiar de la sursa cum am fost aruncat in lumea asta mare.
Si cu gandul inca la Bucuta, simt cum il trag pe nari pe tiganul din fata mea, tzigane, ce fatza ai, toata apa dunarii nu te curata de miros de adidas jilav si de par de parsch, iar ca sa-mi strivesc, naibii, spurcata aia de erectie rusinoasa, ma gandii o clipa la maiorul din sicriul statului, pe care sa zicem ca nu l-am prins in catare, dar i-am pus capul pe sina trenului, mama lui de poponar cu curul ca sita, mi-a pus zilele in frigare, netotul si jivina paroasa.
Cand jucam mai bine, o mana netrebnica trage semnalul de alarma. Sar la geam. Sunte in plin camp. Ce sa se fi intamplat?
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.Acolo isi tineau ai mei si gumele alea chinezesti, cu fluturi,mai apoi inlocuite cu unele romanesti, facute la Vulcan Bucuresti, care erau oribile,cedau imediat cand incercai sa le umpli cu apa pentru a face glume bune cu vecinii.
Ma trezeam dimineata cu ochiul cat pumnul de la curentul care venea pe gaura cheii, dar nu-mi pasa, descopeream viata asa cum este si ma simteam unic afland chiar de la sursa cum am fost aruncat in lumea asta mare.
Ma masturbam,fireste,dar n-o sa fac un capitol din asta,mai ales ca nu la fund ma gandeam. Aveam un fetis,imi placea matasea.
-Ai castigat cu valetii tai,’te-n gaoz,hai fa-le!
-Gata nasule,nu mai joc,ajunge trenu’,am jucat de placere,asta e,ai pierdut marca banu’.
-Bine ma,lasa c-o sa fezi tu futai,te crezi jmeker,du-te invartindu-te.
Tarani. Am ramas calm. A suierat locomotiva,venea Fundu Moldovei.
Era hazlie si imi uram asta, stiam ca pot fi mai sensibil de cat sunt, un fel de Toma care da din cap si afirma orice.Ma indepartasem prea departe cu gandul de tren, mi-era frica sa nu cad intre relatarile care-mi ghiceau gandurile spre Auschwitz. Dar sunt puternic!sunt un barbat mai mult decat ghicitor mi-am zis atunci, si am sarit odata cu cartile de joc, eu merg spre Alexăndreni comuna Sîngerei.Acolo pot demonstra!Din fundul compartimentului zaresc o femeie inalta, groasa cu statura de nemtoaica… stiam ca gandurile de dreapta nu-mi dau pace.Incercam sa par senil, ca si cum era doar un vis. Stiam ca trenul de Alexăndreni comuna Sîngerei e mult mai aproape de adevar.Cursant fiind ma stimulam singur din punct de vedere etic, eram ca un adevarat soldat ce-si faurea arma inca din tinerete.Aveam 6 secunde sa-mi armez mortiera de 10 cm Records unde vroiam eu. Stiam ca pot sa ghicesc miscarile chiar din uter.Ma defineau.Le am in mine, le port peste tot.Am fost precoce inca de la inceput.
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.Acolo isi tineau ai mei si gumele alea chinezesti, cu fluturi,mai apoi inlocuite cu unele romanesti, facute la Vulcan Bucuresti, care erau oribile,cedau imediat cand incercai sa le umpli cu apa pentru a face glume bune cu vecinii.
Era hazlie si imi uram asta, stiam ca pot fi mai sensibil de cat sunt, un fel de Toma care da din cap si afirma orice.Ma indepartasem prea departe cu gandul de tren, mi-era frica sa nu cad intre relatarile care-mi ghiceau gandurile spre Auschwitz. Dar sunt puternic!sunt un barbat mai mult decat ghicitor mi-am zis atunci, si am sarit odata cu cartile de joc, eu merg spre Alexăndreni comuna Sîngerei.Acolo pot demonstra!Din fundul compartimentului zaresc o femeie inalta, groasa cu statura de nemtoaica… stiam ca gandurile de dreapta nu-mi dau pace.Incercam sa par senil, ca si cum era doar un vis. Stiam ca trenul de Alexăndreni comuna Sîngerei e mult mai aproape de adevar.Cursant fiind ma stimulam singur din punct de vedere etic, eram ca un adevarat soldat ce-si faurea arma inca din tinerete.Aveam 6 secunde sa-mi armez mortiera de 10 cm Records unde vroiam eu. Stiam ca pot sa ghicesc miscarile chiar din uter.Ma defineau.Le am in mine, le port peste tot.Am fost precoce inca de la inceput.
Ma trezeam dimineata cu ochiul cat pumnul de la curentul care venea pe gaura cheii, dar nu-mi pasa, descopeream viata asa cum este si ma simteam unic afland chiar de la sursa cum am fost aruncat in lumea asta mare.
am două comentarii în spam. probabil că nu îmi mai intră cele mari. compilaţia o facem în postarea următoare. puneţi fiecare contribuţia lui, fără copy-paste. mersi
e cumva concurs de aceeasi compunere din vacanta de primavara?e ceva de ras aici sau interesant?rog lamuriri.sunt extaziat cand vad gramatica pe paiine.cititi-l pe Feridun Zaimoglu,sa va obisnuiti putin cu newage schriftsteller.compozitia e aproape totul,tupeul e restul,ok.
nu vreau sa supar pe nimeni,as indrazni sa intreb ceva,asa,general..
cine este cel mai infatuat personaj de pe acest blog?
este productiva invidia?lupta neloiala pentru existenta?pervertirea morala in detrimentul valorii?negarea manifesta a propriei personalitati?
astept cu placere injuraturi,sunt avid sa invat.
glumesc.verstehtsich.
luv,te iubesc din ce in ce mai mult.azi am pierdut un contract gras.am sa ma imbat cu tine,si numai pentru tine.si pentru mine.SPLY baby
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.Acolo isi tineau ai mei si gumele alea chinezesti, cu fluturi,mai apoi inlocuite cu unele romanesti, facute la Vulcan Bucuresti, care erau oribile,cedau imediat cand incercai sa le umpli cu apa pentru a face glume bune cu vecinii.
Ma trezeam dimineata cu ochiul cat pumnul de la curentul care venea pe gaura cheii, dar nu-mi pasa, descopeream viata asa cum este si ma simteam unic afland chiar de la sursa cum am fost aruncat in lumea asta mare.
Ma masturbam,fireste,dar n-o sa fac un capitol din asta,mai ales ca nu la fund ma gandeam. Aveam un fetis,imi placea matasea.
-Ai castigat cu valetii tai,’te-n gaoz,hai fa-le!
-Gata nasule,nu mai joc,ajunge trenu’,am jucat de placere,asta e,ai pierdut marca banu’.
-Bine ma,lasa c-o sa fezi tu futai,te crezi jmeker,du-te invartindu-te.
Tarani. Am ramas calm. A suierat locomotiva,venea Fundu Moldovei.
Era hazlie situatia si imi uram asta, stiam ca pot fi mai sensibil de cat sunt, un fel de Toma care da din cap si afirma orice.Ma indepartasem prea departe cu gandul de tren, mi-era frica sa nu cad intre relatarile care-mi ghiceau gandurile spre Auschwitz. Dar sunt puternic!sunt un barbat mai mult decat ghicitor mi-am zis atunci, si am sarit odata cu cartile de joc, eu merg spre Alexăndreni comuna Sîngerei.Acolo pot demonstra!Din fundul compartimentului zaresc o femeie inalta, groasa cu statura de nemtoaica… stiam ca gandurile de dreapta nu-mi dau pace.Incercam sa par senil, ca si cum era doar un vis. Stiam ca trenul de Alexăndreni comuna Sîngerei e mult mai aproape de adevar.Cursant fiind ma stimulam singur din punct de vedere etic, eram ca un adevarat soldat ce-si faurea arma inca din tinerete.Aveam 6 secunde sa-mi armez mortiera de 10 cm Records unde vroiam eu. Stiam ca pot sa ghicesc miscarile chiar din uter.Ma defineau.Le am in mine, le port peste tot.Am fost precoce inca de la inceput.
Vise, Sangereni e departe. Cobor in statie cu cufarul de lemn,e sase dimineata,inca intuneric,frig,picioare bocna,bocancii nu ma mai asculta.
…Cobor in statie cu cufarul de lemn,e sase dimineata,inca intuneric,frig,picioare bocna,bocancii nu ma mai asculta.
Transpiratia groasa m-a dus cu gandul la o cada plina cu apa…aaah, ametitorea imagine a vartejului creat de apa slinoasa care curata toata murdaria unui trup masculin imi dadea furnicaturi acolo jos.Ce mister invaluie acel ochi negru, care in ochii altora reprezenta doar un banal colector de par,unghii si flo. i ?
Stiu ca as putea sa trec drept ciudat in ochii unora, dar incercati sa stati in cada plina, sa scoateti dopul, apoi asezati in fund, centrati perfect pe scurgere, fara sa o obturati, sa va bucurati de suvoiul care se scurge dupa vointa voastra,urmand sinuosul traseu: gat, piept, abdomen, si in sfarsit acolooo…in cazarma voi putea oare sa-mi permit aceasta inexplicabila si incredibila forma de satisfacere ?
remarcasem cum accentul călătorilor care urcau – navetişti, şmecheri de ţară, ţărani, tinichigii, ospătari – se moldovenea de la o staţie la alta. pe peron, în faţa mea, o fătucă, mică de stat, trăgea istodorovit de o valiză roz. încerca în zadar să se suie pe scările abrupte ale trenului, făcîndu-şi loc printre ceilalţi trecători, ca o glumă fadă şi insipidă. privirile noastre se încrucişară pentru o clipă. privirea ei se întoarse apoi către valiză, în timp ce privirea mea rămase încrucişată. încercai să o îmbărbătez:
- nu vrei să ne faci un bine şi să te urci în tren, ca să putem şi noi să te apreciem?
apoi îmi aprinsei ultima ţigară din pachet. fata nu mă băgă în seamă. reuşi să se urce în tren, apoi conductorul fluieră scurt, iar trenul dispăru în ploaia de seară. şinele ţiuiau, iar în mintea mea rămase acea valiză roz de cazarmă. pe mine mă aştepta mult kaki.
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.Acolo isi tineau ai mei si gumele alea chinezesti, cu fluturi,mai apoi inlocuite cu unele romanesti, facute la Vulcan Bucuresti, care erau oribile,cedau imediat cand incercai sa le umpli cu apa pentru a face glume bune cu vecinii.
Ma trezeam dimineata cu ochiul cat pumnul de la curentul care venea pe gaura cheii, dar nu-mi pasa, descopeream viata asa cum este si ma simteam unic afland chiar de la sursa cum am fost aruncat in lumea asta mare.
Ma masturbam,fireste,dar n-o sa fac un capitol din asta,mai ales ca nu la fund ma gandeam. Aveam un fetis,imi placea matasea.
-Ai castigat cu valetii tai,’te-n gaoz,hai fa-le!
-Gata nasule,nu mai joc,ajunge trenu’,am jucat de placere,asta e,ai pierdut marca banu’.
-Bine ma,lasa c-o sa vezi tu futai,te crezi jmeker,du-te invartindu-te.
Tarani. Am ramas calm. A suierat locomotiva,venea Fundu Moldovei.
Era hazlie situatia si imi uram asta, stiam ca pot fi mai sensibil de cat sunt, un fel de Toma care da din cap si afirma orice.Ma indepartasem prea departe cu gandul de tren, mi-era frica sa nu cad intre relatarile care-mi ghiceau gandurile spre Auschwitz. Dar sunt puternic!sunt un barbat mai mult decat ghicitor mi-am zis atunci, si am sarit odata cu cartile de joc, eu merg spre Alexăndreni comuna Sîngerei.Acolo pot demonstra!Din fundul compartimentului zaresc o femeie inalta, groasa cu statura de nemtoaica… stiam ca gandurile de dreapta nu-mi dau pace.Incercam sa par senil, ca si cum era doar un vis. Stiam ca trenul de Alexăndreni comuna Sîngerei e mult mai aproape de adevar.Cursant fiind ma stimulam singur din punct de vedere etic, eram ca un adevarat soldat ce-si faurea arma inca din tinerete.Aveam 6 secunde sa-mi armez mortiera de 10 cm Records unde vroiam eu. Stiam ca pot sa ghicesc miscarile chiar din uter.Ma defineau.Le am in mine, le port peste tot.Am fost precoce inca de la inceput.
Vise, Sangereni e departe. Cobor in statie cu cufarul de lemn,e sase dimineata,inca intuneric,frig,picioare bocna,bocancii nu ma mai asculta.
Transpiratia groasa m-a dus cu gandul la o cada plina cu apa…aaah, ametitorea imagine a vartejului creat de apa slinoasa care curata toata murdaria unui trup masculin imi dadea furnicaturi acolo jos.Ce mister invaluie acel ochi negru, care in ochii altora reprezenta doar un banal colector de par,unghii si floci ?
Stiu ca as putea sa trec drept ciudat in ochii unora, dar incercati sa stati in cada plina, sa scoateti dopul, apoi asezati in fund, centrati perfect pe scurgere, fara sa o obturati, sa va bucurati de suvoiul care se scurge dupa vointa voastra,urmand sinuosul traseu: gat, piept, abdomen, si in sfarsit acolooo…in cazarma voi putea oare sa-mi permit aceasta inexplicabila si incredibila forma de satisfacere ?
Veti spune ca in situatia mea ar fi greu sa ai ganduri placute,sa visezi,dar visul era ultimul refugiu. Fugeam de realitate in toate partile,in orice fund de creier,in orice cotlon al mintii,in colonul universului. Ma ameteam plutind spre stele,eram singur pe peron,era frig.Era ger,era haos,era entropie. Era neliniste,plutea spre mine,parca toata nelinistea lumii.
-Racan!
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.Acolo isi tineau ai mei si gumele alea chinezesti, cu fluturi,mai apoi inlocuite cu unele romanesti, facute la Vulcan Bucuresti, care erau oribile,cedau imediat cand incercai sa le umpli cu apa pentru a face glume bune cu vecinii.
Ma trezeam dimineata cu ochiul cat pumnul de la curentul care venea pe gaura cheii, dar nu-mi pasa, descopeream viata asa cum este si ma simteam unic afland chiar de la sursa cum am fost aruncat in lumea asta mare.
Ma masturbam,fireste,dar n-o sa fac un capitol din asta,mai ales ca nu la fund ma gandeam. Aveam un fetis,imi placea matasea.
-Ai castigat cu valetii tai,’te-n gaoz,hai fa-le!
-Gata nasule,nu mai joc,ajunge trenu’,am jucat de placere,asta e,ai pierdut marca banu’.
-Bine ma,lasa c-o sa vezi tu futai,te crezi jmeker,du-te invartindu-te.
Tarani. Am ramas calm. A suierat locomotiva,venea Fundu Moldovei.
Era hazlie situatia si imi uram asta, stiam ca pot fi mai sensibil de cat sunt, un fel de Toma care da din cap si afirma orice.Ma indepartasem prea departe cu gandul de tren, mi-era frica sa nu cad intre relatarile care-mi ghiceau gandurile spre Auschwitz. Dar sunt puternic!sunt un barbat mai mult decat ghicitor mi-am zis atunci, si am sarit odata cu cartile de joc, eu merg spre Alexăndreni comuna Sîngerei.Acolo pot demonstra!Din fundul compartimentului zaresc o femeie inalta, groasa cu statura de nemtoaica… stiam ca gandurile de dreapta nu-mi dau pace.Incercam sa par senil, ca si cum era doar un vis. Stiam ca trenul de Alexăndreni comuna Sîngerei e mult mai aproape de adevar.Cursant fiind ma stimulam singur din punct de vedere etic, eram ca un adevarat soldat ce-si faurea arma inca din tinerete.Aveam 6 secunde sa-mi armez mortiera de 10 cm Records unde vroiam eu. Stiam ca pot sa ghicesc miscarile chiar din uter.Ma defineau.Le am in mine, le port peste tot.Am fost precoce inca de la inceput.
Vise, Sangereni e departe. Cobor in statie cu cufarul de lemn,e sase dimineata,inca intuneric,frig,picioare bocna,bocancii nu ma mai asculta.
Transpiratia groasa m-a dus cu gandul la o cada plina cu apa…aaah, ametitorea imagine a vartejului creat de apa slinoasa care curata toata murdaria unui trup masculin imi dadea furnicaturi acolo jos.Ce mister invaluie acel ochi negru, care in ochii altora reprezenta doar un banal colector de par,unghii si floci ?
Stiu ca as putea sa trec drept ciudat in ochii unora, dar incercati sa stati in cada plina, sa scoateti dopul, apoi asezati in fund, centrati perfect pe scurgere, fara sa o obturati, sa va bucurati de suvoiul care se scurge dupa vointa voastra,urmand sinuosul traseu: gat, piept, abdomen, si in sfarsit acolooo…in cazarma voi putea oare sa-mi permit aceasta inexplicabila si incredibila forma de satisfacere ?
Veti spune ca in situatia mea ar fi greu sa ai ganduri placute,sa visezi,dar visul era ultimul refugiu. Fugeam de realitate in toate partile,in orice fund de creier,in orice cotlon al mintii,in colonul universului. Ma ameteam plutind spre stele,eram singur pe peron,era frig.Era ger,era haos,era entropie. Era neliniste,plutea spre mine,parca toata nelinistea lumii.
-Racan!
Remarcasem cum accentul călătorilor care urcau – navetişti, şmecheri de ţară, ţărani, tinichigii, ospătari – se moldovenea de la o staţie la alta. pe peron, în faţa mea, o fătucă, mică de stat, trăgea istodorovit de o valiză roz. încerca în zadar să se suie pe scările abrupte ale trenului, făcîndu-şi loc printre ceilalţi trecători, ca o glumă fadă şi insipidă. privirile noastre se încrucişară pentru o clipă. privirea ei se întoarse apoi către valiză, în timp ce privirea mea rămase încrucişată. încercai să o îmbărbătez:
- Nu vrei să ne faci un bine şi să te urci în tren, ca să putem şi noi să te apreciem?
apoi îmi aprinsei ultima ţigară din pachet. fata nu mă băgă în seamă. reuşi să se urce în tren, apoi conductorul fluieră scurt, iar trenul dispăru în ploaia de seară. şinele ţiuiau, iar în mintea mea rămase acea valiză roz de cazarmă. pe mine mă aştepta mult kaki.
-Sa traiti! zic reflex,eram pregatit pentru mai rau. Era sfarsitul. Imi suiera in urechi staaaauuu in unitateeee…s-aaaa marit armataaaaa…
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
Si cu gandul inca la Bucuta, simt cum il trag pe nari pe tiganul din fata mea, tzigane, ce fatza ai, toata apa dunarii nu te curata de miros de adidas jilav si de par de parsch, iar ca sa-mi strivesc, naibii, spurcata aia de erectie rusinoasa, ma gandii o clipa la maiorul din sicriul statului, pe care sa zicem ca nu l-am prins in catare, dar i-am pus capul pe sina trenului, mama lui de poponar cu curul ca sita, mi-a pus zilele in frigare, netotul si jivina paroasa.
Cand jucam mai bine, o mana netrebnica trage semnalul de alarma. Sar la geam. Sunte in plin camp. Ce sa se fi intamplat?
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.Acolo isi tineau ai mei si gumele alea chinezesti, cu fluturi,mai apoi inlocuite cu unele romanesti, facute la Vulcan Bucuresti, care erau oribile,cedau imediat cand incercai sa le umpli cu apa pentru a face glume bune cu vecinii.
Ma trezeam dimineata cu ochiul cat pumnul de la curentul care venea pe gaura cheii, dar nu-mi pasa, descopeream viata asa cum este si ma simteam unic afland chiar de la sursa cum am fost aruncat in lumea asta mare.
Ma masturbam,fireste,dar n-o sa fac un capitol din asta,mai ales ca nu la fund ma gandeam. Aveam un fetis,imi placea matasea.
-Ai castigat cu valetii tai,’te-n gaoz,hai fa-le!
-Gata nasule,nu mai joc,ajunge trenu’,am jucat de placere,asta e,ai pierdut marca banu’.
-Bine ma,lasa c-o sa vezi tu futai,te crezi jmeker,du-te invartindu-te.
Tarani. Am ramas calm. A suierat locomotiva,venea Fundu Moldovei.
Era hazlie situatia si imi uram asta, stiam ca pot fi mai sensibil de cat sunt, un fel de Toma care da din cap si afirma orice.Ma indepartasem prea departe cu gandul de tren, mi-era frica sa nu cad intre relatarile care-mi ghiceau gandurile spre Auschwitz. Dar sunt puternic!sunt un barbat mai mult decat ghicitor mi-am zis atunci, si am sarit odata cu cartile de joc, eu merg spre Alexăndreni comuna Sîngerei.Acolo pot demonstra!Din fundul compartimentului zaresc o femeie inalta, groasa cu statura de nemtoaica… stiam ca gandurile de dreapta nu-mi dau pace.Incercam sa par senil, ca si cum era doar un vis. Stiam ca trenul de Alexăndreni comuna Sîngerei e mult mai aproape de adevar.Cursant fiind ma stimulam singur din punct de vedere etic, eram ca un adevarat soldat ce-si faurea arma inca din tinerete.Aveam 6 secunde sa-mi armez mortiera de 10 cm Records unde vroiam eu. Stiam ca pot sa ghicesc miscarile chiar din uter.Ma defineau.Le am in mine, le port peste tot.Am fost precoce inca de la inceput.
Vise, Sangereni e departe. Cobor in statie cu cufarul de lemn,e sase dimineata,inca intuneric,frig,picioare bocna,bocancii nu ma mai asculta.
Transpiratia groasa m-a dus cu gandul la o cada plina cu apa…aaah, ametitorea imagine a vartejului creat de apa slinoasa care curata toata murdaria unui trup masculin imi dadea furnicaturi acolo jos.Ce mister invaluie acel ochi negru, care in ochii altora reprezenta doar un banal colector de par,unghii si floci ?
Stiu ca as putea sa trec drept ciudat in ochii unora, dar incercati sa stati in cada plina, sa scoateti dopul, apoi asezati in fund, centrati perfect pe scurgere, fara sa o obturati, sa va bucurati de suvoiul care se scurge dupa vointa voastra,urmand sinuosul traseu: gat, piept, abdomen, si in sfarsit acolooo…in cazarma voi putea oare sa-mi permit aceasta inexplicabila si incredibila forma de satisfacere ?
Veti spune ca in situatia mea ar fi greu sa ai ganduri placute,sa visezi,dar visul era ultimul refugiu. Fugeam de realitate in toate partile,in orice fund de creier,in orice cotlon al mintii,in colonul universului. Ma ameteam plutind spre stele,eram singur pe peron,era frig.Era ger,era haos,era entropie. Era neliniste,plutea spre mine,parca toata nelinistea lumii.
-Racan!
Remarcasem cum accentul călătorilor care urcau – navetişti, şmecheri de ţară, ţărani, tinichigii, ospătari – se moldovenea de la o staţie la alta. pe peron, în faţa mea, o fătucă, mică de stat, trăgea istodorovit de o valiză roz. încerca în zadar să se suie pe scările abrupte ale trenului, făcîndu-şi loc printre ceilalţi trecători, ca o glumă fadă şi insipidă. privirile noastre se încrucişară pentru o clipă. privirea ei se întoarse apoi către valiză, în timp ce privirea mea rămase încrucişată. încercai să o îmbărbătez:
- Nu vrei să ne faci un bine şi să te urci în tren, ca să putem şi noi să te apreciem?
apoi îmi aprinsei ultima ţigară din pachet. fata nu mă băgă în seamă. reuşi să se urce în tren, apoi conductorul fluieră scurt, iar trenul dispăru în ploaia de seară. şinele ţiuiau, iar în mintea mea rămase acea valiză roz de cazarmă. pe mine mă aştepta mult kaki.
-Sa traiti! zic reflex,eram pregatit pentru mai rau. Era sfarsitul. Imi suiera in urechi staaaauuu in unitateeee…s-aaaa marit armataaaaa…
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
Si cu gandul inca la Bucuta, simt cum il trag pe nari pe tiganul din fata mea, tzigane, ce fatza ai, toata apa dunarii nu te curata de miros de adidas jilav si de par de parsch, iar ca sa-mi strivesc, naibii, spurcata aia de erectie rusinoasa, ma gandii o clipa la maiorul din sicriul statului, pe care sa zicem ca nu l-am prins in catare, dar i-am pus capul pe sina trenului, mama lui de poponar cu curul ca sita, mi-a pus zilele in frigare, netotul si jivina paroasa.
Cand jucam mai bine, o mana netrebnica trage semnalul de alarma. Sar la geam. Sunte in plin camp. Ce sa se fi intamplat?
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.Acolo isi tineau ai mei si gumele alea chinezesti, cu fluturi,mai apoi inlocuite cu unele romanesti, facute la Vulcan Bucuresti, care erau oribile,cedau imediat cand incercai sa le umpli cu apa pentru a face glume bune cu vecinii.
Ma trezeam dimineata cu ochiul cat pumnul de la curentul care venea pe gaura cheii, dar nu-mi pasa, descopeream viata asa cum este si ma simteam unic afland chiar de la sursa cum am fost aruncat in lumea asta mare.
Ma masturbam,fireste,dar n-o sa fac un capitol din asta,mai ales ca nu la fund ma gandeam. Aveam un fetis,imi placea matasea.
-Ai castigat cu valetii tai,’te-n gaoz,hai fa-le!
-Gata nasule,nu mai joc,ajunge trenu’,am jucat de placere,asta e,ai pierdut marca banu’.
-Bine ma,lasa c-o sa vezi tu futai,te crezi jmeker,du-te invartindu-te.
Tarani. Am ramas calm. A suierat locomotiva,venea Fundu Moldovei.
Era hazlie situatia si imi uram asta, stiam ca pot fi mai sensibil de cat sunt, un fel de Toma care da din cap si afirma orice.Ma indepartasem prea departe cu gandul de tren, mi-era frica sa nu cad intre relatarile care-mi ghiceau gandurile spre Auschwitz. Dar sunt puternic!sunt un barbat mai mult decat ghicitor mi-am zis atunci, si am sarit odata cu cartile de joc, eu merg spre Alexăndreni comuna Sîngerei.Acolo pot demonstra!Din fundul compartimentului zaresc o femeie inalta, groasa cu statura de nemtoaica… stiam ca gandurile de dreapta nu-mi dau pace.Incercam sa par senil, ca si cum era doar un vis. Stiam ca trenul de Alexăndreni comuna Sîngerei e mult mai aproape de adevar.Cursant fiind ma stimulam singur din punct de vedere etic, eram ca un adevarat soldat ce-si faurea arma inca din tinerete.Aveam 6 secunde sa-mi armez mortiera de 10 cm Records unde vroiam eu. Stiam ca pot sa ghicesc miscarile chiar din uter.Ma defineau.Le am in mine, le port peste tot.Am fost precoce inca de la inceput.
Vise, Sangereni e departe. Cobor in statie cu cufarul de lemn,e sase dimineata,inca intuneric,frig,picioare bocna,bocancii nu ma mai asculta.
Transpiratia groasa m-a dus cu gandul la o cada plina cu apa…aaah, ametitorea imagine a vartejului creat de apa slinoasa care curata toata murdaria unui trup masculin imi dadea furnicaturi acolo jos.Ce mister invaluie acel ochi negru, care in ochii altora reprezenta doar un banal colector de par,unghii si floci ?
Stiu ca as putea sa trec drept ciudat in ochii unora, dar incercati sa stati in cada plina, sa scoateti dopul, apoi asezati in fund, centrati perfect pe scurgere, fara sa o obturati, sa va bucurati de suvoiul care se scurge dupa vointa voastra,urmand sinuosul traseu: gat, piept, abdomen, si in sfarsit acolooo…in cazarma voi putea oare sa-mi permit aceasta inexplicabila si incredibila forma de satisfacere ?
Veti spune ca in situatia mea ar fi greu sa ai ganduri placute,sa visezi,dar visul era ultimul refugiu. Fugeam de realitate in toate partile,in orice fund de creier,in orice cotlon al mintii,in colonul universului. Ma ameteam plutind spre stele,eram singur pe peron,era frig.Era ger,era haos,era entropie. Era neliniste,plutea spre mine,parca toata nelinistea lumii.
-Racan!
Remarcasem cum accentul călătorilor care urcau – navetişti, şmecheri de ţară, ţărani, tinichigii, ospătari – se moldovenea de la o staţie la alta. pe peron, în faţa mea, o fătucă, mică de stat, trăgea istodorovit de o valiză roz. încerca în zadar să se suie pe scările abrupte ale trenului, făcîndu-şi loc printre ceilalţi trecători, ca o glumă fadă şi insipidă. privirile noastre se încrucişară pentru o clipă. privirea ei se întoarse apoi către valiză, în timp ce privirea mea rămase încrucişată. încercai să o îmbărbătez:
- Nu vrei să ne faci un bine şi să te urci în tren, ca să putem şi noi să te apreciem?
apoi îmi aprinsei ultima ţigară din pachet. fata nu mă băgă în seamă. reuşi să se urce în tren, apoi conductorul fluieră scurt, iar trenul dispăru în ploaia de seară. şinele ţiuiau, iar în mintea mea rămase acea valiză roz de cazarmă. pe mine mă aştepta mult kaki.
-Sa traiti! zic reflex,eram pregatit pentru mai rau. Era sfarsitul. Imi suiera in urechi staaaauuu in unitateeee…s-aaaa marit armataaaaa…
Prima reduta a fost drumul pana la poarta unitatii. Satul parca fusese grefat pe un scenariu frate cu cel din “Padurea spanzuratilor”. Ploaia din ajun generase doua santuri imbatabile, care obligau atelajele, motoare sau animale, sa se tarasca pe aceeasi traiactorie relativ dreapta, flancata de doua delusoare de noroi care nu puteau fi taiate de roti nici in ruptul osiei. Orice pas aduna pe bocanci un strat de clisa facand inaintarea un urcus si drumul o Golgota. Se zarea in dreapta, printre duzii paznici la drumu’ mare, un colt de acoperis. De aproape se puteau numara sub tigla veche, de Jimbolia, doua etaje si parter. Zic Jimbolia ca am vazut o tigla de foarte aproape; avea scrijelita pe dosul ei o inscriptie care suna a marca inregistrata … inca mai caut printre cei cu stare in ale literelor ce va fi fost sa insemne: Dicio SanMartin! Macar sa nu ma doar capul de unul singur. Capul mi-a trecut de-atunci … de-atunci de cand am vazut tigla de aproape. Noroc ca mi-am ferit ochii, proasta s-a desprins de pe streasina gardului (ati mai auzit de gard de caramida cu streasina? … eu am vazut!)
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
Si cu gandul inca la Bucuta, simt cum il trag pe nari pe tiganul din fata mea, tzigane, ce fatza ai, toata apa dunarii nu te curata de miros de adidas jilav si de par de parsch, iar ca sa-mi strivesc, naibii, spurcata aia de erectie rusinoasa, ma gandii o clipa la maiorul din sicriul statului, pe care sa zicem ca nu l-am prins in catare, dar i-am pus capul pe sina trenului, mama lui de poponar cu curul ca sita, mi-a pus zilele in frigare, netotul si jivina paroasa.
Cand jucam mai bine, o mana netrebnica trage semnalul de alarma. Sar la geam. Sunte in plin camp. Ce sa se fi intamplat?
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.Acolo isi tineau ai mei si gumele alea chinezesti, cu fluturi,mai apoi inlocuite cu unele romanesti, facute la Vulcan Bucuresti, care erau oribile,cedau imediat cand incercai sa le umpli cu apa pentru a face glume bune cu vecinii.
Ma trezeam dimineata cu ochiul cat pumnul de la curentul care venea pe gaura cheii, dar nu-mi pasa, descopeream viata asa cum este si ma simteam unic afland chiar de la sursa cum am fost aruncat in lumea asta mare.
Ma masturbam,fireste,dar n-o sa fac un capitol din asta,mai ales ca nu la fund ma gandeam. Aveam un fetis,imi placea matasea.
-Ai castigat cu valetii tai,’te-n gaoz,hai fa-le!
-Gata nasule,nu mai joc,ajunge trenu’,am jucat de placere,asta e,ai pierdut marca banu’.
-Bine ma,lasa c-o sa vezi tu futai,te crezi jmeker,du-te invartindu-te.
Tarani. Am ramas calm. A suierat locomotiva,venea Fundu Moldovei.
Era hazlie situatia si imi uram asta, stiam ca pot fi mai sensibil de cat sunt, un fel de Toma care da din cap si afirma orice.Ma indepartasem prea departe cu gandul de tren, mi-era frica sa nu cad intre relatarile care-mi ghiceau gandurile spre Auschwitz. Dar sunt puternic!sunt un barbat mai mult decat ghicitor mi-am zis atunci, si am sarit odata cu cartile de joc, eu merg spre Alexăndreni comuna Sîngerei.Acolo pot demonstra!Din fundul compartimentului zaresc o femeie inalta, groasa cu statura de nemtoaica… stiam ca gandurile de dreapta nu-mi dau pace.Incercam sa par senil, ca si cum era doar un vis. Stiam ca trenul de Alexăndreni comuna Sîngerei e mult mai aproape de adevar.Cursant fiind ma stimulam singur din punct de vedere etic, eram ca un adevarat soldat ce-si faurea arma inca din tinerete.Aveam 6 secunde sa-mi armez mortiera de 10 cm Records unde vroiam eu. Stiam ca pot sa ghicesc miscarile chiar din uter.Ma defineau.Le am in mine, le port peste tot.Am fost precoce inca de la inceput.
Vise, Sangereni e departe. Cobor in statie cu cufarul de lemn,e sase dimineata,inca intuneric,frig,picioare bocna,bocancii nu ma mai asculta.
Transpiratia groasa m-a dus cu gandul la o cada plina cu apa…aaah, ametitorea imagine a vartejului creat de apa slinoasa care curata toata murdaria unui trup masculin imi dadea furnicaturi acolo jos.Ce mister invaluie acel ochi negru, care in ochii altora reprezenta doar un banal colector de par,unghii si floci ?
Stiu ca as putea sa trec drept ciudat in ochii unora, dar incercati sa stati in cada plina, sa scoateti dopul, apoi asezati in fund, centrati perfect pe scurgere, fara sa o obturati, sa va bucurati de suvoiul care se scurge dupa vointa voastra,urmand sinuosul traseu: gat, piept, abdomen, si in sfarsit acolooo…in cazarma voi putea oare sa-mi permit aceasta inexplicabila si incredibila forma de satisfacere ?
Veti spune ca in situatia mea ar fi greu sa ai ganduri placute,sa visezi,dar visul era ultimul refugiu. Fugeam de realitate in toate partile,in orice fund de creier,in orice cotlon al mintii,in colonul universului. Ma ameteam plutind spre stele,eram singur pe peron,era frig.Era ger,era haos,era entropie. Era neliniste,plutea spre mine,parca toata nelinistea lumii.
-Racan!
Remarcasem cum accentul călătorilor care urcau – navetişti, şmecheri de ţară, ţărani, tinichigii, ospătari – se moldovenea de la o staţie la alta. pe peron, în faţa mea, o fătucă, mică de stat, trăgea istodorovit de o valiză roz. încerca în zadar să se suie pe scările abrupte ale trenului, făcîndu-şi loc printre ceilalţi trecători, ca o glumă fadă şi insipidă. privirile noastre se încrucişară pentru o clipă. privirea ei se întoarse apoi către valiză, în timp ce privirea mea rămase încrucişată. încercai să o îmbărbătez:
- Nu vrei să ne faci un bine şi să te urci în tren, ca să putem şi noi să te apreciem?
apoi îmi aprinsei ultima ţigară din pachet. fata nu mă băgă în seamă. reuşi să se urce în tren, apoi conductorul fluieră scurt, iar trenul dispăru în ploaia de seară. şinele ţiuiau, iar în mintea mea rămase acea valiză roz de cazarmă. pe mine mă aştepta mult kaki.
-Sa traiti! zic reflex,eram pregatit pentru mai rau. Era sfarsitul. Imi suiera in urechi staaaauuu in unitateeee…s-aaaa marit armataaaaa…aaaaa uite si rata, uitel si prostu’ de tata !
@abdmf
aveţi dreptate. dar… dar… colocvial, între prieteni, pe mess, de pildă, se foloseşte forma bisoux. sau chiar bisouXXX. n-are nici o legătură cu filmele xxx, pur şi simplu vrea să arate că e un bisou mai apăsat.
ti-am zis ca esti frumoasa ?
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
Si cu gandul inca la Bucuta, simt cum il trag pe nari pe tiganul din fata mea, tzigane, ce fatza ai, toata apa dunarii nu te curata de miros de adidas jilav si de par de parsch, iar ca sa-mi strivesc, naibii, spurcata aia de erectie rusinoasa, ma gandii o clipa la maiorul din sicriul statului, pe care sa zicem ca nu l-am prins in catare, dar i-am pus capul pe sina trenului, mama lui de poponar cu curul ca sita, mi-a pus zilele in frigare, netotul si jivina paroasa.
Cand jucam mai bine, o mana netrebnica trage semnalul de alarma. Sar la geam. Sunte in plin camp. Ce sa se fi intamplat?
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.Acolo isi tineau ai mei si gumele alea chinezesti, cu fluturi,mai apoi inlocuite cu unele romanesti, facute la Vulcan Bucuresti, care erau oribile,cedau imediat cand incercai sa le umpli cu apa pentru a face glume bune cu vecinii.
Ma trezeam dimineata cu ochiul cat pumnul de la curentul care venea pe gaura cheii, dar nu-mi pasa, descopeream viata asa cum este si ma simteam unic afland chiar de la sursa cum am fost aruncat in lumea asta mare.
Ma masturbam,fireste,dar n-o sa fac un capitol din asta,mai ales ca nu la fund ma gandeam. Aveam un fetis,imi placea matasea.
-Ai castigat cu valetii tai,’te-n gaoz,hai fa-le!
-Gata nasule,nu mai joc,ajunge trenu’,am jucat de placere,asta e,ai pierdut marca banu’.
-Bine ma,lasa c-o sa vezi tu futai,te crezi jmeker,du-te invartindu-te.
Tarani. Am ramas calm. A suierat locomotiva,venea Fundu Moldovei.
Era hazlie situatia si imi uram asta, stiam ca pot fi mai sensibil de cat sunt, un fel de Toma care da din cap si afirma orice.Ma indepartasem prea departe cu gandul de tren, mi-era frica sa nu cad intre relatarile care-mi ghiceau gandurile spre Auschwitz. Dar sunt puternic!sunt un barbat mai mult decat ghicitor mi-am zis atunci, si am sarit odata cu cartile de joc, eu merg spre Alexăndreni comuna Sîngerei.Acolo pot demonstra!Din fundul compartimentului zaresc o femeie inalta, groasa cu statura de nemtoaica… stiam ca gandurile de dreapta nu-mi dau pace.Incercam sa par senil, ca si cum era doar un vis. Stiam ca trenul de Alexăndreni comuna Sîngerei e mult mai aproape de adevar.Cursant fiind ma stimulam singur din punct de vedere etic, eram ca un adevarat soldat ce-si faurea arma inca din tinerete.Aveam 6 secunde sa-mi armez mortiera de 10 cm Records unde vroiam eu. Stiam ca pot sa ghicesc miscarile chiar din uter.Ma defineau.Le am in mine, le port peste tot.Am fost precoce inca de la inceput.
Vise, Sangereni e departe. Cobor in statie cu cufarul de lemn,e sase dimineata,inca intuneric,frig,picioare bocna,bocancii nu ma mai asculta.
Transpiratia groasa m-a dus cu gandul la o cada plina cu apa…aaah, ametitorea imagine a vartejului creat de apa slinoasa care curata toata murdaria unui trup masculin imi dadea furnicaturi acolo jos.Ce mister invaluie acel ochi negru, care in ochii altora reprezenta doar un banal colector de par,unghii si floci ?
Stiu ca as putea sa trec drept ciudat in ochii unora, dar incercati sa stati in cada plina, sa scoateti dopul, apoi asezati in fund, centrati perfect pe scurgere, fara sa o obturati, sa va bucurati de suvoiul care se scurge dupa vointa voastra,urmand sinuosul traseu: gat, piept, abdomen, si in sfarsit acolooo…in cazarma voi putea oare sa-mi permit aceasta inexplicabila si incredibila forma de satisfacere ?
Veti spune ca in situatia mea ar fi greu sa ai ganduri placute,sa visezi,dar visul era ultimul refugiu. Fugeam de realitate in toate partile,in orice fund de creier,in orice cotlon al mintii,in colonul universului. Ma ameteam plutind spre stele,eram singur pe peron,era frig.Era ger,era haos,era entropie. Era neliniste,plutea spre mine,parca toata nelinistea lumii.
-Racan!
Remarcasem cum accentul călătorilor care urcau – navetişti, şmecheri de ţară, ţărani, tinichigii, ospătari – se moldovenea de la o staţie la alta. pe peron, în faţa mea, o fătucă, mică de stat, trăgea istodorovit de o valiză roz. încerca în zadar să se suie pe scările abrupte ale trenului, făcîndu-şi loc printre ceilalţi trecători, ca o glumă fadă şi insipidă. privirile noastre se încrucişară pentru o clipă. privirea ei se întoarse apoi către valiză, în timp ce privirea mea rămase încrucişată. încercai să o îmbărbătez:
- Nu vrei să ne faci un bine şi să te urci în tren, ca să putem şi noi să te apreciem?
apoi îmi aprinsei ultima ţigară din pachet. fata nu mă băgă în seamă. reuşi să se urce în tren, apoi conductorul fluieră scurt, iar trenul dispăru în ploaia de seară. şinele ţiuiau, iar în mintea mea rămase acea valiză roz de cazarmă. pe mine mă aştepta mult kaki.
-Sa traiti! zic reflex,eram pregatit pentru mai rau. Era sfarsitul. Imi suiera in urechi staaaauuu in unitateeee…s-aaaa marit armataaaaa…aaaaa uite si rata, uite-l si pe prostu’ de tata !
Vadim rocks boys.
teatru radiofonic. care se asculta singur.
@Simona:
Iarta-ma, dar am primit amenintari daca nu scriu … nu m-a lovit nici o tigla, dar puteam sa-l refuz pe Nedo? De fapt am mintit, in realitate era o caramida, tot din zidul ala de gard … sau gard de zid … Tigla cazuse cu cateva zile in urma and il lovise pe Pluto. Cum care Pluto? Plutonierul de companie. Aoleuuuuuu, uite cu cine vorbesc io organizarea armatii romane. Nedoooo, baga don’mle informatia din trei surse
O sa inventez si cu Pluto ceva, ma descurc io cumva!
Pe bune ca a fost adevarat, o sa vezi cu cat parfum de credibilitate aberez
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
Si cu gandul inca la Bucuta, simt cum il trag pe nari pe tiganul din fata mea, tzigane, ce fatza ai, toata apa dunarii nu te curata de miros de adidas jilav si de par de parsch, iar ca sa-mi strivesc, naibii, spurcata aia de erectie rusinoasa, ma gandii o clipa la maiorul din sicriul statului, pe care sa zicem ca nu l-am prins in catare, dar i-am pus capul pe sina trenului, mama lui de poponar cu curul ca sita, mi-a pus zilele in frigare, netotul si jivina paroasa.
Cand jucam mai bine, o mana netrebnica trage semnalul de alarma. Sar la geam. Sunte in plin camp. Ce sa se fi intamplat?
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.Acolo isi tineau ai mei si gumele alea chinezesti, cu fluturi,mai apoi inlocuite cu unele romanesti, facute la Vulcan Bucuresti, care erau oribile,cedau imediat cand incercai sa le umpli cu apa pentru a face glume bune cu vecinii.
Ma trezeam dimineata cu ochiul cat pumnul de la curentul care venea pe gaura cheii, dar nu-mi pasa, descopeream viata asa cum este si ma simteam unic afland chiar de la sursa cum am fost aruncat in lumea asta mare.
Ma masturbam,fireste,dar n-o sa fac un capitol din asta,mai ales ca nu la fund ma gandeam. Aveam un fetis,imi placea matasea.
-Ai castigat cu valetii tai,’te-n gaoz,hai fa-le!
-Gata nasule,nu mai joc,ajunge trenu’,am jucat de placere,asta e,ai pierdut marca banu’.
-Bine ma,lasa c-o sa vezi tu futai,te crezi jmeker,du-te invartindu-te.
Tarani. Am ramas calm. A suierat locomotiva,venea Fundu Moldovei.
Era hazlie situatia si imi uram asta, stiam ca pot fi mai sensibil de cat sunt, un fel de Toma care da din cap si afirma orice.Ma indepartasem prea departe cu gandul de tren, mi-era frica sa nu cad intre relatarile care-mi ghiceau gandurile spre Auschwitz. Dar sunt puternic!sunt un barbat mai mult decat ghicitor mi-am zis atunci, si am sarit odata cu cartile de joc, eu merg spre Alexăndreni comuna Sîngerei.Acolo pot demonstra!Din fundul compartimentului zaresc o femeie inalta, groasa cu statura de nemtoaica… stiam ca gandurile de dreapta nu-mi dau pace.Incercam sa par senil, ca si cum era doar un vis. Stiam ca trenul de Alexăndreni comuna Sîngerei e mult mai aproape de adevar.Cursant fiind ma stimulam singur din punct de vedere etic, eram ca un adevarat soldat ce-si faurea arma inca din tinerete.Aveam 6 secunde sa-mi armez mortiera de 10 cm Records unde vroiam eu. Stiam ca pot sa ghicesc miscarile chiar din uter.Ma defineau.Le am in mine, le port peste tot.Am fost precoce inca de la inceput.
Vise, Sangereni e departe. Cobor in statie cu cufarul de lemn,e sase dimineata,inca intuneric,frig,picioare bocna,bocancii nu ma mai asculta.
Transpiratia groasa m-a dus cu gandul la o cada plina cu apa…aaah, ametitorea imagine a vartejului creat de apa slinoasa care curata toata murdaria unui trup masculin imi dadea furnicaturi acolo jos.Ce mister invaluie acel ochi negru, care in ochii altora reprezenta doar un banal colector de par,unghii si floci ?
Stiu ca as putea sa trec drept ciudat in ochii unora, dar incercati sa stati in cada plina, sa scoateti dopul, apoi asezati in fund, centrati perfect pe scurgere, fara sa o obturati, sa va bucurati de suvoiul care se scurge dupa vointa voastra,urmand sinuosul traseu: gat, piept, abdomen, si in sfarsit acolooo…in cazarma voi putea oare sa-mi permit aceasta inexplicabila si incredibila forma de satisfacere ?
Veti spune ca in situatia mea ar fi greu sa ai ganduri placute,sa visezi,dar visul era ultimul refugiu. Fugeam de realitate in toate partile,in orice fund de creier,in orice cotlon al mintii,in colonul universului. Ma ameteam plutind spre stele,eram singur pe peron,era frig.Era ger,era haos,era entropie. Era neliniste,plutea spre mine,parca toata nelinistea lumii.
-Racan!
Remarcasem cum accentul călătorilor care urcau – navetişti, şmecheri de ţară, ţărani, tinichigii, ospătari – se moldovenea de la o staţie la alta. pe peron, în faţa mea, o fătucă, mică de stat, trăgea istodorovit de o valiză roz. încerca în zadar să se suie pe scările abrupte ale trenului, făcîndu-şi loc printre ceilalţi trecători, ca o glumă fadă şi insipidă. privirile noastre se încrucişară pentru o clipă. privirea ei se întoarse apoi către valiză, în timp ce privirea mea rămase încrucişată. încercai să o îmbărbătez:
- Nu vrei să ne faci un bine şi să te urci în tren, ca să putem şi noi să te apreciem?
apoi îmi aprinsei ultima ţigară din pachet. fata nu mă băgă în seamă. reuşi să se urce în tren, apoi conductorul fluieră scurt, iar trenul dispăru în ploaia de seară. şinele ţiuiau, iar în mintea mea rămase acea valiză roz de cazarmă. pe mine mă aştepta mult kaki.
-Sa traiti! zic reflex,eram pregatit pentru mai rau. Era sfarsitul. Imi suiera in urechi staaaauuu in unitateeee…s-aaaa marit armataaaaa…aaaaa uite si rata, uite-l si pe prostu’ de tata !
Era clar sfarsitul,imi veneau rime stupide,parca-mi revedeam filmul vietii.
-Esti ultimu’ venit,primu’ belit! Actu’ de-ncorporare!
-Imediat..
-Imediat sa traiti!!!! Un’ te crezi ma,la tata ma-tii? La curu’ vacii?
matrixbrain,tu nu intaplator ti-ai ales numele asta,cel putin daca scrii cum gandesti,presupunand ca cu creierul gandesc niste oameni. ai inteles ceva? daca da,gandeste-te ca nimeni nu intelege nimic din comentariile tale.
toate conexiunile sunt doar in capul tau,faci legaturile doar pt. tine. un fel de inside-jokes.eu cred ca esti foarte destept,prea destept,pe bune,dar arzi etape.
daca nu,mai baga si tu ceva la poveste.
mi se rupe armata-n paișpea.
catamai romanu fluviu , taicule !
si care se mai si scrie singur pe deasupracontrol!
shi se citeshte sincron in timp ce se scrie!
oare ne da nedo ecsxtemporal miine dimineatza?
ca am cetit de atatea ori , incat cred ca deja il shtiu pe dinafara!
@ badmf : azi fusei la discombeka, da miine ash putea sa-tzi execut un car cu bere direct in figura!
) este badB(rain)Fucker!
ps : nu te mai loa de matrixbrain!
cum tu eshti badMF, el/ea ( pour les connaisseurs
shi inca meseriash , trebuie sa recunoshti!
adauga un fel de culuoare blogului!culuoarea creierului masiv, pintecos!
cruela,sa-i traiasca copilasii,nu ma dau la ea traiti-ar,baga la poveste
@badmf:
Esti undeva pe bisectoare cu punctele … dar nici nu neg ce-ai tastat
Cine-ar face altfel?
Iar cu Pluto am scris deja cateva rapoarte de campanie, care-s informatii clasificate deja … Nume de cod: Sarbu
Stiu, inteleg doar eu!
@Cruela:
Mare lucru sintagma aia cu frontul comun. Sau fontul? Fortul? Aaaa, ala roman.
Stii pe cineva la APACA?
in unitate , se auzeau difuzoarele urlind, deoarece locotenentul negru cabral, coleg cu popotarul solcanu sergentul, pusese sa cante o formatzie cu deformatzie :
http://www.youtube.com/watch?v=fbGkxcY7YFU&eurl=http%3A%2F%2Fwww%2Ecabral%2Ero%2Fculturescape%2Fwhat%2Dwhat%2Din%2Dthe%2Dbutt&feature=player_embedded
ce zici bade badmf?
pps : armata o facea la arma topografie, ceea ce ulterior avea sa-l ajute sa cartografieze hartzi ale fundurilor inamice, care urmareau sa-l bombardeze cu gaze toxice de lupta bilogica !
@matrix : la apaca nu dar shtiu sa trag APA, cand fac CACA! ceea ce nu shtiu daca e pe gustul ghicitorului in funde!
@nedo
multam de invitatie, scriu si eu ceva diseara (seara de aici) dar mai intii trebe sa citesc ce s-a scris
deci,ca nedo doarme,fie bagati paragrafe care pot fi inserate in poveste,la sfarsitul de moment sau oriunde altundeva,dar sa se lege,fie dati copy-paste la toata poveste si bagati doar in continuarea ei. doar dupa sfarsitul ala de moment.
cruela,ideilee tale sunt bune,dar baga la poveste. sa se lege.
matrixbrain,scuze ca nu te-nteleg,daca vrei sa ne batem sa stii ca fug.
@bade bad MF nu poci pt ca sa bag ca am o impotentza temporara! baga tu , ca eshti barbat shi ai facut shi armata, nu ca mine , care doar am auzit tone de poveshti……
asta nu-i o poveste despre armata,e o poveste despre un ghicitor,recte in fund. si iarta-ma ce te dezamagesc,da’ n-am facut armata,am doua maini blege
@bad MF inima mea sangereaza!
de la dez-amagire! 
io nu ma regasesc in povestea asta a ghicitorului!
am povestit la postul anterior franturi din alta poveste…a aceluiashi ghicitor…
de aici shi impotentza de care ziceam..
si-acum ma duc sa ma culc!
ps : nedo nu doarme! e da santinela la gardu blgolui! vedetzi ca are glontz pa tzeava shi n-are voie sa vorbeshte, decat : stai ca trag!
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
Si cu gandul inca la Bucuta, simt cum il trag pe nari pe tiganul din fata mea, tzigane, ce fatza ai, toata apa dunarii nu te curata de miros de adidas jilav si de par de parsch, iar ca sa-mi strivesc, naibii, spurcata aia de erectie rusinoasa, ma gandii o clipa la maiorul din sicriul statului, pe care sa zicem ca nu l-am prins in catare, dar i-am pus capul pe sina trenului, mama lui de poponar cu curul ca sita, mi-a pus zilele in frigare, netotul si jivina paroasa.
Cand jucam mai bine, o mana netrebnica trage semnalul de alarma. Sar la geam. Sunte in plin camp. Ce sa se fi intamplat?
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.Acolo isi tineau ai mei si gumele alea chinezesti, cu fluturi,mai apoi inlocuite cu unele romanesti, facute la Vulcan Bucuresti, care erau oribile,cedau imediat cand incercai sa le umpli cu apa pentru a face glume bune cu vecinii.
Ma trezeam dimineata cu ochiul cat pumnul de la curentul care venea pe gaura cheii, dar nu-mi pasa, descopeream viata asa cum este si ma simteam unic afland chiar de la sursa cum am fost aruncat in lumea asta mare.
Ma masturbam,fireste,dar n-o sa fac un capitol din asta,mai ales ca nu la fund ma gandeam. Aveam un fetis,imi placea matasea.
-Ai castigat cu valetii tai,’te-n gaoz,hai fa-le!
-Gata nasule,nu mai joc,ajunge trenu’,am jucat de placere,asta e,ai pierdut marca banu’.
-Bine ma,lasa c-o sa vezi tu futai,te crezi jmeker,du-te invartindu-te.
Tarani. Am ramas calm. A suierat locomotiva,venea Fundu Moldovei.
Era hazlie situatia si imi uram asta, stiam ca pot fi mai sensibil de cat sunt, un fel de Toma care da din cap si afirma orice.Ma indepartasem prea departe cu gandul de tren, mi-era frica sa nu cad intre relatarile care-mi ghiceau gandurile spre Auschwitz. Dar sunt puternic!sunt un barbat mai mult decat ghicitor mi-am zis atunci, si am sarit odata cu cartile de joc, eu merg spre Alexăndreni comuna Sîngerei.Acolo pot demonstra!Din fundul compartimentului zaresc o femeie inalta, groasa cu statura de nemtoaica… stiam ca gandurile de dreapta nu-mi dau pace.Incercam sa par senil, ca si cum era doar un vis. Stiam ca trenul de Alexăndreni comuna Sîngerei e mult mai aproape de adevar.Cursant fiind ma stimulam singur din punct de vedere etic, eram ca un adevarat soldat ce-si faurea arma inca din tinerete.Aveam 6 secunde sa-mi armez mortiera de 10 cm Records unde vroiam eu. Stiam ca pot sa ghicesc miscarile chiar din uter.Ma defineau.Le am in mine, le port peste tot.Am fost precoce inca de la inceput.
Vise, Sangereni e departe. Cobor in statie cu cufarul de lemn,e sase dimineata,inca intuneric,frig,picioare bocna,bocancii nu ma mai asculta.
Transpiratia groasa m-a dus cu gandul la o cada plina cu apa…aaah, ametitorea imagine a vartejului creat de apa slinoasa care curata toata murdaria unui trup masculin imi dadea furnicaturi acolo jos.Ce mister invaluie acel ochi negru, care in ochii altora reprezenta doar un banal colector de par,unghii si floci ?
Stiu ca as putea sa trec drept ciudat in ochii unora, dar incercati sa stati in cada plina, sa scoateti dopul, apoi asezati in fund, centrati perfect pe scurgere, fara sa o obturati, sa va bucurati de suvoiul care se scurge dupa vointa voastra,urmand sinuosul traseu: gat, piept, abdomen, si in sfarsit acolooo…in cazarma voi putea oare sa-mi permit aceasta inexplicabila si incredibila forma de satisfacere ?
Veti spune ca in situatia mea ar fi greu sa ai ganduri placute,sa visezi,dar visul era ultimul refugiu. Fugeam de realitate in toate partile,in orice fund de creier,in orice cotlon al mintii,in colonul universului. Ma ameteam plutind spre stele,eram singur pe peron,era frig.Era ger,era haos,era entropie. Era neliniste,plutea spre mine,parca toata nelinistea lumii.
-Racan!
Remarcasem cum accentul călătorilor care urcau – navetişti, şmecheri de ţară, ţărani, tinichigii, ospătari – se moldovenea de la o staţie la alta. pe peron, în faţa mea, o fătucă, mică de stat, trăgea istodorovit de o valiză roz. încerca în zadar să se suie pe scările abrupte ale trenului, făcîndu-şi loc printre ceilalţi trecători, ca o glumă fadă şi insipidă. privirile noastre se încrucişară pentru o clipă. privirea ei se întoarse apoi către valiză, în timp ce privirea mea rămase încrucişată. încercai să o îmbărbătez:
- Nu vrei să ne faci un bine şi să te urci în tren, ca să putem şi noi să te apreciem?
apoi îmi aprinsei ultima ţigară din pachet. fata nu mă băgă în seamă. reuşi să se urce în tren, apoi conductorul fluieră scurt, iar trenul dispăru în ploaia de seară. şinele ţiuiau, iar în mintea mea rămase acea valiză roz de cazarmă. pe mine mă aştepta mult kaki.
-Sa traiti! zic reflex,eram pregatit pentru mai rau. Era sfarsitul. Imi suiera in urechi staaaauuu in unitateeee…s-aaaa marit armataaaaa…aaaaa uite si rata, uite-l si pe prostu’ de tata !
Era clar sfarsitul,imi veneau rime stupide,parca-mi revedeam filmul vietii.
-Esti ultimu’ venit,primu’ belit! Actu’ de-ncorporare!
-Imediat..
-Imediat sa traiti!!!! Un’ te crezi ma,la tzatza ma-tii? La curu’ vacii?
O sa trec scurt peste primele doua luni,atat mi-a luat sa devin caporal,coprolal am fost mereu.
Ma simteam mai tare ca Napoleon,ma gandeam la mein kampf.
Era serialul ala comunist,m.a.s.h.,se filma cam cand ma nasteam,eram Radar si Klinger la un loc. Eram doi caporali intr-unul. A fost cea mai frumoasa bucata din viata mea.
Cine a zis-o p-aia cu serialul comunist? Credeam că sînt singurul care are impresia asta.
ha ha,floricel,baga la poveste,io am zis-o
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
Si cu gandul inca la Bucuta, simt cum il trag pe nari pe tiganul din fata mea, tzigane, ce fatza ai, toata apa dunarii nu te curata de miros de adidas jilav si de par de parsch, iar ca sa-mi strivesc, naibii, spurcata aia de erectie rusinoasa, ma gandii o clipa la maiorul din sicriul statului, pe care sa zicem ca nu l-am prins in catare, dar i-am pus capul pe sina trenului, mama lui de poponar cu curul ca sita, mi-a pus zilele in frigare, netotul si jivina paroasa.
Cand jucam mai bine, o mana netrebnica trage semnalul de alarma. Sar la geam. Sunte in plin camp. Ce sa se fi intamplat?
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.Acolo isi tineau ai mei si gumele alea chinezesti, cu fluturi,mai apoi inlocuite cu unele romanesti, facute la Vulcan Bucuresti, care erau oribile,cedau imediat cand incercai sa le umpli cu apa pentru a face glume bune cu vecinii.
Ma trezeam dimineata cu ochiul cat pumnul de la curentul care venea pe gaura cheii, dar nu-mi pasa, descopeream viata asa cum este si ma simteam unic afland chiar de la sursa cum am fost aruncat in lumea asta mare.
Ma masturbam,fireste,dar n-o sa fac un capitol din asta,mai ales ca nu la fund ma gandeam. Aveam un fetis,imi placea matasea.
-Ai castigat cu valetii tai,’te-n gaoz,hai fa-le!
-Gata nasule,nu mai joc,ajunge trenu’,am jucat de placere,asta e,ai pierdut marca banu’.
-Bine ma,lasa c-o sa vezi tu futai,te crezi jmeker,du-te invartindu-te.
Tarani. Am ramas calm. A suierat locomotiva,venea Fundu Moldovei.
Era hazlie situatia si imi uram asta, stiam ca pot fi mai sensibil de cat sunt, un fel de Toma care da din cap si afirma orice.Ma indepartasem prea departe cu gandul de tren, mi-era frica sa nu cad intre relatarile care-mi ghiceau gandurile spre Auschwitz. Dar sunt puternic!sunt un barbat mai mult decat ghicitor mi-am zis atunci, si am sarit odata cu cartile de joc, eu merg spre Alexăndreni comuna Sîngerei.Acolo pot demonstra!Din fundul compartimentului zaresc o femeie inalta, groasa cu statura de nemtoaica… stiam ca gandurile de dreapta nu-mi dau pace.Incercam sa par senil, ca si cum era doar un vis. Stiam ca trenul de Alexăndreni comuna Sîngerei e mult mai aproape de adevar.Cursant fiind ma stimulam singur din punct de vedere etic, eram ca un adevarat soldat ce-si faurea arma inca din tinerete.Aveam 6 secunde sa-mi armez mortiera de 10 cm Records unde vroiam eu. Stiam ca pot sa ghicesc miscarile chiar din uter.Ma defineau.Le am in mine, le port peste tot.Am fost precoce inca de la inceput.
Vise, Sangereni e departe. Cobor in statie cu cufarul de lemn,e sase dimineata,inca intuneric,frig,picioare bocna,bocancii nu ma mai asculta.
Transpiratia groasa m-a dus cu gandul la o cada plina cu apa…aaah, ametitorea imagine a vartejului creat de apa slinoasa care curata toata murdaria unui trup masculin imi dadea furnicaturi acolo jos.Ce mister invaluie acel ochi negru, care in ochii altora reprezenta doar un banal colector de par,unghii si floci ?
Stiu ca as putea sa trec drept ciudat in ochii unora, dar incercati sa stati in cada plina, sa scoateti dopul, apoi asezati in fund, centrati perfect pe scurgere, fara sa o obturati, sa va bucurati de suvoiul care se scurge dupa vointa voastra,urmand sinuosul traseu: gat, piept, abdomen, si in sfarsit acolooo…in cazarma voi putea oare sa-mi permit aceasta inexplicabila si incredibila forma de satisfacere ?
Veti spune ca in situatia mea ar fi greu sa ai ganduri placute,sa visezi,dar visul era ultimul refugiu. Fugeam de realitate in toate partile,in orice fund de creier,in orice cotlon al mintii,in colonul universului. Ma ameteam plutind spre stele,eram singur pe peron,era frig.Era ger,era haos,era entropie. Era neliniste,plutea spre mine,parca toata nelinistea lumii.
-Racan!
Remarcasem cum accentul călătorilor care urcau – navetişti, şmecheri de ţară, ţărani, tinichigii, ospătari – se moldovenea de la o staţie la alta. pe peron, în faţa mea, o fătucă, mică de stat, trăgea istodorovit de o valiză roz. încerca în zadar să se suie pe scările abrupte ale trenului, făcîndu-şi loc printre ceilalţi trecători, ca o glumă fadă şi insipidă. privirile noastre se încrucişară pentru o clipă. privirea ei se întoarse apoi către valiză, în timp ce privirea mea rămase încrucişată. încercai să o îmbărbătez:
- Nu vrei să ne faci un bine şi să te urci în tren, ca să putem şi noi să te apreciem?
apoi îmi aprinsei ultima ţigară din pachet. fata nu mă băgă în seamă. reuşi să se urce în tren, apoi conductorul fluieră scurt, iar trenul dispăru în ploaia de seară. şinele ţiuiau, iar în mintea mea rămase acea valiză roz de cazarmă. pe mine mă aştepta mult kaki.
-Sa traiti! zic reflex,eram pregatit pentru mai rau. Era sfarsitul. Imi suiera in urechi staaaauuu in unitateeee…s-aaaa marit armataaaaa…aaaaa uite si rata, uite-l si pe prostu’ de tata !
Era clar sfarsitul,imi veneau rime stupide,parca-mi revedeam filmul vietii.
-Esti ultimu’ venit,primu’ belit! Actu’ de-ncorporare!
-Imediat..
-Imediat sa traiti!!!! Un’ te crezi ma,la tzatza ma-tii? La curu’ vacii?
O sa trec scurt peste primele doua luni,atat mi-a luat sa devin caporal,coprolal am fost mereu.
Ma simteam mai tare ca Napoleon,ma gandeam la mein kampf.
Era serialul ala comunist,m.a.s.h.,se filma cam cand ma nasteam,eram Radar si Klinger la un loc. Eram doi caporali intr-unul. A fost cea mai frumoasa bucata din viata mea.
Ca caporal puteam sa le-o trag la toti,chiar daca mi-o mai luam si eu.Imi amintesc un episod,a venit unu’ la-ncolonare,tinandu-se de nadragi,ca domn’ caporal,nu pot sa particip azi la instructie,am hemoroizi. I-am zis,’ce ai ma?’ Zice ‘da sa traiti!’ ‘Pai ai pe ma-ta,te manca-n cur?’ ‘Da sa traiti,am mancarimi,am dureri,sangerez’,zic,’ma perversule,te-am pus io sa ti-o bagi in cur? Raspunde,soldat.’ A cedat,a-nceput sa se tarasca prin curte,tipa in gura mare,’sa traiti,am hemoroizi,sa traiti,am fost la medic sa traiti,zice sa ma scarpin,sa traiti,vreau permisie,sa traiti,n-am mama,sa traiti,nu pot sa servesc patria,sa traiti,cu dureri in cur,sa traiti,fac plangere,sa traiti,la comandament,sa traiti,traiti voi ma,sa traiti,ca va-mpusc pe toti si-mi bag baioneta-n cur,ma doare!’
Treij’ de zile tzambal. I-am dat scurt,cand a iesit vorbea singur,l-au lasat la vatra. Vorba vine,vatra,nici nu stia de unde pleaca,daramite unde sa se duca. Inca un aurolac. Asta e,mai bine decat sa fi ajuns gradat.
2.CIVILIE,AMINTIRI
Ca caporal aveam o situaţie privilegiată. Şi acces la documentele secrete ale unităţii (par egzamplu, harta cu gaura din gard pe care intră tanti Veta, curva unităţii şi a combinatului chimic de peste canal). Faptul că eram primul după colonel, maior, căpitan, locotenent, sublocotenent şi sergent care o aştepta pe tanti Veta chiar la buza găurii mi-a adus nenumărate satisfacţii şi un sculament. Sau invers, nu mai ţin minte. Tot în perioada caporalităţii (un fel de amiralitate, da mult mai mică) l-am cunoscut pe Hristo Hristo Botev, un contrabandist de blugi bulgar. De fapt, un contrabandist de blugi bulgari. Ca să fiu mai exact, era un contrabandist bulgar de blugi bulgari. Şi totuşi, dacă stau bine să mă gîndesc, Hristo Hristo era mai mult decît un contrabandist bulgar de blugi bulgari. Era un aventurier al spiritului, un revoltat, un haiduc şi un hoţ de cai (deşi n-a furat niciun cal în viaţa lui, cu excepţia mobrei sergentului), un interlop de modă veche, un raket romantic, un Bonnie and Clyde balcanic fără Bonnie. Tocmai lipsa unei Bonnie l-a convins să-mi ceară ajutorul într-o seară frumoasă de mai sau septembrie. “Bîrzo pămoşti”, mi-a zis el cu ochii înlăcrămaţi. “Stoite,” i-am zis eu. “Mai am puţin de lucru cu harta asta secretă a unităţii. Trebuie să încercuiesc privata cu maro, gaura lui tanti Veta cu roz şi să scriu la legendă altitudinile. Ai răbdare.” Se opri din lăcrămat şi începu să caşte. După ce termină de căscat reîncepu să lăcrămeze. “Gata, am terminat. Ce ai pe suflet frate bulgar?” întreb eu. “Am venit să-mi dai şi mie locaţia găurii lui tanti Veta. M-am săturat de hoinărit fără un suflet pereche, fără o Bonnie a mea şi nu numai a mea. N-am găsit pînă acuma nici o bulgăroaică care să ştie să înoate cît de cît ca să poată trece Dunărea împreună cu mine, de şase ori pe zi. Aşa că m-am gîndit să-mi găsesc iubirea aici, la voi în unitate. Din cîte am înţeles singura femeie de aici e tanti Veta, nu-i aşa?” “Mai avem şi o capră. Dar nu se bagă. Nu vrea să rişte. Are o relaţie stabilă momentan. Cu sergentul. Cît despre locaţie, nu e nici o problemă. Ia harta şi serveşte-te.” “Mersi. Te superi dacă îţi cer şi codurile de semnalizare? Ca să pot comunica cu tanti Veta în timp real. Mă înţelegi.” “Nici o problemă.” “Şi mai e ceva, dacă nu sînt prea insistent. Dintotdeauna mi-am dorit să mă iubesc pe tancuri. Cînd eram mic mă visam Alioşa iubindu-se pe tancuri cu Nataşa, ca-n film. Eşti amabil să-mi dai şi locaţiile tancurilor?” “Tancurilor? Eşti nebun? Nu avem decît unul. Şi nu e tanc, e TAB. De fapt a fost TV dar l-au modificat ăştia la Drăgăşani şi l-au făcut TAB. I-au pus roţi mai mari, de Volgă. Dacă nu te dernajează s-o înlocuieşti pe nataşa cu tanti veta şi tancul cu un TV modificat, nu e nici o problemă. Îţi dau locaţia. Dar vezi că pe hartă e trecut în locaţia oficială, în caz că vine inspecţia de la comandament şi ne cere harta. De fapt e în parcare, îl mai foloseşte din cînd în cînd dom maior, să care cartofii cînd se duce să-i vîndă în piaţa la BIG.” “Mai am o singură întrebare. Tu crezi că tanti Veta va învăţa să mă iubească? Crezi că sufletul ei e destuld e larg şi pentru mine?” ” De unde dracu să ştiu eu ce în sufletul lui tanti-ta Veta. Dacă mă întrebai ce e în curu ei, era altceva, aşa mai veneai de acasă.” “Păi de acasă vin. Nu vezi că sînt ud? Abia trecui Dunărea. Era să mă calce o rachetă bulgărească şi un împingător românesc.” “Ai zis “trecui”?” “Mă futu-ţi bulgaritatea în cur să-ţi fut! Al dracu, ai zis că avem exlusivitate pe blugi bulgari! Mi-au zis mie ăştia că ne-au luat piaţa unii din Corabia care vindeau blugii cu 17,5% mai ieftin decît noi. Şi nu i-am crezut. Am zis că e doar o scuză pentru performanţele lor lamentabile în vînzări. Al dracu bulgar, te dăduşi cu…să-mi fut una….te-ai dat cu oltenii! Şi mai vrei şi hartă!” “N-am făcut-o din interes financiar, am făcut-o din iubire. Dunărea e mai îngustă la Corabia şi m-am gîndit că poate găsesc o bulgăroaiscă în stare s-o treacă. Dar…nimic. Mi s-au înecat toate bulgăroaicele disponibile. Şi odată cu ele, şi speranţele. D-aia vreau harta, codurile de semanlizare, locaţia tamcurilor şi coordonatele radarelor.”
POVESTEA GHICITORULUI ÎN FUND.
1.CATANIA,ARCADIA LUI
trenul hurducănea vesel în fiecare curbă. stăteam pe coridor şi mă uitam cum luminile oraşului licăreau din ce în ce mai slab. pe coridor era frig, dar nu mai suportam mirosul din compartiment. geamurile erau îngheţate. prin faţa mea trecu un ţigan cu o desagă, cerîndu-şi scuze. mă uitai atent să nu îmi şterpelească ţigările. altceva nu aveam în buzunar. mă gîndeam la bucuţa. bucuţa este iubita mea. nu mi-o puteam şterge din minte. venise la mine să îmi aducă merdenele făcute de ea şi a rămas peste noapte…
-Băieţi ! se auzi glasul controlorului de bilete , facem o şeptică
controlorul era un bărbat slab, încărunţit pe la tîmple, cu mustaţa uşor gălbejită de rahat şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. puţea a muşama stătută de tren, pe care îşi încercase, probabil, talentul culinar, o familie de muşte verzi. e 5 dimineaţa. cum dracu poate zîmbi la ora asta?
Acest scurt moment de pseudo-reflectie ironica,aproape ca-mi trezi un zambet,mie care zambesc doar la cutremur,doar la ala din ‘77.pe vremea aia eram de-o schioapa si nu la mama ma refer. eram un tzartz de copil mucos,cu vise mari si o mana bleaga. tata ma cara uneori cu el pe santier,ca n-avea cu cine sa ma lase si la gradi nu ma mai primea ca-i scuipam pe toti si ma bateau si mie imi placea sa-i scuip cu sange,muma lor de soimi,decretei,nascuti din viol comunist.
-ce septica, bre? tie iti arde de septica la ora asta? i-am strigat ragusit si mi-am tras pe ochi sapca impletita de mainile pricepute ale bucutei. ce dobitoc! vrea sa joace carti! unde esti tu bucuta mea draga, sa facem o septica pe dezbracate, chiar aici, sub nasul dobitocului ceferist? dintr-odata, am simțit ca prin vis atingerea moale a miinilor ei si am văzut sclipind in semiobscuritate ochii mari si negri, cu irisi in care jucau luminite aurii, am pipait parca obrajii rotunzi si i-am atins incetisor dintii stralucitori, perfecti, de invidiat. pentru o secunda, hurducaitul personalului s-a transformat intr-un leganat ca de barca si m-am trezit bucurându-mă încă o dată – poate pentru ultima dată, mi-am zis – de apasarea tandra a buzelor ei carnoase si de atingerea corpului drapat in yukataua portocalie de matase, veche de peste 100 de ani, făcută de mână într-un sat din Apuseni și pe care o primisem eu cu limbă de moarte de la mama.
am experimentat aproape instantaneu o erectie de zile mari. am ramas cu ochii inchisi, usor rusinat, cu capul lasat pe umar ca si cum as fi atipit la loc. vedeam cum pielea bucutei prindea incetisor culoarea nuferilor uriasi, simtind monstruoasa erectia cum creste in intensitate, in ritmul galopant al personalului – tacadam tacadam. eram cu bucuta intr-o barca, in mijlocul lacului, foarte foarte departe de fratele ei mai mare. o raza de lumina plonja pe fetele noastre, incalzindu-le si incadrindu-le, ca la fotograf, intr-o pata de lumina cu stelute galbene si mov, in acompaniamentul complice al unei muzici eoliene emise pe ultrascurte de galopul relaxat al personalului cu care calatoream. buzele noastre se uneau, la inceput timid, apoi din ce in ce mai pasional, aproape violent, producand o clipoceala asemanatoare celei unui paraias care izvoreste pe furis, facindu-si incet drum spre marele ocean de iubire …
Si cu gandul inca la Bucuta, simt cum il trag pe nari pe tiganul din fata mea, tzigane, ce fatza ai, toata apa dunarii nu te curata de miros de adidas jilav si de par de parsch, iar ca sa-mi strivesc, naibii, spurcata aia de erectie rusinoasa, ma gandii o clipa la maiorul din sicriul statului, pe care sa zicem ca nu l-am prins in catare, dar i-am pus capul pe sina trenului, mama lui de poponar cu curul ca sita, mi-a pus zilele in frigare, netotul si jivina paroasa.
Cand jucam mai bine, o mana netrebnica trage semnalul de alarma. Sar la geam. Sunte in plin camp. Ce sa se fi intamplat?
M-am trezit brusc si cui ii place,brusc din reverie,hai ma dai,dau,te tai ii zic,7 peste 7,peste 4 valeti,era ultima carte,au intors pachetu’,trebuia sa iau de jos,nu puteam sa pierd,aveam doar tigari si alea ude,de la transpiratie,ca si pe frig transpiri,uneori mai al dracu’,astia jucau pe bani sau votca,ii chelesc,fac cinste la toata unitatea,scap usor din prima zi.
Mama era securista,ciorapi nailon si nervi de otel,parca facuti de tata,care avea o vorba,curu’ materiei,o inventase spontan cand i-am citit o poezie in care ala de-a scris-o voia sa striveasca sanii aceleiasi materii.
Mama care faci gogosi! tu le faci, tu le mirosi!- mi-am zis. Noroc cu Bucuta ca mai gateste si ca ma scapa de crampele uitate in compartiment din cauza mirosului.Imi venea sa vomit acum, dar mai era putin si se lasa intunericul care ma facea sa devin mai barbat, sa vomit alergand, calcand peste compartimente, peste sacii cu crapi afumati de-i duceau la clinici particulare in satul din vale.Am scuipat pe ambii bocanci, erau mai curati acuma.Se mai potolise gerul, aveam 2 valeti de pica si un 7.Credeam ca-i mana mea si nu aia bleaga,tu-i in gura,m-au recrutat desi le-am adus certificatu’ lu’ peste prajit,au facut comisie, m-au luat peste picior,ce ironie, zice ‘ce recrut, cu stanga nu stii sa servesti patria? patria e muma-ta si tac-tu’-i armata ma,ai grija pe cine futi sau o belesti’,era un capitan gras,slinos,la patruj’ de ani,il tin minte toata viata,daca-l prind in catare o sa fie facut maior,sicriu platit de stat.
Nashu’ si-un tigan jucau pe-o mana,i-am mirosit,radeau ca prostii,ma gandeam,ce motive aveti de radeti,ma,mie nici sa plang nu-mi vine,n-am mai plans de cand am omorat pisica-n calduri,se freca de mine tampita,am vrut s-o linistesc,i-am bagat termomtru’-n cur,da’ l-am bagat pe tot,tata nici macar nu m-a lovit,m-a privit lung si-a zis ‘credeam ca scot ceva din tine,acuma nu te mai uita ca blegu’,scoate ala din shervetel’,asa o chema,’si spala-l’.
ţiganul de adineauri se întoarse, acum fără un picior. tărăgăna un cîntec vechi, staaaauuu îîîn uuunitaaateee… albatros? pescăruş? cum dracu s-o fi numind trupa aia? îmi aminteşte de copilărie. de ziua în care l-am cunoscut pe fratele bucuţei, pe sfincteriu. era un băiat masiv, pentru vîrsta lui, cu vreo doi ani mai mare ca mine, cam răpănos, deşi ai lui erau înstăriţi, aveau oi, aveau cîine, aveau pridvor la casă, însă taică-su îl învăţase tainele beţiei de mic. inclusiv răutăcizmele de beţiv, pe care mi le aplica coercitiv cînd ne adunam să batem băşica pe maidan. băteam băşica pînă noaptea tîrziu, apoi mă bătea pînă o goleam pe-a mea.Dupa ce o golisem prin reflex, aveam un alt plan, sa ne fecundam si sa dam nastere unei alte rase, mult mai ghicitoare, care sa anticipeze trenul cu biciclisti din GARA Vama Veche , unde ii asteapta Udrea in fundalul terasei de la Shoni pe pista.Hrşti!Hrşti!Hrşti!parca se dezlegau petele maro de pe rectina zabovita la soarele chimic.Acum ma simteam mai bine, uitasem de frigul ce navalise asupra mea , de lemnul maroniu, de geamantanul uitat prin compartimente, de mirosul ce inca persista de dupa divort si eram cu gandul la ea,la Bucuta.Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; zambea la merdenele.Te-am taiat lepra canina!oricum aveam inca un As.nu vezi pe unde ghicesti?.Zambetul nu parea efeminat. Pur si simplu nu avea nimic din ceea ce face dintr-un barbat barbat.Mai bine in armata decat asa.Si totusi Mucuta era aia care te atragea abil intr-o macabra ambuscada, intr-o noapte maronie de toamna, in care intunericul si imbacseala nu mai contau, unde doar noi 2 simulam un soi de teatru de umbre maro pe ghicite.
Asta cu bataia n-a tinut mult,pana pe la vreo 8 ani, tata mi-a zis ca-si ia mana de pe mine si si-a luat-o. Si-a luat tot intr-o zi,banii de curent si-a plecat,zicea ca pe santier.Mama m-a dat la scoala mai mult ca sa vin obosit acasa. Eram cel mai rau,eram inrait,eram batut si-mi placea sa ma bat. Ma bateam si singur.
Sfincteriu se plictisise,ii placea deja sa bata fetele,ma mai umplea de sange doar cand ii luam vreuneia apararea,da’ lor le placea la fel de mult,faceau misto de mine dupa,radeau cand ma vedeau asa urat,stirb din cauza lor,pocit din cauza lor,eram orice dar nu las,eram obsedat dar ma bateam,ma uitam doar in jos si la coada la paine,sa nu-mi vada semnele,ii uram pe toti si am ajuns la scoala.In prima zi.M-ambracase frumos,n-aveam probleme cu banii,aveam dacie,ma ducea cu masina,ma lasa la sase in curtea scolii ca trebuia s-ajunga la centru,statem singur pana la opt si ma gandeam. Asa am inceput sa vad cat de prosti sunt toti. Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat imi murea ura. La inceput ma uram si pe mine.
Rozeta,o chema. Numele de familie. In aceeasi banca din prima zi de scoala. Rozeta Analia.
O sa spuneti ca de aici a plecat totul…o copila cu nume putin fistichiu,numita astfel de un tata cu o orientare sexuala neclara.Ei bine nu,intr-a 4 a eram inca fascinat de gaura cheii de la baie, unde securista de maica-mea se dadea in barci proptita in masina Albalux 7, cu uscator.Acolo isi tineau ai mei si gumele alea chinezesti, cu fluturi,mai apoi inlocuite cu unele romanesti, facute la Vulcan Bucuresti, care erau oribile,cedau imediat cand incercai sa le umpli cu apa pentru a face glume bune cu vecinii.
Ma trezeam dimineata cu ochiul cat pumnul de la curentul care venea pe gaura cheii, dar nu-mi pasa, descopeream viata asa cum este si ma simteam unic afland chiar de la sursa cum am fost aruncat in lumea asta mare.
Ma masturbam,fireste,dar n-o sa fac un capitol din asta,mai ales ca nu la fund ma gandeam. Aveam un fetis,imi placea matasea.
-Ai castigat cu valetii tai,’te-n gaoz,hai fa-le!
-Gata nasule,nu mai joc,ajunge trenu’,am jucat de placere,asta e,ai pierdut marca banu’.
-Bine ma,lasa c-o sa vezi tu futai,te crezi jmeker,du-te invartindu-te.
Tarani. Am ramas calm. A suierat locomotiva,venea Fundu Moldovei.
Era hazlie situatia si imi uram asta, stiam ca pot fi mai sensibil de cat sunt, un fel de Toma care da din cap si afirma orice.Ma indepartasem prea departe cu gandul de tren, mi-era frica sa nu cad intre relatarile care-mi ghiceau gandurile spre Auschwitz. Dar sunt puternic!sunt un barbat mai mult decat ghicitor mi-am zis atunci, si am sarit odata cu cartile de joc, eu merg spre Alexăndreni comuna Sîngerei.Acolo pot demonstra!Din fundul compartimentului zaresc o femeie inalta, groasa cu statura de nemtoaica… stiam ca gandurile de dreapta nu-mi dau pace.Incercam sa par senil, ca si cum era doar un vis. Stiam ca trenul de Alexăndreni comuna Sîngerei e mult mai aproape de adevar.Cursant fiind ma stimulam singur din punct de vedere etic, eram ca un adevarat soldat ce-si faurea arma inca din tinerete.Aveam 6 secunde sa-mi armez mortiera de 10 cm Records unde vroiam eu. Stiam ca pot sa ghicesc miscarile chiar din uter.Ma defineau.Le am in mine, le port peste tot.Am fost precoce inca de la inceput.
Vise, Sangereni e departe. Cobor in statie cu cufarul de lemn,e sase dimineata,inca intuneric,frig,picioare bocna,bocancii nu ma mai asculta.
Transpiratia groasa m-a dus cu gandul la o cada plina cu apa…aaah, ametitorea imagine a vartejului creat de apa slinoasa care curata toata murdaria unui trup masculin imi dadea furnicaturi acolo jos.Ce mister invaluie acel ochi negru, care in ochii altora reprezenta doar un banal colector de par,unghii si floci ?
Stiu ca as putea sa trec drept ciudat in ochii unora, dar incercati sa stati in cada plina, sa scoateti dopul, apoi asezati in fund, centrati perfect pe scurgere, fara sa o obturati, sa va bucurati de suvoiul care se scurge dupa vointa voastra,urmand sinuosul traseu: gat, piept, abdomen, si in sfarsit acolooo…in cazarma voi putea oare sa-mi permit aceasta inexplicabila si incredibila forma de satisfacere ?
Veti spune ca in situatia mea ar fi greu sa ai ganduri placute,sa visezi,dar visul era ultimul refugiu. Fugeam de realitate in toate partile,in orice fund de creier,in orice cotlon al mintii,in colonul universului. Ma ameteam plutind spre stele,eram singur pe peron,era frig.Era ger,era haos,era entropie. Era neliniste,plutea spre mine,parca toata nelinistea lumii.
-Racan!
Remarcasem cum accentul călătorilor care urcau – navetişti, şmecheri de ţară, ţărani, tinichigii, ospătari – se moldovenea de la o staţie la alta. pe peron, în faţa mea, o fătucă, mică de stat, trăgea istodorovit de o valiză roz. încerca în zadar să se suie pe scările abrupte ale trenului, făcîndu-şi loc printre ceilalţi trecători, ca o glumă fadă şi insipidă. privirile noastre se încrucişară pentru o clipă. privirea ei se întoarse apoi către valiză, în timp ce privirea mea rămase încrucişată. încercai să o îmbărbătez:
- Nu vrei să ne faci un bine şi să te urci în tren, ca să putem şi noi să te apreciem?
apoi îmi aprinsei ultima ţigară din pachet. fata nu mă băgă în seamă. reuşi să se urce în tren, apoi conductorul fluieră scurt, iar trenul dispăru în ploaia de seară. şinele ţiuiau, iar în mintea mea rămase acea valiză roz de cazarmă. pe mine mă aştepta mult kaki.
-Sa traiti! zic reflex,eram pregatit pentru mai rau. Era sfarsitul. Imi suiera in urechi staaaauuu in unitateeee…s-aaaa marit armataaaaa…aaaaa uite si rata, uite-l si pe prostu’ de tata !
Era clar sfarsitul,imi veneau rime stupide,parca-mi revedeam filmul vietii.
-Esti ultimu’ venit,primu’ belit! Actu’ de-ncorporare!
-Imediat..
-Imediat sa traiti!!!! Un’ te crezi ma,la tzatza ma-tii? La curu’ vacii?
O sa trec scurt peste primele doua luni,atat mi-a luat sa devin caporal,coprolal am fost mereu.
Ma simteam mai tare ca Napoleon,ma gandeam la mein kampf.
Era serialul ala comunist,m.a.s.h.,se filma cam cand ma nasteam,eram Radar si Klinger la un loc. Eram doi caporali intr-unul. A fost cea mai frumoasa bucata din viata mea.
Ca caporal aveam o situaţie privilegiată. Şi acces la documentele secrete ale unităţii (par egzamplu, harta cu gaura din gard pe care intră tanti Veta, curva unităţii şi a combinatului chimic de peste canal). Faptul că eram primul după colonel, maior, căpitan, locotenent, sublocotenent şi sergent care o aştepta pe tanti Veta chiar la buza găurii mi-a adus nenumărate satisfacţii şi un sculament. Sau invers, nu mai ţin minte. Tot în perioada caporalităţii (un fel de amiralitate, da mult mai mică) l-am cunoscut pe Hristo Hristo Botev, un contrabandist de blugi bulgar. De fapt, un contrabandist de blugi bulgari. Ca să fiu mai exact, era un contrabandist bulgar de blugi bulgari. Şi totuşi, dacă stau bine să mă gîndesc, Hristo Hristo era mai mult decît un contrabandist bulgar de blugi bulgari. Era un aventurier al spiritului, un revoltat, un haiduc şi un hoţ de cai (deşi n-a furat niciun cal în viaţa lui, cu excepţia mobrei sergentului), un interlop de modă veche, un raket romantic, un Bonnie and Clyde balcanic fără Bonnie. Tocmai lipsa unei Bonnie l-a convins să-mi ceară ajutorul într-o seară frumoasă de mai sau septembrie. “Bîrzo pămoşti”, mi-a zis el cu ochii înlăcrămaţi. “Stoite,” i-am zis eu. “Mai am puţin de lucru cu harta asta secretă a unităţii. Trebuie să încercuiesc privata cu maro, gaura lui tanti Veta cu roz şi să scriu la legendă altitudinile. Ai răbdare.” Se opri din lăcrămat şi începu să caşte. După ce termină de căscat reîncepu să lăcrămeze. “Gata, am terminat. Ce ai pe suflet frate bulgar?” întreb eu. “Am venit să-mi dai şi mie locaţia găurii lui tanti Veta. M-am săturat de hoinărit fără un suflet pereche, fără o Bonnie a mea şi nu numai a mea. N-am găsit pînă acuma nici o bulgăroaică care să ştie să înoate cît de cît ca să poată trece Dunărea împreună cu mine, de şase ori pe zi. Aşa că m-am gîndit să-mi găsesc iubirea aici, la voi în unitate. Din cîte am înţeles singura femeie de aici e tanti Veta, nu-i aşa?” “Mai avem şi o capră. Dar nu se bagă. Nu vrea să rişte. Are o relaţie stabilă momentan. Cu sergentul. Cît despre locaţie, nu e nici o problemă. Ia harta şi serveşte-te.” “Mersi. Te superi dacă îţi cer şi codurile de semnalizare? Ca să pot comunica cu tanti Veta în timp real. Mă înţelegi.” “Nici o problemă.” “Şi mai e ceva, dacă nu sînt prea insistent. Dintotdeauna mi-am dorit să mă iubesc pe tancuri. Cînd eram mic mă visam Alioşa iubindu-se pe tancuri cu Nataşa, ca-n film. Eşti amabil să-mi dai şi locaţiile tancurilor?” “Tancurilor? Eşti nebun? Nu avem decît unul. Şi nu e tanc, e TAB. De fapt a fost TV dar l-au modificat ăştia la Drăgăşani şi l-au făcut TAB. I-au pus roţi mai mari, de Volgă. Dacă nu te dernajează s-o înlocuieşti pe nataşa cu tanti veta şi tancul cu un TV modificat, nu e nici o problemă. Îţi dau locaţia. Dar vezi că pe hartă e trecut în locaţia oficială, în caz că vine inspecţia de la comandament şi ne cere harta. De fapt e în parcare, îl mai foloseşte din cînd în cînd dom maior, să care cartofii cînd se duce să-i vîndă în piaţa la BIG.” “Mai am o singură întrebare. Tu crezi că tanti Veta va învăţa să mă iubească? Crezi că sufletul ei e destuld e larg şi pentru mine?” ” De unde dracu să ştiu eu ce în sufletul lui tanti-ta Veta. Dacă mă întrebai ce e în curu ei, era altceva, aşa mai veneai de acasă.” “Păi de acasă vin. Nu vezi că sînt ud? Abia trecui Dunărea. Era să mă calce o rachetă bulgărească şi un împingător românesc.” “Ai zis “trecui”?” “Mă futu-ţi bulgaritatea în cur să-ţi fut! Al dracu, ai zis că avem exlusivitate pe blugi bulgari! Mi-au zis mie ăştia că ne-au luat piaţa unii din Corabia care vindeau blugii cu 17,5% mai ieftin decît noi. Şi nu i-am crezut. Am zis că e doar o scuză pentru performanţele lor lamentabile în vînzări. Al dracu bulgar, te dăduşi cu…să-mi fut una….te-ai dat cu oltenii! Şi mai vrei şi hartă!” “N-am făcut-o din interes financiar, am făcut-o din iubire. Dunărea e mai îngustă la Corabia şi m-am gîndit că poate găsesc o bulgăroaiscă în stare s-o treacă. Dar…nimic. Mi s-au înecat toate bulgăroaicele disponibile. Şi odată cu ele, şi speranţele. D-aia vreau harta, codurile de semanlizare, locaţia tamcurilor şi coordonatele radarelor.”
Ca caporal puteam sa le-o trag la toti,chiar daca mi-o mai luam si eu.Imi amintesc un episod,a venit unu’ la-ncolonare,tinandu-se de nadragi,ca domn’ caporal,nu pot sa particip azi la instructie,am hemoroizi. I-am zis,’ce ai ma?’ Zice ‘da sa traiti!’ ‘Pai ai pe ma-ta,te manca-n cur?’ ‘Da sa traiti,am mancarimi,am dureri,sangerez’,zic,’ma perversule,te-am pus io sa ti-o bagi in cur? Raspunde,soldat.’ A cedat,a-nceput sa se tarasca prin curte,tipa in gura mare,’sa traiti,am hemoroizi,sa traiti,am fost la medic sa traiti,zice sa ma scarpin,sa traiti,vreau permisie,sa traiti,n-am mama,sa traiti,nu pot sa servesc patria,sa traiti,cu dureri in cur,sa traiti,fac plangere,sa traiti,la comandament,sa traiti,traiti voi ma,sa traiti,ca va-mpusc pe toti si-mi bag baioneta-n cur,ma doare!’
Treij’ de zile tzambal. I-am dat scurt,cand a iesit vorbea singur,l-au lasat la vatra. Vorba vine,vatra,nici nu stia de unde pleaca,daramite unde sa se duca. Inca un aurolac. Asta e,mai bine decat sa fi ajuns gradat.
2.CIVILIE,AMINTIRI
@badmf (propunere de incheiere pt. 1.CATANIA,ARCADIA LUI – n.b.: Catania din Sicilia)
Oricum a tras inca o saptamina si ceva, l-a adus si pe un doctor civil, facea pe nebunul ca el e sublent in rezerva si n-avem noi gradele inferioare de unde sti cum vine cu celula, a scos si un carțoi si-a-nceput sa caute prin el murmurind celula ce lula mea ce lula… gata, am gazit, zice, uite dom coprolar s’traiti vezi aicea membrana citoplazma si nucleiul, ei toata chestia e-nauntru acolo la cromozombi, adica cromo ca-s colorati cu crom? il intreb ca sa ma dau jmecher, nu, zice, da’ nu-i political la rect sa fie alb-negru asa ca mai bine-n culori. Si din una-n alta am ajuns de ne-am imbatat toti trei ca porcii, ala cu hemoroizi vroia sa se pupe singur in cur ca i se anesteziasera trinjii de la atita saniuta, doctorul nu si nu ca vrea sa-i faca personal clisma cu gura, asa c-am ajuns eu ditai caporalu sa le ghicesc in cur la amindoi, si apoi Vetei care venise si ea ca de obicei cind e vorba de mincare beutura si futai gratis. Nici prin crucea mintii nu-mi trecea ca faza asta era inceputul unei cariere ca-n viata bate filmu.
@ simona :
Acum chiar ca m-ai suparat, documenteaza-te :
http://comparatiecutaraluisrael.blogspot.com
Wow! Cata creativitate! Pe cand varianta tiparita?
…firar’a
de septica ! Mai bine jucam , facind o aroganta, un …rentz ! 
Ma lovesc nostalgiile.. Bucata..Avea picioarele lungi si un trup greu, in forma de para, cu strungareata in partea superioara; mai cunoscui si pe una de avea strungareata in partea inferioara, iar pe pe parti nici o masea, de ma ducea rau cu gandul la o vulva mai speciala, o vulva cu gingii si dinti in fatza, mi se face parul valvoi, ba vulvoi chiar.
bucuta,nu bucata bucata-i altceva
la ea ma gandeam si cu mana o faceam, dar pana la buton nu-s ce s-a intamplat
nu nr mare de litere azi pe zona… presimt noi recorduri.