Cum era să mă ucidă un aer condiționat
Știe cineva să-mi răspundă la întrebarea: “De ce într-un autobuz cu aer condiționat poate fi de un catralion de miliarde de ori mai cald decât afară, în plină arșiță de amiază”? Am trăit eu, ieri, cele mai lungi trei stații de autobuz din viața mea și încă mă mai chinuie problema. Singura explicație pe care am găsit-o, până în acest moment, e că șoferii acestor autobuze moderne au intrat în posesia lor iarna, deci li s-a explicat doar cum se dă aerul pe cald. Între timp, a venit vara, iar ei își fac datoria cu aceeași seriozitate: închid bine geamurile și răsucesc butoanele în singura direcție pe care-o cunosc.
UPDATE (vorba vine, că n-are legătură cu subiectul de mai sus): Vorbeam ieri de doamna care s-a înamorat de un montagne-russe și vrea să se mărite cu el. Uite încă un dilimache, care e îndrăgostit de o pernă și umblă cu ea atârnată de el peste tot. Poate se întâlnesc cele două cupluri și o lasă pe doamna montagne-russe-ul pentru perna lu’ domnu’, cam cum l-a lăsat Gala pe Paul Eluard pentru Dali. Să vezi atunci telenovelă de spitalul 9!
( de la aerul co0nditionat , evident!)
da nu sa găsit unu să-i bage…o sulă-n c?r şoferului 
– revin mai t1rziu, picurînd DQ
