De ce nu vă îmbrăcați ca femeile? – SONDAJ
Când un cuplu are de plecat undeva, se petrece o scenă pe care cine n-o cunoaște, ori are 12 ani și n-a trăit niciodată experiența cuplului, ori are 180 și Alzheimer. El se îmbracă în două, hai șasă minute frumoase, după care începe show-ul. Ea se îndreaptă precipitată spre șifonier, îl deschide și o ia instant cu rău de la inimă. “Aoleo, cu ce mă-mbrac? Dumnezeule, pur și simplu nu am cu ce!! Aoleo, mămica mea, ce târziu e! Și ăsta s-a îmbrăcat deja. Dacă nu mă grăbesc, ajungem iar la divorț sau, Doamne ferește, mă tranșează și mă bagă-n congelator și-și petrece, săracu’, restul vieții la zdup!”. Închide primul șifonier și aleargă către al doilea (orice femeie care nu are cu ce să se-mbrace are cel puțin două dulapuri de haine). Nici aici n-are nimic ca lumea, dar se hotărăște totuși să încerce niște combinații. Nu chiar imediat. Mai întâi își face duș, își pune o mască hidratantă, își șterge oja de la picioare și-și pune alta, își spală masca hidratantă și aplică o cremă, își mai șterge o dată oja de la picioare și își face french manicure, își face bucle, își pensează ușor ascendent sprâncenele, se epilează, renunță la bucle și își întinde părul cu placa. Primele 61 de combinații sunt dezastruoase. Pur și simplu nu pot fi folosite. În timpul ăsta, el e în palton, la ușă, transpirat și cu bale ușor înspumate în colțul gurii. Cu bale, dar resemnat. A trecut deja prin toate fazele. A vrut s-o bată, s-o trimită la mă-sa, s-o omoare, s-o implore în genunchi, s-o amenințe cu sinuciderea, iar s-o omoare, iar s-o trimită la mă-sa, iar s-o implore, dar de data asta stând în cap și tot așa. Cea de-a 62-a combinație se apropie puțin de ideea de “OK”. “Hai că parcă merge”, își zice ea și mai aruncă, cu coada ochiului, o privire către el, care e tot în palton, la ușă, dar nu mai stă în picioare, ci în funduleț, pe gresie, și se leagănă, senin, cu degetu-n gură. “Aoleoo, nu mai rezistă, săracu’. Tre’ să mă grăbesc. Gata, asta rămâne. Ahhh! Ba nu. Nu se poate să rămână asta, pentri că o să fie și Vasileasca acolo și m-a mai văzut o dată îmbrăcată așa”. Mai încearcă câteva combinații. La un moment dat, vine și revelația. Transfigurată, cu ochii ieșiți din orbite, femeia se luminează: “Prima! Prima combinație era mai bună! Cea mai bună! Proastă sunt, mă! Nu puteam să râmân la ea?”. Dar care dracu’ era prima? E greu să mai ții minte. Au trecut 3 ore de la ea. “Mai bine făceam poze, le scoteam la imprimantă și le numerotam!”. Până la urmă, și-o amintește. Și, după ce e ciupit cu forță de obraji și călcat pe degete cu pantofii cu toc cui, iese și el din transă și-și amintește cum o cheamă pe ea. Pleacă fericiți unde aveau treabă. Ea, pentru că, deși a fost extrem de greu, a găsit până la urmă soluția, el pentru că îl animă o fantezie secretă. Își zâmbește în interior gândindu-se cât de mișto o să fie la noapte, când o s-o omoare în somn.
V-am spus această poveste ca să vă pot pune apoi o întrebare, dragi cititori de sex masculin: Vă dați seama că această scenă n-ar avea loc dacă v-ar lua și vouă mai mult timp să vă îmbrăcați? Vă dați seama că ideea de cuplu ar avea mult mai puțin de suferit dacă ați acorda o mai mare atenție hainelor și ați dedica și voi măcar 3 ore unei ieșiri în oraș? Vă dați seama că rezolvarea e la voi? Că trebuie să vă schimbați atitudinea? Păi, cu ce suntem noi, frate, vinovate că voi sunteți superficiali și vă îmbrăcați cu primele chestii care vă cad în mână?
Vă aștept, ca de obicei, cu explicații, soluții și povești la temă. Pe cele mai drăguțe, le dăm mâine dimineață la Guerrilla. ![]()





