O floare și-o armată de grădinărese
Am găsit prin computer un text mai vechi, publicat în revista Tabu, pe vremea când lucram acolo iar premierul României nu se numea Boc, ci Tăriceanu și era mai înalt. Tema lui: cele mai importante femei din viața unui bărbat. Îl postez aici, ca să le arunc o mănușă domnilor care citesc blogul și au poftă să și comenteze: Domnilor și domnișorilor, împreună cu toate doamnele și domnișoarele care populează acest spațiu roz, vă provoc să ne povestiți despre cele mai importante făpturi feminine din viața voastră. Suntem mai mult decât convinse că lista voastră nu se rezumă la fetele care prezintă știrile sportive la televizor.
O FLOARE ŞI-O ARMATĂ DE GRĂDINĂRESE
Mânca-l-ar mama (şi mamaie) de ghiocel!
Tatăl meu are 53 de ani şi câteva femei importante-n viaţa lui. Ia ghiciţi, de exemplu, cum îl numeşte bunică-mea. Sau mai bine vă zic eu, că e destul de greu de ghicit: “BOBOCUL”! Mai există un bobocel mai mic: văru-meu, singurul ei nepot masculin. Şi pentru văru’ e importantă bunică-mea, doar ea l-a crescut. Odată, când, foarte mic fiind, învăţase un cuvânt nou, chiar a întrebat-o fără ocolișuri:”Mamaie, vrei să ne futem?”. O prietenă, mamă de băiețel, mă întreba într-o zi: “Oare să-l fac băiat sufletist sau să-l învăţ… aşa, mai golănaş?”. Aha! Deci ele îi învață să ne aducă florile în celofan sau fără, să-şi lase ciorapii pe televizor sau nu, să aibă răbdare la cumpărături sau să dea cu basca de pământ în faţa cabinei de probă, să ne deschidă uşa sau să ne dea, bărbăteşte, cu ea-n cap? Mama unui prieten i-a făcut cadou “copilului” de aproximativ 2 m și peste 100 kile… o brăţară de aur. O poartă!! În pofida faptului că, de felul lui, e un cinic și în ciuda tuturor miştourilor amicilor lui, care-l presează cu apropouri la viitoarele “ghiulane”, “lanţe” și “trelinguri” cu diamante şi la viitorii adidaşi cu talpă fosforescentă şi muzicuţă.
Anicuţo, vino să vezi dac-am reparat bine gardu’
Aşa o strigă, de când îl ştiu, bunicu-meu pe bunică-mea. Iar, când ea îi spune, pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată “Ai grijă, măi, Niculae, să nu pui iar ciorbă pe cămaşă!” se fâstâceşte vizibil, se uită îngrijorat spre burtica lui pufoasă şi zâmbeşte. Ruşinat dacă a pus (iar!) ciorbă, triumfător dacă n-a pus ciorbă, ci zacuscă sau tocăniță. Un alt prieten s-a angajat picolo pe vapor şi-a trecut şi-o bucată bună de ocean înot ca să ajungă la iubita lui, plecată la bursă în America. Că, odată ajuns la destinaţie, fata l-a lăsat pentru unu’ care nu trecuse pentru ea nici măcar o babă strada, e altă discuţie. Important e că se trec oceane la propriu când femeia e importantă. Ba Orfeu, eroul mitologic, s-a dus, săracu’, tocmai până-n infern, ca să-și recupereze iubita moartă.
Partidul versus fata lu’ tăticu
Când m-am născut, la etajul doi al unei maternităţi, taică-meu s-a căţărat pe o ţeavă de scurgere până a reuşit să ajungă la geamul sălii de naşteri, de unde a urmărit evenimentul la cald. Mai târziu, când şefii lui au vrut să-l sechestreze la o şedinţă subită de partid, a fost la un pas de concediere fiindcă le-a zis ceva urât de PCR-ul lor şi-a şi plecat în fugă. Trebuia să mă ia pe mine de la grădiniță și asta a cântărit mai mult decât un job în vremuri de comunism. Să menţionez şi cum era să le-alerge bunicu-meu, pe la vreo trei ani ai mei, atât pe maică-mea cât şi pe bunică-mea, din cauză că, scăpată o clipă din vedere, mă împiedicsem sub nasul lor, căzusem și făcusem buba?
Vă pregătesc raportul după ce alăptez!
O prietenă (cum “Alta?”, păi am mai multe, normal) e asistenta unui preşedinte de multinaţională. Când fata a născut, şeful ei i-a amenajat o cameră specială pentru copil, la serviciu, pentru că, pur şi simplu, nu putea funcţiona fară ea. Între două alăptaturi şi două schimbări de scutece, proaspăta mămică a sprijinit conducerea firmei. Fiindcă e una din femeile importante din viaţa lui, omul o abordează câteodată, ca băieţii, mai cu temperament. Țipă la ea. Într-o zi, şi-a scăpat şi ea temperamentul de sub control: fără să ţipe, şi-a luat poşeta şi-a plecat acasă. Ce credeţi c-a făcut dom’ preşedinte? I-a trimis flori şi a rugat-o insistent să vină înapoi. Câteva zile după întoarcerea ei, de câte ori pleca la vreo întâlnire, o întreba suav: “Vă mai găsesc aici când mă întorc?”.
Partidul îndrăgostiţilor de la primărie
Hai și-o poveste jenantă: Mai ţineţi minte cum a luat naştere partidul “Noua Generaţie” pe care îl conduce azi, cu mult umor involuntar, Gigi Becali? A fost înfiinţat de Viorel Lis, un fost primar al capitalei şi a avut, la începuturi, o campanie electorală ridicolă, cu multe inimioare. Îmi explic şi acum inimioarele prin faptul că Viorel Lis era, la vremea aia, îndrăgostit varză de actuala soție şi, din acest motiv, chiar proaspăt divorţat de fosta. În toiul divorţului, fosta doamnă Lis dezvăluise ziarelor de profil cum l-a surprins dumneaei pe Vio trimiţând, de sub plapumă, SMS-uri actualei sau chiar sunând-o din cămară, WC sau balcon.
N-am epuizat, fireşte, lista. Femeile importante din viața unui bărbat pot fi multe. Seara, târziu, înainte să scriu acest text, l-am chestionat pe Yahoo Messenger pe un coleg de trust. Tocmai punea la punct ultimele detalii ale unui simpozion ecologist, așa că răspunsul lui a fost: “Cele mai importante femei din viaţa mea, la ora actuală, sunt: Livia, ospătăriţa din cârciuma unde merg acum să mănânc, bunică-mea la care mă duc după aia să mă culc, şi, în fine, Oana Marinescu, purtătorul de cuvânt al guvernului, pe care o aştept mâine, cu mesajul lui Tăriceanu în dinţi, la simpozion! “
)dupa care venea distinsul mea( fost) sotz!( cu reale calitati de soacra! va spune agnes!)si urmeaza cele doo copile, care se antreneaza de mici pt a fi soacrele ideale, si daca tot exista material didactic la-ndemana supt forma de ” eu” ( pt poliglotzi francofoni ” moi”), de ce sa nu exerseze fix pa mine? si pisica s-a trezit comentand de vreo do ori, si am constatat ca nu are buton de oprire nici ea; da macar pot s-o dau pe usa afara! 
