Coșmar birocratic românesc
2009 October 12 at 12:33 pm
Săptămâna trecută, am fost să declar un contract la Administrația Financiară, ocazie cu care am trăit o experiență pe care n-o voi uita niciodată. Să vă povestesc: Mai întâi m-am prezentat la sediul din Bdul Constantin Brâncoveanu, unde eram eu obișnuită să mă duc. Greșeală. Am fost trimisă la sediul de lângă stația de metrou IMGB. Am căutat vreo oră stația IMGB, nu pentru că greu de găsit, ci pentru că, după cum știți sunt zero la capitolul “cunoaștere drumuri și orientare în spațiu”. La un moment dat, am fost tentată să mă întorc acasă, să las mașina și să mă duc cu metroul. În felul ăsta, n-aveam cum să ratez nenorocita de stație. Am hotărât însă că nu mă face pe mine o stație de metrou, așa că, după ce m-am oprit de 100 de ori să întreb (ultima oară chiar la 2 metri de stație, pe care n-o vedeam!!), am ajuns la destinație. Vizavi de ieșirea de la metrou, era clădirea în care aveam treabă. Intru, urc la etajul II și dau de niște holuri mici, urâte și întunecoase. Niște oameni stăteau pe la uși, în beznă. Pe toate ușile scria mare “ÎN ACEST BIROU NU SE PRIMESC ATENȚII!”. Identific cu greu biroul în care nu se primeau atenții, dar aveam eu treabă, și intru să întreb dacă sunt unde trebuie sau tre’ să mă duc la un sediu din Ploiești, care să mă trimită la unul din București – Drumul Taberei, care să mă trimită la unul din Cluj, care să mă trimită înapoi, la ăla din București-Bdul Brâncoveanu. Salut politicos. Niște tanti de la niște birouri nu ridică ochii la mine și nu-mi răspund. Nu mă las descurajată.
- Am de declarat un contract, am nimerit bine?, întreb.
- Da, așteptați! îmi răspunde una dintre funcționare, în continuare fără să-mi adreseze vreo privire.
- Da’ n-ar trebui să-mi dați o hârtie s-o completez în timp ce aștept?, încerc eu să anticipez.
- Ba da.
Îmi întinde, fără să se uite la mine, o hârtie.
- Mulțumesc. Și… mă puteți ajuta cu o copie a contractului, da? Că nu pot să las originalul.
De obicei, mă duc pregătită cu toate copiile care estimez că mi-ar putea fi cerute, însă de data asta mă nimerisem nepregătită. Eram însă ferm convinsă că se poate rezolva la fața locului, doar eram într-o instituție care cu asta lucrează. Cu acte, copii după acte și copii după copiile după acte.
- Nu putem folosi xeroxul instituției pentru clienți, vine răspunsul.
- Da, dar… totuși…
- Nu pot să vă ajut.
În timpul ăsta, tot nu se uita la mine, ceea ce, deși mi-am pierdut de multă vreme obiceiul de a mă enerva în situații de-astea, începea să mă irite ușor.
- Există vreun Xerox cu plată în clădire?
- Nu.
- Păi, și… unde aș putea să mă duc să fac copii?
- Nu știu, încercați la Apărătorii Patriei.
Înștiințarea că trebuie să plec de nebună în căutarea unui copiator, combinată cu faptul că vorbeam de 2 minute cu cineva care nu-mi aruncase nici măcar o privire, a avut un efect imprevizibil: m-am enervat de-a binelea.
- Doamnă, sunt într-o instituție care vehiculează miliarde de copii după miliarde de acte. Chiar nu se poate face o copie aici? Trebuie să iau la picior juma’ de București?
- Știați unde veniți, trebuia să veniți cu copii.
- Mărturisesc că de obicei așa fac. S-a întâmplat să nu pot acum. Chiar și dacă aș fi venit însă cu o mie de copii după o mie de acte, ar fi fost posibil să-mi cereți una pe care n-o aveam. De exemplu, aia după rețeta de lapte praf cu care m-a hrănit mama când eram mică. Prin urmare, tot ar fi trebuit să folosiți xeroxul instituției. Folosiți-l și acum, vă rog.
- Nu pot, îmi pare rău.
Simțeam că încep să-mi pulseze tâmplele. Am rămas blocată în mijlocul biroului. Tipa își vedea de treabă cu niște hârtii. Aș fi putut sta așa o săptămână, așa că, pănâ la urmă, tot eu am rupt tăcerea.
- Mai încercăm o dată: chiar nu mă puteți ajuta cu o copie?
- Nu. Dacă nu vă convine, vorbiți cu șefa.
Nu mai precizez de fiecare dată, ați reținut că nu se uita la mine, da?
- Da, aș vrea să vorbesc cu doamna… cu șefa. Unde o pot găsi?
- În biroul următor.
Intru în biroul următor, unde erau două… doamne. Una vorbea cu cineva, cealaltă era liberă. Mă adresez celei libere.
- Bună ziua, am o problemă și aș vrea s-o discut cu… șefa.
Surpriză: femeia se uită spre mine. Întorc capul să văd dacă nu cumva era cineva în spate. Nu era. Se uita chiar la mine. Cu scârbă.
- Așteptați, e ocupată.
Tonul nu vi-l pot descrie, pentru că pur și simplu nu am cuvinte să descriu acreala supremă, combinată cu ură. Sau poate era doar ură, nu-mi dau seama exact.
Ies din birou și aștept să iasă persoana cu care vorbea șefa. Când să iasă aia, intră alta. Mai aștept. În cele din urmă, șefa rămâne liberă. Intru din nou. Nu-mi adresează nimeni nici o uitătură. Din nou, sparg eu gheața. Mă adresez murăturii cu care vorbisem prima oară, arătând către cealaltă tipă din birou:
- Doamna este… șefa?
Ridică ochii către mine. Cu scârba cu care te uiți la un rahat cu moț, care ți-a ieșit în cale pe covorul roșu de la Cannes. Sau, hai să nu exagerez: cu aia cu care te uiți la un gândac de bucătărie, care ți-a nimerit în ciorbă.
- V-am spus să așteptați.
- Am așteptat până când am văzut că n-a mai rămas nimeni în birou. Pot să mai aștept, însă ați putea și dumneavoastră să faceți ceva pentru mine: să vorbiți cu alt ton.
- Haideți, doamnă, că n-am chef de discuții.
Mai bine tăceam și nu-i aminteam de ton. Încă o replică și simt că s-ar putea să mă scuipe. Sau să se ridice de la birou și să vină să-mi vomite pe pantofi. Totuși, nu mă las.
- Mă tem că, lucrând într-un loc care presupune interacțiunea cu publicul, trebuie să aveți chef de discuții. Și că, printre altele, sunteți plătită și ca să vorbiți frumos.
Nu mai țin minte răspunsul, vă asigur doar că a fost la fel de impertinent, de nesimțit și de grețos.
Ies să mai aștept, că, na, doamna șefă era încă ocupată.
Cât timp eu stau la ușă, în beznă, întrebându-mă unde dracu m-aș putea așeza să completez fișa pe care mi-o dăduse doamna-care-nu-mă-putea-ajuta-cu-o-copie-după-contract (nu exista nici o masă în raza mea vizuală), în biroul șefei intră chiar doamna-care-nu-mă-putea-ajuta-cu-o-copie-după-contract. Când iese, îmi zice sec:
- Dați-mi contractul să vă fac o copie.
I-l dau, pleacă, face copii, se întoarce și-mi trântește în brațe hârtiile. Îi spun:
- Fișa astea nu am unde să o completez. O s-o completez când intru la dumneavoastră, că nu pot să scriu pe pereți.
- Sunt mese, îmi zice.
- Unde??
Îmi arată că tre’ să merg pe hol, prin beznă, după care să fac undeva la stânga. Aha. Dacă nu întrebam, n-aș fi aflat niciodată că există. Găsesc mesele. Completez hârțoagele și mă întorc la tipă în birou. Mâzgălește ceva pe hârtiile mele, după care, fără să se uite la mine, le trântește pe biroul ei, cu un gest atât de rapid încât nici n-am apucat să văd exact unde.
- Mergeți cu ele la registratură!
Caut cu ochii hârtiile pe biroul ei, le regăsesc pe un colț. Erau cumva aranjate în așa fel încât mi-am imaginat că unele trebuie ar trebui să rămână la ea. Dezorientată și nedumerită, întreb:
- Ăăă… cu toate?
- Da, doamnă, cu toate!, îmi răspunde iritată, tot fără să-mi adreseze vreo privire.
Enervarea îmi crește iar.
- Doamnă, îi zic, este chiar atât de greu să vă uitați în ochii omului, atunci când vorbiți cu el, și să nu mai aveți tonul ăsta scârbos?
- Ați văzut ce a fost la ușă, doamnă? Știți ce a fost aici, de azi dimineață?
- Asta nu e o scuză, îmi pare rău. Știu că a fost grevă, că sunt probleme, că nu sunt bani. Vă rog să mă credeți că sunt un civilizat și destul de tolerant. Și că nu sunt genul care să se certe, m-am antrenat să îmi păstrez calmul și, de obicei, reușesc. Cu toate astea, în primele cinci minute de când am venit aici, dumneavoastră și colegele dumneavoastră ați reușit să-mi ridicați tensiunea mult peste limitele normale.
- Doamnă, ați văzut ce a fost aici…
Nu se uita la mine, evident. I-am mai explicat că i-ar fi și ei mai ușor dacă ar vorbi mai drăguț și s-ar uita la oameni, dar n-aveam cu cine să mă-nțeleg, așa că am plecat la registratură.
La Registratură, am așteptat la ușă, alături de alți oameni cu figurile devastate de nervi, până când am auzit un zbieret:
- Haaaaideeeți!
Autoarea zbieretului: o grasă imensă, cu coșuri pe față și părul proaspăt făcut cârlionți, aranjat într-o coafură mai degrabă potrivită pentru o adolescentă frumușică decât pentru un dulap de 40 de ani, cu acnee.
Avea în mână o ștampilă mare, pe care (fără să se uite la tine!!) o trântea cu zgomot peste hârtiile pe care i le puneai pe masă, timp în care răcnea “Haaaaideeeți!”, pentru ăia care încă așteptau la rând.
După ce mi-a trântit ștampila pe hârtii, am întrebat-o șocată:
- Asta-i tot?
- Da!, mi-a răspuns, tot fără să ridice ochii le mine. Haaaaideeeeeeți!
Slavă Domnului că asta era tot. Mă simțeam ca și cum ștampila aia zgomotoasă avea să mă trimită în lagăr, alături de ceilalți nefericiți de la ușă, care erau strigați ca niște vite, așa cum și eu fusesem strigată ca o vită.
Am ieșit închinându-mă la propriu. Și azi îi mulțumesc lui Dumnezeu că, în ziua în care mi-a fost dat să trăiesc acea experiență, n-am avut din întâmplare la mine un topor.
Din aceeași categorie, citiți și Cum am fost făcută de poștă.
@Simona
cred ca toti am patit chestii din astea; la fisc, la trezorerie, la posta, la politie etc; eu am avut, la un moment dat, o inspiratie de care nu ma credeam in stare: intr-o situatie similara – cand imi lipsea o copie – am intrebat senin: Cat costa o copie la dumneavoastra ? Ca eu vreau sa cumpar una ! … iar lucrurile s-au rezolvat; nu pentru ca as fi dat spaga, dar cand functionara s-a dus la sefa sa intrebe cat costa o copie a iesit cu o mutra nauca de acolo si mi-a facut copia fara un cuvant…
mai du-te te rog. povestesti asa frumos..
doamne! deci ai ţinut minte toate aceste detalii? ia să verificăm: cît de veselă era grasa şi ce ciorapi purta? era dată cu ojă pe unghii? mergea vreun radio în clădire? pe ce post? voi reveni cu alte întrebări.
cred că ai greşit. nu e chiar “mă enervez”… dă mai mult spre turbez deci egzistez. rubrica o găsiţi în staţia imeghebee
@Simona
Şi cînd ai plecat nu ţi-au urat “O zi bună”? Sau măcar un pa pa pa pa…
Toate doamnele astea acre raspund extrem de repede la o solicitare
“nu va suparati, zic tusind magareste, trebuie sa inregistrez contractul asta repede, stiti, am invoire de la TBC si nu prea am timp ….”
O zi bună, madam. Ăăă…duduie…adică cucoană.
@simona : de ce crezi tu ca se roaga apolo-dor-u de tine de atata vreme sa-i faci copii? si tu nu si nu!
vezi unde duce ingnorantza?
aaaa
ignorarea?
Simona, daca aveai aceasta experienta cu vreo 10 ani in urma, acum ne scriai din tara lui Andrei, a Neamtului…vezi ce inseamna sa nu dai piept cu realitatile romanesti la timp ?
In alta ordine de idei, la noi in oras s-au introdus niste dispozitive care dau bonuri de ordine, am constatat insa ca pot fi primul la rand si sa fiu servit al treilea…am asteptat in fata ghiseului gol (la care fusesem repartizat electronic), in timp ce alte suflete obtineau ceea ce doream si eu la alte ghisee.
Din pacate soarta ma repartizase la o tantica cu deficit de glucide in organism, care bantuia pe la chioscuri dupa un pufulete…nici macar n-a avut decenta sa-mi ofere si mie unul
Ei, am fost si eu sa mi se spuna ce penalizari tre sa platesc si mi s-a spus sa mi le calculez singura.
si acum, simona cea aroganta ( CA NU ASCULTI DE APOLODOR CARE-TZI VREA BINELE) afla de la mine , ca mi-a trebuit anul asta un certificat fiscal ( sau cazier fiscal? tata mare stie);dupa ce am luat la mana ( vorba vine, ca de fapt le-am luat la…picior…) pina am aflat iecsakt unde trebuie sa ma adresez ( si conform cu legile lui murphy locul era ala aflat la 10 min de mine , ca doar d-aia batusem tot sectoru’n lung si-n lat si-n gros shi-n inalt si-n des, etc), era sa fac infract, deoarece am fost primita cu amabilitate, totul era f simplu, ceea ce am avut de platit ( nu’sh ce taxa) am platit pe loc, copii am facut tot pe-acolo sau macar linga cladire, si am avut rezultatu in…….d o u a z e c i de m i n u t e ! incredibil, dar adevarat!ceea ce va doresc si voo la intreaga familie!
sincer, imi pare rau
din pacate, nu cred ca nepotii mei or sa aiba alt “noroc” decat cel de care ai avut tu parte.ce sa ne gandim la o evolutie cand pe zi ce trece seamana cu o involutie a bunului simt (se mosteneste si/sau se educa), a respectului (nu, nu e vorba de ala cerut de irealitatea tv cu un ton rastit si imperativ) si a bunavointei.
pt. toate lipsurile de mai sus, merita sa te duci cu grenada, sa o arunci dupa ce pleaca toti clientii si raman doar ofuscatele de reprezentante ale statului, stat platit de noi cu multi, foarte multi bani.
@Simona:
Daca citesti numai “Kant”-uri si “Schoppenhauer”-e asa patesti.
Imi dadu verisoara-mea, Wiki(cred c-o stii … te citeste de parca ar fi geamana cu Morar si Moldovan) pe SMS … o lista de lecturi care sa-ti faca viata mai usoara cand alegi sa te distrezi platind taxe si impozite in loc sa accesezi http://www.ceneamfacefaracard.ro si sa faci plata impozitelor si taxelor (cu mai mare “drag”-u’
)direct pe internet …
Si-ti ziceam de carte … incearca “Max Weber”, “Etica protestantă şi spiritul capitalismului”. E un PURPURIU cu reflexe multicolore, de la legi scrise si nescrise la contributii, cauze, religii, culturi, efecte, cutume, reguli si regulite care ne invioreaza viata ori de cata ori intram in contact cu marea familie a administratorilor, inclusiv cei de la bloc.
Spilcuiesc din cuprins:
Birocratia
- modul in care se organizeaza oamenii
- administratia birocratica reprezinta tipul pur de dominare „legala” – de aceea este cea mai justa si mai eficienta forma de organizare.
Statul – structura cu caracter directiv prin mijlocirea cărora se exercita in mod direct puterea;
- are un drept raţional, o avere publica, o temelie birocratica;
- statul a dobândit monopolul violentei fizice legitime;
Zau ca te-ncadrezi armonios cu spiritul weberian … ESTI PROTESTANTA MAX intr-o tara cu STARE DE SPIRIT capitalista.
p.s.
)
Mie groaza sa nu ma pomenesc intr-o zi vazand bodiguarzii scotand de piept contribuabilii din circa (si aproximativ) financiara, strigand isterizati “Dar halatul? Cat e halatul! ‘ira-ti ai dreq, iar l-ati scumpit?” dupa impactul-full-contactul cu MARIA SA, FUNCTIONARUL (sa ma scuze tanti Maria, d-sa e-n alta ciorba
Simona, sa te fereasca Dumnezeu sa ai nevoie de loc de parcare in sectorul 4! Mi-e FOARTE SILA de institutiile statului. Toti imputitii au functii inalte acolo, angajati pe culori politice.
Cat de tare m-a distrat faza cu postaaaa!!! Eu m-am prezentat cu un rest dintr-ala de hartie, despre care nu am stiut niciodata ca face referire la o recomandata – am ivatat ce e ca javra lu’ Pavlov: tanti de la ghiseul x ma trimitea la ghiseul y urlandu-mi o explicatie, pana cand am dezvoltat un reflex – cum spuneam, apar la ghiseul corect, se uita tanti cu oarecare compatimire la mine si imi spune ca nu a venit inca! WTF!? Recomandata ptr care m-au chemat nu a venit inca! Tare! Reveniti maine dimineata!
Alta: ma duc la posta sa cumpar timbre… Suna provocator de simplu! Dar nu! NU e!
- Sar’mana doamna, as dori si eu sa achizitionez 300 de timbre de 1 leu 20. Observ niste ochi care se maresc de dupa ochelari… Fuck me dead, ce oi fi zis?
- Domnu’, pai aveti delegatie de la firma?
- Aaaaaa?? Nu am doamna, ca sunt PFA si nu prea am auzit sa ma deleg eu pe mine, ma rog, am stampila…
- Nu, nu, nu! Trebuie sa faceti o cerere!
Deja simt ca sunt intr-un film absurd de Dan Pita…
- Doamna, pai verbala nu e buna?
- Trebuie in scris, cu datele de facturare, cu antet!
- Pai am datele la mine, vi le dau eu imediat!
Privire plina de compasiune dar si cu aer corectiv! Ceva de genu: Draguta, nu ai inteles ca trebuie in scris? ca nu esti la cinema aici!
Rezultatul: cerere cu Stimata Doamna, va rog sa imi inlesniti achizitionarea a 300 de timbre cu valoare de 1,20 Lei, lalalalalalala si stampila!
tocmai au fost in birou aia cu controlul periodic de medicina muncii.
vreo patru dintre noi, care avem fonctii de conducere, a trebuit sa trecem si un test psihologic compus din:
- formular cu datele personale (pe care le mai completasem inainte de vreo trei ori, cred ca vroiau sa ne testeze sinceritatea ori memoria)
- un fel de labirint din Arici Pogonici (la care, citez, ‘nu aveti voie sa ridicati pixul – albastru, nu de alta culoare! – de pe hartie’)
- un chestionar care devenea din ce in ce mai tampit pe masura ce il completam, presarat in mod repetitiv cu intrebarile: ‘va enervati des?’, ‘sunteti furios?’, ‘deveniti agresiv atunci cand ceva/cineva va nemultumeste?’
- un test cu nenumarate forme geometrice/ desene in care trebuia sa identificam ‘originalul’ intre zece alternative oferite si care era printat atat de mic incat a trebuit sa imi pun ochelarii si sa ii si sterg de vreo doua ori, ca se aburisera.
La final, tanara pisicoloaga ne-a spus, zambind superior: ‘ eh, si asa nu conteaza, pentru ca am citit io un studiu recent si toti romanii sufera de schizofrenie sociala!’
Asa ca, draga Simona, io mi-am aflat diagnosticu’, ceea ce iti doresc si tie.
nasol…totusi putin praf de scarpinat suflat neglijent pe ‘doamnele’ ar face minuni…exista.am gasit pe net.ieftin ca braga is
carefull with that axe, Simona.
Or fi fost nemâncate săracele. Dacă mergeai și tu cu niște clătite, ceva, poate te primeau mai frumos. Sau cu niște dihor flambat. Părerea mea!
dupa parerea mea,ai scapat ieftin.pe mine m-a pus necuratul sa ma duc sa-mi ridic surplusul platit la impozit…mare greseala.Un singur ghiseu,in fundul pamantului,care lucreaza cate 2 ore 4 zile pe saptamana,si pentru banii aia am platit mai mult decat am luat facand copii xerox.
Simona, sigur nu scria altceva pe acele anunturi?
Ceva de genul: “In acest birou nu prea primim atentii.”
Sau: “In acest birou nu primim atentii deloc(camere video). Multumim, oricum. Gestul conteaza”.
Sau: “In zilele fara sot nu ni se da prea multa atentie.”
Am lucrat in administratia locala asa ca poti sa-ti imaginezi cate tablete din astea pot scrie, si reale si fictive. Ce am putut sa vad din ceea ce am citit este o lipsa groasa de bunsimt a oamenilor care ii insoteste si la serviciu. Sistemele sunt ca oamenii care le pun in miscare. Degeba te gandesti la un sistem bun daca functionarii sunt prosti. Invers functionari de calitate vor face sa mearga bine sistemele proaste. Faptul ca am comentat atat aici considera-l o favoare.
@ Gino: vai, mulțumesc, dar nu trebuia
gero, mai ai dreptul la şase comentarii.
cruella, e rîndul tău, mai ai două comentarii, din care unul poate fi replica de final la un banc. sandman, mai poţi scrie şi tot două comentarii.
agnes, întoarce-te. te avertizez că pardon comentariile nefolosite nu se reportează.
simona, tu aveai dreptul, în mod normal, la şapte comentarii, dar ai pus un trackback la postarea cu poşta, deci mai poţi scrie trei comentarii.
bleen, tu ţi-ai epuizat toate comentariile. îmi pare rău…
@simona: ţi-au rămas două comentarii disponibile. ai grijă cum le foloseşti!
unu
nu uita, pentru situatii similare: http://www.spunesitu.ro
doi
doi s-un sfert
@ nedo: eu ar trebui sa am dreptul la mai mult, că am scris ditamai textul despre coșmar și am mai trăit și coșmarul, pe deasupra. vreau să pot posta mai multe comentarii. vleau mai multe, vleau mai multeeeeeee, weeeeeeeeeeeeaaaaaaaaaaa
da’ ceeeeeeeeeeeeeeeeeee? vleaaaaau să am voie la mai muuuuuuult. ăăăăăăăăăăăăoaaaaaaaaaaaaaaaa
fac greva dacă nu mă lași să postez mai multe comentarii. scriu cu banderola pe mână, să știi.
@simona: ştiu, dar tu trebuie să-ţi refaci energiile pentru meciul cu hidroelectrica şi urmează, apoi, turneul final cu regia de gaz, cu apanova şi cine se mai califică la baraj între romtelecom şi consiliul local al sectorului de unde eşti tu.
Da Simona,stiu, nu trebuia.
chiar dacă nu ai treabă la respectivele regii, autorităţi şi ce-or mai fi ele, îţi recomand să faci nişte cozi şi pe acolo.
Simona, ia o clătită. Gero, ia una și-un sfert.
Mie mi-a plăcut enorm expresia:
“- Nu știu, încercați la Apărătorii Patriei.”
simona, ţi s-au epuizat comentariile, le-ai folosit prost, n-am ce să-ţi fac. o zi bună pa pa pa pa pa.
gero, eşti aproape în aceeaşi situaţie. mai ai posibilitatea să scrii două comentarii la postarea anterioară.
simona
ca să nu zici că sînt un satrap, uite, poate comenta sora ta pentru tine.
@ nedo: cu electrica am avut deja, acum mulți ani. stăteam cu ai mei și venise o factură mult prea mare la lumină. o sumă aberantă. noi am vrut s-o contestăm, însă tantile nesimțite de la casierie ne obligau ca mai întâi s-o plătim, că așa voiau ele, nu că așa era legea. fraierii și bătrânii amărâți aflați în situația noastră se executau, eu, mai a dracului din fire, am verificat, am aflat că e ilegal ce cer ei și m-am apucat de treabă: reclamație la OPC, scrisoare la directorul Electrica etc. Din fiare, vacile de la casieria la care avea loc meciul (în frunte cu directoarea lor, una plină de aur cu care aș fi rezolvat mai rapid dacă-i dădeam șpagă) au devenit mielușele. Au acceptat contestația fără să achităm în prealabil factura. S-a dovedit că fusese stricat contorul și l-au schimbat. Deci Electrica e fumată. Altceva…
soţul nu are dreptul să comenteze, fireşte. în schimb, poate duce gunoiul. şi să meargă la piaţă. musai!
aloo!! alooo!!!
asta e postare! vezi că te-ntinzi. scrii frumos postare, vii la mine să ceri aprobare, după care, dacă obţii aprobarea, publici ca postare. punct. o zi bună!
Market, nu piaţă. Şi să ia nişte laimtrii.
PS. Eu la cîte comentarii am dreptul? Ă?
@adnana
eu tin minte dintr-un test din ala pisicologic de 400 de intrebari o faza haioasa;
intrebarea n: “Aveti vise erotice cu subordonatele?” a) da; b) nu; c) uneori; d) rareori;
intrebarea n+x, unde x = 20 intrebari + t, unde t are valoarea intre 1 si 9: “Cand aveti vise erotice cu subordonatele, in ce pozitie va situati ?” …
floricel
tu n-ai drepturi, ai în schimb obligaţii. eşti cadru militar undercover, deci ai numai obligaţii. pa pa pa pa
@simona : io zic ashea :
) io zic sa faci o cerere in trei exemplare originale, cu antetu blogului, cu semnatura si stampila de la administratzia bloCului ( asta pina itzi faci shtampila la bloG), si o trimitzi recomandata cu confirmare de primire in america , la pataphyl, ca sa i-o trimita lu nedo la cluj sa tzi-o arobezeze! shi dupa ai mai vorbim! intre timp, potzi sa postezi pe baza dovezii de expediere a recomandatei!
, comenteaza si tu la oral , ca d-aia te plateshte oamenii aia!
daca vrei sa comentezi mai mult ( deshi v-am zis de-atatea ori : datzi cate putzin s-ajunga la toata lumea!
shi daca nu tzi se aproba,
imi pare rau ca n-am la mine o factura de la gaz, pe dosul careia zice ceva de genul :”ca trebuie sa platesti in termen de 30 de zile de la emiterea ei , dar ei oricum te deconecteaza in 15 zile!” insa este formulat, apsolut bestial!
si simona
io zic sa nu exagerezi cu comentariile , ca dupa ai, cusrgioica cum te shtiu , iar o sa te plingi ca ai prea multe comment-uri de citit!
asa ca sa-i pupi mana lu nedo ! sau mai bine talpile, ca te tzine din scurt!
cruella, ai depăşit cu un comentariu. poţi rezolva problema dacă treci pe la serviciul administrativ cu o cerere în care să explici că ai avut motive justificate şi care au fost motivele. dacă nu, amendă.
cum adica, simona, nu exista nici un XEROX in tot blogu’ asta? pai nu stiu cu ce sa-mi mai umplu restul de comenturi; chiar trebuie sa fac copy-paste de pe alte bloguri?!? Simona, ridica-te-n picioare cand vorbesc cu tine, da-te jos de pe scaunul ala!
@nedo : vreau amenda!pot sa platesc in natura?
Simona
Sa inteleg ca pasiunile tale pentru feminism si sustinerea totala a femeilor in crunta societate romaneasca a mai scazut in intensitate, dupa povestea minunat expusa mai sus? A fost atit de real, incat credeam ca visez, ca sunt in Romania si chiar ma gandeam sa ma duc la piata sa beau o bere, doua si niste mititei. Noroc ca a inceput, usor, usor sa-si faca efectul, prima cafea. Da sa stii ca nici aici, femeile astea publice care-ti manevreaza hartiile nu sunt cu mult mai presus. E adevarat ca te intampina cu un zambet, profesional, dupa care cu un how may I help you, dar se vede ca nu le face placere. Asa ca se grabesc sa-ti rezolve ce ai de rezolvat. Ca sa scape de tine, ale dracului.
Mie, in general, imi plac fetele de la customer service din walmart, o retea de supermarketuri cu circa 200 de milioane de clienti saptaminal. Politica lor este ca orice ai cumparat, cu sau fara motiv, in termen de 90 de zile, poate fii adus inapoi si iti dau banii pe marfa, integral. De obicei e coada, da nu mare si in general, pe acolo vine lume amarita sau care a incurcat putin socotelile, a cumparat prea multe prostii inutile si le returneaza. Am luat odata niste pantofi de sport cu care am jucat fotbal si s-au umplut de noroi. Alea completeaza ceva hartii, cu caracter statistic de imbunatatire a sistemului de aprovizionare, asa ca la intrebarea de ce ii returnez, am spus ca nu-mi place culoarea. S-a uitat putin la mine, da am primit banii inapoi, imediat, asa ca am cumparat altii curati si noi. Distractiv era cineva in fata mea care returna niste pestisori de acvariu, care decedasera de cateva saptamini si erau uscati. A pus-o in dificultate ca pestisorii nu aveau eticheta, ca sa stie pretul si nici elemente de identificare, ca sa fie sigura ca aia sunt pestii achizitionati de acolo si nu din cine stie de unde. A mers pe incredere si a zambit.
postare nouă!
De fiecare data cand intru intr-o institutie publica am parte de acelasi tratament pe care il descrii tu. Indiferent ca e vorba de inregistrat contracte, plata impozite sau altceva. Oameni acri care se uita la tine de parca tu ai fi de vina ca ei sunt prost platiti si ca lor le e prea lene sa-si caute un loc de munca mai decent.
In prezent urmez un program de 3 luni intr-o companie in una din tarile nordice. Stii care e primul lucru pe care l-am observat aici? Toata lumea zambeste: de la soferul autobozului in care ma urc dimineata la imigrantul care imi vinde fructe la un magazinas. Zambetul oamenilor pe strada ma surprinde de mult mai tare decat nivelul lor de trai, care e 10 ori mai bun decat al nostru.
nu e nici o postare nouă, minte
am spus postare nouă! vreau postare nouă! aia cu electrica. e gata? mai ai 5 minute să postezi!
Simona, nu minte, ci minte, inimă și literatură!
ai dreptate, pataphyl. simona, cînd suferă, face literatură, mînca-i-aş tastaturica ei! cînd am citit chestia asta parcă am citit plăvanii
Cunosc situaţia din interior, am lucrat în administraţie după facultate. O fac din ură şi acreală. Şi multă prostie. Nivelul funcţionarilor de la noi e sub orice critică.
Ba e postare nouă, duduie! O zi bună, whatever.
floricel
mai cu aceală, domnu’, mai cu acreală!
simona, hai mai repede cu postarea aia, ce mă faci să aştept aici ca prostu’?
mai așteaptă. sunt ocupată
postarea noua chiar exista. deja am postat coment acolo.
o zi buna
Venea omul învoit de la serviciu la la 16.05, programul cu publicul se încheia la 16.00. Spunea, “abia m-a învoit şeful, nu mai am cînd să vin, vă rog etc etc” Era o chestie de completat una ct sau nu ştiu ce ştampilă care nu ar fi durat mai mult de 5-10 min. Nu şi nu, vino la program, nu se mai poate.
așteaptă, domne, și lasă-mă-n pace, că n-am chef de discuții
Duduie, uită-te în ochii mei şi ascultă la ce-ţi zic: O zi bună!
true, man!
Şi transmite-i Alexandrei pa pa pa pa. Şi lui Rogozanu piaţă, vizitatori unici, exclusivitate, surse. Şi lui Costin Ilie cîntă-i o slujbă cu doamnemiluieşte la boxe.
deci uitați ce e, chiar nu pot să vă rezolv. aveți idee ce e de-azi dimineață pe blogul ăsta?
costin ilie poate să-şi cînte şi singur. are voce!
are doar când se îmbată, adică atunci nu poate fi convins în nici un fel că n-are
postarea asta cu electrica e cea mai tare, mi s-a zbarlit parul pe coama.
whatever!
ascultă, cucoană, cît să mai aştept postarea aia?
@Nedo
Nu te opreste nimeni sa astepti ca desteptu’
duduie, pot sa va platesc io postarea cea noua?
de obicei vin cu ele dupa mine, dar azi s-a intamplat s-o uit?
deci, ma priviti si pe mine in ochi?
Ha! L-a dat în fapt! Bravos, madam!
deci hai mai repede pisi, că mai am şi alte treburi pe azi!
Costin Ilie cîntă cînd se îmbată. Eu, în locul lui, mi-aş lua boxe superbelea şi aş cînta beat peste slujba ălora de la biserică.
Aş cînta porno.
Le-aş striga Ce dracu-n plm cîntaţi acolo?
Simona, și să faci și niște copii… Gratis!
eu am xerox la fermă
apolodor lucreaza la fisc?
Copii cu ștampilă, “Haaaaideeeți!”
Care Apolodor? Ăsta?
Simona, ai probleme cu blogul. Cred că soţul se răzbună că nu vrei să fii vecina lui. Îţi face ceva la emoticoni.
Soyabeans.
la mine merge
semn rău. de-ar da o ploicică…
Simona, ești amabilă să ștampilezi copiile astea de emoțiconi? Copii alb-negru de ce nu faci? Haaaaideeeeeeți!
mi-am pus și eu niște straturi în fundu curții, trebe să-i culeg pînă dă bruma
Postare nouă? La mine e nouă, dar la Simona e deja patru. Și ceva.
în fundul curții constituționale. Da, la primăvară-mi trag straturi suspendate dacă iese Opresculap (din calcule) încă din primul tur.
sunt patru. daca ziceai de saseprezece mergea cu e.
e bine?
sa nu uiti, intre cincisprezece si saptesprezece.
o zi buna!
doamnele acre de la ghișeu trebuie luate cu ghinișorul: “Doamnă, nu cumva ne-am întîlnit ieri seară după grevă la Biblioteca Academiei, înainte de vernisajul de la Ambasada Noii Zeelande?”
@șanoar
io nu pot pronunța sasesprezece, așa că zic șai’ș’pce
o zi excelentă vă doresc, pa, tu.
pata, raspunde-mi cum ze zice corect, saisprezece sau 3,14?
La Iași se zișhi π pi șăi’ș’pi, dar mai des π pi șasî dacî-i vorbi di trii’j'di gradi…
S-o băgat pupici pe iutub. Belea!
Da, nici eu nu primesc atenții…
Nu-mi adresează nimeni nici o uitătură. Din nou, sparg eu gheața. Mă adresez murăturii. – Doamnă, ați văzut ce a fost aici… Trebuie să iau la picior juma’ de București?
Mi-a răspuns zîmbind: Ai dont spic ingliși
Simona, uite ce-a băgat Tanti Jeni la cantină:
http://cantinasociala.wordpress.com/2009/10/12/pilaf-sarbesc-evident/
nici acum nu realizez, cum ai putut sa lasi toporul acasa, simona. nu tii in masina macar o bata de baseball?! e pacat…
Simona, dacă vrei bâtă de baseball, avem noi la cantină. pataphyl, vii mâine la un home run? Facem scrumbie la grătar.
@gero
Salut. Și mai termină cu chatul ăsta…
Mama-i dusă-n sat, cu dorul
Azi e singur puișorul
Și am spart ușa la tindă
Cu toporul.
Tanti, fără meciuri, las’ că vin la noapte să-ți povestesc ce-am pățit la Denver, Colorado. Mamă ce i-am bătut!… Și-i mai batem și diseară
Leo reprezinta birocratia romaneasca in Canada:
http://www.acasamedia.com/articol.php?id=30
pata, sa zice ciat, chat mi-s io, bine?
Tanti Jeni
Daca iei bere suficienta, aduc eu folie de aluminiu si un condiment special pentru fructe de mare, care face din scrumbie, ceva irezistibil. Ca asa am auzit ca iese cel mai bine, nu-si pierde grasimea si gustul este mult mai atractiv. Aduc si aparatul meu profesional de facut poze de 12 Mega, pentru posteritate. Simona vine sau are iar treaba cu hartogarii acrisor-comunistoizi?
‘nțăles, ciat și șa… (t nu s-aude, me purcoa e-t-il miuié?…)
P.S. Bien!
simona, data viitoare sa nu ne mai pui sa citim atata postare. prea mult text! si cica te plangi de birocratie! hmm… ciudat.
salut, salut, salut, pata!
Andrei, nu mai sînt comunistoizi că-i democrație, ce vrem aia facem! Sînt acrișor-transpiratoizi.
Andrei, cu berea stăm bine. Hai cu condimentul ăla să-l cercetăm și noi. Simona nu cred că știe drumul până la cantină, dar i-l arăți tu eventual. Poate vine cu domnu Sârbu să-l cunoaștem și noi. Avem și xerox.
Pata, transpiratoizii ăștia n-au jucat în star trek? Mi se par cunoscuți.
gata, nu mai fac chat:
am fost la sfarsitul lunii trecute sa depun niste declaratii fiscale. le-am depus. cand ieseam pe usa, paznicul mi-a urat “o zi buna”. i-am urat inapoi “o zi buna”.
Nu-i prea mult text, dar niște poze n-ar fi stricat! E sezonul murăturilor și ne mai inspiram și noi cum să le mai acrim oleacă. Baizăuei, nu ne-ai zis dacă pe lîngă acre erau și hot & spicy, Trebuiau verificate dacă n-au un băț de hrean în cur, cred că mărar aveau… tot acolo
Draga mia,
Mie mi s-a intamplat ceva similar in avion, intr-o cursa Tarom, Frankfurt-Bucuresti, saptamana trecuta. Prima data, una dintre stewardese era cat pe-aci sa ia la bataie un neamt. Se anuntase inceperea procedurilor de aterizare. Ea s-a dus la neamt si i-a spus sa inchida laptopul. Omul a raspuns amabil si prompt “ja, ja”. Stewardesa noastra draguta s-a intors cu spatele la el, verificand ceilalti pasageri, si mormaind: ” da’ cand naiba?!!”. Initial am crezut ca ceea ce am auzit nu a fost decat o “audenie” a mea. Dar…urmeaza runda a doua. De data asta, in directa legatura cu mine. Peste 10 min de la faza mai sus descrisa, ma loveste o nevoie urgenta. Ajunga la toaleta pe care scria “ocupat”. Am asteptat cuminte alaturi de un domn in varsta lovit de o nevoie similara. Si, cum stateam rabdatoare la rand, din toaleta mult dorita cine iese? Stewardesa de mai devreme. Care a si inceput sa zbiere la noi: “Ce cautati aici? Acum v-ati gasit? Eu am dat deja la comandat si voi acum v-ai gasit? Intrati mai repede sa nu va mai vad! “. Eram martora unei crize de isterie “ca la carte”-a de psihologie. Am incercat sa am un dialog cu ea dar continua sa zbiere. Drept pentru care am intrat repede, am facut repede si m-a dus repede la locul meu ca sa nu fiu luata la bataie..repede.
La fel de repede am facut o plangere la Tarom. Dar pe ei nu-i intereseaza…
Tanti Jeni, cred că în Stârv Trec…
Sunt nostalgici comunistoizi, cu gandire democratoidica rece. Ca trnspiratia aia acra. Cred ca daca dai mina acum cu Adrian Nastase, cu Geoana sau cu Crin, se lipese de el ca de meduza, asa ii e de frica. Simona, nu ai dat mina cu functionara aia care statea cu ochii numai in hartii? Te rog sa incerci data viitoare. Nu intotdeauna o mina rece este sincera. Daca este transpirata si rece, inseamna ca ii este frica. Daca reusesti sa constati chestia asta, ca functionarului ii este frica, poti sa il calci in picioare, poate sa-ti aduca acasa sau la masina, ori la beraria din colt, hartiile pe care le doresti in acest caz. Propun sa dai mina cu functionarul si daca e rece si transpirata, sa-i lipesti, cu guma de mestecat, pe ochelari sau pe monitor, un biletel cu problema ta, cu numarul de telefon sau locul unde astepti sa-ti aduca rezultatul favorabil a solicitarii tale, dupa care sa-i arunci hartiile tale peste opera la care lucreaza. Nu uita sa-i spui ca nu stai mai mult de 15 minute, ca am auzit ca nu-ti place berea si la suc nu are rost sa stai mai mult. Merge cu siguranta. Poti sa te dai si mare ca esti ruda cu ceva sef de acolo, al carui nume, prenume si porecla sa incerci sa il afli inainte de a-ti expune problema, in maniera de mai sus. O sa radem cand o sa postezi asa ceva si o sa zambesti si tu.
Un (fel de) contrapunct pentru toti cei care-l iubesc pe conu Andrei si-l gasesc sexy pentru inteligenta sa exprimabila in cuvinte potrivite se gaseste aici.
@Somnambulica continui, dupa cate vad, sa-ti dai in petec cu aceeasi frenezie. Vrei care va sa zica sa(-ti) dovedesti ce barbat hotarat si neinfluentabil esti, stimulat de faptul ca si domnita, descumpanita, te incurajeaza afisand o atitudine condescendent-copilareasca in compensatie la faptul ca n-a reusit sa-ti protejeze indeajuns psihicul labil in contra atacurilor miselesti. Nici nu mai stii cine pe cine protejeaza! Culca-te mosule ca e bufa! Dar nu lua laxativ si somnifer in acelasi timp ca o sa faci exact ceea ce faci si pe blog (fara nicio medicatie). OK?
haaideeeti la stampileeee!
Andrei, nu-i neapărat reflex comunistoid, și ăstora de aici le e frică să nu-și piardă jobul, mereu se tem să nu uite să-ți zîmbească, să te-ntrebe dacă nu cumva pot să te mai ajute cu ceva, să-ți citească toate regulile ca nu cumva să completezi greșit. Dar de dat mîna nu dau nici ei, pur și simplu nu se practică, nu-i igienic…
Pata
tu tii cu ursul?
? Ursu și mai cum…?
si eu am reflexe comunistoide. cand ma duc la diferite institutii, nu uit sa iau cu mine secera si ciocanul(de fapt certificatul de nastere cu stema r.s.r.), nu ca simona… cu toporul. cred ca s-a nascut dupa ’89.
Atata zarva, cand totul se putea rezolva cu un telefon la cine trebuie…
Daca v-ati hotarat sa traiti in Romania, asumati-va decizia!
Birocratia, si de-o parte si de alta a ghiseului, e pentru vite.
Ce e atat de greu sa intelegi cat de stresant este sa pui stampile ca robotu si sa te scobesti cu pixu-n ureche citind CanCanu in pauza de masa?
Bagati rugaciuni cand stati la coada, sau practicati zen-ul.
Simona, ai de la mine nota 4(patru) pentru acest test.
@Glasnost i Perestroika
Eram gata sa imprumut toporul Simonei, dar ai avut noroc ca era vorba de Plesu.
@pata
Ursu’ pacalit de vulpe, fireste.
simonico, ce-mi citră ochii? că îl protejezi pe nedormitu’ al meu? nesimţito! ia-ţi gheara de pe el, nenorocito! fă-ţi fermă, mie să-mi laşi nedormitul în pace, auzi?
nedormitule, hai acasă, nenorocitule! pe mine nu mă protejezi, porcule, o protejezi pe coţofana aia! las’ că-i rup io moaţele, numai s-o prind.
doamna glaznost perestroica, mulţumesc de informaţii. dacă nu eraţi dumneavoastră cîinele ar fi murit de grija altuia!
cine, io? io nu protejez pe nimeni, ca s-a terminat programul cu publicu. maine, intre 10,00-10,11 protejez, reveniti
nenorocito! dă-mi nedormitul înapoi, scorpie! nu-ţi ajunge fermierul tău, îţi trebuie şi bărbaţii unor doamne cu adevărat flatuloase! să nu te prind că intri la mine pe blog că-ţi rup picioarele, cotoroanţă ce eşti!
Ba eu cred că ți-a dat atenție – mă rog, o atenție… – ca să treacă de moderare. La ce ghișeu lucrează?
doamna glaznosti, drept răsplată doresc să vă ofer cîteva din pîrţurile mele cele mai alese.
le păstrez pentru ocazii speciale
mă scuzaţi, ăsta era popa prostu. aici sînt eu
@doamna care
Nu cred că sînteți dumneavoastră! Mă rog, blondă-blondă, dar curu din tub e mult mai zvelt decît scrie-n avatar
io am ajuns de mult la konkluzia ca pa-stia de la administratziile financiare , nu-i angajeaza decat dupa ce dau teste d-alea da intelighentzie de care zice adnana!aia care iau testu sunt rerspinshi!
se pastreaza doar aia saraci cu duhul , caci a lor va fi imparatzia cerurilor!si intre timp, aici pe pamant sunt …demonici!
@cru, tu ești imună, că ai bormașină, ce să facă Simona c-un biet toporaș?
@pata : sa-si un spray cu gaze ilariante ( cred ca sa sa zice)! daca la noi nu e, la voi e sigur si ii trimitzi matale!
si be) data viitoare sa zica clar de la inceput ca e de la radio si a venit sa face un reportaj!si sa scoatza reportofonu’! tot io sa va-nvatz!
Ia uite de colea:
Cru
La noi sunt ilariante, dar nu sunt gazoase, ci lichide. În general se vând pe la liquor storuri, dar numai in timpul saptaminii, asa ca daca vrei sa te ilarizeşti Duminica trebuie sa te inarmeyi de Sambata, sau, in unele state, chiar de Vineri.
Simona
Am identificat pe blogul meu cel vinovat de deranjul de la functionara care nu se uita la tine. Daca nu era asta, nu mai aveai ce sa posteyi astazi. Acolo e voie sa fie si injurat cum se cuvine.
Aproape 150 de comentarii pe un topic comun ar putea trece o performanta teo(b)logala notabila, la prima vedere. La a doua vedere pare tot o performanta, dar de alta natura, aproape un perpetum mobile, intretinut de palavrageala lui somnambulica-care nici nu mai are tupeul sa semneze cu nick-ul care cica l-a consacrat. Nu-ti fie frica pârtzulca, mai penibil decat esti n-ai cum sa fii.
@simona ; ce-ai facut?ai tras obloanele la blog? ai bagat program de administratzia financiara, doar doar o sa ne obishnuim?sau i-a ushuit nedo pe comentatori?
cru, io am aerisit, da am uitat să-l întreb următorul lucru: era clar că flatulările alea erau cu mult glasnost, dar nu era clar dacă-s și cu (pere)stroki?
@pataphyle, io ma duc taica sa fac copii, ca ai vazut ce-a patzit simona ca n-avea!ma tem ca de maine cine n-are copiista la usa blogului, pa presh!
te-am pupat pa portofel!
@agnes : fac io copii si pt tine, promit, da serveshte-l tu pa domnu pata cu o dulcetza !
hei ! nu lucrez la fix !
sunt o amarata de striperita intr-un camin studentesc strain.. studentii platesc bine.. da sa ii vezi pe profesori… si in plus eu nu strig “haideti” cand se sta la rand… 
@apolodor a apolodoritzei din apolodoreni, pai esti tare la capitolul copii in cazu asta!
sau dai doar copy/paste?
@apolodores ; shtii sa faci podu de sus?
cru, agnes, nu prea le am cu dulcețurili, niște murături bune, diafane, mi s-ar potrivi mai bine, și usturoi, și ardei iute,… nu mai continui că sare toată lumea cu chef să facă copii
Oare se joacă bridge la Damasc?
@agnes : o dulcetaza de gogonele pt domnu pata avem?
@adnana : sacrifici si matale o linguritza de dulceatza de dovlecei? ca shtiu ca ai facut!
@apolodor
Ți-am făcut o dedicație mai devreme, dar nu erai prin zonă:
http://www.simonatache.ro/2009/10/12/coșmar-birocratic-romanesc/#comment-92740
nu rîde cruelo, că mi-o ieșit fantastic rețeta (de pe Internet) de harbuji felii murați! Am servit niște amici (băștinași, nu venetici ca mine) și nu le venea să creadă că poate exista așa ceva
Cru
Nici io nu vreau dulceata. Stii, nu prea se asorteaza cu …
Pataphyl, ești tare cu harbujii ăia. Mi-a povestit o amică cum s-a dus în Finlanda cu dulceață de vișine și mâncau finlandejii ăia și se închinau că poate exista așa bunătate.
Tanti, dulceață de vișine se găsește la nenumăratele magazine levantine; vișine nu se prea găsesc, așa că mi-am plantat doi vișini în curte, la vară rodesc cu siguranță!
sper, spre binele vostru, ca shtitzi bancu cu vi(i)-shi-ne……
asta explica multe….apropos de gusturile finlandejilor!
apropos de coshmar shi apropos de copii
);
ia bagatzi voi un oki la mirciulica badilica , ca are un filmuletz nou ( in care spune poezele! LULU poate lua iecsxemplu
nu va pun sa va uitatzi la film
doar la poza : nu vi se pare ca mirciuletz cu paru cretz, seamna leit cu ” stan” din ” stan si bran”?
e foarte trist ceea ce povestesti tu….desi ai umor cu carul in povestire, e al naibii de trist
OMG….
haideti
nu cel din povestea Simonei
some…real
http://www.youtube.com/watch?v=dEWIOAbXx_w
@virgil : wellcome to the real world!
apropos de birocratzie si de electrica: ajung acasa luni, 5 octombrie si gasesc corespondenta grup in cutia postala; inclusiv o frumoasa instiintare/atentionare/somatie cum ca s FIU PREGATITA CA A DOUA ZI , IN DATA DE 6 OCT , ORA 8, VINE ELECTRICA SA-SI IA CURENTU INAPOI SI SA MA DEBRANSEZE, CA AM FOST INDISCIPLINATA SI N-AM PLATIT! TENSIUNEA IMI CRESTE BRUSC LA 100! coafura rezista!orele sunt cca 18!ma pun sa scormonesc in teancul de chitantze proaspete de tot felul, sa le gasesc pa ale de le platisem de curand, printre care si cele de la elecrtrica sus pomenita; coafura rezista, tensiunea se mentine 100; cu chitantele-ntr-o mana si somatzia in cealalta , ma arunc in masina, sa ajung la preastimata si atotputernica electrica inainte sa sa face oprele 19, sa rezolv frumoasa situatie;ajung!tensiunea rezista;ma asez la rand;o functionara care le cam stie pa toate se uita peste okelari la mine cand ii spun plat ( de la tensiune): am primit aceasta hartie ( si i-o arat) si mult m-am bucurat, afland ca o sa-mi taiati curentul, mai ales ca l-am platit! ( si ii intind snopul de chitantze!) sa verificam zice ea! si se adanceste in computator!asae, zice ea: ati platit! stati linistita ca nu se intampla nimic!( tensiunea se gandeste sa coboare la valori normale, coafura sa revina la normal!
)
doamna sunteti sigura, zic eu, ca maine nu ma trezesc cu curentul “luat”?da , zice ea, omniscient: ca hartia asta e datata 23 ( douazecisitrei) septembrie, si dumneavooastra ati platit in 29! ( intre timp)!tensiunea isi revine, si obraznica din mine intreaba suav: si cum se face ca o hartie datat 23 septembrie, a facut pina la mine 12 zile, dat fiind ca suntem in 5 octombrie?raspunsul a fost ceva gen : se mai intampla, alea alea…..
ma mut la alta coada acum, sa vaz ce mai am de platit sa nu patz vreo traznaie din nou;jumate din aia de la coada ( precum si eu cu o okazie anterioara) sustin ca ei au platit deja facturi despre care li se spune ca nu sunt platite, ba , mai mult, functionara intre 2 varste , se angajeaza sa manance chitanta pe care clientul sustine ca ar avea-o p-acasa pt respectiva facttura!in fata mea, o doamna , propeietara de doua case, afla ca a platit facturile pt lunile :mai, iulie si septembrie, si mai are de plata iunie, august si octombrie! ca si cum cineva ar fi atat de idiot sa nu le plateasca la rand, mai ales ca atunci cand te duci la ghiseu itzi si spune ce restante ai!femeia sa lesine!asta la o proprietate; si la ealalta cam la fel : facturi platite dupa modelul : una pe fata, una pe dos, moemt in care femeia chiar cedeaza nervos; iar functionara se da batuta si zice ca de cand au schimbat sistemul informatic, totul e o varza! cu carne!
ceea ce nu va dorim si dumneavoastra!
@simona : ia si-o stire proaspata de la sat:
http://worldchanged.wordpress.com/2009/10/13/invatamant-dezastruos-la-sat/
@cru
Să-i zicem și lui Bleen: De Moș Neculai, cu toții la VUT!
@pata : sa nu zici ca si-n amerika e la fel!
@simona : si ca sa ne revenim, uite aici :
http://drumliber.ro/despre-drum-liber/
@pata : in urma VUT-ului, nu am dacat o inggura grijie : sa nu ramanem si VUTATZI shi cu banii loatzi!
Ba da cru, statisticile sînt îngrijorătoare: aproape un sfert din elevii din mediul URBAN (școală medie ȘI liceu) nu știu să scrie cursiv, mult mai mulți nu știu să scrie/spună pe litere cuvinte simple. Cît despre VUTUT, în “anumite” zone urbane, între 10 și 12 la sută din domnișoarele de 12-16 ani sînt gravide sau au deja copii (are grijă de ei bunica de 25-28 de ani că tot e șomeră
@perestroika&glaznosti
citez un mare poet patriot cu întrebarea: ce te fute grija?
am avut azi noapte un vis erotic birocratic romanesc.
spre deosebire de cosmarul simonei deoarece nu gasea masa printre altele, eu am gasit-o din prima. era facuta din pal, si la un moment dat s-a rupt. noroc ca eram deasupra.
Simona,
Zi sincer…ai plans cand ai ajuns acasa sau cand ai ajuns la masina?
@gero : ma asteptam sa spui tot: cum a trebuit sa faci cerere ca sa tzi se aprobe actul, cum nu gaseai stampila patrata cu care sa autentifici copia, cum te-au trimis la notar sa-tzi arate el cum arata actul, cum ti-au dat bon de ordine, cum ti-a venit randul la 15 si 59 de minute si se inchidea la 16 si te-au chemat a doua zi….chestii d-astea!
@cruela: birocratic – in sensul ca… se facea… ca ma aflam la birou. programul de lucru tocmai se terminase si ramasesem doar eu cu o functionara acra. mi-e rusine sa mai povestesc.
Murişi? Nu? Aşa-i că te simţi mai întărâtată? Sau na, întărită… ceofi.
ceea ce descrii tu aici e tortura in adevaratul sens al cuvantului
@Pataphyl : ai dreptate .. nu am vazut
noroc ca stiam melodia… 
doamne oricum fumoasa poate fi femeia aia (ada) , parca pe ce trece timpu se face din ce in ce mai frumoasa !
@cruela : ehh na… podu de sus.. e pt cei mici ! pot sa fac sfoara fara sa am intinderi musculare dupa
, si cu copilasii stau bine.. ti-am zis ca ii vand ca doar nu o sa dansez la bara toata viata !
asta imi aduce aminte de ceva… mmmm …..
Simona ? ti-am zis azi ca te iubesc ?
Hello tuturor.
Exista un site de unde puteti descarca cam ce formulare aveti nevoie, pentru a evita cozile de la ghisee. Nu stiu daca se aplica in toate cazurile insa e bine de stiut:
http://www.eformulare.ro/
Succes-uri !
la astfel de epopee ar merge puse si niste nume, ca să se stie cu cine avem de-a face. Va garantez ca merge!
am ajuns dupa un car de vreme la articolul asta, pe care am avut curiozitatea sa il citesc pana la capat. primul lucru la care m-am gandit a fost asta:
http://www.spot.ro/prod_img.php?idprod=6361#galerie_foto