O să devin milionară în euro?
Mă roagă mai multă lume să pun un post nou, mai fâşneţ şi fără politică, dacă se poate. Aş pune cu mare plăcere, da’ pe cuvânt de onoare că nu-s capabilă acum să scriu fâşneţ. M-am culcat cu gândul că s-a terminat un coşmar de campanie electorală şi că gata, a câştigat unul dintre candidaţi şi o să ne mai liniştim. M-am trezit prima oară pe la 7 şi am aflat că, de fapt, câştigase celălalt candidat. M-am culcat la loc, cu aceeaşi speranţă, că s-a terminat, indiferent cine a câştigat, şi că o să ne mai liniştim. M-am trezit să aflu că se contestă alegerile. Deci nu se termină nici de-al dracului acest delir. Ţara, ţărica, ţărişoara, poporul, poporuţul şi poporaşul, în numele cărora toţi politicienii bat câmpii până la limita vomei, sunt sodomizate în continuare. Vorba lui tataie, “parcă e sfârşitul lumii”. Îmi vine să mă culc la loc, ca Stavrache din nuvela “În vreme de război” a lui Caragiale, doar că din alte motive.
Dar să facem totuşi un mic efort să ne amuzăm. Eu am râs deja la două chestii pe ziua de azi. Prima dată a fost când taică-meu, care l-a votat pe Iliescu până n-a mai putut, mi-a zis la telefon că “Până n-o să dispară Iliescu ăsta n-o să ne liniştim”.
A doua oară a fost când am primit acest mail:
Ce ziceţi? Să-i dau contul lui Bernard Jean Pierre sau să nu i-l dau?
)
)
) si am si cetit oarece pagini din ea in metrou…
atat de negru. Si-apoi tie isi sade bine cu rozul, fie el si bon bon.
