Cer reluarea alegerilor şi a răscoalei de la 1907!

2009 December 11 5:52 pm

Curtea Constituţională a decis renumărarea voturilor nule. E bine. S-o ţinem tot aşa, mie a început să-mi placă. Nu mai vreau nici guvern, nici preşedinte. Vreau să văd până unde se poate lungi coşmarul ăsta politic, să văd până unde se poate merge, cât putem să ducem noi, fraierii, şi cât pot ei, şmecherii, să întindă coarda. Propun aşa, după ce se termină şi cu renumărarea voturilor nule:

- renumărarea tuturor voturilor

- repetarea alegerilor începând de la turul I

- repetarea alegerilor din 2004 şi 2000, atât turul I şi turul II

- repetarea tuturor alegerilor parlamentare ever

- renumărarea găleţilor, ligheanelor şi pixurilor din toate campaniile electorale pe care le-a avut vreodată România

- reluarea Congresului al IV-lea al PCR

- reluarea revoluţiilor din 1989, 1848 şi 1821

- reluarea răscoalei de la 1907

În fine, ideal ar fi să ne întoarcem până la Decebal, dacă nu chiar până la Burebista.

Trebuie procedat aşa: fiecare tabără numără, renumără şi reia tot ce am enumerat mai sus şi obţine un rezultat, obligatoriu diferit de al celeilalte tabere. Dacă, Doamne fereşte, le-a dat la fel, se mai numără o dată, până le dă diferit. După aia, fiecare tabără contestă rezultatul celeilalte la Curtea Constituţională, Haga, UE, CIA, NASA, Uniunea Compozitorilor din România, UNICEF, Uniunea Asociaţiilor de Locatari din România (dacă nu există, trebuie înfiinţată), MISA şi FIFA. După ce toate mai sus numitele instanţe comunică o decizie, se contestă şi aia. Şi tot aşa. În timpul ăsta, noi, poporul, vom muri de foame, sete, frig şi boli sau ne vom omorî între noi, dar nu contează, măcar o să ne distrăm.

P.S. Şi să se reia şi căsătoria Mihaelei Rădulescu cu Ştefan Bănică Jr., ca să aflăm, în sfârşit, care dintre cele două dive e mai frumoasă şi mai deşteaptă şi pe care dintre ele a iubit-o Elvisul autohton cu-adevărat!

Related posts




158 Comments leave one →
2009 December 11 5:55 pm

[...] ne vom omorî între noi, dar nu contează, măcar o să ne distrăm.Pentru comentarii, vă invit aici. Etichete: alegeri, Burebista, congresul IV, Curtea Constitutionala, Decebal, renumarare, [...]

Pingback
2009 December 11 6:00 pm

Nici de caseta cu Adam si Eva nu mai sunt sigur. Sa se renumere marul, sarpele, si numarul de persoane de fata la momentul respectiv.

2009 December 11 6:01 pm
A A permalink

Fata desteapta, idee luminata!

2009 December 11 6:05 pm
CRISTAL permalink

Deocamdata sa fim calmi pentru ca pana se termina numararea voturilor o sa dispara partidul care a cerut asta. Desigur probabil vor veni alegerile din 2014 si atunci vom afla cine a fost presedintele intre 2009 si 2014.

2009 December 11 6:05 pm
edut permalink

iar politica! cruela….is hotarat,am nevoie de un ucenic,vad ca astia nu au de gand sa deschida sezonul de furturi de iarna….emigrez

2009 December 11 6:06 pm

excelenta zicerea!

2009 December 11 6:07 pm

@edut: nu e politica, e misto de politica. mai bine mai gandeste-te ce ai vrea sa mai reluam. :mrgreen:

2009 December 11 6:07 pm
Grup de Veghe permalink

Fa misto si de asta cu CLICA PORTOCALIE!

aici http://clici.wordpress.com

Sper ca nu te-ai luat dupa ascistul devenit f-ascistul ITM! (de ce ai inchis comentariile pe VoxPublica?)

2009 December 11 6:11 pm
ileana sut permalink

Eu zic sa-l cooptati pe Prelipceanu la Catavencu.Are omul asta un umor…Caragiale.Hasek sint copii nevinovati pe linga despicatorii de fir in patru care incep sa apara. :shock:

2009 December 11 6:11 pm
Wrong permalink

Ai facut o sugestie absolut inacceptabila: sa se renumere pana cand cele doua tabere obtine rezultate diferite.
Si ce o sa castigam cu asta?
Diferenta fara diferenta? Diferante? Ce e aci? Derrida pentru amatori (de nonsensuri)?
Solutie corecta este sa se renumere pana cand rezultatele diferite vor prezenta aceeasi proportie ca si intervalele de octava mare, quinta si sexta majora.
Abia atunci rezultatele vor putea fi contestabile la Uniunea Compozitorilor.
Alternativ, s-ar putea considera ca instanta de contestare si Institutul Cultural Roman sub urmatoarea conditie: ca pe rezutatele obtinute functiile artimetice obisnuite – succesor, plus, minus etc. – sa conduca la rezultate adevarate in orice model non-standard al aritmeticii.
De ce sa se conteste la ICR? Ca as vrea sa vad mimica lui Patapievici cand va sesiza ca se poate vorbi alambicat si, totusi, se poate spune ceva cu sens. Adica un fel de complement boolean al Zbor in bataia sagetii.

2009 December 11 6:12 pm

@Grup de Veghe: ca mi-e mai usor sa raspund aici, la toate, decat si aici si acolo. ratiuni practice deci

2009 December 11 6:13 pm
edut permalink

@Simo:sincer aia cu secsu,ca nu prea am inteles….e fain,nu e fain…am mai citit undeva de 400 de mii de euroi…e scump a draq…acolo mi-a ramas gandul :roll:

2009 December 11 6:16 pm
lulu permalink

Eu propun sa reluam campionatul mondial de fotbal din SUA. Poate la reluare isi schimba si ai nostri galbenul ala minunat. Cu un blond aluna sau rosu pruna. Ca rezultatele nu cred ca le pot schimba. Sau poate doar cu ajutorul diasporei….

2009 December 11 6:18 pm
Nebulosul Din Andromeda permalink

Bai Simona, nu stiu daca zici tu bine acolo sa se reia chiar totul…da cu rascoala sunt de acord. Sa se reia rascoala sa vedem si noi de peste 1.500 de ori in prime time momentul violului cu boieroaica aia…nu de alta da Rebreanu a fost cam pudibond in descriere, si s-ar putea sa descoperim ca basescu a f(ac)ut-o si pe asta. :twisted:

2009 December 11 6:19 pm

@Nebulosul: Buna asta, am ras :lol:

2009 December 11 6:21 pm
lulu permalink

@Nebulosu
Si daca n-a facut-o el sigur are inregistrarea

2009 December 11 6:22 pm

Eu aș vrea să se rejoace sfertul de finală România-Suedia de la CM de fotbal din 94. Măcar penaltiurile.

2009 December 11 6:22 pm
Laurentiu permalink

Cam melodramatic…. fiecare vot conteaza, nu e un slogan gol ci un principiu fundamental al democratiei. Altfel la ce mai sunt utile alegerile? Pana la urma si inainte de 89 “muream de foame” si atunci nu puteam sa alegem nimic- era mai bine? Sper sa fie (inca) o intrebare retorica dar in contextul asta in care democratia este pusa pe zi ce trece la incercare ma indoiesc ca o sa ramana multa vreme la acest stadiu. Intre timp fara lamentari inutile, daca nu exista nimic de ascuns nu vad de ce nu s-ar merge pana in panzele albe. La intrebarea : Pe ce bani? raspunsul e simplu : pe banii contribuabililor, care nu sunt doar cei 50% care l-au votat pe Basescu ( sau pe Geoana). Democratia nu e gratis, vine cu un cost, dar costul de a nu o avea e mult mai mare.

2009 December 11 6:27 pm
veronika permalink

Sa se reia si sexul oral cu Geoana ca sa aflam si noi adevarul.

2009 December 11 6:30 pm
mihai_64gl permalink

ei bine ,
am stat si m-am gandit ce putem relua, si am ajuns la concluzia ca reluarea procesului de formare a poporului Roman sub directa supraveghere a celor care au pierdut vreodata ceva este optiunea cea mai buna .
sigur nu am mai avea ce pierde azi.
dar nimic nu ar mai avea savoarea declaratiilor si a comentariilor din aceste zbuciumate zile si nici articolul savuros de ieri ..
meritam o criza si o reulare numai pentru un asemenea articol . :cool:
multumesc

2009 December 11 6:31 pm

Propun si eu urmatoarele (doar e la moda) :

- redifuzarea Sandy Belle & musai Baywatch.
- vreau sa regasesc pe rafturile magazinelor : Brifcor, TopiTop, Jelibon ,Bonibon (sinestezie)

http://www.youtube.com/watch?v=FAja5fVdMSw

(sic!)

2009 December 11 6:31 pm
veronika permalink

Ce tare-i faza asta. Ce fatza a facut Vadim dupa ce s-a scapat.

http://www.realitatea.net/c-v–tudor-catre-o-pedelista–maimuta-dracului–vezi-video_691497.html

2009 December 11 6:31 pm
Andrei permalink

de ce atata efort? singurele alegeri care trebuie reluate sunt cele din 1990 cand a fost ales Ion Iliescu. pe asta le-ati uitat. am fost observator ProDemocratia la 5 randuri de alegeri deci am oarecare experienta. dupa cum stau lucrurile (daca nici la Constanta n-au reusit sa castige) cred ca diferenta in favoarea lui Basescu este cel putin dubla. imi pare rau ca dlui Parvulescu i s-a urcat la cap si uitat de scopul initial si de obiectivele scrise in statut.

cei de la voxpiblica ar trebui sa-i inlocuiasca pe cei de la iRealitatea. ar fi mai multa decenta pe post. a devenit un fel de science fiction de proasta calitate.

2009 December 11 6:32 pm
edut permalink

@veronika:nu se mai poate…acolo tre bani…si o avut da nu mai are saracu.

2009 December 11 6:34 pm
edut permalink

@simo:apropos,tre sa dam galetile inapoi?pfff asta da veste proasta…..

2009 December 11 6:37 pm
costik permalink

@edut:

buna, buna asta :grin: :grin: :lol:

2009 December 11 6:37 pm
PETITparis permalink

SUPERB!
inteleg ca nu mai sunteti trista.

2009 December 11 6:39 pm
kesher permalink

not funny.

2009 December 11 6:39 pm
ovidiu - cluj permalink

Ai uitat sa mentionezi reluarea alegerilor din 1947, a Marii uniri, a razboiului de independenta, a razboaielor geto-dacice si a celor cu turcii, de la Podu Inalt, Cetatea Alba, etc. :roll:
Mda… democratia psd-ista se pare ca le-a omorat si putinii neuroni de care dispuneau.
Cerusem undeva ca fiecare membru in conducerea PSD sa-si numere neuronii din dotare… si la momentul respectiv ziceam ca numarul obtinut va avea 2 digiti…
La momentul de fata cred ca daca insumeaza toate valorile obtinute, o sa obtina un numar din 2 digiti. Individual luati, cred ca mai mult de 1 neuron de persoana nu are nici unu din ei in dotare.

2009 December 11 6:40 pm
costik permalink

asa-i ca scrie frumos simona?
e o placere :razz:

2009 December 11 6:40 pm

Simona, dacă ai nevoie de mesaje de adeziune, sînt gata, dar cu o condiție, pune te rog să se reia DIN NOU, lumea ar putea înțelege greșit că să se reia tot alea, ceea ce n-ar avea nici un sens, nu? :idea:

2009 December 11 6:42 pm
edut permalink

Intrebare: Ce a făcut România cât timp a fost Geoană preşedinte?
Răspuns: A dormit.

Intrebare: Cum se pune la loc dopul la o şampanie?
Răspuns: Intrebaţi-l pe Geoană.

Intrebare: Stiţi ce a primit Geoană cadou de Moş Nicolae in ghetuţe?
Răspuns: Varianta DEMO a jocului “Vrei să fi preşedinte”…

Asa arata “TOP10 Hits” saptamana asta:
1) Parazitii: ”Daca-as fi pentr-o zi presedinte” fredonata de Mircea Geoana duminica seara.
2) No comment: “La noapte o sa te fur” cantata de Traian Basescu lui Mircea Geoana duminica in ziua alegerilor
3) Racla: ”Nu ma uita” fredonata de Crin Antonescu la adresa lui Mircea Geoana duminica seara, cand Geoana era presedinte.
4) Verdikt “Vine politia” cantata in soapta de oamenii lui Basescu duminica noaptea in timp ce numarau cu ocaua voturi prin sectii.
5) BUG Mafia “Poveste fara sfarsit” cantata de Traian Basescu, dupa ce a fost ales (din nou) presedinte.
6) Morandi “Love me” cantata de Crin Antonescu lui Mircea Geoana la fuziunea facuta dupa esecul PNL din primul tur.
7) Liviu Mititelu “De ce ma minti” melodie cantata pana la epuizare de catre Mircea Geoana catre Biroul Electoral Central dupa afisarea rezultatelor finale.
8) Stefan de la Barbulesti: ”As da zile de la mine sa mai fiu o zi cu tine” cantata de Traian Basescu intregii Romanii inainte de inceperea alegerilor.
9) Gica Petrescu “Casuta noastra” melodie cantata de Sorin Ovidiu Vantu lui Geoana, care a avut ca rezultat o vizita fulger a PSD-istului in barlogul mogulului in zilele premergatoare turului 2.
10) Madalina Manole: ”Unde esti voi fi si eu” melodie cantata de cativa ani, din suflet, de catre Emil Boc la adresa lui Traian Basescu.

2009 December 11 6:47 pm
catalin permalink

Da, ce sa te astepti de la dinozaurii de la CC, platiti cu vreo suta de milioane (pensie+salariu) pt a se scarpina in fund. A, si pentru a avea grija ca nimeni sa nu poata trage de coada motanu’ (Felix).

2009 December 11 6:49 pm
Grup de Veghe permalink

Am precipit!
Tu imi ramai simpatica! Ca si Mircea Badea. (Umorul n-are partid)

2009 December 11 6:51 pm
Ana permalink

sa numere din nou tot, numa’ ouale lu’ Nastase, NUUU

2009 December 11 6:54 pm
zun vhi art of psd permalink

superb….dar…eu propun sa fie ucis si vanghelie in timpul rascoalei de la 1907..in felul acesta s-ar putea sa aflam ca rezultatele sint corecte…..hrebe poate sa moara si el la kolima…poate fara sobolanul rozaliu ii trece si topaiala lu geoana( ca doar el l-a fraierit)…si chiar si nenea iliescu..sau el trebuia mai bine sa fie cap de lista…pe el il putem trimite la dalstroi…ca sa mai invete putin comunism de la mama lui de acasa ( kolima si dalstroi lagare de reeducare sovietice:)…modelul mine de plumb si siberia)

2009 December 11 6:59 pm
Laurentiu permalink

@ Ana: cam de prost gust sa ataci viata particulara a cuiva sau, cine stie, preferintele lui culinare (?!) … Oricum banuiesc ca tu ai mai multe oua si vorbesti asadar in cunostiinta de cauza ;-)

2009 December 11 7:02 pm
veronika permalink

ana, e tare!
laurentiu, no offense dar Nastase insusi a spus, mi se pare in plenul Parlamentului ca “o sa-mi numarati ouale!”. Pana si Nastase ar fi gustat gluma.

2009 December 11 7:02 pm
nellu permalink

Daca mai dureaza suficient, vom descoperi ca putem iesi din criza fara guvern. Va dati seama ca de la suspendare bunul Guvern Boc nu a mai putut da nici o ordonanta de urgenta? E probabil cea mai lunga etapa de normalitate legislativa din ultimii ani .

2009 December 11 7:07 pm

daca trebuie numarat sa numaram, dar sa nu uitam sa ne facem si bradul de craciun

2009 December 11 7:10 pm
marius v permalink

Eu aș fi de părere să ne întoarcem la procesul de umanizare a maimuței. Nu că având un pic de răbdare n-am fi inevitabil martorii maimuțărelii omului (dovada este Ion Iliescu, ajuns în stadiul de Humus erectus), dar poate au loc naibii migrațiile alea pe de-a-doaselea și mă nasc pe o insulă de la capatul celălalt al continentului. Acum văzând ce fac circopitecii din politică, mă bântuie incontinența. Așa, ca atitudine.

2009 December 11 7:10 pm
zun vhi art of psd permalink

discutabil…nu prea inteleg ce intelegi tu prin normalitate legislativa…..de exemplu ar trebui sa voteze legea bunului simt in care sa se specifice ca senatorii psd sint obligati sa se duca de buna voie cind sint invitati la parchet si nu sa astepte sa se duca la indeplinire un mandat de aducere cu executare efectiva…..ca altfel ma duc la 1907 si mai bine trimitem jandarmii sa-i faca felul taranului ala:)

2009 December 11 7:11 pm
danut permalink

poate cineva sa-mi spuna care sunt pasii de facut pt emigrare in somalia?

2009 December 11 7:16 pm
Mirela permalink

Facem referendum pentru reluarea tuturor alegerilor?

“Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare,
Si cu asta ce-am facut?

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim în saracie,
Si cu asta ce-am facut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicând nu s-a vazut,
Scoatem totul la vânzare?
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a câstiga o pâine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine,
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc întruna taxe-accize,
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?”Constantin Tanase-Si cu asta ce-am facut?

2009 December 11 7:17 pm
euinsumicumine permalink

Eu cer retragerea trupelor de ocupatie rusa din Kremlin!

2009 December 11 7:31 pm
anamaria permalink

sa-ti fie rusine! te pretinzi ziarista! esti o inculta si o persoana fara urma de coloana vertebrala altfel zis un vierme!

2009 December 11 7:32 pm
fixxxer permalink

eu zic asa : ne intoarcem in timp, mardim pe Lenin, Stalin, Hitler si Che Guevara si scapam de tot raul din lume si de cele mai penale tricouri din cate au fost.

2009 December 11 7:34 pm
GRUPUL DE priVEGHE permalink

iti arde de mistouri cu clik portocalie,fascisto!
geoana al nostru e in corzi si tu te hlizesti cu ITM-ul prin locuri subversive?
luati in deradere psd-ul,mah?
o sa vedeti voi,o sa renumaram totul,totul,o sa renumaram chiar si numerele si o sa vedeti ca se furaaaa!

un singur lucru nu o sa reusim sa numaram niciodata,
BANCURILE CU GEOANA!

2009 December 11 7:37 pm
oana permalink

Eu cer insistent renumararea oualelor lui Nastase!

2009 December 11 7:38 pm

deci sa se repete da’ sa stim si noi si sa se fure da’ sa ne ramana si noua ceva si sa se rascoale da’ da se si rasculce

2009 December 11 7:39 pm
nedormitul permalink

e fraudă! eu vreau să comentăm pe voxpublica, nu aici. mai e cineva la ccr la ora asta?

2009 December 11 7:40 pm

@marius: humus israelian erect sau pamant erect ca nu inteleg :mrgreen: :shock: :idea:

2009 December 11 7:41 pm

Ha ha ha…. cel mai tare articol pe care l-am citit. Felicitari, am ras cu pofta. Din pacate cam asta e adevarul…. of lume!….
Bravo Simona.. super articol.

2009 December 11 7:43 pm
machiavelli din mandravela permalink

Daca e sa reluam de undeva, hai s-o luam de la capat cu alfabetizarea.
In toate sensurile posibile. :lol:

2009 December 11 7:44 pm

nedo: nu e frauda ci fraudo/ fraudare/ fraudavi :mrgreen:

2009 December 11 7:46 pm
nedormitul permalink

e gyorgy frauda la realitatea

2009 December 11 7:48 pm
nedormitul permalink

băi, dacă stau să mă gîndesc bine, războiul ăsta e între două mari companii de telefonie mobilă. aia portocalie şi aia roşie. văd că simona face reclamă la aia portocalie :mrgreen:

2009 December 11 7:49 pm

am uitat fraudatum :mrgreen:

2009 December 11 7:50 pm
nedormitul permalink

pîrvulescu face pe deşteptul la realitatea. cine lăuda pătimaş votul nul acum vreo lună- două? mare jigodie, mare caracter!

2009 December 11 7:50 pm

Avem președinte. Nu văd de ce nu desemneazpă un premier care să treacă în Parlament. Aha, nu-l poate păpușări el. Nașpa!

Cât despre reluarea Răscoalei de la 1907… nu pricep de ce ar trebui o decizie a Curții Constituționale pentru asta. Poate premierul interimar demis Boc să dea o ordonanță de urgență. Ar fi ordonanța pentru răsculare, dar și de adăugire și completare a ordonanței prin care toți șefii birourilor electorale urmează să fie desemnați de prefecți.

La un asemenea contrul total al organizarii alegerilor cred că premierul Boc ar putea dispune inclusiv refacerea Big-Bang-ului. Vezi pe asta l-ai uitat.

2009 December 11 7:51 pm
Mihaela permalink

eu cer reluarea atmosferei din vama de acum 10 ani, in atmosfera intra desigur si Ovidiu la cafeaua de trezire ;-) ma rog acum ar fi bun si un vin fiert :lol:
si mai cer cu insistenta sa se introduca din nou tigarile Bran, in varianta lor originala, cu tutunul adus din state :roll: ce concurau cu succes Carpatii sau Marasesti :P

p.s.: Tutunul dauneaza grav sanatatii!

2009 December 11 7:54 pm
nedormitul permalink

ce mare brînzet cu păpuşăreala asta? năstase a fost din acelaşi guvern cu iliescu. tăriceanu din aceeaşi alianţă cu băsescu. ciorbea şi radu vasile, cu constantinescu. văcăroiu cu iliescu. care e problema?

2009 December 11 7:58 pm
nedormitul permalink

mai bine un guvern păpuşărit de patriciu decît unul păpuşărit de preşedinte. îmi plac oamenii cu logică sănătoasă! dacă mergem mai departe pe firul ăsta, ar trebui, în cazul puţin probabil în care geoană ar ajunge preşedinte, ca parlamentul să se opună unui guvern din care să facă parte psd-ul. ca nu cumva psd-ul să fie păpuţărit de geoană (am zis bine, păpuţărit).

2009 December 11 8:03 pm
corina permalink

nicio problema doar ca din logica ta reiese JOS BASESCU

2009 December 11 8:05 pm
nedormitul permalink

de unde?

2009 December 11 8:07 pm
george permalink

Da-le viata lunga si fericita lui Traian Basescu, Mircea Basescu,Elena Basescu,Dumitru Bucsaru,tuturor asfaltangiilor si borduristilor,Vasile Blaga, Adrian Videanu, Elena Udrea si cocosul ei, Radu Berceanu, Emil Boc, Theodor Stolojan, Sulfina Barbu, Cristian Boureanu, Roberta Anastase, Silvian Ionescu…, sefilor din SRI, MAI si BEC dupa cit de cinstit, corect si legal Traian Basescu a cistigat aceste alegeri prezidentiale, Amin.

2009 December 11 8:11 pm
corina permalink

lasa dezinformarea si manipularea
eu zic jos Basescu, fara sa ma justific, asa vrea muschii mei
cine se inscrie
mai jos
fa si tu o lista, pe numele tau

2009 December 11 8:18 pm
Andrei permalink

nedormitule, ar fi cazul sa mai tragi pe dreapta. sau mai ai pana la norma de ore pentru care ai facut contract cu Androneasca?!

2009 December 11 8:21 pm
Octavian permalink

Cer si eu reluarea tuturor acestor evenimente, cel putin pana la rascoala din 1907, dar cu protagonisti elvetieni sau suedezi.

2009 December 11 8:21 pm
Victor MODORAN permalink

Esti o figura care gandeste profund – deep – doar pana la Burebista? Ai vazut ce spunea ODJAK – pana la BingBang!!!
Esti o ochelarista extrem de simpatica, dar sunt convins ca esti in stare sa-i dai cu un ibric in cap unui ins care te agreseaza verbal cu:
In mare, sesizez o oarecare detasare de framantarea politica romaneasca si poate ca ar fi mai bine pentru spritul tau naravas sa analizezi mai profund ceea ce ai propus mai sus, in sensul in care se exprima cineva mai sus. Adica daca tot propui sa se reia – pai sa se reia “la fel”? Aici intervine ceea ce ti-as propune intr-un mic serial cu reluari, in care fiecdare sa-si dea cu parerea cum sa arate fiecare reluare, de exemplu, ceea ce m-a frapat si pe mine la prima citire – reluarea rascoalei din 1907.
Ce rascolire a ideilor, ce coala si ras-coala, Ras-Putin, ra-scoala, de la 1907 pana azi – 2009, peste 100 de ani !!!
Ciudata preistorie, lucrurile nu s-au schimbat aproape deloc, sau mai corect, s-au schimbat in rau. In 1907, leul romanesc era de aur, se preschimba in aur, astazi nici nu i se mai spune leu – se numeste RON.
Concluzie la propunerea ta: In loc de azi se striga:
Ce zici in ce absurditate traim?

2009 December 11 8:22 pm
victor L permalink

Alegerile sa fie reluate cu primul tur.
Altfel lumea o sa-l uite pe Crin.
Si da, in 2014, jos Basescu!

2009 December 11 8:24 pm
corina permalink

eu zic ca este cazul sa limpezim apele- cu sau fara Calgon-
cine este probasescu sa posteze cu unu 1nedo, 1andreeapora, 1patasconiu, 1 itmorar
cine este ani sa scrie doar atit- ANTI

2009 December 11 8:27 pm
parafaragaramus permalink

Pe bune, eu as vrea repetarea procesului Ceausestilor. De data asta pe bune.

2009 December 11 8:29 pm
Victor MODORAN permalink

Imi cer scuze ca am retrimis mesajul, dar din cauza ca am folosit cateva semne ortografice care anulau parti scrise.

Esti o figura care gandeste profund – deep – doar pana la Burebista? Ai vazut ce spunea ODJAK – pana la BingBang!!!
Esti o ochelarista extrem de simpatica, dar sunt convins ca esti in stare sa-i dai cu un ibric in cap unui ins care te agreseaza verbal cu: “hai la mine la birou sa-ti arat cum se face ha,ha,ha,ha”
In mare, sesizez o oarecare detasare de framantarea politica romaneasca si poate ca ar fi mai bine pentru spritul tau naravas sa analizezi mai profund ceea ce ai propus mai sus, in sensul in care se exprima cineva mai sus. Adica daca tot propui sa se reia – pai sa se reia “la fel”? Aici intervine ceea ce ti-as propune intr-un mic serial cu reluari, in care fiecare sa-si dea cu parerea cum sa arate fiecare reluare, de exemplu, ceea ce m-a frapat si pe mine la prima citire – reluarea rascoalei din 1907.
Ce rascolire a ideilor, ce coala si ras-coala, Ras-Putin, ra-scoala, de la 1907 pana azi – 2009, peste 100 de ani !!!
Ciudata preistorie, lucrurile nu s-au schimbat aproape deloc, sau mai corect, s-au schimbat in rau. In 1907, leul romanesc era de aur, se preschimba in aur, astazi nici nu i se mai spune leu – se numeste RON.
Concluzie la propunerea ta: In loc de “LEU – PARALEU” azi se striga: “RON – PARARON”
Ce zici in ce absurditate traim?

2009 December 11 8:31 pm
edut permalink

care stie,va rog,cand sant alegerile?

2009 December 11 8:32 pm
corina permalink

ca eu pe pora as catapulta-o pe loc- vezi pif rahan etco- nu conteaza.
sa spuna bre toata lumea aici, sa jure pe blogul asta, pe cine voteaza, sa nu ne mai facem din cuvine” a fost sau n-a fost”

2009 December 11 8:33 pm
edut permalink

eu sincer vreau Becali…..sa mai schimbam draq,mai incercam si cate o varianta de asta…ca de alea bune..ma ustura c…

2009 December 11 8:36 pm
veronika permalink

Dupa marele filozof Patapievici, vine si marele jurist Stoica (de altfel om respectabil) cu o declaratie la fel de aiuritoare ca a lui Pata. Cica daca voturile nu sunt nule, ele nu sunt valabil exprimate. Nu se mai termina…

http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-12-11&id=47090

2009 December 11 8:37 pm
Mona permalink

Dumnezeule, ce text banal… Si va mai credeti mari jurnalisti.

2009 December 11 8:39 pm
Marinake permalink

@Simona – Malitioasa remarca cu Burebista – Numai “Hai prohibitie !!!” nu ne mai trebuie acum. Daca ne intoarcem la Decebal l-am vedea pe Decebal Traian Remes dandu-si palme, pumni si picioare.

2009 December 11 8:42 pm
baobab permalink

Eu vreau tare mult reluarea Jurnalului Elenei B. transcris de Simona T.

2009 December 11 8:43 pm
Ghita Iulian Marcel permalink

Imi place ideea! dar dimpotriva eu cred ca nu vom muri de foame sete,frig etc ci ne va fi mult mult mai bine! clasa politica fiind la noi in tara raul absolut! consider ca avind o ocupatie permanenta,noi vom fi de abia atunci cu adevarat liberi ! propun ca ideea ta sa devina proiect legisltiv ! cred ca ar avea sanse sa fie adoptat.

2009 December 11 8:43 pm
veronika permalink

ok, deci BEC ne spune cate voturi nule sunt de fapt, noi facem socoteala cate sunt valabile, si pe urma CC mandateaza din nou BEC sa constate cate voturi pe bune a luat Geoana, cate Basescu, din astea pe nedrept anulate. Facem noi socoteala cate procente ii ies lui Geoana si daca e cazul cerem din nou validarea voturilor acordate lui Geoana care au fost anulate pe nedrept. De, gandire de jurist!

2009 December 11 8:43 pm
nedormitul permalink

@corina
am văzut faţa domnului voicu şi m-am îngrozit. e unul din motivele pentru care nu vreau jos băsescu.
@andrei
ar fi cazul să-ţi tragi singur una peste obraz. fie ăla din dreapta, fie ăla din stînga, te las să alegi. da’ să fie pe bune, nu vreau trucaje! :D

2009 December 11 8:52 pm
Una permalink

sincer, preferam nebunia craciunului :(

2009 December 11 8:53 pm
Octavian permalink

@nedo: Google Chrome rulz. Nu stiu daca l`ai testat, dar merge brici. Opera si Firefox par niste batranei nehotarati in comparatie cu el.

2009 December 11 8:53 pm
baobab permalink

reluarea coruptiei in romania :idea:

2009 December 11 8:54 pm
nedormitul permalink

corina
eu pe ludovic orban nu l-aş catapulta. e de ajuns să spun că e un mîrlan, dar nu l-aş catapulta. nici pe dragnea, nici pe acest voicu, nici pe vanghelie, nici măcar pe geoană. părerea mea proastă despre ei ajunge.

2009 December 11 8:54 pm
Nea permalink

@Simona: Gând la gând cu bucurie cu învăţătorul meu din generală, Florescu:
În clasa a doua, ne-a spus că vom face alegeri pentru şeful clasei. Favorita lui era Luminiţa, care fusese şefă de clasă desemnată în clasa 1-a şi nu ratase nici o ocazie să ne dea pe listă dacă nu aveam batistuţă sau râdeam la ore. Noi, derbedeii, îl voiam pe Adrian, care învaţa bine deşi nu era porc.
Nu ştiu de unde mi-a venit ideea să confecţionez un mic carton prins de un băţ, tot mic, pe care scria: ÎL VREM PE ADRIAN, N-O VREM PE LUMINIŢA.
Vine ziua scrutinului: La dirigenţie, se supun la vot candidaţii. Vot deschis, evident. Iese Adrian. Dl. Învăţător ne roagă să fim serioşi, să mai votăm odată. Votăm din nou pe Adrian. Dl. Învăţător, uşor impacientat, grăieşte: Vă rog să vă gândiţi bine. Uite, eu ies din clasă şi apoi reluăm votul.
Iese, iar eu încep să agit cartunul electoral. (Nu mi se spusese că nu am voie să fac propagandă chiar în ziua alegerilor.) Intră nea Florescu şi mă vede cu cartonul sculat. Nu zice nimic. Votăm pentru a treia oară. Iese Adrian.
Dl. Învăţător se pleacă în faţa voinţei populare. Zice: Adrian, să-i mulţumeşti lui Nea, că pentru tine îi scad lui acum nota la purtare.
Şi mi-a scăzut-o, oameni buni. De atunci am ajuns un paria.
Dar, în numele lui Domn Învăţător, cer acum să se reia alegerile din clasa a doua!
Poate iese Luminiţa, şi lumea revine la normal.

2009 December 11 8:57 pm
Custode permalink

Daca ar fi existat alegeri in comuna primitiva…si daca ar fi existat un PSD atunci…cred ca si acum s-ar fi numarat voturile…. :mrgreen:
Oricum cei de la PSD vor sa demonstreze… cum au incercat EI sa fraudeze alegerile,de fapt asta au si facut…abia acum vedem ce metode au folosit din 1990 incoace pentru a cistiga alegerile. :mrgreen:

2009 December 11 9:03 pm
corina permalink

si eu le/as sda out lui videanu berceanu udrea eba boc boc boc aprostu

2009 December 11 9:03 pm
nedormitul permalink

luminiţa ce face acum? ce ştii de ea?

2009 December 11 9:03 pm
Abu permalink

Lucru romanesc – de mantuiala
Trist ca nu suntem in stare sa facem un lucru ca lumea, durabil. Ne tot laudam ca suntem mai inteligenti decat alte popoare, decat occidentalii, cand in fapt suntem doar niste smecheri, si acestia, de mana doua.
Ce naiba, nu suntem in stare sa avem o procedura electorala care sa nu lase loc de ambiguitati? Aceasta trebuie sa depinda de clasa politica? E o procedura tehnica simpla.
Acum asteptam ca niste fraieri sa vedem cine a castigat. Se schimba sau nu se schimba presedintele? Votam sau nu votam? Noi chiar nu avem nimic de spus?
Eu m-am saturat sa ascult baliverne care nu contin nici o succesiune logica cu finalitate pozitiva.
Vreau sa vad caramizi stabile pe care se poate construi. Vreau sa vad un discurs politic care sa fie deschis, si sa permita completari, cu alte cuvinte sa fie perfectibil. Vreau sa vad ca ceea ce am facut ieri, am continuat azi, si vom imbunatatii maine.
Vreau sa vad un politician care recunoaste meritele celor anterior lui si cladeste in continuare pe ceva.
Sper ca mai sunt si altii care vad ca mine.

2009 December 11 9:05 pm
nedormitul permalink

corina, excelentă gluma cu aprostu! îl cheamă, totuşi, apostu. ai o singură posibilitate de a le da out: peste trei ani, prin vot. dar alţii poate n-o să vrea.

2009 December 11 9:06 pm
francis permalink

Propun simplu:sa se reia concertele Queen.

2009 December 11 9:08 pm
Nea permalink

Nimeni nu mai ştie nimic de ea. Dar pot avansa nişte ipoteze:
1. E în PSD.

2. E de partea cealaltă a ghişeului la administraţia financiară.

3. E ziaristă.

4. E judecătoare.

5. E hingher.

6. E mogulă.

7. E membră de vază a societăţii în civil.

Toate cele de mai sus.

2009 December 11 9:09 pm
nedormitul permalink

am votat băsescu şi din raţiuni pragmatice, benefice pe plan local. dacă pdl va fi în guvern vor veni banii pentru centura ocolitoare. bucata aia de autostradă este terminată, a mai rămas centura. în traficul din cluj deja se simte că au dispărut nişte camioane, mai ales în zona mănăştur. aştept să se termine şi centura.

2009 December 11 9:10 pm
corina permalink

luminița, care? zi și tu, care, luminiță, habarnam. zi date concrete, atacă!

2009 December 11 9:10 pm
nedormitul permalink

învăţa bine luminiţa?

2009 December 11 9:11 pm
Octavian permalink

Eu cred ca e maritata cu un ofiter care bea si o bate, deci e profund nefericita . Sau cu un contabil sef insipid.

2009 December 11 9:14 pm
Nea permalink

Era premiantă întâi. Dar numele nu i-l dau, oricum probabil că şi l-a schimbat.

2009 December 11 9:15 pm
Nea permalink

Octavian, aşa cum o ţin minte, cred că îl bate ea pe ofiţer când vine (beat) acasă. Era mastodontică.

2009 December 11 9:18 pm
corina permalink

daca vorbești de luminița care nu s-a măritat cu horea, da a învățat bine. și la orice atingere față de fostul meu coleg și al tău profesor, să știi că se numără

2009 December 11 9:18 pm
Octavian permalink

Nea, in cazul asta trebuie sa ne bucuram ca mai esti printre noi si ca ai scapat doar cu nota scazuta la purtare.

2009 December 11 9:20 pm
nedormitul permalink

învăţa bine sau erai tu invidios? :mrgreen:

2009 December 11 9:23 pm

ce bine ca ne-am gasit alta distractie!!!! Dupa ce se terminasera alegerile, ma ingrijoram gandindu-ma ca nu mai am la ce scandaluri sa ma uit!!!! Postul acasa a devenit un pic cam monoton …..
PS: scoteti-l dracului pe vadim ala de pe realitatea tv ca ma calca pe nervi !!!!!!!!!!!!!

2009 December 11 9:24 pm
corina permalink

@nedo-bogdan
nu. nu am nimic sa-mi reprosez.

2009 December 11 9:26 pm
corina permalink

spune ce ai de zis, daca esti barbat, nedo

2009 December 11 9:26 pm
cristi d permalink

esti cam proasta. sau in fine….de fapt probabil platita sa scrii asa ceva. EU propun altceva: da-le in p..a mea de alegeri ca nu s bune de nimic. Sa nu mai organizam niciodata alegeri si sa il punem pe Base pe viata si pe Undrea Videanu si Ritzi ministrii ever! Ce frumos….Ce frumos poate fi in Romania….prost poporul ca exista nu?

2009 December 11 9:34 pm
Nea permalink

Corina, te-a chemat vreodată Stanciu?
Octavian: Preferam să nu fiu printre voi, ci printre Ei, cei cu note mari la purtare.
Nedo: Da, eram invidios pe scrisul ei. Note mari aveam şi eu ba chiar, într-un an, când premiantul clasei a plecat la altă şcoală, premiantul adjunct a căzut trântit de hepatită (ha, ha, ha, mâna lui Dumnezeu), premiantul trei a flegmat-o pe directoarea adjunctă (nu fără motiv, aş zice eu după o matură reflexie) iar ceilalţi care luau menţiuni în serie erau în dizgraţie că spărseseră un geam la folbal, a intrat într-o preafumoasă după-amiază de toamnă directoarea şi a întrebat-o pe dirigintă pe cine să pună la panoul de onoare al şcolii. Şi, diriginta, luată prin surprindere, a zis: păi un băiat bun ar fi chiar şi Nea.
Dar, evident, nu s-a ajuns până acolo.

2009 December 11 9:36 pm
sanda permalink

felicitari pentru articol! am ris cu lacrimi.Si tot cu lacrimi rid acum, cind la Realitatea este invitat Corneliu Vadim Tudor. E un fel de Divertis. Doamne ,in ce tara am ajuns sa traim? Chiar nu are niciun prieten care sa ii recomande un consult medical?
Dar cel mai tare m/am distrat cind l/au avut invitat pe Vanghelie. Eu nu stiu,mai e oare cineva care il mai ia in serios ?E un monument de prostie.Ar trebui sa se decerneze premii Vanghele elevilor codasi.In felul asta ,va asigur ca foarte multi ar invata de teama sa nu fie comparati cu Vanghelie.Aoleu,am uitat ,de fapt Androneasca a fost garantata de Vanghelie….inchei….Doamne,in ce tara am ajuns sa traim?

2009 December 11 9:36 pm
Una permalink

umila mea parere: nu vreti sa vb despre altceva? preferam nebunia craciunului :(
orice, altceva

2009 December 11 9:38 pm
Florin permalink

Stimata doamna(domnisoara), sunteti cumva colega cu Andreea Pora? Trebuie sa ne lamurim odata cum stau lucrurile. Sa acceptam ca pe o fatalitate orice? De la aceste lucruri aparent minore se ajunge la derapaje serioase. Daca se va inchide ochii la infinit unde o sa ajungem?
Cum e posibil ca o institutie a statului sa ne spuna dupa sase luni de la alegerile europarlamentare ca 13847 de persoane au votat multiplu? Ce masuri s-au luat?
Astea sunt lucruri grave si nu trebuiesc tratate cu ironie si superficialitate. Nu sunt simpatizant PSD si nu sunt simpatizant PDL. Asta nu inseamna ca nu vreau sa se faca lumina in aceste afaceri murdare, unele facute de cei ce sunt platiti sa vegheze sa nu se intimple asa ceva.
Articolele dumneavoastra sunt vadit pro PDL si pro Basescu. Halal independenta si deontologie. Ceea ce e mai grav, din poza nu pareti a fi destul de tinara. Pacat, asteptam mai mult de la tineri.

2009 December 11 9:41 pm
PETITparis permalink

PRIETENI!
DISCURS Herta Müller, la primirea Premiului Nobel: Orice cuvânt ştie ceva despre cercul drăcesc

“– Ai o batistă, mă-ntreba mama în fiecare dimineaţă la poarta casei, înainte să ies în stradă. N-aveam. Şi pentru că n-o aveam la mine, mă întorceam iar în cameră şi-mi luam una. Dimineaţa n-aveam niciodată batista la mine, fiindcă în fiecare dimineaţă aşteptam această întrebare a ei. Batista era semnul că dimineaţa mama mă ocroteşte. În ceasurile şi treburile cotidiene de mai târziu eram pe cont propriu. Întrebarea ai o batistă era o tandreţe indirectă. Una directă ar fi fost jenantă, aşa ceva nu exista printre ţărani. Iubirea se deghiza în întrebare. Doar aşa putea fi rostită sec, pe ton poruncitor, ca şi cum s-ar fi referit la o manevră curentă din procesul muncii.

Faptul că-mi vorbea cu asprime chiar sublinia tandreţea. În fiecare dimineaţă eram la poartă, o dată fără batistă şi-o a doua oară cu batistă. Abia apoi ieşeam în stradă, ca şi cum, odată cu batista, o aveam cu mine şi pe mama.

Douăzeci de ani mai târziu eram de mult doar eu singură la oraş, traducătoare într-o fabrică de construcţii de maşini. Mă sculam la cinci în zori, la şase şi jumătate începea lucrul. Dimineaţa, sunetele imnului din difuzor răsunau în întreaga curte a fabricii. În pauza de prânz – corurile muncitoreşti. Dar ochii muncitorilor care se aşezau să mănânce ceva erau goi ca tabla zincată, mâinile lor pline de unsoare de maşini, mâncarea învelită în hârtie de ziar. Înainte să vâre în gură bucata de slană, răzuiau cu briceagul cerneala tipografică de pe ea. Doi ani s-au scurs aşa după tipicul cotidian, o zi întocmai ca şi cealaltă.

În cel de-al treilea an s-a zis cu uniformitatea zilelor. În decurs de-o săptămână, în biroul meu a venit de trei ori, dis-de-dimineaţă, un bărbat uriaş, ciolănos, cu ochi albaştri sclipitori – un colos de la Securitate.
Prima oară m-a tratat cu insulte stând în picioare, şi-a plecat.

A doua oară şi-a scos canadiana, agăţând-o de cheia dulapului, şi s-a aşezat. În acea dimineaţă adusesem de-acasă lalele şi tocmai le aranjam în vas. S-a uitat la mine în timp ce făceam asta şi m-a lăudat pentru neobişnuita mea cunoaştere de oameni. Avea o voce lunecoasă. Situaţia mi se părea dubioasă. I-am respins laudele, afirmând că mă pricep la flori, dar nu la oameni. A zis atunci, răutăcios, că el mă cunoaşte mai bine decât cunosc eu lalelele. Şi-a aruncat canadiana pe braţ şi-a plecat.

A treia oară când a venit s-a aşezat, iar eu am rămas în picioare, căci îşi pusese servieta pe scaunul meu. N-am îndrăznit s-o iau de-acolo şi s-o pun pe jos. M-a insultat tratându-mă de proastă îngrămădită, de puturoasă şi curvă la fel de stricată ca o căţea de pripas. A-mpins vaza cu lalele până-n marginea mesei, în mijlocul mesei a trântit o foaie albă de hârtie şi-un pix. A răcnit: Scrie! Am scris stând în picioare ceea ce mi-a dictat – numele meu cu data naşterii şi adresa. Apoi, însă, mi-a mai dictat următoarele: că indiferent de gradul de intimitate sau de rudenie, nu voi spune nimănui că… şi-aici a pronunţat acel cuvânt îngrozitor: colaborez. Cuvântul ăsta nu l-am mai scris. Am pus pixul jos şi m-am dus la fereastră, privind afară la strada plină de praf. Era neasfaltată – hârtoape şi case cocoşate. Colac peste pupăză, uliţa asta dărăpănată se mai şi numea strada Gloriei. Pe strada Gloriei, o pisică se cocoţase în dudul desfrunzit. Era pisica fabricii, cea cu urechea sfârtecată. Deasupra ei, un soare matinal ca o tobă gălbuie. Am zis:
– N-am caracterul.

Am zis-o străzii de-afară. Cuvântul caracter l-a isterizat pe securist. A rupt hârtia aruncând bucăţelele pe jos. Pesemne că şi-a adus apoi aminte că trebuie, totuşi, să-i prezinte şefului dovada încercării de racolare, aşa că s-a aplecat culegând de pe jos peticele de hârtie şi azvârlindu-le în servietă. După care a oftat adânc şi de necaz a dat cu vasul cu lalele de perete. Vasul s-a spart cu un scrâşnet de parc-ar fi fost măsele în aer. Cu servieta sub braţ, a spus încetişor:
– Are să-ţi pară rău, te înecăm în râu.

Iar eu am murmurat ca pentru mine:
– Dacă semnez hârtia, n-am să mai pot trăi cu mine şi va trebui s-o fac eu însămi. E mai bine dac-o faceţi voi.
Dar uşa era deja larg deschisă şi el dispăruse. Iar afară, în strada Gloriei, pisica fabricii sărise din copac pe acoperişul casei. O creangă încă mai vibra ca o trambulină.

De-a doua zi a şi-nceput hărţuiala. Urma să dispar din fabrică. În fiecare dimineaţă, la şase şi jumătate, trebuia să mă prezint la director. Iar lângă el, în fiecare dimineaţă, şedeau preşedintele de sindicat şi secretarul de partid. Şi la fel cum odinioară mama mă tot întreba: Ai o batistă?, tot aşa mă întreba acum şi directorul în fiecare dimineaţă:
– Ţi-ai găsit un alt loc de muncă?
Iar eu de fiecare dată îi răspundeam la fel:
– N-am căutat, fiindcă îmi place în fabrică şi vreau să rămân aici până ies la pensie.
Într-o dimineaţă când m-am dus la lucru, am dat peste dicţionarele mele voluminoase, care zăceau pe culoar, lângă uşa biroului meu. Am deschis uşa – la masa mea de scris şedea un inginer. Mi-a spus:
– Cine intră mai întâi bate la uşă. ~sta-i acum locul meu, n-ai ce căuta aici.

Acasă nu mă puteam duce, fiindcă le-aş fi oferit pretextul să mă concedieze pentru absenţă nemotivată. Nu aveam un birou al meu, dar cu-atât mai mult trebuia să vin acum în fiecare zi absolut normal la lucru, cu nici un preţ nu trebuia să absentez.
Un timp, prietena mea din fabrică, căreia, pe drumul spre casă pe nenorocita aia de strada Gloriei, îi povesteam totul, mi-a eliberat un colţişor la masa ei de scris, unde să pot lucra. Dar într-o dimineaţă m-a aşteptat la uşa biroului şi mi-a spus:
– N-am voie să te mai las să intri. Toţi spun că eşti o turnătoare.
Şicanările se propagau de sus în jos, zvonul începuse să circule printre colegi. Asta şi era lucrul cel mai rău. Împotriva unor atacuri te poţi apăra, dar în faţa clevetirii eşti neputincios. Zi de zi eram pregătită pentru orice, luând în calcul şi moartea. Dar această perfidie mă dădea gata. Nici o luare în calcul n-o făcea suportabilă. Calomnia te burduşeşte cu noroi şi te sufoci, fiindcă nu te poţi apăra. Părerea colegilor mei era că sunt chiar ceea ce refuzasem să fiu. Dacă i-aş fi spionat ca să-i torn, s-ar fi încrezut în mine fără umbră de bănuială. În fond, mă condamnau fiindcă-i cruţasem.
Cum nu puteam lipsi în nici un caz de la lucru, dar n-aveam un birou al meu, iar prietena mea n-avea voie să mă mai lase să intru în biroul ei, stăteam nehotărâtă în casa scărilor. Am urcat şi coborât treptele de câteva ori – şi dintr-odată am fost iar copilul mamei mele, căci aveam o batistă. Pe care-am întins-o pe-o treaptă undeva între etajul unu şi doi, netezind-o cu palma să stea cum trebuie, şi m-am aşezat pe ea. Dicţionarele voluminoase le-am luat în poală şi-am continuat să traduc prospectele unor maşini hidraulice. Eram ca o glumă proastă pe trepte, iar biroul meu era o batistă. Prietena mea venea în pauzele de prânz, aşezându-se lângă mine pe trepte. Mâncam împreună, aşa cum o făceam înainte în biroul ei, şi încă mai înainte într-al meu. Din difuzorul din curtea fabricii răsunau ca totdeauna corurile muncitoreşti cântând despre fericirea poporului. Ea mânca şi-mi plângea de milă. Eu, nu. Trebuia să rămân tare. Încă mult timp. Câteva săptămâni nesfârşit de lungi, până ce m-au concediat.

În perioada în care eram gluma proastă de pe trepte, am căutat în lexicon cum stau lucrurile cu aceste cuvinte, scară şi treaptă. Prima treaptă a scării se numeşte treapta de pornire, iar ultima, de ieşire. În germană, capetele treptelor orizontale pe care calcă piciorul se reazemă lateral în obrajii scării şvangul scării. Iar spaţiul rămas liber dintre treptele unei scări se numeşte chiar ochiul scării. Din elementele de construcţie ale instalaţiilor hidraulice mânjite de unsoare învăţasem frumoasele cuvinte coadă-de-rândunică şi gât-de-lebădă, iar şuruburile se prind în ceea ce în germană se numeşte muma-şurubului (Schraubenmutter = piuliţă). Mă uluiau numele poetice ale elementelor unei scări, frumuseţea limbajului tehnic. Obrajii scării, ochii scării – aşadar scara are faţă umană. Fie ele din lemn sau piatră, din beton sau fier – nu ştiu cum se face, dar oamenii le imprimă propriul lor chip până şi celor mai incomodante lucruri din lume, botează materialul mort cu numele cărnii proprii, îl personifică transformându-l în părţi ale corpului uman. Iar pentru specialiştii în tehnică, asprimea muncii devine suportabilă abia printr-o tandreţe ascunsă. Şi orice muncă, în orice meserie, se desfăşoară după acelaşi principiu ca întrebarea mamei mele cu privire la batistă.

Când eram copil, acasă exista un sertar pentru batiste. Înăuntru erau dispuse pe două rânduri orizontale câte trei vrafuri unul după altul:
În stânga, batistele bărbăteşti pentru tata şi bunicul.
În dreapta, batistele femeieşti pentru mama şi bunica.
La mijloc, batistele de copii pentru mine.
Sertarul era portretul familiei noastre în format de batistă. Batistele bărbăteşti erau cele mai mari, tivite cu dungi maro, gri sau bordo. Batistele femeieşti erau mai mici, iar marginile lor erau bleu, roşii sau verzi. Batistele de copii erau cele mai mici, fără margini, dar cu flori sau animale pictate în pătratul alb. Din toate trei soiurile existau batiste pentru zilele de lucru, în rândul din faţă, şi batiste de duminică, în rândul din spate. Duminica, chiar dacă nimeni n-o vedea, batista trebuia să se potrivească la culoare cu îmbrăcămintea.

Nici un alt obiect din casă, nici chiar noi înşine, nu era socotit atât de important ca batista. Ea era universal utilizabilă: când aveai guturai, când îţi curgea sânge din nas, când te răneai la mână, cot sau genunchi, când plângeai ori ţi-o vârai în gură muşcând-o să-ţi înghiţi lacrimile. O batistă udă, rece pe frunte era pentru dureri de cap. Cu câte-un nod la cele patru capete ţi-acopereai capul cu ea să te apere de insolaţie sau ploaie. Când voiai să-ţi aminteşti ceva, făceai nod la batistă ca reper de memorie. Când cărai o geantă grea, îţi înfăşurai batista în jurul mâinii. Fluturată, era un gest de adio atunci când trenul pleca din gară. Şi fiindcă pe româneşte se spune tren, iar în dialectul germano-bănăţean lacrimii i se spune Trän, în capul meu scrâşnetul trenurilor pe şine se asemăna întotdeauna cu plânsul. Dacă murea careva acasă la el în sat, i se lega pe dată o batistă în jurul bărbiei pentru ca gura să-i rămână închisă când se instalează rigiditatea cadaverică. Iar când la oraş se prăbuşea vreunul la o margine de drum, mereu se găsea câte un trecător care să-i acopere mortului faţa cu batista – astfel batista ajungea să fie cel dintâi repaus al mortului.
În zilele toride de vară, părinţii îşi trimiteau copiii, seara târziu, la cimitir să ude florile. Mergeam împreună de la un mormânt la altul în grupuri de câte doi sau trei copii, udând la iuţeală pământul. După care ne aşezam pe treptele capelei, strângându-ne unii într-alţii, şi priveam la crâmpeiele de pâclă alburie ce se ridicau din unele morminte. Pluteau niţel prin văzduhul negru, dispărând. Pentru noi astea erau sufletele morţilor: figuri de animale, ochelari, sticluţe şi ceşti, mănuşi şi ciorapi. Şi printre ele, ici-colo, câte o batistă albă tivită cu negrul nopţii.

Peste ani, când discutam cu Oskar Pastior pentru a scrie despre deportarea lui în lagărul de muncă sovietic, el mi-a povestit că primise de la o bătrână mamă rusoaică o batistă din ţesătură albă de in – din batist. Cine ştie, poate c-aveţi noroc, tu şi cu fi-miu, şi vă-ntoarceţi acasă curând, zicea rusoaica. Fiul ei era de aceeaşi vârstă cu Oskar Pastior, aflat la fel de departe de-acasă ca şi el, dar în cealaltă direcţie, povestea ea, într-un batalion de pedeapsă. Oskar Pastior bătuse la uşa ei ca cerşetor pe jumătate mort de foame, vrând să schimbe o bucată de cărbune pe niţică mâncare. L-a lăsat să intre în casă, punându-i pe masă o supă fierbinte. Şi pentru că-i curgea nasul, picurându-i în farfurie, i-a dat acea batistă albă încă neîntrebuinţată de nimeni. Tivită cu o broderie cu ajur şi împodobită cu beţigaşe şi rozete cusute cu aţă de mătase, batista era o minunăţie care-l lua în braţe şi-l rănea pe cerşetor. O amestecătură: pe de-o parte o alinare din ţesătură de batist, iar pe de alta, o panglică de măsurare cu beţigaşe de mătase – linioarele albe de pe scala decăderii sale. Dar şi Oskar Pastior era o amestecătură pentru femeia asta: un cerşetor rupt de lume, în casa ei, şi-un copil pierdut în lume. În aceste două întruchipări ale lui, s-a simţit deopotrivă cuprins de fericire şi covârşit de gestul unei femei, în care şi el vedea două persoane: rusoaica străină şi mama îngrijorată, cu întrebarea ei: Ai o batistă?

De când am auzit această poveste, am şi eu o întrebare: oare “Ai o batistă?” e pretutindeni valabilă, boltindu-se – în sclipirea zăpezii dintre îngheţ şi dezgheţ – peste o jumătate de lume? Străbate oare munţi şi stepe dincolo de toate frontierele până în interiorul unui uriaş imperiu presărat cu lagăre de pedeapsă şi de muncă forţată? Întrebarea “Ai o batistă?” să nu poată fi ea suprimată nici chiar de seceră şi ciocan, nici chiar în stalinismul reeducării din numeroasele lagăre?
Deşi vorbesc româneşte de decenii, în discuţia cu Oskar Pastior am remarcat atunci pentru prima oară că pe româneşte se spune batistă. Şi din nou această limbă românească senzitivă ce-şi împlântă cuvintele cu o simplitate imperativă de-a dreptul în inima lucrurilor. Materialul se declară fără ocoliş drept obiectul finit, drept batistă – ca şi cum toate batistele ar fi oricând şi oriunde în lume din această pânză fină de batist.
Oskar Pastior a păstrat acea batistă în valiză ca pe o relicvă primită de la o mamă dublă cu un dublu fiu. Luând-o apoi cu el acasă, după cei cinci ani de lagăr de muncă. Asta deoarece batista lui albă însemna speranţă şi spaimă. Iar când omul lasă din mână speranţa şi spaima, el moare.

După discuţia pe care-am avut-o despre batista albă, am lipit pentru Oskar Pastior timp de-o jumătate de noapte un colaj pe o carte poştală albă:
Aici dănţuiesc puncte zice Bea
nimereşti într-un pahar de lapte cu picior
rufărie-n alb cadă de zinc gri-verzuie
la rambursare aproape toate
materialele-şi corespund
ia priveşte
sunt mersul cu trenul şi
cireaşa din savonieră sunt
ascultă-mă cu bărbaţi străini
şi nici despre centrală nu vorbi nicicând
Când m-am dus la el peste o săptămână şi-am vrut să-i dăruiesc colajul, mi-a spus:
– Mai trebuie să lipeşti pe ea Pentru Oskar.

Am spus:
– Ceea ce-ţi dau îţi aparţine, doar ştii bine.
A spus:
– Totuşi să lipeşti asta pe ea, cartea poştală poate că n-o ştie.
Am luat-o iar cu mine acasă şi-am lipit pe ea: “Pentru Oskar”. Dăruindu-i-o din nou în săptămâna următoare, ca şi cum prima oară m-aş fi înapoiat de la poartă acasă fără batistă, iar acum m-aş afla a doua oară la poartă, cu o batistă.

Tot cu o batistă sfârşeşte şi-o altă poveste:
Pe fiul bunicilor mei îl chema Matz. În anii ’30 l-au trimis la Timişoara la şcoala comercială, pentru ca într-o bună zi să poată lua în primire negoţul cu cereale şi prăvălia de coloniale a familiei. La acea şcoală predau profesori din Reichul German, nazişti autentici. După absolvirea şcolii, se prea poate că pe Matz îl instruiseră, printre altele, şi într-ale comerţului, dar în principal fusese şcolit s-ajungă nazist – o spălare de creier aplicată cu metodă. După ce-şi terminase ucenicia, Matz era un nazist înfocat, se preschimbase într-altul. Lătra lozinci antisemite şi devenise inaccesibil aidoma unui debil mintal. Bunicul meu l-a dojenit în mai multe rânduri, atrăgându-i atenţia că întreaga avere şi-o dobândise doar prin împrumuturile primite de la prieteni de afaceri evrei. Şi când nici asta n-a ajutat la nimic, i-a mai şi ars de câteva ori o palmă. Dar lui Matz îi anihilaseră mintea. O făcea pe ideologul satului şi-i muştruluia pe cei de-o vârstă cu el, care se sustrăgeau de la plecarea pe front. Era conţopist într-un birou al armatei române. Dar ceva îl îmboldea să schimbe teoria pe practică, aşa că s-a înrolat voluntar în SS, vrând să plece pe front. Cu numai câteva luni mai târziu s-a reîntors acasă pentru a se căsători. Cuminţit de crimele de pe front, a recurs la formula magică îngăduită ca să scape de război pentru câteva zile. Această formulă magică se numea: concediu de căsătorie.

Bunica mea avea două fotografii cu fiul ei Matz în fundul unui sertar: o fotografie de la căsătorie şi una cu el mort. Pe fotografia de la căsătorie e o mireasă în alb mai înaltă decât el c-un lat de palmă, subţirică şi gravă – o madonă de ghips. Purtând pe cap o coroniţă de ceară ca un frunziş peste care-a nins. Lângă ea – Matz în uniformă nazistă. În loc să fie mire, e soldat. Un soldat la nuntă, şi propriul său cel din urmă soldat reîntors acasă. Abia înapoiat pe front, a şi sosit fotografia cu el mort. Pe care se vede pentru ultima oară un soldat sfârtecat de-o mină. Fotografia cu decedatul e cât palma, un ogor negru şi chiar în mijlocul lui o pânză albă cu o grămăjoară cenuşie rămasă dintr-un om. Pe fondul întunecat, pânza albă se zăreşte micuţă ca o batistă de copil, în pătratul alb al căreia e, chiar în centru, un desen bizar. Şi pentru bunica mea această fotografie era o amestecătură: pe batista albă era un nazist mort, iar în memoria ei, băiatul viu. Bunica mea a ţinut, de-a lungul anilor, această dublă imagine în cartea ei de rugăciuni. Se ruga în fiecare zi. Pesemne că şi rugăciunile ei erau cu dublu înţeles. Probabil că bâjbâiau pe urmele rupturii dintre fiul iubit şi nazistul feroce, cerându-i şi lui Dumnezeu s-o milostivească cu-acest şpagat – să-şi iubească fiul şi să-l ierte pe nazist.

Bunicul meu fusese soldat în Primul Război Mondial. Ştia despre ce vorbeşte atunci când spunea deseori şi exasperat despre fiul său Matz: Păi sigur, când drapelele flutură, mintea ţi-alunecă în goarnă. Acest avertisment i se potrivea şi următoarei dictaturi în care am trăit eu însămi. Zi de zi puteai vedea cum mintea micilor şi marilor profitori le-aluneca în goarnă. M-am decis să nu sun din goarnă.
Dar copil fiind, a trebuit să-nvăţ împotriva voinţei mele să cânt la acordeon. Căci în casă mai exista acordeonul roşu al defunctului soldat Matz. Curelele de la acordeon erau mult prea lungi pentru mine. Ca să nu-mi alunece de pe umeri, profesorul de acordeon mi le-a înnodat la spate cu batista.

Oare putem spune că tocmai cele mai mărunte obiecte, fie ele şi goarna, acordeonul sau batista, înnoadă cele mai desperecheate lucruri în viaţă? Şi că obiectele se mişcă-n cerc, iar în devierile lor există ceva supus repetiţiei – supus unui cerc drăcesc? Poţi s-o crezi, dar nu s-o spui. Dar ceea ce nu poţi spune o poţi scrie. Fiindcă scrisul e un act mut, o muncă de la creier la mână. Care omite gura. Am vorbit mult în dictatură, de cele mai multe ori fiindcă mă decisesem să nu sun din goarnă. De cele mai multe ori, vorbitul ăsta al meu a avut urmări insuportabile. Dar scrisul a-nceput în tăcere – acolo, pe treptele fabricii, unde a trebuit să stabilesc cu mine însămi mai multe decât se puteau spune. Cele ce mi se-ntâmplau nu mai erau exprimabile în vorbire. Cel mult adaosurile exterioare, nu însă şi proporţiile lor. Pe-acestea nu mai puteam decât să le silabisesc mut în creier, în cercul drăcesc al cuvintelor atunci când scriam. În faţa spaimei de moarte am reacţionat prin foamea de viaţă. Care era o foame de cuvinte. Numai vârtejul cuvintelor putea pătrunde starea mea. Fugeam pe urma celor trăite în cercul drăcesc al cuvintelor, până când ceva îmi apărea în aşa fel cum nu mai cunoscusem niciodată înainte acel lucru. Paralel cu realitatea a intrat în acţiune pantomima cuvintelor. Ea nu respectă în nici un fel dimensiunile reale, sfrijeşte lucrurile principale şi le dilată pe cele secundare. Pe nepusă masă, cercul drăcesc al cuvintelor deprinde cele trăite cu un soi de logică vrăjită. Pantomima este turbată şi rămâne sperioasă şi e tot pe-atât de avidă, pe cât e şi de sătulă. Tema “dictatură” e de la sine cuprinsă într-asta, fiindcă firescul nu se mai reîntoarce niciodată atunci când ţi-a fost răpit aproape în întregime. Tema există în mod implicit, dar cele ce mă iau în posesie sunt cuvintele. Ademenind tema într-acolo unde vor ele. Nimic nu se mai potriveşte, şi totul e adevărat.

Ca glumă proastă pe trepte eram la fel de singură ca pe-atunci când eram copil şi păzeam vacile în valea râului. Mâncam frunze şi flori ca să fiu de-a lor, căci ele ştiau cum să trăiască, iar eu, nu. Le vorbeam spunându-le pe nume. Numele de Milchdistel armurar; textual: ciulin-de-lapteţ ar fi trebuit să fie cu adevărat acea plantă ghimpoasă cu lapte în tulpini. Dar planta nu răspundea la numele de Milchdistel. Drept care încercam să-i născocesc alte nume în care să nu apară nici cuvântul “ciulin”, nici cuvântul “lapte”, zicându-i: Stachelrippe coastă-ghimpoasă sau Nadelhals gâtlejul-acului. În înşelăciunea tuturor falselor nume comisă pe seama adevăratei plante se căsca dintr-odată lacuna ce dezvăluia vidul. Ruşinea de-a vorbi cu glas tare cu mine însămi, şi nu cu planta. Dar ruşinea asta-mi făcea bine. Păzeam vacile şi sunetul vorbelor mă păzea pe mine. Simţeam:
Orice cuvânt de pe chip
ştie ceva despre cercul drăcesc
şi n-o spune
Sunetul vorbelor ştie că trebuie să-nşele, fiindcă obiectele te-nşală cu materialul lor, iar sentimentele cu gesturile lor. În punctul de întretăiere unde se întâlnesc înşelăciunea materialelor cu aceea a gesturilor, sunetul vorbelor se oploşeşte cu adevărul său născocit. Când scrii, nu poate fi vorba de încredere, ci mai degrabă de onestitatea înşelăciunii.

Pe-atunci în fabrică, când eram o glumă proastă pe trepte, iar batista era biroul meu, am descoperit în lexicon şi frumosul cuvânt de Treppenzins, dobândă în trepte, ceea ce-nseamnă că rata dobânzii la un împrumut creşte treptat. Ratele crescătoare sunt costuri pentru unul, venituri pentru celălalt. Când scriu, pe măsură ce mă adâncesc tot mai mult în text, ele ajung să fie deopotrivă ambele. Cu cât ceea ce scriu mă jefuieşte mai aprig, cu-atât şi arată mai mult lucrurilor trăite ceea ce nu exista pe când le trăiai. Asta n-o pot descoperi decât cuvintele, fiindcă n-o ştiau mai înainte. Acolo unde iau prin surprindere lucrurile trăite, le şi oglindesc cel mai bine. Devenind atât de stringente, încât lucrurile trăite trebuie să se cramponeze de ele pentru a nu se dezmembra.
Eu cred că obiectele nu-şi cunosc materialul, că gesturile nu-şi cunosc simţămintele şi nici cuvintele gura ce le rosteşte. Dar pentru a ne asigura de propria noastră existenţă, avem nevoie de obiecte, de gesturi şi cuvinte. Cu cât ne putem lua mai multe cuvinte, cu-atât suntem mai liberi. Când ni se interzice să deschidem gura, căutăm să ne afirmăm prin gesturi, ba chiar şi prin obiecte. Sunt mai greu interpretabile şi câtva timp nu trezesc suspiciuni. În felul acesta ne şi ajută să preschimbăm înjosirea într-o demnitate ce nu trezeşte suspiciuni un timp.

Cu puţin înainte de emigrarea mea din România, miliţianul satului a venit la noi acasă dis-de-dimineaţă şi-a luat-o cu el pe mama. Ajunseseră deja la poartă, când ei i-a venit în minte: Ai o batistă? N-avea. Deşi miliţianul era nerăbdător, s-a reîntors în casă luându-şi o batistă. Ajunşi la postul de miliţie, acela a-nceput să spumege de mânie. Cunoştinţele de română ale mamei erau insuficiente ca să-i priceapă zbieretele. Apoi el a ieşit din birou, încuind uşa pe dinafară. Mama a rămas închisă acolo toată ziua. În primele ceasuri a rămas aşezată la masa lui şi-a plâns. După care s-a învârtit prin cameră încoace şi-ncolo, apucându-se să şteargă praful de pe mobilă cu batista udă de lacrimi. Apoi a luat găleata de apă din colţ şi prosopul atârnat în cuiul de pe perete şi-a frecat podeaua. M-am îngrozit când am auzit-o povestindu-mi asta:

– Cum de-ai putut să-i faci ăluia curat în cameră? am întrebat-o. Şi ea mi-a răspuns fără stânjeneală:
– Păi, mi-am căutat de lucru ca să-mi treacă timpul. Şi biroul lui era aşa de murdar! Ce bine că luasem cu mine una din batistele mari bărbăteşti!
Abia acum am priceput: în felul ăsta, înjosindu-se suplimentar însă de bunăvoie, îşi redobândise demnitatea în arest. Într-un colaj am căutat cuvinte pentru toate astea:
M-am gândit la roza robustă din inimă
la sufletul nefolositor ca o sită
dar proprietarul m-a-ntrebat:
cine câştigă-n povestea asta
am spus: scapă pielea întreagă
el a ţipat: pielea nu-i
decât un flec de batist ofensat
cu mintea haihui
Mi-aş dori să pot rosti o propoziţie pentru toţi cei cărora până azi, sub felurite dictaturi, li se ia demnitatea zi de zi – fie şi o propoziţie ce conţine cuvântul batistă. Fie ea şi întrebarea: Aveţi o batistă?
Ar fi oare cu putinţă ca, dintotdeauna, întrebarea despre batistă să fi avut în vedere nu batista, ci acuta singurătate a omului?”

7 decembrie 2009

2009 December 11 9:45 pm
PETITparis permalink

http://www.arte.tv/fr/recherche/2887652.html

2009 December 11 9:57 pm
Nea permalink

Ptipari
Aşa mă întreba şi pe mine Luminiţa în fiecare dimineaţă, înainte de începerea orelor: Ai batistă? Şi mă trecea pe listă dacă nu aveam. Odată, exasperat, am împăturit o coală smulsă din maculator şi am pus-o în buzunar cu colţul în sus. O fi Luminiţa mama Hertei Muller?

2009 December 11 9:59 pm
cruela de vila permalink

@agnes : noi ce vrem sa sa reia: casatoria sau divortzu? :mrgreen:

2009 December 11 10:00 pm
cruela de vila permalink

si o dedicatzie on topic :
http://www.youtube.com/watch?v=vFD2gu007dc&feature=channel

2009 December 11 10:00 pm
marius v permalink

@ aurelian
Pământ erect, deși se voia o poantă și nu-mi șade bine să explicitez. Dar vezi, cică să nu crezi în blesteme! Câți nu i-or fi urat lui Iliescu de-a lungul timpului „Alege-s-ar prafu’!“. Liber cugetător fiind, blestemele sunt duse la îndeplinire în manieră dialectică – „De acord, dar etapizat: humus -> cernoziom -> praf și, cu voia dumneavoastră, pulbere“.

2009 December 11 10:01 pm
cruela de vila permalink

@simona : mai m-am gandit!( si sunt sigura ca Mr. Duuude va fi de acord)
cer relaurea berii de la curtea berarilor si infiintzarea in premiera a partidului berarilor! ;-)
cine mai vrea relaure la bere?

2009 December 11 10:09 pm
sandel permalink

Nu stiu, poate nu am inteles prea bine mesajul, poate l-am inteles si m-a socat, astfel ca mintea-mi refuza cu sarguinta acceptarea …
O multime de POATE!
Vezi, tu POATE asta este un cuvant cu care traim toti romanii contemporani.
POATE iese altcineva la vot sa voteze si pentru mine.
POATE ca urmare votului exprimat iese altcineva care va veni cu solutii sa traim mai bine, sa nu mai fie criza.
POATE ca urmare votului exprimat ramane tot cel care este ca e mai bine asa.
POATE ca vom primi si transa aia minunata de la FMI.
Si mai ales, POATE daca se renumara voturile ne vom regasi linistea politica. POATE!
Dupa cum spuneam mai sus o multime de POATE.

2009 December 11 10:09 pm

Eu cer sa reia doar mineriadele si mandatul lui ceausescu! Parca nu mai sunt panselute in Bucuresti si mi s-a facut pohta de salam cu soia(dreacu)!

2009 December 11 10:10 pm
Octavian permalink

La curtea berarilor cred ca e ocupata mereu toaleta.

2009 December 11 10:14 pm
corina permalink

nedo
mai stau pe net fix zece minute. daca crezi ca ai vreo caseta de derulatl fa=o te rog acum

2009 December 11 10:31 pm
cruela de vila permalink

si mai vreau ceva : sa sa repete ziua da salariu in fiecrae zi!
da da doua ori pa zi!dimineatzaaaaaaaaaaaaaa si seeeaaaaraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
deoarece se stie deja ca dimineatza nu-i ca seara! :mrgreen:

2009 December 11 10:38 pm
Marinake permalink

@Nea – “Ai batista?” era un raspuns (prost tintit) la tortura pe care o practica corpul didactic cu fetele:
Ai bentita ?
Ai cordica ?
Ai cordeluta ?

2009 December 11 10:49 pm
Marinake permalink

@Cruela – nu mi-ai zis ca esti femeie matura? Tu mai crezi in Mos Craciun?
Ai grija ce-ti doresti sau fii foarte specifica. Pe mine m-a facut barbatul meu miliardara in dolari. Numa ca erau de Zimbabwe – 50 de miliarde dimineata = 5 dolari SUA. Mai pe seara se masluiau si valorau doar 3 dolari.

Acum e pe drum, vine din Botswana – I-am zis sa-mi aduca niste bani de-acolo. Depinzand de denominatie – de luni incolo pot sa ma laud ca am tinut ori zece or o suta de pule intr-o singura mana. Ureaza-mi succes sa ajung in Ghinis Buk.

2009 December 11 10:54 pm
cruela de vila permalink

@marinake : fii atenta ce-tzi doreshti, ca s-ar utea sa tzi se-ntample! :mrgreen:

2009 December 11 10:56 pm
Nea permalink

Marinake: Iar pentru băieţii mai mari, în armată: Ai prosop, ai batistă, ai basma (da, cf. regulamentului militar, trebuia sa avem o basma la noi – probabil pentru deghizare în caz de razie sau atac al duşmanilor)?
Asta la controlul dinainte de a ieşi în învoire, în oraş.
Vorba Hertei Muller, or fi avut în vedere nu batista, ci acuta singurătate a omului aflat în învoire la o bere.

2009 December 11 11:02 pm
Nea permalink

Marinake, pune mâna de încrucişează nicolii ăia şi nu te mai gândi la prosti că ajungi să încurci anizotropia cu alte alea.

2009 December 11 11:02 pm
Nea permalink

prostii, evident, că mă saltă miliţia ortografiei

2009 December 11 11:11 pm
Sandman permalink

cand ajungeti la (re)facerea poporului roman, rog scoateti unul dintre tati afara din patul conjugal si inlocuiti-l cu o doamna bine, poate a doua oara e cu noroc

2009 December 11 11:34 pm
Morris permalink

Cel mai corect din punct de vedere moral ar fi sa se anuleze toate alegerile dupa anul 1990 si sa i se mai dea inca 2 mandate lui Iliescu.

2009 December 12 12:28 am
Ovi Serg permalink

Cineva spunea mai sus ca sa se reia concertele Queen.Un regret mare am ca nu am putut vedea vreodata un concert pe viu cu Queen.

2009 December 12 12:32 am
badmf permalink

cruela,io vreau reluare,da’ sa fie in direct.si vreau sa nu se mai miste chelnerii aia in reluare,pai ajunsesem sa mai cer o bere cand o aduceau pe aia de cu doua ture in urma.

2009 December 12 1:16 am
cruela de vila permalink

@badmf: io crez ca chiar trebuie o reluare deoarece matale nu erai in totala si integrala stare de functionare si n-ai putut marca suficiente goluri ( in halbe) si ai fost descalificat !si la fel ca nu spun cine , desi nu ti-ai indeplinit obiectivele e normal sa mai vrei o data!totul e sa nu se descopere vreo caseta compromitatoare cu matale! ;-)

2009 December 12 1:32 am
cruela de vila permalink

fin’ca nu va mai satura pamantu cu reluarile, luatzi d-acilea , sa va radetzi :
http://www.dailycotcodac.ro/2009/12/au-discriminat-o-pe-mamaia/

2009 December 12 1:36 am
cruela de vila permalink

@badmf-ul : crezi ca omu asta vrea reluare?
si daca da, la ce? :mrgreen:
http://groparu.ro/ma-scol-de-dimineata/

2009 December 12 1:53 am
apolodor.ln permalink

Simona , vezi ca stai pe scaun cu picioarele, ce saracie ?

2009 December 12 2:16 am
francis permalink

@ovi serg d aia am cerut si eu sa se reia :smile:

2009 December 12 9:00 am
cata permalink

Eu zic sa renumaram si ouale lui Nastase … cine stie ce iese acum?

2009 December 12 9:35 am

asta cu nunta mi-a placut la nebunie :)

2009 December 12 10:19 am
iulia permalink

Asta cu numaratul e praf in ochii prostilor, oricum. Dar numai faptul ca s-a decis asa ceva de catre CC arata ca de data asta poate a fost cam prea rau.

2009 December 12 10:46 am
corina permalink

@nedo
imi cer scuze, nu stiu de ce m-am prins in nebunia asta politica, nu e jocul meu, de fapt
hai sa ne impacam
uite eu incerc sa cint cu Sergiu “let it snow” varianta Dean Martin da mie imi place mai mult cea cintata de Sinatra. plus ca am invatat de voie de nevoie aproape toate melodiile lui Michael, copilul asta a devenit fan neconditionat si a trebuit sa investesc serios in cd-uri, tricouri, etc. Il redescopar si eu asa…

2009 December 12 10:54 am
agneswood permalink

io cer să se reia anii tinereţii da’ cu mintea de-acu’.
adică să fiu cu okii-mpatru la înmulţire şi împărţire, să nu-mi mai dea cu rest :shock:

2009 December 12 10:58 am
nedormitul permalink

corina, aseară vorbeam de luminiţa, colega lui nea. apoi a trebuit să fug de la birou, am avut nişte treabă. nici acum nu stau, vorbim luni

2009 December 12 11:02 am

Știri spărgătoare: ninge frumos în București! Iupiiiii! :grin:

2009 December 12 11:02 am
corina permalink

bine, ‘uichend’ placut

2009 December 12 11:34 am

Băi, numa-n chip de Moș Crăciun nu-l vedeam pe primaru Piedone. Puah!

2009 December 12 12:05 pm

eu vreau sa se reia:
- filmele cu Sandokan, Tigrul Malaeziei;
- productia de bomboane CIP si de Pufarin (numai bleu, ca era cel mai bun)
- serialul ‘Lumini si Umbre’
- importul de penare chinezesti, de gume roz, parfumate cu capsuni si de ascutitori cu ursu’ panda pe ele.

2009 December 12 12:15 pm

Io aș vrea să se reia ceva, nu știu ce, dar să aibă ca rezultat ca domnu Jamie Oliver să se nască în România și să lucreze cu mine la cantină. Vai, ce prostii vorbesc…

2009 December 12 1:20 pm

Io as vrea sa aflu cum s-a nascut poporu roman, adica cine-i tata cine-i mama, daca cumva tata si mama s-au.. ma-ntelegeti, cum a fost nasterea, naturala, cezariana, cu dureri..

2009 December 12 1:58 pm
Otto permalink

neamtu tiganu
e vitza noastra faurita de doi barbatzi cu bratze tari. credeam ca asta-i clara…

2009 December 12 4:42 pm
Sandman permalink

Stiri spargatoare la nas:ninge urat la malul marii! Huoooo!!!

2009 December 13 2:39 am
prietenul ion permalink

Fabula
de Spectator, sâmbătă, 12 decembrie 2009 – 22:42
Aveam odata, intr-o glastra
Dintr-un cristal sensibil, fin,
Pe un pervaz, la o fereastra,
Trei rosii trandafiri si-un crin.
Ce stranie alaturare,
Total opusa legii firii,
Asa o delicata floare,
Intr-un pocal cu trandafirii!?
I-a luat aseara bunicuta,
C-asa e dansa, grijulie,
Si le-a dat apa cu canuta,
Si un banut, asa… sa fie!
Afara-n stratul din gradina,
In frigul aspru si zbanghiu,
Se ridica, langa-o sulfina,
Un trandafir portocaliu.
Avea pe varf, cumva, lasate,
Un numar mare de petale
Dar si suvite adunate
Pe zonele occipitale.


Crestea cu spini si cu prestanta,
Asa cum trandafirii cresc,
Imprastiind in ambianta,
Un damf de rom marinaresc.
Din vaza chicotea buchetul,
Ca-n casa-i cald si este bine,
Si-afara,-ncetul cu incetul,
Te uita, iarna crunta vine…
Dar, vai, nenorocita faza:
Numai un pic batut-a vantul,
Ca geamul s-a izbit de vaza
Facand-o una cu pamantul.
Iar trandafirul din poiata,
Udat si adapat de ploi,
A inflorit a doua data,
Iar cei cu crinul… la gunoi!
Rezulta-nvataturi morale:
Cand pierd contactul cu pamantu’,
Buchetele-artificiale
Le-mprastie pe data vantu’!
Ev.Zilei

2009 December 13 10:19 pm
Doru permalink

… să se re-numere ouăle nule ale lui Năstase

Leave A Comment

Note: You can use basic XHTML in your comments. Your email address will never be published.

Subscribe to this comment feed via RSS