Mda…
2009 December 21 at 11:59 pm
Cotidianul se închide mâine. Mai multe detalii, aici. Un final trist, care a început în luna august a acestui an, odată cu numirea lui Cornel Nistorescu la conducerea ziarului. După august, Cotidianul n-a mai fost Cotidianul. A fost, în mare parte, un fel de România Mare.
Pe 5 august, mi-am scris şi eu ultimul text, în calitate de colaborator. L-am recitit acum cu tristeţe.
Related posts:
18 Responses
Post a comment
“Am fost anunţati că nu mai iese ziarul din ianuarie. Celor de la ‘Business Standard’ li se dau niste plăţi compensatorii, două sau trei salarii de pe cartea de muncă, dar noi, cotidienii, suntem mai speciali, ba chiar ni s-a dat pe langa sutul in fund si indicatia ca ar trebui să fim multumiti că luăm salariul pe decembrie. Ne-am simtit ca niste cersetori”..urat final pt nenea Ratiu
adevăratul final a fost în luna august a acestui an.
De mult timp stau si va citesc post-urile, insa, acum am prins curaj. Cotidianul parca facea angajari cu ceva timp in urma…
“Cotidianul caută reporteri şi redactori
Cotidianul organizează concurs de selecţie pentru următoarele posturi:
- reporteri de teren şi de investigaţii
- jurnalişti cu sau fără experienţă în domeniile: economic, social, politic.
Selecţia se va face pe bază de CV, materiale publicate sau inedite şi interviu. Informaţiile şi materialele vor fi trimise pe adresa gabriela .fieraru @ cotidianul .ro până la data de 25 decembrie 2009.”
Anuntul e postat pe site-ul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, daca nu ma insel chiar si pe site-ul publicatiei. Sincer, cat de adevarat e acest zvon?
Multumesc!
A fost un ziar bun, odihneasca-se-n pace! Va dau o sugestie: mergeti maine in Piata Universitatii, fiecare sa aiba Cotidianul intr-o mana, o bricheta in cealalta, il incinerati, apoi strangeti cenusa de pe jos, dupa care va spalati cu ea pe cap. Sa-i implinim visul lui Nistorescu in ultimul ceas, acela de a “spala creierele” cu ziarul sau!
Şi totusi … dacă l-am inveli pe Lis cu decupaje din “Cotidianul” … acţiunea s-ar putea numi rebranduirea cui?
Bunăoară, lumânaroiul aia imaginat de Nedo (deşi o ţine sus şi tare – chiar aşa Nedo?-ca e caz real!) îl poate reprezenta pe Nistorescu … c-o puşcă şi-o (limbă de) curea lată e leit el însuşi la investirea din august …
@Şi Simona: Nu se cenzurează nimic din http://www.simonatache.ro/wp-content/uploads/2009/12/nevasta_lis_brad_craciun.jpg … este evident că nu pare ruptă din realitate.
@Şi Nedo …
O ştire (să nu-i spun invitaţie, că sună a reclamă!) care nu-i cotidiană, dar e de pe (3) surse, deo … cum ar veni, plus bonus parfum exotic… Cine nu crede, să ridice mâna … îi aranjez o întalnire cu protagoniştii … Cum?? Normal că asigur transportul, curiosului (~oasei) nu-i rămăne decât să-şi achite consumaţia şi frunza din dotare.
http://www.youtube.com/watch?v=eP3joQNLL-A&NR=1
@Simona:
Zău dacă vă minţ … mergeţi pe mâna mea.
din păcate, nu cred că nistorescu este adevăratul vinovat pentru ce s-a întîmplat la cotidianul. lui i s-a dat încă din vară un mandat clar, pînă la alegeri, dacă nu merge se închide. el este, de fapt, groparul. sau, mai grav, ţapul ispăşitor.
@matrix: te referi la tulpina pomului sau la lumînăroiul pe care i-l ţine doamna lis? uite, la viorel lis-colivă nu m-am gîndit.
another one bites the dust …oricum, nu stiu cata lume il mai citea in formatul actual. sa-i fie tarana usoara!
Mă miră cel mai mult cât de mică e gaura lăsată în urmă: doar 400000 euro.
Păi înseamnă că Vântu nu e mogul, e mogulaş sau chiar moguleţ. Credeam că are banii ăştia în buzunarul de la pijama şi că i-au căzut în spatele caloriferului când a pus izmenele la uscat. Cunosc şi oameni cinstiţi care ar putea tuşi atât.
Nistorescu(via Mussolini):”Prepariamoci e anddate”
Când se închide ”România Mare”?
Nu mai sunt foarte sigur, dar parca sub Nistorescu, ziarul Cotidianul era un adversar declarat al actualului presedinte. Poate ca ma insel, insa tot acolo trebuie sa ma duc sa-mi iau cartea de munca. Nu astazi. Sarmalele si mai ales cele ce sunt necesare la confectionarea lor, primeaza, in acest moment. Si oricum e prea frig inca afara pentru a ma aventrura eu sa merg pina la Casa Presei. Mai sunt zile.
Cred ca singura problema, de fapt, e ca niste oameni raman fara serviciu intr-un context nu prea agreabil. Cat despre “Cotidianul”, cred ca mai mult a fost creat in mintea celor care isi doreau “altceva” – el nefiind, pana la urma, decat tot o frectie. Dar oamenii il valorizau, proiectand imaginea Catavencu asupra lui. Dincolo de aspectele de zi cu zi, hai sa ramanem totusi cu reperele (aspiratiile) intregi la cap.
Razvan Cucui si Florin Cojocariu (pana sa sa devina taliban caraghios) au scris niste lucruri despre Cotidianul & Catavencu care merita citite:
http://aathanor.net/fish-eye/2009/07/cotidianul-intelegi-mai-mult-il-cumperi-mai-rar/
http://aathanor.net/fish-eye/page/8/
Stiam de probleme in Cotidianul de cand a inchis Guerrilla din statiile locale. Realitatea avea si ea “deadlines”, iar colegii de la Cotidianul erau deja turbati de ce se intampla pe acolo. E pacat ca din toata tevatura asta au de suferit OAMENI. Nu in Vantu se loveste cand mai “cade”un produs media al trustului, sunt oameni care au ramas sau raman pe drumuri. Noi am fost tratati destul de OK, nu pot spune altceva, la inchiderea statiei. A fost un soc nasol, mai ales ca pe oras piata media e ca si moarta, dar toti colegii mei si-au gasit un job in media (mai prost platit, dar macar e de lucru), unul si-a deschis un post de radio, eu am intrat pe “antreprenoriat” …
Mi-au fost dragi “produsele” din trust si nu doar pentru ca am fost 3 ani o micuta rotita in divizia “efem”. Erau “misto”. Semnale nasoale au existat insa din ianuarie 2009. Nu credeam ca va fi caderea atat de nasoala, dar sunt chestii pe care nu le putem controla. Le doresc celor afectati de vestea asta succes in a gasi alt job (sunt multi oameni competenti, care nu vor muri de foame, chiar daca in secunda asta sunt distrusi). Este un puternic sut in fund, dar pentru unii s-ar putea sa fie un mare pas inainte.
@Dojo: in primul rand, salutari supercordiale
in al doilea rand, da, ai dreptate, cel mai rau e pentru oameni, mai ales ca unii au lucrat la cotidianul de la inceputul inceputurilor. si nu din comoditate, ci din atasament fata de produs. o sa cumpar si eu azi ultimul cotidianul. pentru povestea lui neagu djuvara despre craciun si pentru ca e ultimul numar. o sa ma simt, cand o sa-l cer la chiosc, ca si cum as aprinde o lumanare
Salutari cordiale back at you .. cica am fo’ colege de trust
Am “ingropat” si eu la viata mea niste chestii si a fost nasol de tot. Primul meu job a fost la un radio “adult contemporary” sa zic asa, unde se dadea niste muzica de innebuneai. A tinut povestea 7 ani, pana cand s-a saturat patronul de tinut pe minus un produs care nu are cum sa vanda ca lumea intr-o tara de manelisti. Am fost acolo de la inceput pana la final. Ultima zi de emisie am prins-o acasa (era ziua mea, imagine the gift). Am intrat in depresie si abia mi-a trecut dupa vreo luna. M-am tratat cu Nightwish (pe vremea Turunen, nu fatuca asta) .. se pare ca asta mi-a picat bine atunci ..
Cand am inceput eram un “copil” de 20 de ani, abia scuipat din liceu. A fost jobul vietii mele, am facut emisii de 8 ore, una de 16 (un Valentine’s day). Mi-am facut praf 2 relatii, ca eram absolut innebunita dupa munca aia. A fost crunt pentru toti.
Ne-am regasit o parte din colegi in Guerrilla TM si ne-am retrait putin din bucuria de odinioara. Oameni cu o cultura muzicala de te dau pe spate, directorul era tot cu noi (cel care organizeaza Garana Jazz Festival, daca mai e nevoie de “credentials”) .. stii si tu cum e cu “gasca” refacuta. Din pacate 2009 i-a adus lui SOV zile grele, asa ca s-a raschetat prin “efem” ce s-a putut.
Oricat de mult as dori sa il urasc pentru deciziile astea, realizez ca pana la urma este un business. Si el nu e tata meu sa aiba grija ca raman pe drumuri. Asta e .. nasol de tot, dar asta-i capitalismul … Stiu ce dureroase sunt despartirile astea mai ales ca in general oamenii din media sunt OK.Pe langa nelipsitii cativa idioti, ai colegi de care ti-e drag si cu care chiar te distrezi.Plus ca munca in sine, facuta cum trebuie, este superba.
Ingropam cate o bucatica din noi cu fiecare “moarte” de genul asta. Ne raman amintirile si relatii poate pe viata. Plus bucuria ca am fost odata parte din ceva frumos.
@Dojo: Tare frumos ai povestit tu aici.