Help! Se-mpuşcă Tatulici!
Aşa cum anunţam în postul anterior, eu şi soţul meu ne-am aventurat azi la un drum cu trenul de la Bacău la Bucureşti. Am ajuns cu bine, cu doar vreo juma’ de oră de întârziere, însă într-un vagon cu capacitate de 100 de locuri, în care erau 200 de persoane. Cum mai oprea în câte-o gară, cum se mai urcau 20 de persoane, aducând cu ele frigul de afară şi mirosul de cârnaţi din sacoşe. Unii dintre oamenii ăştia nu aveau cârnaţi doar asupră-le, ci şi telefoane mobile. De exemplu, nea Costel. Care nea Costel s-a apucat, la un moment dat, de vorbit cu vreun cuscru sau cu vreun cumătru, pe care însă nu-l auzea. De unde ştiu că pe nea Costel îl chema nea Costel? Păi, îi striga lu’ cuscru’ care nu-l auzea: “Costel, mă, sunt Costel! Cuuuum? Nu te-auuud! Auzi, vorbeşte tu mai bine, că văd că tu m-auzi! Ia stai să ţi-o dau pe Lenuţa!”. Şi i-a dat-o şi pe Lenuţa, care nu-l auzea nici ea prea bine pe cuscru, aşa că s-a lăsat păgubaşă. Noi, ceilalţi, am ascultat cu emoţie şi interes. Doar eram o mare familie de 200 de persoane în acelaşi compartiment şi era foarte probabil să ajungem să petrecem foarte mult timp împreună, dacă, Doamne fereşte, la o adică, s-ar fi oprit trenul în câmp. Nu s-a oprit decât la câţiva kilometri de Bucureşti, moment în care un domn foarte civilizat ne-a anunţat într-un difuzor că o să staţionăm 15 minute. Culmea, am staţionat doar vreo 5! În România, nici când te anunţă chestii nasoale nu se verifică în realitate.
În fine, am ajuns acasă. La televizor, urgie! Sub genericul “România sub nămeţi”, Tatulici urlă la nişte oameni din administraţie şi ameninţă c-o să-se-mpuşte, după care precizează că doar la modul simbolic.
Printre experţii în deszăpeziri din studio: Ecaterina Andronescu. ![]()
Reportaje tragice cu oameni rămaşi pe câmp, care strigă că e inadmisibil aşa ceva, că unde sunt autorităţile, că unde e armata, că de ce nu-i ajută nimeni? Din când în când, apare Oprescu, în transmisie directă de la el din birou, şi ne asigură că totul va fi OK în Bucureşti. Cică, dacă se termină lanţurile antiderapante, o să-şi pună angajaţii să-şi scoată lanţurile de la gât şi să intervină cu ele.
Îmi vine să fac o criză de râs nervos, dar sunt prea-ngrijorată să nu se-mpuşte Tatulici, aşa că mă abţin.
Hotărât lucru, a avut mare dreptate amicul Alin Ionescu, la ninsoarea trecută, când a făcut următoarea memorabilă afirmaţie: “România nu e pregătită să fie o ţară temperat-continentală”.





