Bărbaţii bătuţi de femei se întorc

Pentru cine n-a apucat să-l citească în numărul trecut al Academiei Caţavencu, reiau aici, integral, un text despre cafteală, atunci când o administrează femeile şi o încasează bărbaţii.

Şi bărbaţii sunt bătuţi de femei

Înţelepciunea românească străveche (şi nu doar aia românească, da’ nu ne băgăm nasul în rufele murdare ale altora) spune că “femeia trebuie bătută, că ştie ea de ce”. Sau că “trebuie atenţionată, măcar din când în când, peste bot, ca să ştie cine-i şeful”. Statisticile confirmă că bărbatul român e foarte receptiv la învăţămintele din bătrâni. În România, la fiecare două minute, o femeie află cine-i şeful. Ce nu spun statisticile e că şi bărbaţii mai iau câte-un capac de cratiţă de la neveste. Unii iau chiar şi mai multe. Diferenţa e că n-o recunosc nici bătuţi.

Prima şi singura dată când am ridicat mâna asupra unui bărbat, aveam 20 de ani. Eram în vacanţă la Costineşti, într-o căsuţă de-aia de lemn. S-a uitat amuzat la mine şi mi-a zis “Îţi dai seama că, dacă te iau acum şi te-arunc, se trezesc ăia din ultima căsuţă cu tine peste ei, în pat?”. M-am calmat instantaneu. Aşa se face că mă număr printre puţinele femei care n-au dat niciodată în sexul opus. Pentru că –o să fiţi uimiţi! – majoritatea au apucat să-şi înfigă cel puţin o dată mâinile într-un ciuf masculin.

Cel mai tare dor sugrumările

“Da, am fost lovit de mai multe femei şi de mai multe ori”, mi-a mărturisit… să-l numim P. N., după ce i-am garantat anonimatul cu mâna pe Biblie. “Loviturile au constat în palme, pumni în spate şi, uneori, mai rar, încercări de sugrumare. Aaa, şi zgârieturi cu unghiile proaspăt lăcuite. Cel mai tare m-au durut sugrumările, dar şi palmele. Pumnii sunt OK, ca bărbat eşti învăţat cu asta din liceu, deci nu e cine ştie ce mare scofală. Da, am dat şi eu inapoi: palme. Şi pumni am dat, dar în zid”.

Şi fosta iubită a lui C. Z. sărea, uneori, la bătaie: “Trebuia să mă pun cu fundul pe ea şi s-o ţin de mâini şi de picioare, până se calma”.

Mai puţin norocos, N. I. a ajuns la spital: Într-o criză de gelozie, iubita mea mi-a dat cu o sticlă de Stella Artois în cap. Mai precis, în ureche. Sticla era plină, aşa că m-am ales cu vreo 10 copci, puse pe viu, la spitalul judeţean şi o ureche stângă mai mică cu câţiva centimetri. Cum m-am simţit? În prima fază, după ce mi-am revenit (pentru că mi s-a rupt filmul câteva secunde), am fost mândru că nu am căzut din picioare. Când m-a întrebat asistenta de la urgenţă dacă nu sunt cumva fiul doamnei profesoare I., m-am simţit de tot căcatul. Îmi era foarte ruşine, iar mintea mea începuse deja să lucreze la ce minciună minunată am să-i spun mamei”.

O. J. a luat un omor memorabil de la o verişoară a soţiei. S-a luat de nevastă, de faţă cu vară-sa, care a sărit la bătaie. Făcuse nu ştiu ce arte marţiale, aşa că l-a snopit.

Happy bloody Valentine’s Day

Întâmplările de mai sus au rămas cunoscute doar în cercuri foarte mici. Sunt însă şi bărbaţi mai ghinionişti, ale căror poveşti ajung publice.

În Monitorul de Botoşani din 16 februarie 2010, un medic de pe Ambulanţă povesteşte despre o victimă asistată chiar de Ziua Îndrăgostiţilor: “Ne-a aşteptat în faţa porţii, în şlapi şi îmbrăcat sumar. Prezenta o plagă sângerândă la nivelul craniului, de aproximativ 10 centimetri. I-am acordat îngrijiri medicale, dar a refuzat transportul la spital pentru că era în şlapi. După ce i-a anunţat că nu va depune plângere împotriva soţiei, bărbatul i-a rugat pe oamenii legii să mai stea un timp cu el, neavând curajul să intre în casă şi să înfrunte din nou nervii soţiei”.

Un alt caz, care a cunoscut, la un moment dat, notorietatea, e al unui important politician din Alba. Acesta a luat bătaie de la nevastă de două ori, în public, după ce l-a prins în flagrant delict de adulter. O dată cu o umbrelă de terasă, a doua oară cu un tulnic, extras cu mână sigură din decorul unui restaurant.

“Am dat până am obosit”

Dar să vedem ce zic câteva dintre caftangioaicele care au acceptat să vorbească: “Aveam 56 kg, el avea vreo 90. Am dat până am obosit, cu toată ura pe care o adunasem în mine. A început să plângă şi să-mi zică că mă iubeşte, dar eu, după ce îl lovisem cu toată puterea, m-am simţit bine dintr-odată, mi-am pus i-pod-ul în urechi şi am plecat să mă plimb”, spune H. L.

“Am dat o singură dată. Cu un ziar”, mărturiseşte ruşinată V. E., jurându-se apoi că “a fost prima şi ultima ieşire necontrolată de acest tip”.

A. P. a avut prima şi ultima explozie violentă la vârsta de 8 ani, după care s-a potolit: “L-am aruncat pe băiatul de care-mi plăcea de la balcon. Balconul era la mezanin. Nu a vrut să ne jucăm cum ziceam eu şi stătea călare pe marginea balconului. M-am enervat şi l-am împins”.

Viaţa bate filmul, dracii bate forţa

Există, în mare, trei modele de agresivitate fizică feminină, care ţin de tipul de relaţie. Cel mai des întâlnit e cel în care doamna pune mâna pe făcăleţ, dar domnul, fiindcă se simte puternic şi în control, nu ripostează. Cel mult, atunci când ea dă în el, dă şi el în diverse obiecte. A doua variantă e cea în care se bat ca chiorii, parte în parte, iar a treia, cea mai dramatică pentru cromozomul Y, presupune o inversiune radicală a rolurilor.

“Sunt bărbaţi cu structură de tip “dependent”, care se împlinesc prin relaţii cu femei puternice. Într-un astfel de cuplu, ea devine, pe zi ce trece tot mai puternică, dar şi mai nemulţumită, iar, în cele din urmă, abuzivă”, ne-a explicat psihoterapeutul Lena Ruşti.

Un astfel de “dependent de o femeie puternică” ştie B.O.: “Am un amic, inginer, care ia bătaie de la nevastă-sa de câte ori vine acasă afumat. “Îl văd mereu cu câte-un ochi vânăt. Are 1,90 m şi vreo 95 de kile, iar tipa e o mână de om”.

Cum e posibil ca o mână de om să altoiască cu consecvenţă 95 de kile de carne?

“Dacă gradul de agresivitate e mare, nici nu mai e prea mare nevoie de forţă. O furie dementă se poate transforma într-un instrument absolut devastator”, explică psihologul Alfred Dumitrescu.

Oricum, “femeile lovesc să doară, nu să desfigureze”, ne-a luminat şi mai tare Cristina Fülöp, psihoterapeut la clinica “Pragul Alb”. “Bărbatul loveşte ca să doboare, femeia dă ca să doară, să facă plici, să se audă, îşi însoţeşte loviturile cu ţipete, cu emoţii. Din punctul ei de vedere, e un schimb emoţional acolo. Loveşte, scuipă sau înjură, ca să obţină o reacţie emoţională”.

De ce nu recunosc ei?

Emoţional, neemoţional, bărbaţii care sunt dominaţi fizic în mod constant ascund acest lucru.

“Aproximativ 1 din 6 bărbaţi va fi, pe parcursul vieţii, abuzat de partenera de viaţă. Bărbaţii nu raportează foarte frecvent astfel de abuzuri pentru că se simt ruşinaţi. Efectul psihologic asupra lor poate să fie extrem de sever”, spune prof. univ. dr. Daniel David de la Universitatea Babeş-Bolyai.

“În zece ani de practică, am avut 5 cazuri de bărbaţi care au ajuns să recunoască abuzul pe parcursul terapiei. Au ajuns să recunoască pe parcurs, nu au venit pentru asta”, întăreşte şi Cristina Fülöp.

Deci, deocamdată, în România, fenomenul e unul undergound. Ele dau, ei tac. Speranţa vine de undeva din India. “Un grup de bărbaţi indieni sătui de abuzurile şi bătăile încasate de la neveste s-au constituit într-o organizaţie denumita National Comission for Men şi au cerut guvernului să creeze un for unde să îşi poate depune plângerile”, relata Reuters pe 20 noiembrie 2009.

Înainte să mă apuc de acest material, l-am întrebat pe nea Virgilică dacă a luat-o vreodată de la vreo femeie. “Niciodată!”, mi-a zis şi s-a dat un pas înapoi, de parcă se temea că o să şi-o ia prima oară de la mine.

Înainte să-l termin de scris, am întrebat-o pe tanti Maria dacă a dat vreodată în vreun bărbat: “Da – mi-a zis pe nerăsuflate -, în Virgilică!”.

SIMONA TACHE

Related posts:

• November 30, 2010 -- I-a dat de l-a julit (36)
• February 1, 2012 -- „Organizarea“ nu e numele unei şampanii (21)
• February 1, 2012 -- Femeile parchează mai bine și, în general, fac totul mai bine decât bărbații (86)
• January 31, 2012 -- Cititorii bărbați despre femei (75)
• January 27, 2012 -- Caft + avioane = fericire (59)