Care mă mai furi, vezi că o să rămâi fără televizor!
Ce mă enervează cel mai tare pe net, alături de aruncatul cu rahat la adăpostul anonimatului, e furtul. Am, după cum se poate vedea cu ochiul liber, un blog pe care scriu chestii. Uneori mai în viteză, mai sec, mai la kilogram. Sunt însă şi texte la care muncesc, pe care le elaborez, care îmi consumă timp şi energie. Nu ştiu cum naiba se face (adică ştiu, dar fac puţin pe proasta) că tocmai p-astea ajung să le găsesc pe diverse bloguri cu 2 unici pe zi sau chiar pe diverse site-uri. Fără menţionarea sursei, logic. Sau cu menţionarea ei, dar fără link şi preluate integral, în aşa fel încât cititorul site-ului rahatpevarza.ro să nu mai aibă de ce să intre la mine.
Cum ar veni, eu muncesc o oră, poate chiar două sau poate chiar trei, iar băiatul şmecher, care şi-a făcut site-ul rahatpevarza.ro şi vrea să dea lovitura băgând mâna pân-la cot în munca altora, se oboseşte maximum 1 minut, cât să ia un text de la mine şi să-i dea paste la el. Mi s-a întâmplat să încerc să comunic cu administratorii unor astfel de site-uri. N-am reuşit pentru că – iarăşi, logic! – e una dintre primele chestii la care se gândesc băieţii şmecheri, atunci când îşi amenajează un loc pe net prin care să valorifice proprietatea altora: să fie cât mai greu de identificat persoana din spate. Păi, ce? S-a văzut vreun hoţ care intră în case, să fure televizoare, fără ciorap pe faţă? S-a văzut vreunul care să lase, în locul televizorului ciordit, o carte de vizită? Nu. Prin urmare, adresele de contact ale site-urilor hoaţe sunt, de obicei, impersonale. Sau nu merg. Sau sunt şi impersonale, şi nici nu funcţionează. Aşa că nu prea ai pe cine să întrebi “De ce furi?”.
Tradiţia furtului în legătură cu computerul a apărut odată cu computerul şi pare încă departe de a-şi pierde din anvergură. De la softuri la filme, de la filme la muzică, de la muzică la texte, de la de toate la de toate. Decât să scrie omul un text, mai bine-l ia gata scris, decât să dea banul pe un film, mai bine îl ia de pe net, chit că îl vede tras din sală şi tradus prost, decât să-şi cumpere un soft, mai bine-l ia de pe net, chit că există riscul să se umple de troieni sau să-şi tragă în computer, la pachet cu softuleţul, şi-un progrămel de tip spyware.
În încheiere, aş vrea să le transmit tuturor celor care vor mai da cu nesimţire copy şi paste, de aici la ei pe blog sau la ei pe site, un sincer “Care mă mai furi, vezi că într-o zi o să-ţi intre unii în casă şi-o să-ţi ia televizorul! Păi, ce, crezi că Dumnezeu doarme?”.
P.S. Apropo: Microsoft tocmai face o campanie împotriva pirateriei (riscurilepirateriei.ro) şi un concurs pe Facebook, la care sunteţi invitaţi să participaţi cu poveşti despre softuri piratate care v-au dat viaţa peste cap.
)
