Greu la deal cu fotbalul mic
2010 May 15 at 12:57 pm
Adică Poşeta sporturilor din Academia Caţavencu de săptămâna asta. Despre echipe ca Flacăra Flămânzi, Viitorul Homocea şi altele, pe care nu le bagă nimeni în seamă, deşi ar merita. Să-ţi fie ruşine deci, Cătălin Tolontan!
Related posts:
35 Responses
Post a comment
eu am urmat in liceu un curs de arbitraj si se incepe cu fotbalul (foarte :))) mic, desigur. n-am apucat sa arbitrez, dar eram in tema cu ce se petrecea prin judetul meu. si acolo arbitrii erau mituiti cu niste sticle de lapte si ceva ceapa verde, jucatorii erau si ei vedete la ei in sat si umblau cu patachina comunala, aveau si ei problemele lor marunte sau majore dar cu tuica nu cu drogurile, … peste tot e ca peste tot, proportiile difera.
@clara: vai, cât de drăguţ, mai povesteşte-ne, îmi place
vai, da, si cu zambetul ala diabolic din poza deja imi trec prin cap cele mai paranoice scenarii despre cum o sa-mi sfarsesc viata :))
pai ce sa mai povestesc, eu m-am inscris la curs (marturisesc, cu riscul de a parea prea proasta ca sa fiu lasata in viata) pt ca ma indragostisem de un arbitru, nu aveam cine stie ce intentii cu atrbitrajul. am fost discrimata pozitiv la curs, fiind fata, ceea ce nu prea e asa inaltator cum pare, ca oricum daca puneai un picior pe teren greu de crezut sa mai ai curaj sa il pui si pe al doilea, ca tribunele compuse din cateva scaune de tabla si locuite de betivi incepeau sa urle la cratita cu tine, pizda proasta sau ce ti-as baga fanionul ala in… etc
arbitrii de sex masculin nu aveau nici ei o viata prea frumoasa, ca mancau frecvent bataie. de altfel, era si greu sa-ti faci curaj sa dai vreun cartonas rosu, ca imagineaza-ti ca in satele astea uitate de lume fotbalul era unica bucurie a barbatilor, deci nu prea mergea sa le strici oamenilor… bucuria. deci in general castiga echipa gazda.
pana si observatorii mancau ocazional bataie.
nu prea imi amintesc cine stie ce, ca s-a intamplat in urma cu ceva ani si e o etapa a vietii mele pe care incerc sa o reprim
@clara: genial. multumesc, am ras cu lacrimi.
Io cu asta fudbolu nu le am pe vremuri eram obligat sa merg sa asigur transmisia radio sau tv lucram la telefoane uni ma pismuiau nu siau ca eu le-as fi dat bucuros treba asta mai ales ca nu era nici platita era obligatie cetateneasca daca sti na fa si asta sa vedem NOI.
eu ma amuzam copios la unele meciuri care erau in satul bunicilor… mai toti flacaii din sat inclusiv aia trecuri de40 anisori se adunau cu furci, topoare si tot ce aveau ei unelete de folosinta si asistau la meci.
Imi amintesc si acum la un meci cand undeva in sapte langa portarul echipei adverse statea un consatean cu o coasa in mana. 
nu mai zic cum apara saracul portar ca mai mult era cu privirea la coasa si mai putin la minge. Cat despre arbitrii … faceau si ei ce puteau. 
@clara: cate sacrificii mai face o femeie atunci cand se indragosteste … of of , mai mai … oricu toata povestioara e tare amuzanta.
deci siomna: ramai la bucatarie!
e un sport mult mai putzin periculos!
Doamna Clara, mă scuzați că vă-ntreb? Albitrele astea au voie cu polonicu pe teren? Dacă da, mă-nscriu și io.
@Movi:
sper ca nu l-a luat cel cu coasa dupa meci 
@Movi: si mai zi si tu povesti daca mai ai, ca mor de ras
Jeni, arbitrele de centru nu cred, dar cele de tusa da, eventual in loc de fanion dar cred ca poti sa incerci si cu fanionul intr-o mana si polonicul in cealalta. si e mai bine la tusa ca esti mai aproape de spectatori si poti sa-i izbesti cu polonicul in cap in caz de glume nesarate
tanti jeni: nu te duce, ca trebe sa ieshi in kilotzi pa teren!nici hsortz n-ai voie!nici boneta!
-antrenorii sunt ori primaru` ori vreun consilier ,in general unul mai gras care nu poate sa alerge cot la cot cu ceilalti si prefera sa stea pe banca tehnica, de fapt un scaun din plastic adus de la bufet de catre un pusti, “ca sa stea jos dom` primar.”
-jucatorii de rezerva stau direct pe iarba sau direct la crâșma ,de unde sunt chemati cand e nevoie de vreo inlocuire.
-indicatile tactice sunt de cele mai multe ori de mama si de rude, iar sistemul de joc este “unde-i mingea ,si gramada.” Se da la gioale la greu, din cand in cand nimerindu-se si mingea.
-o partida prin divizia judeteana sau onoare, cum s-o numi, aminteste de fotbalul jucat pe vremea lui henric al VIII-lea, ai mari sanse sa te intorci acasa cu dintii in batista.iar daca esti arbitru,esti norocos daca te mai intorci acasa .
-in general ,primele de joc, sunt primele care pleaca,pt ca se plictisesc si prefera sa se duca la discoteca.
ba da, jeni, du-te, ca te lasa cu jambiere, nu sta la cratita ca fraiera, femeia a evoluat in timp, iti dai seama ca in chiloti si jambiere ai reprezenta visul erotic al oricarui barbat!
@Clara, Cruela: uff… o să mă mai gândesc. Aș vrea să fiu mituită în găini, ouă de țară, lapte proaspăt și zarzavaturi, în funcție de sezon. Credeți că merită să stau 90 de minute în jambiere și chiloți pentru asta?
tanti jeni : daca vrei sa stai nooj da minute in kilotzi shi jambiere, crede-ma , sunt alte solutzii mai banoase!
in care se implica , ce-i drept, nu gaini , ci…cocoshi! 
acum ca ai pus problema asa mi se pare ca nu, nu merita. sigur gasesti posibilitati destule de a defila in chiloti mai putin timp de atat si cu mai multe beneficii si fara sa fie nevoie sa inveti cuvinte complicate precum ofsaid sau ce inseamna
:))
okay, deci ai doua voturi contra
tanti jeni: daca vrei mita, fara sa-tzi aratzi kilotzii, io zic sa te bagi la vreo primarie cvea, ca auz ca au viatza buna shi sporuri garla!
o sa ai :
spor de polonic
spor de gheorghe
spor de blog
spor de program prelungit
etc
deci, aaa stimatii telespectatuori aaa iliie duobre va aaa transmite aaa in direct aaa de pie ariena din diealu feleacului aaa din diealu gruia mieciul de campionat intre aaa iechipa fieroviarilor din cluji si intiernateonal curtia die arges. tribuniele canta si bat din picioare si iata aaa si echipiele die starti…
Adevaru fotbal e fotbalu mic. Imi amintesc cind jucam pe 23 August, nu pe terenu mare ci p-ala mic de zgura ma-sii, eram condusi cu cinci zero, am scapat si era sa dau golu de onoare, m-a cosit din spate si am capatat o fractura deschisa. Palpitant a fost transportu la urgenta cu tramvaiu numit dorinta.
dupa mine, singuru fotbal mic si pt fete e tenis cu picioru’, pe terenul desenat cu caramida pe soseaua din satul bunicilor. cand esti puradoaica esti la nivel cu baietii, ii bati la skills si te mai si poti parui cu ei cu succes. Iar cand te faci mai mare, esti vedeta daca ridici picioru mai sus sa ti se vada putin chilotii si eventual sa faci un stop pe piept – ai uralele asigurate din tribu… de pe santz!
adica fotbalul, pt femei, cred trebuie pastrat la un nivel de exotism cu oarecare potential erotic, altfel bate in dizgratios…
pe cand handbal-ul… cu totul altceva! io-te ca fetele handbalistele sunt singurele care mai fac performanta internationala – chiar azi! sper ca sunteti toti la meciul Oltchim, de-aia nu sunteti pe net.
Hai Romania!
Probabil era un spirit razboinic de la localnicii de pe margine care parca erau pregatiti de o revolta nu de un joc. Nu mai zic de certurile cand se primea un gol si poreclele sau injuraturile intre coechipieri … asta era ceva ce venea de la sine.
am stat in poarta la un meci de fotbal mixt baieti-fete la un team-building. colegii mei, baieti finuti la birou, erau niste fiare pe teren! eu eram in poarta, ca nu ma vedeam in alta postura… au dat la suturi-bomba in mine de nu-mi venea sa cred. pe unul am incercat sa il parez – mi-am sucit mana rau. la urmatorul m-am chircit cu mainile la cap. altu’ nu m-a mai prins acolo – nu suport sa stau de poza in nici o situatie
greu la deal şi cu handbalul
agnes, au jucat bine si … au ramas femei – alea erau barbate rau de tot!
ciu
pe naiba
nu au jucat bine decât pe sărite şi fără mental de învingător.
iar ”alea” nu sunt bărbate mai mult decât strictul necesar.
în fine, nu comentez meciul aici, şi aşa sunt destul de amărâtă.
agnes fatah ( pardon , hamas!) revino-tzi!
antrenoru lor a zis ca acu un an scopul a fost sa se califice la aceasta competitzie
anul asta scopul a fost sa se califice in finala
abia la anu si-au propus s-o si cashtige!
ai shi tu rabdarika!
poate vom avea si o sala cum trebe pina atunci!
@clara: adresa de mail cu care te-ai logat e buna sau imi dai tu un mail la simona@simonatache.ro, ca s-o aflu pe cea buna?
Pentru ca Ciu mi-a adus aminte de meciurile de fotbal din copilarie cand jucam fete si baieti la gramada (nu, nu era rugby, da aducea vag in momentul in care unu’ cadea pe minge si restul sareau peste el, cica sa scoata mingea de acolo
) va povestesc o intamplare in care un handralau si lung si lat cu vreo 4 ani peste media noastra de varsta si care, nu stiu cum, ni se alaturase la joc se posteaza linistit si fara nici o grija in poarta cand ma trezesc si eu sa sutez. Si il lovesc. Acolo! Se chirceste ala, da’ viteaz fiind se ridica si continua. Dupa 5 min, io iar trag. Normal IAR il lovesc acolo! Acelasi scenariu: el cade, se tine de partea anatomica multiubita, geme, urla, si … se ridica. Parca mai greu ca prima oara… A treia oara cand ma indrept furtunos catre poarta il aud ca striga: “Daca mai trage cretina asta la poarta, io nu ma mai joc cu voi!!”
De “Mamma mia” Becicherecul Mic ( Timis) nu ati auzit?
Simona, mă îngrijorezi, decît
fotbalsportul ĂLA (fie și mic), mai bine bucătărie sau hochei, i-am scris și lui Tanti Jeni în acest sens