De ce sunt miresele isterice – episodul 1
2010 November 10 at 2:00 pm
Cine a fost mireasă sau a stat în preajma vreuneia, în perioada din apropierea nunţii, ştie: miresele sunt invariabil stresate, panicate, isterice. De ce? Le-am întrebat pe câteva. Foste sau viitoare, nu contează… Încep, azi, publicarea mărturiilor lor, unele extrem de amuzante:
Nici nu ştiu cu ce să încep. De fapt, dacă mă gândesc bine, n-am fost chiar isterica – deşi sunt clar predispusă -, poate şi pentru faptul că am plecat pe ideea că e doar o formalitate (după 11 ani de relaţie), ceva la modul, “hai să facem şi noi strictul necesar”. Prin urmare, n-am avut formaţie, ci un DJ care n-a fost cine ştie ce (dar pentru mine n-a contat chiar atât de mult), nici artificii (nici măcar la tort), nici limuzină, nici măcar baloane (am stat atâta în dilema că, în ultima săptămână, numai de asta n-am mai avut timp). Din motivul că trebuia să fie “o formalitate”, totul a fost ales la prima încercare. În fine, aproape totul… Locul pe care l-am ales a fost şi primul pe care l-am vizionat – restaurant drăguţ, în parc, pe malul lacului, care asigura şi aranjamentul sălii şi tortul. Fotograful îl ştiam, era cam scump, am încercat să găsim pe altcineva, nu ne-a plăcut, şi tot la primul ne-am întors. Dar şi-a meritat toţi banii. Cameraman n-am avut, că nu voiam să ne urmărească fiecare îmbucătura. Verighetele au fost alese tot repede, din primul magazin – deşi am plecat pe ideea de “simple”, tot probând, mi-am dat seamă că e mai bine să nu fie chiar simple.
Dar m-am abătut de la subiect. La categoria istericale se înscriu:
1. Rochia de mireasă. Am fost la primul târg de nunţi din an, în ianuarie. Am stat la coadă, am intrat, ne-am luat o cafea, am încercat să văd câteva rochii, era prea aglomerat că să mă bage cineva în seamă. Am întrebat în 2 locuri de o rochie pe care o văzusem pe net. Era din colecţia din anul anterior. Mi-au spus că trebuie să o comande în afară şi că trebuie să plătesc 50% când se face comanda. Restul, la livrare. Am întrebat ce se întâmplă dacă nu-mi place – o văzusem doar pe net, nu aveam unde să o mai probez. Răspunsul a fost: “nimic”. Am reuşit să probez 4 rochii, cam cum ştiam eu că vreau – să nu fie umflată, să fie simplă. Mi-a plăcut una în mod deosebit dar nu puteau aduce o mărime mai mică decât cu vreo 3 zile înainte de nuntă şi mă asigurau că n-o să fie nicio problemă (!?). Aşa am intrat în panică – că n-o să găsesc niciodată ceva care să-mi placă şi să-mi şi vină, că aşa cum vreau eu oricum le numeri pe degete etc. etc. etc. Peste vreo 2 săptămâni, după ce m-am plâns aproape zilnic de cât de greu o să-mi fie să-mi găsesc rochie (dar nici n-am luat atitudine din motiv că aşteptăm să se elibereze o prietenă cu care urma să fac vizite prin magazine), am intrat în primul magazin, şi a doua rochie pe care am probat-o a fost “the one”. Chiar nu credeam în ce auzisem – că o să ştii când e cea potrivită. Am comandat-o în aceeaşi zi, mi-o făceau pe dimensiuni şi venea cu vreo 2 luni înainte de nuntă. Era perfect. Am fost isterica vreo 2 săptămâni.
2. Costumul mirelui. Nimic nu i-a plăcut. 2 luni am căutat (o prietenă a spus că, de fapt, el e mireasa :)). Când a găsit ceva care să-i placă, era prea scump. Am zis că nu contează, deja epuizasem toate magazinele pe care le ştiam. Ne-am întors la costumul scump. Veneau bine sacoul de la o mărime şi pantalonul de la alta. Tragedie! Nu se pot amesteca mărimile! Găsim o soluţie, se rezolvă. Şi s-a rezolvat. L-a convins patroana că de fapt mărimea potrivită e cea mai mică şi că-I modifică un pic pantalonul. N-am luat atunci cămaşa şi cravată de acolo, pentru că i s-au părut prea scumpe. Nu-i nimic, şi le-a luat cu 2 zile înainte de nuntă, tot de acolo, pentru că cele achiziţionate între timp nu-i mai plăceau din diverse motive. Deja atunci nu mai conta. Prin urmare, mirele a avut la această minunată nuntă 2 costume pentru cununia civilă, unul pentru nuntă, 3 cămăşi şi 3 cravate. Folosite efectiv – câte 2 din fiecare. Am fost isterica vreo 2 săptămâni legate.
3. Restaurantul pe care îl rezervasem şi unde plătisem un avans, avea vreo 120 locuri. Când l-am rezervat, cu 8 luni înainte de nuntă (?!) eram convinsă că e prea mic. Cu 4-5 săptămâni înainte de nuntă, primeam aproape numai refuzuri. Atunci am intrat în panică, mai ales pentru faptul că aveam o sală de 120 de pers în care eu băgam vreo 50, la momentul respectiv. Era nasol rău să vezi o sală imensă goală. După ce m-am rugat cu zilele şi mi-am explicat problemele, într-un final, cel ce avea să devină soţul meu a reuşit să vorbească la restaurant să vedem dacă putem schimbă sală – mai era una de vreo 80 de locuri. Nu s-a putut. Cu vreo 2 săptămâni înainte de nuntă, am reuşit să obţinem modificarea contractului pe nr. minim de persoane (noi semnasem pe 100 şi ne-au redus la 90 – cu alte cuvinte, indiferent de nr. de pers noi plăteam 90 de meniuri). Nu rezolva neapărat problema, dar a fost, totuşi, un succes. Trebuia să rezolv eu spaţiul cumva, să nu mai pară sală goală, aşa că m-am relaxat. Într-un final, au fost 80 de persoane şi a fost OK. Am fost isterica vreo 4 săptămâni.
Cam astea au fost problemele majore pentru care m-am consumat şi m-am stresat o perioadă scurtă de timp, dar foarte intens. În rest, un mic stres apropo de DJ (l-am găsit pe site-ul miresici.ro, unde m-am distrat foarte tare, am auzit că un anume celebru deja Bobiţă e arvunit cu un an înainte de eveniment şi că unii şi-au stabilit data nunţii în funcţie de disponibilitatea lui :)). A! Şi încă unul mai mic: când am fost la coafor – nu făcusem probă de machiaj sau coafură, aşa că totul a fost o surpriză :)) Nu auzeai în salon decât “Adi, e prea mare cocul!”, “Taci, mai, că nu e mare, o să vezi”. “Adi, îţi spun eu că e prea mare”. “Taci, mai, şi aşteaptă să vezi la sfârşit.” Sau “Mă faci mov la ochi????” (să se înţeleagă, urăsc culoarea mov, nu cred că am un articol de îmbrăcăminte mov). Bine, şi faptul că retuşurile la rochia de mireasă – făcute, după cum mi s-a spus, cu o săptămâna înainte de nuntă – n-au fost tocmai reuşite, dar asta e, n-a fost o tragedie. A fost mai degrabă o nemulţumire; fusesem isterică prea mult timp deja.
Cred că stresul cu ceva vreme înainte de nuntă a fost spre bine pentru că, în ziua nunţii, n-am avut nicio problemă. A contat şi faptul că am avut cununia civilă înainte cu vreo 2 zile. Şi faptul că am stabilit dinainte nişte reguli cu doamnele mele (mamă şi mătuşă mea) care, dacă aveau ceva de comentat sau de reproşat, trebuiau să-I comunice prietenei mele. Culmea, chiar s-au conformat; doar mă ştiu de nebună :)) Mai mult, am avut un mare noroc cu prietenă mea care a făcut schiţe şi scheme, a scris bileţele, a aranjat bileţele pe mese, şi după cum spuneam, a intermediat dispute. Ce mai! O adevărată domnişoară de onoare
M-am simţit atât de bine la nuntă încât mi-a părul foarte rău că s-a terminat şi am visat cu ochii deschişi toată săptămâna de miere şi încă vreo două după. Mi se mai întâmplă şi acum, din când în când, să-mi mai aduc aminte ce frumos a fost
C.
P.S. Bonus, un clip despre ceea ce înseamnă cu adevărat o nuntă dezastruoasă:
Lasa prostiile, zi de marele protest civic al lui Badea & Ciutacu pentru libertatea de injurare.
lasă-i tu pe badea şi ciutacu, citeşte tu cu miresele, că nu ştii când ai nevoie de info pe tema asta
Am citit, da, asa e. Nunta organizata asa “cum face toata lumea” e maneaua suprema (pana si miresele au coafuri de maneliste, totul e teapan si fals).
Bun, acuma zi de Badea si Ciutac.
http://www.youtube.com/watch?v=DaC8mC_MGYs&feature=player_embedded
era langa filmuletul cu drogata
am fost mireasa anul asta si n`am avut nici un atac de isterie sau panica. problema e la oamenii tip control freaks, care vor sa aranjeze ei, singuri, pana la cel mai mic detaliu. am incercat exact o rochie si pe aia am cumparat`o. m`am uitat inainte pe un catalog, firma era in bucuresti, am mers pana acolo. retusul a durat 30 de min, am luat rochia si am plecat inapoi cu ea.
in rest totul a fost perfect si invitatii au dansat si s`au distrat pana la 4 dimineata.
@Maddy: bine că eşti tu mai şmecheră
) până la “unde-o aşezăm la masă pe mătuşa vasilica, care ce certată cu mătuşa mărioara?”. 
@adriang: crede-mă că, şi dacă n-o faci cum o face toată lumea, tot apar tot felul de pb de la care te doare capul: de la “cine-o cară cu maşina pe mamaie?” (din cauza căreia, apropo, nu poţi să faci nunta în vârf de munte, cum ai visat toată copilăria, în caz că asta ai visat
simona, esti retro, acum poti sa faci nunta si in virf de munte iar familia sa se uite pe net la tine, n-ai vazut reclama?
Si cand te gandesti ca se poarta “mov la ochi” si dupa…
Cu rapangalita asta se duse naibi, noaptea nuntii, mireasa se inhiba, mirele ejacula precoce, poate doar nasu reusi sa puna botu la ceva, asta este. Acum plang toti la nunta dar peste ani se vor chisa pe ei de ras.
miresele sunt isterice cred eu si datorita anticiparii debutului in viata sexuala
Eu cred ca era amanta mirelui. Asa a stiut ea sa se razbune. Tare de tot.
@maddy: da? si toate celelalte s-au organizat singure? carciuma, meniu, tort, pantofi, bijuterii, costumatie cununia civila etc etc?
pai cum sa nu ai accese de isterie , cand viitorul sot te intreaba cu o seara inainte de nunta unde ii sunt ciorapii de mire ( da, ciorapii de mire ) si cum sa nu iti mananci voalul cand in plina nunta, unchiul de la Cluj vrea sa urce pe scena sa cante ” Traiasca regele ” in anul 1987 – unchi pe care de altfel il iubesti , care cu o privire lacramoasa te implora : ” o strofa macar, te roooog”‘
sotu’, dupa 3 ani: tu ai vrut toate alea, na ca acu suntem saraci lipiti si nebuna de măta de atunci ma uraste
ai vrut nunta ai avut; ai vrut masina, ai; ai vrut plozi, ai; ce mai vrei nebuno’;
ea: am fost ca fraiera isterica in perioada aia si nu mi-am dat seama cu cina ma marit maca-te-ar Spitalul 9 sau Sfarsitul Lumii ca acum ai dat in isterie, ai masina rosie si chelie, inregimentatule-n statistici….
la nunta se streseaza mireasa.dupa, sotul.doar ca nunta dureaza in general o zi, casnicia, deobicei mai mult.si palre mult mai mult.
mda, toate miresele-s isterice, e drept! da’ numa’ prima data, adica la prima nunta. la a doua, trece isteria, confirm. de la a treia incolo…stie cineva?! poate liz taylor sau bahmu.
Tema e generoasa si vreau sa va spun si eu o parere, ca om batran, trecut prin multe : cauza nr.1 a isteriei la mirese este pierderea virginitatii in “vazul” lumii! Toti se uita la mireasa ca la o victima perversa : saraca, o sa piarda ce are ea mai de pret da’, fraiera, vad ca-i place, abia asteapta! Nu mai spun ca, spre dimineata, cine nu s-a tuflit total abia asteapta sa hahaie cand vine mama soacra cu cearsafu’ inrosit! Evident ca acest gen de isterie este unul constructiv (stresant dar constructiv) Mai exista si isteria vinovata, atunci cand mireasa nu mai e virgina din diverse motive!
Cred ca totul e, acum, foarte clar!
Ma scuzati, revin pentru ca mi-am dat seama cu nu v-am spus de unde stiu eu cum sta treaba! Deci, aceste informatii mi le-a furnizat bunicul meu, fost husar in armata austro-ungara! In ciuda argumentelor mele, cum ca lumea s-a schimbat, ca azi femeile nu mai sunt ce-au fost, bunicul o tine pe-a lui : nepoate, nimic nu se schimba!
he, he… dansul cearsafului.. am cetit si io prin carti.
se rezolva oricum, indiferent de starea miresei… cu un pui de gaina proaspat taiat …
Eu cred ca sunt isterice din cauza ca traiesc cu gandul la niste clisee care musai sa se intample intocmai si la timp.
nunta fara clisee nu cred ca mai exista… s-au casatorit deja destui pe pamant, in aer, pe apa, sub apa… poate si sub pamant astan-o mai stiu… deci unde sa te mai duci sa ca sa fi original? in cosmos da tb sa faci putin economie la bani, noroc cu simona si schema ei de reducere a cheltuielilor
totul e confectionat din clisee : dansul gainii, furtul (miresei), spartul (de apartamente joia si virginii/nele in noaptea nuntii), saru-mana la nasi (vezi Vladesu si Boureanu), ultima noapte de dragoste (Camil P.), intaia noapte de razboi (maine noapte). etc. Banal, clisee.
inainte sa ma prind de ce sint miresele isterice incerc sa ma prind de ce vor femeiele sa fie mirese. eu cred ca daca li s-ar fi bagat de mici in cap ca ce fantastic o sa fie momentul ala din viata lor cind o sa prinda primu peste atunci ala ar fi fost marele lor moment de sarbatoare si ar fi fost isterice cind ar fi pus prima data mina pe undita.
heheee, de cand astept eu serialu’ asta!
@georgiana: am facut o selectie de doar 4-5 marturii, ca sa nu innebunesc lumea
Io am intrebat-o pe nevasta-mea si ea se jura ca eu am fost ala stresatu’ la eveniment, ea a fost extrem de relaxata. Se poate, in perioada aia aveam (alte) motive sa fiu stresat si or fi fost vizibile si in momentul cheie. Cat despre clisee, nunta noastra a fost atat de departe de cliseele pe care le stiu incat m-am obisnuit sa arat imagini foto/video, ca asa, povestita, nu ma credea nimeni
simona, rog pregateste-te si cu un serial referitor la soacre isterice … incep sa ma pregatesc pentru aceasta proba
@zana: hopaaaaa! se-nsoara ala micu?
banc preluat de la tiberiu lovin:
mirii in noaptea nuntii:
el: nevasta, nu vrei mai intai una mica?
ea:valeu,da’ ce ai doua?
da, da vrem serial cu soacre isterice- to be.
defalcat pe categorii : soacra mare şi soacra mică.
salutari, imi plac articole din seria ” de ce sunt miresele isterice”
am uitat sa precizez despre videoclipul drept bonus , groaznic sa se intample asta la nunta! cosmar pur si simplu!