Ia-ţi, mireasă, ziua bună…
2011 March 24 at 11:47 am
A apărut, ieri, la chioşcuri, Unica de aprilie, ocazie cu care public şi eu un text din ediţia de octombrie a anului trecut.
IA-ŢI, MIREASĂ, ZIUA BUNĂ…
Naşterea, căsătoria şi moartea sunt cele trei momente esenţiale din existenţa unui om. Dintre toate, doar cel de-al doilea poate fi “mai multe” şi tot el beneficiază de cel mai gălăgios tam-tam.
Pampoane, struţi, fetiţe vii şi urşi Panda
Dacă, în calitate de viitoare doamnă, îţi arunci ochii pe un forum de mirese, îţi pui mâinile-n cap. Afli că pamponul ăla cu care se leagă scaunele trebuie asortat cu chiloţii mirelui, că sunt la modă penele de struţi pe mese, că dacă nu cumperi, cu 1 euro bucata, câteva mii de fluturi îngheţaţi, nu-i pui la dezgheţat şi nu le dai drumul către libertate, la ieşirea din biserică, s-ar putea să înceapă să te bată după ce te ia de nevastă, că nu mai e trendy să-ţi pui pe cap o coroniţă de flori, ci de-a dreptul un ghiveci, că pe mese poartă noroc să amplasezi câte-un ursuleţ Panda, că pe maşini nu se mai lipesc cu bandă adezivă baloane şi păpuşi, ci, vorba unui amic, fetiţe mici, vii, şi tot aşa. Sigur, unele dintre cele de mai sus sunt invenţii de-ale mele, dar nu-s prea departe de adevăr. Iar, după ce le afli, îţi cam vine să-i dai inelul înapoi.
“Dacă nu faci horă-n faţa blocului, eu nu mai vin!”
Te decizi, totuşi, să faci nuntă, să ţi-o organizezi pe cont propriu şi să zici “pas” penelor de păun, pampoanelor asortate cu izmenele mirelui, rochiilor de mireasă cu mult sclipici şi cocurilor cu 7 etaje. O nuntă simplă şi elegantă ţi-ar plăcea. Circul începe imediat după ce ai fixat data. Te sună bunica să te implore să n-o faci în mai, fiindcă ştie ea că nunţile de mai nu rezistă trecerii şi intemperiilor timpului. O muţi în iunie, că, na, nu poţi să-i rezişti bunicii. Urmează telefoanele de la părinţi: “Nu se poate să nu-l invităm pe Icsulică. E vărul tău de-al 18-lea, cu care ai copilărit!”, “Cum adică am copilărit? Nici nu-mi amintesc cum arată”, “Ai copilărit o dată, un sfert de oră, la o onomastică a unui văr de-al patrulea, dar nu se face să nu-l inviţi, că se supără”. Îl inviţi şi pe Icsulică, vărul de-al 18-lea, îl inviţi şi pe fostul coleg de liceu al tatălui tău, cu care nu s-a mai văzut de la sfârşitul clasei a XII-a şi tot aşa. Urmează mătuşile: “Nu se poate să nu-ţi pui voal, cum să intri în biserică fără voal? Pur şi simplu nu se poate”, “Cum, nu vrei să te ia cu lăutari de-acasă şi să faci horă în faţa blocului? Dacă nu respecţi tradiţiile, eu nu mai vin”. Te decizi să anulezi. Din păcate, e mult prea târziu. Restaurantul e deja antamat, avansul plătit, invitaţiile trimise. Tot ce poţi să faci e să te impui vehement la faza cu voalul şi lăutarii. Apropo de restaurant, te sună o prietenă: “Auzi, dragă, da’ n-ai găsit şi tu un local mai mişto? Ştiam eu unul, de ce nu m-ai întrebat?”. De data asta, eşti pe cale nu numai să anulezi, ci şi să îţi închizi telefonul şi să emigrezi în secret. Dar e mult, mult prea târziu şi nu poţi să faci atâta lume să sufere.
“Tortul îl aduc ei sau îl luăm noi?”
Ziua Z începe la coafor, manichiură şi machiaj. Telefonul sună continuu, pentru ultimele detalii. Culmea, deşi toată lumea te anunţă că nu vrea să te deranjeze, eşti nevoită să răspunzi la cele mai stupide întrebări: “La ce oră e la biserică, că am uitat?”, “Auzi, pisi, tortul îl aduc ăia sau trebuie să-l luăm noi?”, “Iubita mea, te superi dacă nu mai reuşim să ajungem? Unchiu-tău are diaree, iar pe mine mă strânge o sanda. Te pup, iubita, casă de piatră, să fii cea mai frumoasă, vai, îmi vine să şi plâng, dintotdeauna mi-am dorit să te văd mireasă şi uite ce ghinion: nu mai pot să vin”. După slujba religioasă, deja te strâng pantofii de îţi vine să plângi. Îţi înghiţi lacrimile, că ai treabă: trebuie să zâmbeşti, să te pupi şi să faci frumos. Apoi, începe petrecerea. Dansezi, zâmbeşti, te pupi, uiţi.
Bilanţ
Câţiva băieţi supăraţi că n-au putut fura mireasa, fiindcă mireasa n-a vrut, bunica botoasă că n-ai avut flori pe maşini şi n-ai făcut schema cu scoaterea voalului şi punerea baticului, câteva domnişoare ofuscate că n-ai aruncat buchetul, ci l-ai dat cuiva anume, un invitat necunoscut supărat că nu i-au plăcut sarmalele. Altfel, a fost cea mai frumoasă zi din viaţa ta şi n-o s-o uiţi niciodată.
De obicei eu sunt invitatul necunoscut, dar să știi că-mi plac sarmalele.
am eu una buna buna de tot: sa ai nasul puuuutin umflat in ziua nuntii, pentru ca, dupa civila din ajun, ai ajuns, de-nervi-mai-in-gluma-mai-in-serios, sa te dai cu capul de o usa care s-a miscat si a ricosat in organul olfactiv. acele zile nu le voi uita niciodata, intr’adevar
…un alt anume invitat ca nu i-a placut muzica…(deh ei erau din Calarasi, nunta s-a tinut in Arad). Alta baba ofticata ca am avut rochie ivory nu alba. Si ma mai mir de ce s-a terminat totul cu un divort? (nu e gluma)
i-auzi ia, proaspătă de pe febeu
http://www.agenda.ro/news/news/1710/sfaturi-pentru-tanara-mireasa-la-1894.html
Din nefericire, eu sunt inca in faza de INAINTE, adica mai am 4 luni si ceva pana la fericitul eveniment, dar asa de bine m-am regasit in ce ai scris tu…
Sper sa fiu si eu tot la fel de multumita dupa nunta si sa imi amintesc cu la fel de mult drag de ziua aia. Casa de piatra si sa fiti fericiti.
Am vazut si nunti reusite (in poze) : http://www.ispwp.com/best-wedding-photography-of-2010-ispwp-1st-place-contest-winning-images.html
@ Gregorie Casa
stiu si eu pe cineva care merge pe la nunti, cu aceeasi…identitate ascunsa. important de stiut:
1) sa ai raspunsul pregatit cand te intreaba alt invitat ce cauti acolo, daca el e “din parte mirelui”, tre’ musai sa zici ca tu esti “din parte miresei”, ca doar de-aia nu va stiti.
2) sa nu ratezi momentul cand se anunta darul, ca sa poti iesi…la aer.
3) sa te intorci pentru prajituri, mai ales daca se dau si la pachet.
@Alexandra: bafta şi să ştii că ce-ai citit mai sus nu-i strict povestea mea, e un ghiveci la care au contribuit mai multe poveşti.:)
@coralie: mulțumesc pentru sfaturi.Să știi că rareori mă întorc pentru prăjituri, doar în cazurile în care mireasa nu s-a decis să fugă cu mine în lumea largă.
S-a furat mireasaaa!
Circul e direct proportional cu “finantarea” externa (parinti, socri ).
Cu cat contribuie altii mai mult, cu atat cresc si pretentiile :cearceaful,hora din fata blocului, cozonacul rupt in freza, acordeonist minoritar insotitor, papusa pe capota masinii, vinul lu’ tata, visinata lu’ soacra mica, prajiturile de casa ale matusii Veta,etc.
Cand o faci pe banii tai, se schimba foaia.
Stii filmul “Wedding crashers”? Am facut-o, cand eram in liceu!
pare incredibil, dar tipii s-au prins (la sfarsit 
), si totul a degenerat intr-o situatie identica cu un alt film, mai putin amuzant, si ma refer aici la “Reservoir dogs”, unde eu si un prieten eram legati pe cate un scaun in subsolul restaurantului si mirele + baietzii de baietzi se sfatuiau cum sa ne faca mai dureros. Spre deosebire de filmul lui Tarantino noi am scapat pana la urma _relativ_ intacti. Ma gandesc doar, cum o fi fost povestea asta din puctul de vedere al miresei? 
pacatele tineretzii…
Nu stiu ce sa zic , dar am o prietena care a anulat doua (!!!) casatorii cu 1-2 saptamani inainte . N-am intrebat-o niciodata de ce , ca e prea delicat subiectul , dar citind articolul tau m-am gandit la cateva motive .
Oricum , chestia cu doua casatorii anulate chiar inainte de ceremonie (cu invitatii trimise , rezervari – tot tacamul) , oricat de incredibila pare , e reala . Si au trecut si vreo 3 ani intre cele doua si a fost si cu doi logodnici diferiti .
si asa i-am multumit pe toti :):)
De ce nu s-a servit supa de gaina, de ce nu ai aruncat cu orez la biserica, de ce nu ti s-a furat papucul, de ce nu ai facut poze cu toti invitatii ca maimuta timp de 3 ore, de ce nu bagi muzica populara, de ce nu pui artificii pe tort, de ce na venit cu lautari dupa mireasa, de ce nu ai facut invitatii cu roz si floricele si matase ca erau mai faine, de ce ai pus flori naturale, de ce, de ce, de ce…
Pentru ca-i nunta mea, nu a ta, d-aia!
@Adi: mamă, ce nasol
cum singura spuneai, casatoria este singurul eveniment repetabil.sunt sigur ca de la a doua, a treia incolo, iese mult mai bine.nunta, nu neaparat casatoria.si-n loc de o zi de neuitat ai mai multe.
ia-ti mireasa ziua buna,
de la ma-ta ca-i nebuna
super! cam prin astea am trecut eu! si mai am si eu doua: cumnata nu sta ca e „proaspat“ divortata si se uita toata lumea la ea; si cumnatul pleaca pt ca o doare pe prietena lui burta. nu ca sint bune!
se poate si scandal post-nunta. matusa-mea de-a treia (da, exista) n-a mai vorbit cu mine de cind a aflat ca mi-am modificat rochia de mireasa facind-o mini si de restul, un bolero. si c-o port si-acum, in diverse ocazii – ca asta a fost si ideea, croita simpla si modificabila ulterior :P. ca ce, aia se tine ca sfintele moaste in ladoi si se mai scoate la nunta copilei ulterioare, ca asa-i traditia. care copila a aparut ulterior si sunt sigura ca mi-ar fi dat elegant cu ea in cap la ideea asta, de m-ar fi umplut de molii…
“Icsulică”! Vaaaiii….
Prea mult tam-tam si alergatura, batai de cap pentru cele mai cretine amanunte…totul se indeparteaza atat de mult de esenta evenimentului…dar daca asa e invatat romanul…sa faca nunta cu tot ce trebuie, ce conteaza ca pentru asta se baga in datorii pana peste cap…las’ ca isi scoate din banii de dar…Si totul pentru ca “asa se face”…sa fim seriosi…ceremonia in sine nu are nevoie de atatea obiceiuri tampite si conveniente stabilite de nu se stie cine. Te poti casatori pur si simplu, fara neamuri de a cinspea spita…n-ai ce te face uneori cu parintii, dar trebuie sa recunoastem ca si ei incurca uneori fiind atat de afectati de ceea ce zice lumea, incat…
Nu ştiu de ce se plange toată lumea că e greu, ca e stres, că aia-aia, că ailaltă. Mie unu’ mi-a plăcut atât de mult încât cred că am să repet experienţa.
doar cel de-al doilea poate fi “mai multe” şi tot el beneficiază de cel mai gălăgios tam-tam. Dar divorturile? Vad pe la tv chiar zilele astea niste despartiri cu mai mare tam-tam decat nuntile care le-au precedat.
http://www.sadanduseless.com/2011/02/awfully-photoshopped-russian-wedding-pictures/?sms_ss=facebook&at_xt=4d812149bee4435b%2C0
eu m-am maritat cu <20 de oameni, cu tot cu nasi, parinti/frati etc. si tot cu mutre si proteste a iesit… daca stiam ca tot nu scapam, mai bine ne dadeam in barci si faceam tam-tam
buna seara
incep tere
bre nea grigorie, nu puteai sa te abti si sa nu pomenesti de sarmale?
fuse a mea vreo 3 ani la munca afara, acu ceva timp, si , in tot acest timp, am mancat numai sarmale…parca erau intelese mamaile…o sapt una, urmatoarea cealalta…cate o oala maaaare,ori cu varza, ori cu vitza, iar copii mici, cativa anisori…nici nu se atingeau de ele…aveam pe sortimente in frigider, de o saptamana, de doua, de trei, galbene, galben-verzui, verzi…ca nu puteam sa le arunc, ca veneau babele in control…sa nu moara nepotii de foame…
acu sa nu vad sarmale nici daca ar fi invelite in foita groasa de aur…
Mie imi venea sa angajez pe cineva sa mearga in locul meu la nunta
din pacate nu s-a putut, dar am avut noroc ca a trecut. Repede!
Exista totusi si perspectiva vesnicului invitat la nunti:
Cand intri, la venire, te astepta mirii, ca scosi din cutie, cu sampania in pahare, de zici ca esti cel mai important din adunarea aia, apoi brusc, dupa ce te-ai pipait toata noaptea pe sub masa cu domnisoara de onoare, te trezesti ca se canta “Ia-ti mireasa ziua buna” si trebuie sa te cari acasa…evident fara domnisoara de onoare…si cu camasa pe dinafara eventual;
P.S. Si ca sa va provoc depresie…dupa 3 zile de la eveniment, constati ca domnisoara de onoare nici nu mai este asa de misto ca-n noaptea aia….
Aoleo maică, ce urât s-au uitat neşte neamuri la mine că n-am vrut să pun maneluri la nunta mea…
In perioada studentiei, nuntile erau ca o mana cereasca pentru mine, duminica asa pe la 3-4 dimineata cam pe la sfarsitul petrecerii, eu cu colegii de camera ne imbracam frumos si mergeam la cantina din complex unde se tineau de obicei nuntile. La intrare ne uitam dupa nasi sau parintii mirilor si ii intrebam frumos daca nu doresc sa hraneasca niste studenti amarati, in cele mai multe dintre cazuri eram poftiti la masa, drept recompensa le animam petrecerea care pe la ora aia incepea sa fie monotona.
Na-va de aici, nunta de nunta. Aveti rabdare pana pe la secunda 30. In ce priveste nunta mea, stiti cum se zic: despre morti, numa’ de bine
hmmm…nunta nu ar tb sa fie un moment de bucurie in care sa nu-ti pese de ceea ce zic cei din jur si sa fii fericit ca te casatoresti si ca vrei sa imparti aceasta bucurie cu altii? Si daca tu vrei sa te imbraci in blugi si tenisi si hanorac alb
ii numai si numai treaba ta??
anyhow, ffff cool blog si scrii ffff frumos
Hahahahhaahhahaaa! Am avut si eu o parte din necazurile de dinainte de nunta, dar le-am eliminat pe rand, cam pe toate. Am lasat lumea sa vorbeasca, dand impresia ca sunt de acord cu ce zic, si am facut cum am vrut. Ce n-am putut sa elimin? Persoanele pe care nu le-am vazut in viata mea, sau le-am vazut o singura data in 10 ani, dar era musai sa fie la nunta mea, ca au fost parintii/socrii la nuntile lor! Si a fost una cu care ne-am luptat din greu: socru’ a vrut formatie la nunta, ne-a prezentat una, ne-am albit cand i-am vazut: cu burtile mari, cu pantofi cu cioc (adica inca o data nr pe care il purtau), bluze de trening de la nike (obligatoriu!), si vroiau 1200 de euro – ca’s multi, si trebuie sa imparta! Doamne, ce-am mai tras! Am zis ca daca vin astia sa imi cante la nunta, eu nu rezist mai mult de o ora. Socru’ a incercat sa ne convinga, ca n-o sa vina imbracati asa, ca o sa fie frumos, ca baietii canta orice, ca’s buni.. etc. Pana la urma, a cedat! Bineinteles ca dupa nunta, s-au trezit cativa sa isi spuna of-ul: ca n-a fost destula muzica de un anumit gen, ca ospatarii se uitau dupa muste, ca trebuia sa fac nu stiu ce, nu stiu cum, nu stiu cand…. Le-am multumit pentru prezenta si pentru observatii si le-am spus ca la urmatoarea nunta stiu cum sa ma prezint. Si le-am dat alt subiect de discutie :)))))
La mine-n neam nu scapi, daca nu vii, trimiti plicul obligatoriu
La mine a fost cool fată tu!
Al meu a zis că fără dar, aşa că a fost pe finanţarea noastră, sub 20 de persoane, taica popa m-a lăsat în costum (dar să fie cu fustă lungă domnişoară, vă rog frumos).
Aşa că toată lumea a fost nemulţumită în mod egal:
- eu că n-am avut nuntă cu 200 de invitaţi şi că pe urmă a trebuit să vină gaşca lui la noi acasă ca să mai bea nişte vin de la ei şi să se mănânce prăjituri de casă
- el că a trebuit să danseze
(pe naşi n-am avut coaie să-i întreb_
- mama şi cu tata că: n-am avut rochie de mireasă, a fost prea din scurt, prea mulţi de la el, iar eu am plătit tot
- socrii: că a fost în alt oraş şi a trebuit să se deplaseze la mama dracului
- invitaţii că a ţinut prea puţin
ALTA NU MAI FAC!
CE TARE E AIA CU SFATURI ..MIREASA 1864 ….
VORBA LU INNA … O MA GAAA