Povestea lui Andi
2011 March 31 at 11:00 am
Ce veţi citi mai jos este povestea unui tânăr de 25 de ani, scrisă de unul dintre prietenii lui. Nu-l cunosc pe Andi, ştiu doar că în momentele astea se luptă să-şi salveze viaţa.
Totul a inceput de la o chestiune relativ minora. Mici dureri in partea dreapta, langa coasta, de care se vaita mai in gluma, mai in serios si o zi intreaga de ajutat o persoana in a cara cateva frigidere au dus la o vizita la spital. A primit un raspuns rapid si ferm:hernie abdominala.Doctorul l-a calmat si i-a spus ca e nevoie doar de o minora interventie chirurgicala si va scapa rapid.Asa ca nu la mult timp,a avut loc operatia la Spitalul Judetean din Ploiesti.Din pacate,graba sau siguranta doctorilor i-a determinat sa nu mai faca ecografie inainte de operatie. Am ajuns in fuga la spital,iesisem de la scoala si eram sigura ca o sa il regasesc pe Andi,cel care glumeste,plin de energie pozitiva.Am gasit-o in schimb pe mama lui plangand.”Ceva nu e bine”,mi-a spus si atunci am stiut ca lucrurile se vor schimba.
Dupa analize,atat la Ploiesti,cat si la Spitalul Clinic Judetean Nr. 1 din Timisoara,a venit si rezultatul biopsiei.Asa s-a facut ca, inainte de ziua lui de nastere,inainte sa implineasca 25 de ani,doctorii au pronuntat niste cuvinte mult prea grele pentru orice om:este cancer.De fapt,diagnosticul este mult mai complex decat atat.Ficatul lui,desi nu este cel al unui fumator sau al unui alcoolic,este afectat de ciroza.O hepatita B,nedepistata,pe care o avea de cand era mic,este de vina.Toti anii ce au oferit acestui om atata fericire si veselie au tinut ascuns un groaznic cosmar.
Andi este diagnosticat cu ciroza hepatica virusala HBV compensata, hepatocarcinom de lob hepatic stang si tromboza de vena porta stanga.
Poate ca par prea multe detalii,insa sunt prea putine pentru a intelege prin ceea ce trece.Acum, Andi are nevoie de un transplant de ficat.Nu se poate face aceasta interventie in Romania deoarece ar insemna o lista de asteptare care,in conditiile afectiunii lui,nu ii ofera nicio sansa,iar aparatura si resursele necesare recuperarii sale -incomensurabil de importante- nu sunt disponibile in momentul de fata la discretie pentru pacienti in tara,fapt ce reprezinta un risc mult prea mare, timpul lucrand acum impotriva lui. Asadar,sansa lui Andi este in Germania,unde doctorii sunt convinsi ca il pot opera si il vor ajuta in recuperare astfel incat poate peste luni bune, el sa inceapa sa se refaca.Fireste ca exista un “dar”…Si acest dar este egal cu o suma de bani uriasa, necesara operatiei si al tratamentului de refacere, acest dar valorand 150.000 de euro. Sunt foarte multi bani pentru Andi, dar nu o suma imposibila pentru noi toti, ceilalti care ii suntem alaturi. Doar ca avem nevoie si noi la randul nostru de speranta si rugaciunile dumneavoastra, si orice fel de ajutor ne puteti oferi.
Mi-e dor de Andi care isi cauta,ca orice absolvent de Politehnica in perioada asta,un loc de munca,cu care imi faceam planuri de viitor ,mi-e dor de Andi care nu sufera din cauza durerilor,care nu se chinuia sa se odihneasca sau sa manance.Mi-e dor de Andi jucand baschet,de Andi care incerca sa ma invete sa dansez chiar daca stie ca sunt lipsita de ritm.
Nu pot decat sa va rog sa actionati asa cum considerati dumneavoastra, gandidu-va, chiar si pentru o clipa la ce ar insemna sa treceti printr-o astfel de situatie. Sansele ca el sa fie bine sunt foarte mari, insa depind enorm de cei din jur. Cu tot riscul de a ma exprima cliseic, orice ajutor reprezinta o sansa in plus ca Andrei Teodoroiu sa se vindece.
Mai multe informaţii puteţi afla de aici.
De ajutat, puteţi ajuta în felul următor:
Trist e ca toate bolile nasoale pornesc de la chestii minore pe car ele ignoram pana cand este aproape prea tarziu.
@Gerhald: aşa e, dar, pe de altă parte, dacă nu le-am ignora, ar trebui să stăm numai pe la doctori:)
nu vreau sa par cinic.sunt insa mii de tineri , chiar copii, cu cancere avand diverse localizari.greu de spus care ar fi criteriile dupa care unii trebuie ajutati mai mult decat ceilalti.cat despre interventia chirurgicala din germania trebuie sa ne gandim la cateva lucruri:nimeni nu poate afirma ca o interventie chirurgicala va fi o reusita, nu se plateste doar operatia ci si o multime de tratamente ulterioare, si acolo se sta la coada pentru un organ- chestii de compatibilitate, numar redus de donatori, numar mare de solicitari.trist dar adevarat:multe boli grave, unele greu tratabile , vindecabile sau nu.unii solicita ajutorul semenilor, altii nu.unii isi epuizeaza in totalitate resursele economice proprii inainte de a cere sprijin altii isi conserva resursele dar solicita ajutor.trecand peste tristetea pe care ne-o produce un semen aflat in suferinta, este extrem de greu de hotarat care ar fi ordinea in care acesti oameni ar trebui ajutati.iar cel mai important suport financiar trebuie sa vina de la casa nationala de asigurari de sanatate si suplimentar de la guvern prin ministerul sanatatii, exista fonduri cu aceasta destinatie.completarea fondurilor se poate face de la ceilalti oameni.
Imi pare rau pentru Andi dar aici e acelasi principu ca atunci cand dai bani pe strada cuiva. Din banii stransi pentru ca 10 romani sa faca operatii extrem de scumpe (chiar ridicol de piperat de scumpe) in Germania sau Austria sau nustiuunde in alte spitale din Vest, se putea face un centru medical privat la noi, de care sa beneficieze in viitor mult mai multi romani incapabili sa decarteze 150 000 de euro.
Ganditi-va bine la asta! Nu am vazut nici o campanie pe nici un blog unde sa se stranga bani pentru infiintarea vreunui spital sau centru de tratament privat!
Donati pentru Andi si pentru ceilalti dar cand veti avea chiar voi nevoie de bani, sperati ca si altii vor dona ditamai suma si pentru voi.
Numai daca nu cumva exista un centru de tratament in Romania unde ati contribuit chiar voi cand erati sanatosi si de care puteti beneficia aproape gratis…
Poate nu stiai ca exista si la noi in tara Centrul de Chirurgie Generala si Transplant Hepatic de la Fundeni, unde sunt 300 de oameni pe o lista de asteptare.I s-a spus sa vina cu donatorul de mana. Din pacate, timpul lucreaza in defavoarea lui. Andi nu are timp sa astepte si statul nu ajuta, asa ca oameni buni, puneti-va in situatia lui si a familiei.Voi ce ati face? Disperarea si neputinta parintilor nu pot fi descrise in cuvinte.Cine poate, sa doneze pentru Andi si pentru toti ceilalti care au nevoie.
Nu va impiedica nimeni sa donati pentru centre mai bine dotate aicea, in Romania.
Nu va impiedica nimeni sa faceti toate demersurile pe care le considerati necesare (lobby, ca tot e la moda, reclamatii, petitii, demonstratii de strada, lupta de guerilla ,greva fiscala, sau -de ce nu?- plata impozitelor restante … orice, tata, orice!) pt.a determina Casa Nationala de Sanatate sa-si faca datoria.
Da’ hai sa-i ajutam, macar cu putin, cu cat de putin, pe oamenii astia in nevoie. Acum, nu altadata!
Din cate se stie ficatul este singurul organ regenerabil din corpul uman asa ca o solutie extrema poate sa fie sa caute un donator compatibil cu el (mama, sora, frate, tata) care sa fie dispusi sa doneze jumatate de ficat pentru el. Dupa donatie ruda nu o sa fie in incapacitate foarte mult timp, asa ca este o solutie finala in caz ca altceva nu functioneaza….
@CC: in cazul asta ar trebui sa nu mai donam pentru nimeni pentru ca e greu sa ne decidem care caz “merita cu adevarat” si sa nu mai depunem niciun efort. Sa stam linistiti pe spate pana cand vom obtine de la casa de asigurari sau de la stat banii..
Buna,
Numele meu este Irina.Sunt prietena cu Andi.Il cunosc,il iubesc.Ideea e ca nu e nimeni obligat la nimic.Este de datoria noastra,a prietenilor,parintilor si tuturor sa incerce.Cum sa va spun..nici eu nu am mai donat niciodata dar am avut o satisfatctie imensa dupa ce am donat online banii pe care ii mai aveam pe card in ziua cand s-au deschis conturile.Poate pentru ca e prietenul meu sau poate nu.Intr-adevar nimeni n-are cum sa va asigure de nimic,practic mergem pe incredere iar cei mai multi spun ca in Romania nu exista asa ceva.Pai d-aia suntem atat de “low”intr-un fel.Pentru ca ne-am pierdut increderea in noi si in lumea de langa noi.Andi are nevoie de ajutor si suntem dispusi sa-i oferim oricui sansa sa-l ajute pentru ca are viata in el si orice viata merita traita pana la capat.Iar capatul lui Andi cu siguranta nu este aici,chiar daca nu noi decidem asta dar o simtim.Am apelat la fundatii,la Ministerul Muncii,la persoane juridice..dar daca toti ar spune ce a spus Pardaf.ro si CC..unde am mai ajunge.Va multumesc celor ce ne inteleg si imi cer scuze celor carora cred ca indraznim.Sa va bucurati de toti prietenii pe care ii aveti oricand.