În cât timp îşi revine IQ-ul?
2011 April 5 at 2:47 pm
Bun. Mai trecură 7 zile de când vă anunţam că nu mai fumez de-o săptămână. Rezultă că am deja 2 săptămâni de când n-am mai băgat ţigări în mine. Iuhuuu! 
Aşa cum îmi repet în fiecare dimineaţă, sunt foarte fericită să nu fumez, îmi este foarte bine şi nu vreau să mă mai întorc niciodată la obiceiul de a fumega ca o locomotivă. 
Pe bune.
Au trecut zilele de coşmar în care mă trezeam dimineaţa întrebându-mă în a cui viaţă sunt, în care turbam de inadaptare la traiul fără ţigări şi mă întrebam dacă o să mă obişnuiesc vreodată cu ideea de a fi nefumător.
Au trecut – sper! – şi zilele cu draci şi irascibilitate peste limite. Despre ele o să vă povestesc într-un post separat, pentru că au fost în egală măsură infernale şi amuzante şi merită abordate separat. Plus că poate n-au trecut şi tre’ să mai adun experienţă şi anecdote. 
Ce n-a trecut, ci doar s-a mai atenuat, e sentimentul că sunt proasta proastelor proastelor, incapabilă să facă mai mult de o sinapsă la juma’ de oră şi să se concentreze mai mult de 2 secunde consecutiv. OK, în primele zile, dacă-mi dădeai trei cuvinte (să zicem “Ana”, “are” şi “mere”) şi-mi cereai să alcătuiesc cu ele o propoziţie, n-aş fi fost capabilă. Acuma pot s-o fac, uite: Ana are mere! 
Dar, dacă-mi ceri mai mult de-atât, e jale. Jale, nenorocire, chin. Nu-mi vin cuvintele, nu se leagă frazele, de idei nici nu mai vorbesc, n-am mai avut una de două săptămâni şi-o zi, nici nu mai ştiu cum arată, risc să-mi vină vreuna şi să n-o recunosc, să nu mă prind că-i a mea şi s-o ignor…
Ştiu că o să treacă şi că voi redeveni ce-am fost. Dar când?? Când??? Voi, ăştia care v-aţi mai lăsat de fumat, aveţi idee cam în cât timp îşi revine IQ-ul la normal?
Cam dupa 6 luni. In timpul asta se oxigeneaza creierul
Never?
cum după 6 luni??????? cum never???????????????????
mie, personal, mi se intimpla destul de des sa ma simt blocata, afazica si neinspirata (de multe ori si in gesturi, nu numai in cuvinte) dar cred ca face parte din conditia umana… Welcome to sane lucidity!
Din punct de vedere medical, se pare ca in perioadele de dezintoxicare (de orice substanta) percepi totul amplificat asa ca take it easy pina te reconfigurezi.
Fată dragă după 5 ani se curăţă plămânul! E bine că ai avut ambiţie 2 săptămâni, înseamnă că ai depăşit prima fază! Urmează faza a doua: îngrăşatul! O să pui cam 10-12 kg, dar nu te speria că oricum arăţi slabă în poză, aşa că vei arăta mai “impozantă”! IQ? Nu ştiu că nici io nu-s sănătos!
@Olivia: adică s-ar putea să nu fiu chiar făcută grămadă, ci doar aşa, mai prostuţă un pic?
Ana are țâțe.
@gri64: asta cu îngrăşatul e exclusă, deoarece mănânc mai puţin
Jamais, jamais…
SImona, mărturiresc, am avut și eu probleme când m-am lăsat de fumat. Nu puteam să mă privesc în oglindă fără subtitrare.
După un sezon, două, mi-am revenit. Acum pot să mă privesc în oglindă chiar și în rezoluție HDTV 1080p.
Dacă tot n-ai idei, mă lași să scriu eu o lună în locul tău? Ca să nu zici că-s egoist, mai accept doi parteneri aleși de tine. Vom posta cu rândul. Îți dau voie să faci mișto și să împroști cu acid la postările mele. Fac cinste.
@Simona: dupa 3 saptamini ar trebui sa incepi sa te simti mai mult prostanaca decit gramada si pe urma din ce in ce “mai prostuta un pic”
La mine, lasatul tigarilor a fost conditionat de prima sarcina. Asa ca, ce pot sa zic, doua dintr-o lovitura. Nu cred sa-mi mai revin vreodata. Se mai zice si ca primul copil tampeste. Nu stiu ce se mai zice la urmatorul. S-o zice ceva, da cine sa mai si citeasca?
Acum, pe bune, cand o sa treci peste o zi in care nu te vei mai minuna ca n-ai pus tigara in gura, o sa stii ca balanta s-a echilibrat si ca esti aceeasi femeie… ceva mai sanatoasa, mai frumos mirositoare si cu speranta de viata mai mare.
Felicitari si succes!
Îmi amintesc perfect de senzaţia asta, cînd m-am lăsat prima oară de fumat. Cred că o vreme am monitorizat atent fenomenul, cum faci tu acum, apoi probabil m-am gîndit din ce în ce mai puţin la cum ideile mele creative se developau pe măsură ce ardea ţigara şi, în cele din urmă, mi-am recăpătat fluenţa în gînduri. N-aş putea spune cu exactitate care a fost momentul în care m-am “curăţat” total de dependenţa gestuală, dar bag mîna în foc că, la jumătate de an după ce m-am lăsat, nu mai aveam nici pe dracu.
Ştiu că asta cu lăsatul “prima oară” sună aiurea, I’m working on it.
Eu, care lucrez pe unde lucrez, am o conceptie. Aceea ca e destul ca avem o viata agitata, cateodata conditii de lucru grele: stress, lipsa luminii naturale, lipsa oxigenului, surmenaj, etc., nu prea mai e cazul sa ne si ajutam singuri cu vicii cum sunt fumatul si alcoolul in exces. Trebuie sa mancam cat mai sanatos, trebuie sa bem cumpatat, dar in ce priveste tutunul, chiar n-avem de ce sa-l folosim. La fel ca orice viciu, trebuie “utilizat” cu masura. In cazul tutunului, o tigara de foi sau un trabuc la un coniac e suficient, ti-ai facut pofta. Multu succes, si sa nu te mai apuci niciodata de fumat!
Sa intelegem ac textulpe care l-ai postat e fabricat inainte de a te lasa de fumat si tinut la saramura pana cand cineva te-a anuntat ca e cazul sa il postezi?!
Eu m-am lasat de fumat de aproape 9 ani si dr meu m-a anuntat ca mai am aproape 7 ani pana sa ma curat de tot ce am bagat in plamani
“Pierdut IQ. Il declar nul.”
Intre 3 si 4 ani. Poti incerca aici:
http://www.iqtest.dk/main.swf
Pui si print-screen la urma, da?
(acuma serios, daca nu-l stii, testul ala cred ca e cel mai bun care se poate gasi pe net). Vezi ca dureaza vreo 40 de minute.
M-ai banat???
IQ-ul nu-mi amintesc sa-l fi pierdut odata cu tigara.. bine, aici n-ai de unde sa stii daca am ce pierde sau nu
In schimb despre “lupta” iti pot spune ca greul cel mai greu a trecut insa iti va fi moderat de greu in primul an. Intotdeauna vei ramane o fosta fumatoare, nu nefumatoare si trebuie sa nu lasi garda jos. Tata nu mai fumeaza de 20 de ani si imi mai spune uneori ce ii arde buza dupa o tigara
@catalin: ai intrat in spam din cauza link-ului
Hmmmm… La mine a fost mai simplu… N-am trecut prin chinurile “de dupa” pe care toti cunoscutii le reclama… Momentul renuntarii a fost atat de puternic incat a doua zi nici nu mai puteam suporta mirosul de tutun.
Eram studenta… Si alpinist incepator.
In noptea de dupa o sesiune am plecat cu un grup de vreo 12-13 impatimiti din Club Alpin Universitar, la munte…
Postavaru. Piatra Mare. Prapastia Ursilor.
Eu – secund. Un prieten – cap.
Eu fumasem toata sesiunea. Cand am ramas leftera, am fumat orice gaseam la prieteni.
Asadar, dimineata in traseu. Surplombe, prize friabile, pitoane vechi aproape scoase de ploi si zapezi.
Porneste capul in escalada. Eu il asigur de la baza traseului. Il vad pana cand trece de surplomba, apoi doar il aud cand a ajuns sus. Foloseam aceleasi semnale acustice ca si speologii: un strigat scurt si puternic pentru victorie si sase strigate pe minut pentru a semnaliza un pericol.
Incep sa urc si eu. Capul ma asigura de sus. Eu eram sub surplomba, deci nu ma vedea deloc. Trec de prima surplomba si apare alta. Acum pierd contactul vizual si cu prietenii de la baza traseului. Ma prind de o priza care se desprinde din perete si trage dupa ea alti cativa bolovani. Imi dau seama ca pana jos mica desprindere se poate transforma intr-o avalansa de pietre si dau sa semnalizez acustic pericolul prietenilor de la baza. Dar… stupoare! Gatul meu greu incercat de diverse feluri de tutun nu vrea sa scoata niciun sunet. Incerc din nou. Nimic. Atunci, cu lacrimi m-am rugat si am jurat ca daca niciun prieten nu va fi lovit din cauza mea, niciodata in viata n-am sa mai pun tigara in gura.
Binenteles, am miscat coarda in semn de rapel capului si am coborat imediat sa vad daca toti sunt bine.
Rugaciunea mea fusese auzita chiar in clipa aceea si nimeni nu patise nimic.
I-am gasit pe toti sub surplomba, de parca ar fi auzit semnalul meu mut.
Ce se intamplase? In momentul declansarii micii avalanse de pietre, un prieten de la baza vazuse o formatiune ciudata de roci sub surplomba si toti s-au dus s-o vada de aproape.
Ziua aceea este ziua in care m-am lasat de fumat o data pentru totdeauna.
De cand am realizat ca pun in pericol viata prietenilor mei din cauza unui obicei prost, chiar si adierea firava a mirosului de tutun in aer liber imi este gretoasa si de nesuportat.
Dar ia gandeste-te ca iti pui in pericol propria viata… Ca in mod voit si constient te sinucizi. Nu vezi cum incepe sa se desprinda piatra de care vrei sa te agati?
Stii? Avalansele nu se aud asa, ca in filme… Vuietul teribil se raspandeste de jur imprejur in ecouri si nu stii de unde vine pericolul. Iar cand iti dai seama, de cele mai multe ori e prea tarziu…
Cat despre IQ… Esti la cote inalte. Iar tutunul nu are niciun merit pentru asta.
daniela.
Doamna Simona, vă rog io frumos, nu-l lăsați pe bărbosu ăsta să scrie postări p-aici. Păi poate el să scrie despre ”Când ajungi să faci duş în chiuveta de la bucătărie” la fel de frumos ca dumneavoastră? Pfu!
poţi să te dai cu trenu cu capu atîrnat pe geam afară şi cu gura deschisă să ţi se oxigeneze creieru mai repede. dacă prinzi un intercity mangalia-satu mare recuperezi aproape 14 minute din alea şase luni. succes!
@daniela: foarte frumoasă povestea ta. mai faci alpinisim? uite un post care o să te intereseze: http://www.simonatache.ro/2011/03/31/ce-face-alpinistul-alex-gavan-la-ora-asta/
@delia: 14 minute? super. acuma mă duc, mersi
Simona, ai simptome de gravida, ce mai!
Baga apa!
Muuulta apa!
Rauri de apa!
Se pare ca celulele au nevoie de apa ca sa scoata fumul si nicotina dintr-ânsele.
Ca si creierul are nevoie de apa ca sa nu se dezhidrateze (eu m-am râs cand s-au apucat specialistii sa-mi explice, am crezut ca fac bancuri, dar ei erau seriosi, si – la modul general – complet lipsiti de simtul umorului).
Tu ai nevoie de apa ca sa ai senzatia ca ai ceva de facut. Desi, la un moment dat, te cam paleste-un dor sa le-o torni oareundeva specialistilor astia in lasat de fumat.
Multumesc frumos.
Dar am ramas cu cateva apucaturi bune din experientele mele pe munte. De exemplu, am invatat ca urcusul ca si coborarea nu trebuie luate pieptis… Direct… Dintr-una… E mai intelept sa mergi serpuit. Obosesti mai putin si siguranta e mai mare. 
Apoi, niciodata un coechipier nu se lasa in urma. Daca unul nu mai poate, se opresc toti. Sarcina lui se imparte la cei mai puternici din grup. Sau se renunta la ea daca drumul e periculos si toti sunt obositi.
Da, stiu povestea lui Alex Gavan de la tine. Nu mai fac alpinism de vreo 20 de ani.
Mi-aduc aminte ca umbla o vorba printre noi: daca vrei sa cunosti cu adevarat pe cineva, ia-l cu tine la munte!
daniela.
Am fumat mult timp. Era una dintre marile mele placeri. Nu concepeam viata fara aceasta placere. Daca stiam ca tigarile mele sunt suficiente in permanenta aveam un sentiment de siguranta. Cand plecam de acasa nu verificam daca nu mi-am uitat cumva mancarea, cartea preferata, actele, apa deschisa ori lumina aprinsa, ci daca nu mi-am uitat tigarile. Erau o prelungire a degetelor mele, a buzelor mele. Nu puteam sorbi dintr-un pahar de ceva fara a avea o tigara aprinsa. Nu puteam citi ceva fara o tigara. Nu puteam scrie, nu puteam privi la un film, nu puteam purta o discutie la telefon ori pe viu fara tigara. Ma calma, ma relaxa, ma energiza, ma inviora dimineata la prima ora, pentru ca era primul lucru pe care-l faceam la trezire si ma adormea noaptea, fiind ultimul lucru facut inainte de culcare. Eram solidar cu prietena mea tigara de cate ori eram criticat ca fumez in casa, ori intr-un loc nepermis, ca-mi ingalbeneste degetele sau dintii. Preferam sa ies afara decat sa sting tigara. Era imaginea mea, blazonul meu si ma mandream cu marca preferata, crezand ca eu am fost un tip inspirat alegand ce e mai bun din tot ce exista. Aveam impresia ca in aceasta prietenie eu sunt cel ce domina si conduce. Le aruncam neglijent pe masa, fara a le pierde insa din vedere, le ofeream amicilor cu generozitate, le stingeam nervos in scrumiera cand ma enervam, sau inspiram cu nesat fumul cand eram satisfacut. Dar am observat ca prietena mea tigara incepe sa ma cam insele. Daca la inceput aveam o conditie fizica perfecta, de sportiv, ajunsesem sa-mi pierd suflul dupa numai cateva zeci de metri de alergare. Nu mai puteam scapa de galbeneala degetelor (si fumam cu filtru, nu”nationale”) incat tineam tigara intre aratator si gegetul mare, precum cei ce fumeaza”iarba”. Incercam toate pastele de dinti, toate solutiile de albire, pentru a scapa de ingalbenirea cauzata de tigari. Umblam cu pachetul de tigari intr-un buzunar si sprayul de gura in celelalt. Hainele miroseau a parfum combinat cu fum. Placerea se dovedea a fi un viciu. Observam ca nu eram eu cel ce domina in aceasta relatie ci tigara. Noaptea aveam insomnii si fumam doua trei tigari acum, nu una, pana adormeam. Dimineata la trezire binenteles ca aprindeam o tigara. Imi venea sa vomit. O aruncam si dupa un minut aprindeam alta. Reuseam sa scap de starea de greata cam pe la a treia incercare. Cand trageam mai cu pofta fumul in piept, ameteam. Semn ca oxigenul era insuficient in plamanii mei.
Vazand ca se ingroasa gluma am incercat sa renunt la fumat. Chiar din start era o lupta pierduta pentru ca si formularea spunea asta; “incerc”. Niciodata nu spuneam: ma las, ci doar incerc sa ma las. Mintea mea nu accepta viata fara tigara. Nefumatorii nu pot intelege asta. Aprinsul tigarii nu mai era ca asezatul la masa ori spalatul pe maini, gesturi voluntare ci era ceva necontrolat precum respiratul bataile inimii sau digestia. Ultima palma pe care am primit-o de la pretena mea tigara a fost intr-o dimineata, cand chiar am vomitat. Atunci am stiut cu certitudine ca e cel mai mare dusman al meu si ca nu pot accepta aceasta culme a masochismului.
Mi-am stors creierul gasind macar un singur lucru bun pe care mi l-a adus fumatul. N-am gasit.
Am hotarat sa ma las brusc de tigari incepand de la intai februarie(peste cinci-sase zile).
In tot acest rastimp am fumat asa cum fumam in ultimul timp, mecanic, dar ma gandeam la data de “intai” cu asa de mare incredere incat mi-am adus subconstientul de partea mea. La data respectiva dimineata nu am mai aprins nici o tigara. Nu a fost o zi asa de grea cum ma asteptam. Urmatoarea a fost mai grea. Si din ce in ce mai grele cele ce au venit. Nu mi-am aruncat tigarile ci le-am lasat in locurile unde se gaseau tot timpul: In masina, in baie, in dormitor, la serviciu.
La inceput am luat-o ca pe o competitie a vointei mele cu dependenta de fumat. Numaram zilele si ma mandream cu mine cand constatam ca a mai trecut una si inca una… insa era singurul lucru placut. Treceam prin momente teribil de grele. Nu se poate descrie ce simteam. Duceam mana la buzunar instinctiv, ma trezeam cateodata cu bricheta in mana, cautam cu privirea tigarile sau ma opream dintr-o activitate, stiind clar ca ceva lipseste. Ma trezeam noaptea cu o pofta de fumat ucigatoare. Adormeam numarand oi si toate vietuitoarele pamantului. Mi-am autoimpus sa nu recurg la nici o metoda traditionala ci numai la vointa. Nu am apelat la somnifere stiind ca inlocuiesc un rau cu altul. Daca in timp ce eram fumator ma gandeam doar sa-mi fac provizii si restul venea de la sine inconstient, acum trei sferturi din ziua mea ma gandeam la tigari. Cel mai rau era cand ma ridicam de la masa. Numai un fumator stie ce inseamna o tigara in acel moment. Dar greu era si dimineata la trezire si seara si cand citeam si cand eram cu familia ori cu colegii fumatori. Am fost de un milion de ori la o fractiune de secunda de a face gestul cu aprinsul tigarii. Nu am crezut ca pot trece peste unele momente si cand ma gandeam ca niciodata in toata viata mea nu voi mai aprinde o tigara mi se parea de neconceput. Traiam o senzatie din coplarie, la vro cinci sase ani, cand mama mi-a spus la un moment dat ca va veni o vreme cand ea nu va mai fi. Am simtit atunci un gol in stomac, primul in viata mea si aceasta senzatie m-a incercat in toate momentele de rascruce ale vietii. Acum mama nu mai e si simt acel gol de cate ori ma gandesc la ea, dar mintea mea a aceptat asta. Si multe pe care am invatat treptat, avansand in viata, sa le accept. Au trecut 5 zile , zece, treizeci….
Pana la vreo sase luni nu am scapat de tot ce insemna dependenta fizica, dar mai cu seama psihica de fumat. Apoi, cand credeam ca nu mai rezist, tentatia a inceput sa cedeze.
Ma gandeam la fumat din ce in ce mai rar, adormeam mai repede, ma trezeam fara acel gust amar si dupa ce serveam masa inlocuiam tigara cu un fruct sau un suc. Am omis sa spun ca odata cu lasatul de fumat am renuntat total la orice fel de alcool. Nu puteam concepe sa beau o bere fara a aprinde o tigara. Cred ca nici acum nu as reusi sa fac asta. Nu-mi pare rau decat ca a trebuit de atunci sa refuz in unele ocazii un vin vechi sau o bere rece, vara. Am inceput treptat sa inlocuiesc momentele grele in care nu-mi puteam muta mintea de la o tigara, cu unele mici momente de placere si multumire, cand observam ca dintii nu mai sunt galbeni, nici degetele, hainele nu mai miros si a trebuit sa renunt la sprayul de gura. Am inceput treptat sa fac miscare si mi-am recapatat conditia fizica. Am inceput sa dorm ca un prunc, de cum ma bag la culcare. Cu banii pe care-i cheltuiam pe tigari acum imi iau un suvenir, o carte , un tablou, imi ofer o excursie…
Incet incet organismul meu a scapat de depententa. Nu mai am nici o problema daca e un fumator langa mine. E interesant ca am unele vise in care fumez si e asa de vie senzatia ca dimineata parca am miros de tigara in gura cand ma trezesc. Acum nici macar nu ma deranjeaza un fumator langa mine (decat in spatii foarte mici, neaerisite) si cateodata chiar ma trezesc inspirand cu placere fumul din jurul meu. Asta dupa niste ani de la renuntarea la fumat. A fost cel mai mare test de autoverificare a vointei mele iar de cand am invins acest viciu mi-am putut controla vointa cum nu am reusit niciodata pana atunci.
Dar uite ca IQ-ul a revenit pe neasteptate la forma initiala, ca si in cazul sughitului care dispare fara sa-ti dai seama
Simona, n-ai treaba cu IQ-ul, lasa-l pe asta. Stai 1 an fara tigara, apoi va fi in regula, doar iti vei mai aduce aminte din cand in cand de el in vise. Hai ca se poate, fumatul e killer pervers, faci bine ca te lasi.
Simono, nu vreau sa te sperii, dar daca asta-i de fapt IQ-ul, atata cat e el? Si in perioada in care fumai era “pe steroizi”?
Lasand gluma la o parte, felicitari! Io nici macar n-am avut curaj sa ma apuc cum trebuie, uite ca tu te-ai si lasat deja
De doi ani si jumatate m-am lasat, brusc, fara o motivatie iesita din comun. Fumam 2 pachete pe zi. Si imi vine foarte des sa fumez in continuare.
Nu sint sigura ca IQ-ul meu si-a revenit, da’ stiu ca savurez cu totul altfel alergatul dimineata. Hai Simona, ca la asta cu sportul esti sensibila!
… Am fost şi eu de cealaltă parte a baricadei ( cea a fumătorilor) 10 ani…înţeleg ce stări te încercă le-am simţit şi eu…nicotina este o substanţă psihoactivă , adică o dată introdusă în organism, stimulează şi influenţează sistemul nervos deasemenea intensifică şi activitatea unor centri nervoşi din măduva spinării. Lipsa nicotinei infuenţează starea de spirit , percepţia şi chiar puterea de concentrare..dar nu pentru mult timp …în cazul meu starea de ”cvasi- confuzie” a durat 4-6 săpt.Sunt obiceiuri şi alimente care grăbesc ”eliberarea” de nicotina…dintre ele pot recomanda :consumă multă apa ajută, încercă să respiri profund măcar câteva minute pe zi , miscare în aer liber, consumă salată verde , ceai verde, lapte de capră (ajută la curăţarea plămânilor).Pfaa ce mult am scris ..gata eu cobor aici.Vei birui ! sunt convins.
Uite cum am rezolvat eu asta… Am inlocuit habit-ul tigarii (cu toate mecanismele lui de autoconfirmare a inteligentei) cu un altul, la fel de snob, de incarcat de traditie calofila… Eu, unul, beau ceai negru… Crede-ma, sa bei Earl Grey cu extra-bergamot, cand 99,9% din populatia lumii ignora existenta acestei minunatii, iti da brusc sentimentul ca esti al dracu` de destept… Daca nu merge asta, pipaie o pipa in timp ce vezi Tarkovski sau asculti variatiunile Goldberg by Glenn Gould… Serios, asta merge, pompeaza ceva exquisite culture, savureaza-ti elitismul, ignore `em all…
daniela: ai lav iu!
In 30-40 de zile vei fi ca noua-nouta si un pic mai mult, chiar.
Ieri am facut 1 an fara tutun si sunt mai destept cu 3 milioane. Lunar. IQ-ul isi revine.
cum m-am lasat de nefumat.
si de alpinism.
deci, dupa sesiune, cand nu fumasem nici macar un fum de la altii pt ca stateam singur in camera, m-a apucat durerea de masele.
era o plomba amarata, subplomba pe numele mic.
am hotarat sa escaladez durerea .
m-am repezit la priza friabila, adica incastrata in perete si, cu doua sarme, am incercat sa ii aflu potentialul, crezand ca voi transmit astfel un mesaj la superplomba dureroasa.
nasol, cazuse siguranta si ramasesem pe intuneric.
eram deznadajduit, nu aveam nici o coarda cu mine, pt ca, asa cum va spusei, locuiam singur cuc.
imi doream un piton, sa ma muste si sa scap de durere, dar de unde in capitala asa ceva?… ca aia pt alpinisti nu musca…doar inteapa sau , eventual ies din locul lor…
si uite asa m-am apucat de drumarit pe munte si nu m-am apucat de fumarit.
dar asta era acu multi ani, cand era m io mai tanar si iq meu nu era asa dezvoltat…acu, fara tutun a trecut de 13…
simona, cand iei trenul ala spre satu mare, opreste-te la busteni…
Felicitari! Daca n-ai fumat de doua saptamani, poti spune ca te-ai lasat de fumat!
Vreun an-doi poate ai sa mai visezi (in somn) ca fumezi si are sa-ti fie ciuda :(( , dar ai sa te bucuri cand te trezesti :))
In ce priveste “curatatul plamanilor” …intr-adevar, riscul de imbolnaviri grave asociate fumatului revine la nivelul riscului din alte cauze in cinci ani, dar depinde cand incep acesti cinci ani…cu cat mai repede, cu atat mai bine
Si inca un lucru: am facut un calcul, daca as fi continuat sa fumez din 2000 (cand m-am lasat) incoace, mi-as fi fumat banii din care mi-am cumparat masina.
Daca vrei o masina noua asa, prin 2020, ar fi o idee sa depui in banca lunar banii tigarilor. Si cand iti vine sa te reapuci, priveste extrasul de cont.
N-o sa te ingrasi din cauza renuntarii la fumat. Am verificat personal. Am pus doar 4 kg in 10 ani. (Pentru cei sceptici: daca m-as fi miscat mai mult, nu puneam nici atat.)
Felicitari, si succes in continuare!
Marius
P.S. Pentru “frecventa procesor” (efectul stimulent al nicotinei asupra creierului) merge sa bei ceai verde dimineata. IQ-ul nu este afectat (nici pozitiv, nici negativ)
si io mam lasat de fumat de 2 saptamani. beau apa si plang. beau apa ca in moartea ciutei de labis. iqul dupa c-um se vede e jos rau de tot am trecut la ala mai eftin de baza fara extraoptiuni. iq de supravietuire, instinct si reflex ca bruce lee… toate fetele sa apeleze la mine.
eu m-am lasat de fumat nepropunandu-mi asta! si a functionat perfect. ca nu-ti mai trebuie si tentatia lucrului oprit pe langa cea a nicotinei