Mâncând printre gunoaie
2011 May 25 at 9:38 pm
Dimineaţă, când plecam eu de acasă, învăluită în tradiţionala duhoare, maşina de gunoi staţiona în faţa blocului. Ce făcea şoferul ei, în cabină, în timp ce colegii deşertau de zor tomberoane? MÂNCA! Mi-a venit să vomit instantaneu. Eu nu puteam să respir de duhoare şi nu ştiam cum să mă-ndepărtez mai repede, iar omul ăla mânca liniştit şi senin. Tot aşa or mânca şi vidanjorii la locul de muncă? 
LATER EDIT: Cineva mi-a zis pe Facebook ceva halucinant: “Dar tu nu ai vazut niciodata medici ginecologi care mananca sau fumeaza in timp ce chiureteaza? Eu da”.
La Maternitatea Ploieşti a fost văzută această scenă, după ’89. O doctoriţă fuma, iar un doctor mânca un sandviş, în timp ce chiuretau. 
Related posts:
20 Responses
Post a comment
poate au o sală de mese, ceva…
Bine ca nu isi lua micul dejun direct din pubela, ca vorba vine – atatea lucruri bune se arunca. :))
Ah, deja s-a povestit, asa ca nu-i mai menţionez pe legişti. Cică ne obicinuim cu orice miros, în timp. Dar pe tine nu te impresionează bucătarii/cofetarii slabi? Adică lor nu le e poftă?
Simo, neah, ei sunt atat de obisnuiti cu mediul incat…. sala de mese ar fi departe si daca ar avea-o!
Hello!
Se pare că nu-s toţi la fel de privilegiaţi ca noi – ăştia de rând şi până una-alta mai trag şi ei o gustare + o duşcă, aşa la “locul de muncă”. Nu de alta, dar nu cred că au timp de restaurant! Şi noi mâncăm în pauze – chiar dacă e la birou! Mie unul nu-mi vine să vomit, mă gândesc la faptul că acolo o fi aerul mai curat în comparaţie cu vecinătatea locului de muncă!:p Cred că ar fi cel puţin ciudat să zică:
“Bă, ies din cabină şi azi mănânc la aer curat!”
Nu e de vomitat, zic şi eu!
Eu o fac des! Merele îmi plac!
ca sa ma bag si io in vorba:
de mancat poa” sa infulece, da cafeaua nu cred ca mai merge…
Vezi dacă te-ai lăsat de fumat… ți-a revenit mirosul. Naspa, nu?
a murit un somn de 100 de kile! Cred ca mirosea!
In anul 1 la medicina eu mancam la 2m de cadavrul pe care il disecam la orele de laborator, nu ma deranja mirosul de formol sau corpul de pe masa de langa mine.
In schimb cand vad unii oameni cum rup din paine si baga bucata de paine cu mana in sos mi se face rau instant
Profesorul la prima ora de disectie pe cadavru la medicina in anul I:
- Dragii mei, in meseria asta va trebuie un stomac de fier, altfel nu puteti practica medicina. Iata, spre exemplu, fiti atenti la ce urmeaza…
Apoi introduce degetul in anusul cadavrului si imediat il scoate si-l introduce in gura, plescaind si lingandu-l.
- Vedeti? Nu e nimic deosebit, va puteti obisnui… hai, care incearca sa-si invinga scarba si sa faca la fel?
Studentii sunt socati, unii se stramba, unii borasc, altii pleaca scarbiti, cateva fete lesina… In fine, unul mai tare isi face curaj si baga degetul in anusul cadavrului, il scoate si-l baga in gura, apoi se stramba si vomita.
Profesorul nu zice nimic cateva secunde, isi aprinde o tigara, trage cateva fumuri, apoi zice:
- Numai un stomac tare nu e suficient in meseria asta, va trebuie si un spirit de observatie bun. Eu am introdus degetul mijlociu in anusul cadavrului, dar am introdus degetul aratator in gura…
Ii mai practic asa, ii greu cu igiena.
dar, ca sa repet un comment de mai sus, tu nu ai vazut medici legisti care mananca in timpul autopsiilor? care si pun tigarea intre degetele picioarelor mortului/ei/utului? care se umplu toti de basici rosii cand vin prospaturi, fete sau baieti sub 20 de ani? (bancul cu degetele in curul cadavrului e vechi si probabil cel putin o data testat).
viva onanision.
pariu ca daca il duci pe soferul ala la voi la birou si te vede scriind la calculator i se face si lui rau?
e ca-n politică, după un timp te obişnuieşti cu mirosul …
Era o vară ucigător de caldă şi eu eram autostopist. Trebuia să ajung de la mama naibii la Bucureşti. Opreşte un camion aproape bengos: cabină dotată după ultimele tendinţe, snop de braduţi parfumaţi atârnând din tavan, dvd player cu Guţă HD, postere cu gagici, mâner cromat pentru sirena de băgat babele în boală, tăbliţă cu GIKU BOSU şi multe, multe alte lucruşoare pline de un farmec aparte. A urmat o oră şi ceva de cântec, joc şi voie-bună. Am ajuns, am coborât şi am observat cu uimire că cei din jur mă privesc cu ură combinată cu dispreţ. Camionul a demarat în ritmuri rahoveano-ferentariene trăgând după el, la câţiva metri (probabil din cauza diferenţei de viteze), o duhoare pestilenţial de pestilenţială datorată – cred eu- celor câteva văcuţe trecute la Domnul care se umflau liniştite la soare, in bena camionului. Le călăuzisem fără să ştiu pe ultimul lor drum: drumul spre Protan.
“când plecam eu de acasă, învăluită în tradiţionala duhoare”…
Fii mai atentă.
Am un prieten care e sofer pe o ambulata si vorbind acum ceva timp in urma, exact despre acest subiect, mi-a povestit ca intr-o seara a luat un betiv care fusese batut de pe strada si in drum ce mergea spre spital si-a luat un sandwich sa manance dar chefliul a venit peste el si a vomitat pe ceafa soferului. Eu am zis ca as fi borat tot din mine in urmatoarea secunda dar el mi-a spus ca dupa ce asistenta la sters pe ceafa in timpul mersului nu a mai fost nici o problema.
Sînt la fel de sensibil la mizerie, mirosuri neplăcute, mi-e greu să duc gunoiul vara, dacă văd vreun cadavru de animal pe undeva îmi vine să vomit instant, mi-e rău şi să văd rîme pe trotuar după ploaie, sau excremente de cîine ( să şi-i pupe sub coadă toţi proprietarii de cîini care-i scot pe stradă să-şi facă nevoile !!! ), etc.
Da, mediciniştii mănîncă sandwich-uri printre cadavre, la disecţii. Probabil omul se obişnuieşte cu multe, mai ales cei tari de stomac.
Apropos de asta, îmi amintesc o secvenţă din “Dosarele X”, gingaşa dr. Scully făcea disecţia unui cadavru, scotea, examina, cîntărea organe. În timp ce mie îmi cam venea rău şi mai şi cugetam la trista condiţie umană, ajunge ea la stomac: ” resturi de pizza, cu şuncă şi brînză, mmm, ce bună trebuie să fi fost…” Deci să-ţi vină poftă de mîncare văzînd resturile semidigerate din stomacul unui cadavru… Brrr…