La 3 ani, în căruţ şi cu suzetă?
2011 May 30 at 2:31 pm
Am văzut, la Florenţa, o imagine care m-a marcat: doi părinţi care-şi cărau fetiţele de vreo 3, respectiv vreo 4 ani, în cărucioare. Am rămas oarecum cu gura căscată. Cum să cari un copil de 4 ani cu căruţul, în loc să-l laşi să meargă pe picioarele lui? Între timp, am aflat că se poate şi mai rău. Că există copii de 4 ani încă dependenţi de suzetă şi chiar “copii” de 20-30, pe care-i duc mami sau tati la dentist 
. Şi-s întregi, adică nu au nici o problemă care să justifice ideea de însoţitor…
Voi ce ziceţi? Se poate chiar şi mai rău?
Related posts:
42 Responses
Post a comment
Trebe dusi parintii la doctor…
si in germania e la fel..mi se pare ok..asa fac pentru a nu traumatiza copilul
Dar copil care suge la tzatza ma-sii pana la 6 ani jumate ai mai vazut? Eu da.
http://gamesnet.vo.llnwd.net/o1/gamestar/objects/115022_main.jpg
da, sunt tot felul de cazuri. eu aveam 2 suzete, una normala si una mai rupta, pe care o foloseam doar sa ma gadil pe nas la culcare, dar nu mai stiu pana la ce varsta. in rest, da…mai sunt si tineri de 20-27-28 ani carora inca le cumpara mama lor inclusiv chiloti, nedorind sa iasa din aceasta stare comoda nici “copilul”, nici mama care nu accepta ca fiul/fiica a mai crescut. destul de trist.
In Finlanda vezi copii de 6-7 ani in carucioare. Motivul? Transportul gratuit pe mijloacele de transport in comun ale “ITB”-ului din Helsinki, Tampere, Turku, Lahti pentru mamele (sau tatii) cu copii in carucior.
Se poate. Există fetiţe şi mai mari dependente de suzetă şi pe care le duce daddy la stilist.
*oare asa de saraci sunt finlandezii?
Boc citi ani are?
3-4 ani e varsta inca acceptabila pentru Italia, tinand cont ca locurile de joaca pentru copii sunt amenajate la mare distanta de casa. Si deplasarea copiilor se face cu masina sau daca e mai aproape, adultii la pas vioi
, iar copiii in carucioare, pentru ca un copil de 3-4 ani daca parcurge o distanta mai maricica, cam oboseste si vrea in brate si decat sa-l cari in brate, il pui in carucior. Plus ca la intoarcere din parc sau din plimbare sunt obositi si iar vor in brate, asa ca ii pui in carucior. Cam asta ar fi motivul ! Chestie de locatie si de optica in logistica 
Suzetele? unii copii se dezvata mai greu. Acolo depinde de parinti si de fiecare copil in parte. Baietii sunt mai greu de dezvatat, fetele sunt mai precoce cand sunt mici.
Simona, iartă-mă că n-am reţinut tot citindu-te, tu ai copii? (Să nu crezi că e genul ăla de întrebare condescendentă, te întreb pt că nu ştiu de unde să încep).
Ce ai văzut tu nu e nici rău, nici anormal. Cum spunea cineva mai sus, copiii mici (şi la 3-4 ani tot mici sînt) obosesc destul de repede cînd fac chestii “de oameni mari”, cum ar fi mersul cu o destinaţie anume. Poate părinţii respectivi aveau ceva mai mult de mers, cu ambii copii, şi varianta căruciorului a fost mai bună decît să fie nevoiţi să-şi ia copiii obosiţi în braţe.
Cu suzeta iarăşi e foarte relativ. Dacă suzeta îi linişteşte pe copii, dacă le dă siguranţă, nu e aşa de rea. Copiii renunţă la suzetă (sau la animăluţul preferat, de care nu se despart) cînd sînt pregătiţi să o facă. Încercînd să forţezi momentul respectiv, poţi declanşa tot soiul de frustrări care au, pe termen lung, efecte mai nocive decît deformarea dinţilor. Faptul că aceşti doi copii aveau vîrste apropiate, dar diferite, poate fi şi el o explicaţie: copilul mai mare vrea să fie şi el bebe. Sînt toate chestii normale, părinţii respectivi e posibil să fie mai deştepţi decît alţii şi copiii respectivi e posibil să fie mai siguri pe ei, cînd cresc, decît cei care au fost forţaţi să se încadreze într-o presupusă “normalitate”.
Asta cu mersul cu mama de mînuţă la dentist, după 20 de ani, e cu totul altceva, e consecinţa unui stil de educaţie pe care nu îl recunosc în exemplul de mai sus.
Evident, totul e discutabil. Şi, evident, orice exces (chiar şi de dragoste) e nociv.
@Alexandra: ai dreptate. nu m-am gândit decât că un copil de 4 ani poate merge singur. nu mi-am pus şi problema că nu are cum să reziste cât un adult
cu cat copilul e mai atasat de suzeta, cu atat e mai greu sa o elimini. astfel amani si intri intr-un cerc vicios. iar ruperea ar fi foarte violenta sau traumatizanta, deci mai bine lasi sa-i treaca de la sine.
eu am fost terorizata de perspectiva asta si am reusit cumva sa evit atasamentul asta la fii-mea (de obicei accentuat la copiii care nu-s alaptati, cred). asa ca pe la 7 luni jumate am pitit toate suzetele si gata, aia a fost, fara vreo problema.
la faza cu carucioarele si eu am ridicat o spranceana la inceput dar m-am lamurit pana la urma. mai putin cand m-am oferit sa ajut un cuplu cu doi copii si incarcati de cumparaturi, fiecare impingea un carucior, sa urce 2 etaje la apartamentul lor, fara lift. credeam ca imi vor da plasele si ei se descurca cumva. nu! a trebuit sa le car pe scari plodul ce vreo 5 ani cu tot cu carucior, desi era treaz si capabil sa urce pe jos
in UK copiii stau in carut pana la 6-7 ani. nu stiu exact care este motivul, pote tot cel cu mijloacele de transport (in acelasi timp, unul din amicii mei englezi a stat si el in carut pana la 7 ani si asta doar pentru ca mamica a zis ca “oboseste copilu!”. presupun ca nu e caz unic si nici ca-i obliga cineva pe copchii sa stea in carut doar ca sa iasa mai ieftin la bilete. oricum, pana la 11 ani n-ar avea probleme). in orice caz, mi se pare dubios. si cred ca-i tembelizeaza. totusi, un copil de 6 ani nu rezista ca un adult, da’ rezista mai mult ca unul de 3 ani care ar vrea in brate dupa ce oboseste.
zic si eu.
n-am copii inca, da’ nici daca as avea nu l-as propti in carut pana la 7 ani, in timp ce eu ma uit la chiloti in magazin, el mesteca chipsuri dintr-o mana si darama un raft cu tricouri cu cealalta.
da nu te-ai gandit ca poate suzetele sunt cu arome, ca …chestiile alea pt oameni mari :
or fi cu arome de biscuiti, de napolitane, de orez cu lapte, cu aroma de lapte de mama…or fi !
ca daca erau cu arome de marijuana, de heroina, de tigari sau de etnobotanice, le sugeau aia mari !
in Franta e chiar ceva obisnuit…sunt copii de 4-5 ani in carut si cu suzeta in gura…e cel mai simplu pentru toti, parinti si copii…
Si mie mi s-a parut ciudat sa vad copii de 4-5 ani, chiar si mai mari, in carucior. La inceput imaginea asta imi dadea senzatia ca vad copii bolnavi, care nu se pot deplasa singuri, dar mai tarziu am inteles ca pentru mame este mai usor sa iasa in oras cu copilul in carucior. Poate ca e mai bine asa decat ca acele femei care sunt grabite si isi trag / “tarasc” copiii dupa ele.
In ceea ce priveste suzeta, cred ca alaptatul la san rezolva problema – are un rol deosebit de important in dezvlotarea psihica si emotionala a copilului, ca sa citez un articol http://calmens.ro/beneficiile-alaptatului.php
To each its own. De ce tre’ sa impartim lumea in rau si bun?
On-topic, da, in VEstul Europei copilul este mai oblojit. Asa sunt ei. Intrebarea e daca stiu ei ceva ce noi nu stim, sau… invers?
Simona dragă eu şi acum mai sug de la nevastă-mea! Am zis că numai până îmi cresc din nou dinţii, apoi mă las… îi arunc ţâţa de nu se vede!
Simona, mai bine vorbesti despre fotbal, cind vei fi mama, bunica vei intelege!
@neamtu: de acord, am şi recunoscut mai sus
pe naiba !
aia cu căruciorul mai treacă-meargă din diferite motive enunţate mai sus.
dar suzeta….
este inacceptabil şi complet nejustificat.
nu ştiu cine dracu a inventat-o, nu are nici un fel de beneficii pt sănătate.
copiii mei nu au avut niciodată şi, ca urmare, nu a trebuit să mă chinui să le-o scot.
şi apoi, mult mai uman arată un sugar fără suzetă decît unul care molfăie la ea.
la fel, căciuliţele alea stupide în plină vară sau cănd temperaturile sunt mai mult decăt plăcute corpului uman.
huooo
Si dacă te gandesti ca sunt șanse mari sa fi fost turiști si ca poate aveau deja vreo 15 km la bord numa in ziua aia pe jos… make sense huh?
In Spania ii pun pe copii pana la varsta scolara in carucioare si stau in bar cu ei… Draga Simona, sunt mama si ma infior la gandul ca fiica mea de 2 ani si 8 luni ar sta in carucior: mi-ar da impresia unui copil cu handicap, Doamne fereste… Au mult de mers pe jos? Toti au masini in Occident, nu se deplaseaza ei distante asa mari pe jos. Fata mea urca de manuta pana la etajul 4 fara probleme, pt strada i-am luat tricicleta si de-abia ma pot tine dupa ea…In Occident e vorba de comoditate. Nu-si iubesc copiii mai mult ca noi. Se iubesc pe ei mai mult…Cei care stau mai mult timp in Occident imbratiseaza in totalitate obiceiurile strainilor, bune sau rele. DAR nu tot ceea ce facem noi e gresit. Fata mea a avut suzeta pana la un an jumatate. I-am ascuns-o si-n 2 zile era ca si cum n-o avusese niciodata.
Sigur ca atunci cand toata viata copilului se petrece intre garsoniera si parcul din fata blocului, ce rost poate sa aiba sa ai carucior dupa 1 an. Si poti sa tii predici la toata lumea despre cum ai aruncat caruciorul la 1 an si gata, de atunci merge singurel tot timpul, puiul mamei cel voinic. Sau in varianta in care pune fundul din casa in scaunul de masina si dup-aia top afara din masina in Mall, la un KFC, la fel. Ce sa faci cu caruciorul?
Dar daca iesi din lumea aia inchistata de Piata Rahova/Mall Vitan si deschizi un pic mintea o sa gasesti ca uneori parintii aleg sa mearga cu copiii lor peste tot, cat e ziua de lunga. Vreau sa-l vad eu pe ala care taraie copilul fara sa-i dea posibilitatea sa stea jos sau sa se intinda si sa mearga non-stop o zi intreaga, ca sa-i ridic o statuie. Copilul merge 1-2 km, se mai aseaza o vreme, mai merge 1-2 km. Vizitezi un oras, un muzeu, o catedrala, intri la un film, la un restaurant.. te duci la un carnaval, la un festival, la o parada.. Toate astea se pot face impreuna cu un copil mic, daca ai un pic de intelegere fata de nevoile lui de a se odihni din cand in cand. Sau ma rog, in varianta autohtona depozitezi copilul la bunici si il iei la varsta scolara. Ah, si chestia asta cu “vai e copilul handicapat”.. Off ce dor nu mi-era de chestiile astea incuiate specifice poporului nostru drag.
Evident, ma numar printre nenorocitii din vest care “cocolosesc” copilul in carucior la 3 ani.
(Stiu, Simona, ca ai vazut greseala in rationament in urma cu multe posturi si am apreciat commentul.. Ma exaspereaza insa tot restul comentatorilor chiar dupa ce s-a explicat de ce..)
@smk, eu am fost in pub la un pint, asa cu copilul in carut. avad in vedere sa era liniste si nu se fumeaza, nu vad unde e problema
nici sa o car in brate atat nu ma simt in stare.
iar ieri am facut 10 km pe jos, la plimbare. for pleasure, nu din lipsa de masina. ma cam dureau picioarele la final, ce-i drept… fii-mea face un an saptamana viitoare si merge deja de vreo 2 luni, dar pe bune ca nici peste 4-5 ani nu ma astept sa faca fata plimbarilor mele pe propriile picioare
ma mir ca nu sugereaza nimeni sa lasi copilul la bunici daca ai drumuri lungi de facut
Simona, baga un bebe si vezi dupa; cu suzeta e ca si cu fumatul, numai ca astia mici le iau pe toate cum vin, se adapteaza din mers si le merge cu atit mai bine cu cit li se intimpla mai firesc
Cit despre mersul pe jos si nu in carut, depinde ce distanta ti-ai propus cu pruncul – sigur nu va dori sa bata mall-ul in ritmul tau, nici macar alta destinatie mai sanatoasa, si nici tu sa cari in brate/circa odorul pina unde-l poti pune la odihna pe urmatoarele citeva ore 
Asa ca daca nu-s bunici, nici ritmul nu-i ala pe care ti-l amiteai tu ca ar fi cel optim pentru deplasare. Nu-i bai, te-nveti 
Poate că erau turisti în vacanță si vroiau să vadă cât mai mult, fără să se smiorcăie copiii non stop că îi dor picioarele. Mulți părinți care călătoresc si stiu că au mult de mers pe jos îsi iau cărucioarele, chiar dacă în mod normal copiii nu mai folosesc cărucioare. Un copil de 3-4 ani merge cât merge, da pe urmă vrea în brațe…deci, mai bine să ai cărucior.
Si eu m-am intors de curand dintr-o vacanta in Italia si am fost extrem de surprinsa, in prima faza, de carucioarele cu copii maricei (4-5 ani) care erau impinse de parinti, dar mi-a trecut urgent dupa ce am vazut o fata de 13-14 ani in vaporetto care era cu mai multi colegi si, in pauza dintre discutiile pe care le avea, isi sugea degetul. Parea totul asa de firesc, atat in gestul ei cat si in reactiile colegilor, incat am ramas socata.
Copil la 25 de ani caruia ii taia mama unghiile de la miini si de la picioare.
@Ramona L.
Sunt unii de 50 de ani carora le taie nevestele unghiile la picioare, ca ei nu pot pe motiv de burta. =))
E un fenomen ciudat raspandit in afara, mai ales in America. I s-a dedicat un site intreg: http://toobigforstroller.com/
Eu am o problema cu exagerarile, de oricare parte a baricadei ar fi acestea. Ce-am remarcat eu la copiii din alte tari e ca arata extrem de plictisiti cand stau in carucioare. Fi-mea, la 2 ani si 3 luni, n-a aratat niciodata atat de blazata. Nici nu prea pot asocia termenul blazare cu un copil de 2 ani, dar ma rog… altul nu-mi vine in cap. Asta ca perceptie a mea, pentru ca de fapt nu ma intereseaza cum aleg altii sa-si creasca odraslele, nu ma scandalizez si nici nu comentez asupra obiceiurilor altora de a merge la “un oras, un muzeu, o catedrala, intri la un film, la un restaurant.. te duci la un carnaval, la un festival, la o parada..”, insa altii se pare ca imediat ne catalogheaza pe noi, prostii care am ramas in tara asta sa traim si sa ne crestem aici copii ca pe viitoare pitzipoance de Rahova si Mall Vitan. Apropos, avem si alte malluri mai bine cotate pentru pitziponceala.
Si ca sa vorbesc din propria experienta, de locuitor al cartierului Pantelimon: copilul de la 1,5 ani nu a mai vrut sa stea in carucior, ca atare ne-am reprofilat. Pe distante scurte iesim cu tricicleta, ca sa mergem in parc folosim transportul in comun, ca sa mergem pe distante mai mari autoturismul. Si da, copilul merge pe jos pentru ca daca o ridic risc sa zac la pat cateva zile, deci a inteles destul de rapid ca mama nu poate sa o ia in brate prea mult. Iar rezistenta ei este bunicica, oricum, nu o grabesc, nu o trag dupa mine (s-a spus si asta mai sus, daca nu ma insel), ma adaptez la ritmul ei, admiram toate magazinele care sunt pana la statia de autobuz, salutam toate vanzatoarele etc. Copilul nu e traumatizat daca merge pe jos, dar ce-i drept nici nu o fortez, totul e adaptat posibilitatilor ei. Ah, si nu a fost lasata la bunici niciodata pentru ca mi-e drag sa mergem impreuna peste tot.
In ceea ce priveste suzeta, a fost mare dragoste si renuntarea a fost destul de grea. I-am spus o poveste prin care un bebe mic avea nevoie de suzetele ei, a fost ceva scandal o seara, apoi cam 2 luni in care tot intreba de suzeta, repetam povestea din nou si din nou pana a uitat de ea sau macar n-a mai intrebat. Dupa renuntarea la suzeta a inceput sa vorbeasca, schimbarea in bine a fost evidenta si si-a pierdut atitudinea mofluza pe care o avea cu suzeta in gura. Are in continuare paturici cu care doarme, gasca de animalute de plus pe care le numara seara la culcare, deci chiar nu cred ca renuntarea la suzeta a traumatizat-o pe viata.
Eu nu l-am mai tinut pe D in carucior de la un an. D este un copil cu foarte multa energie care merge (alearga) singur pe strada. Bineinteles, nu in directia in care as vrea eu…
Caruciorul poate fi mai comod pentru parinte, e adevarat, in unele situatii. Eu trebuie sa merg o statie si jumatate printre blocuri pentru a ajunge la … un nenorocit de parculet.
Totusi, nu imi oblig copilul la lene fortata :)) Dintre copiii obisnuiti in carucior la infinit vor aparea viitorii obezi sau copii cu una dintre “bolile” modernitatii – ADHD – o treaba care te invata cum sa sedezi copilul pt ca el are prea multa energie pt ca (culmea!?!?!) doar l-ai dus la plimbare in carucior…
Pentru situatiile speciale, exista marsupii ergonomice (nu din cele clasice care iti chinuie copilul si iti omoara spatele).
In Franta e aceasi situatie … peste tot sunt copii de 4, 5 ani in carucioare cu suzeta sau cu degetul in gura!
Sunt sigura , Ana, ca tot pe la catedrale si muzee te duci… De aia nu ne mai tinem noi copiii in carut la varsta prescolara, pt ca nu avem atatea expozitii, vernisaje, muzee. Nu mi-am fortat copilul sa mearga pe jos, a fost initiativa ei.
Daca ramaneai in Romania si nu deveneai menajera in vest, viata ta s-ar fi desfasurat tot intre “garsoniera si parculet”.
Comentariul Simonei era politicos, nu cred ca iti impartaseste brusc ideile, ca altfel nu ar mai fi initiat topicul.
bucurestiul nu se compara, in ce are de oferit, cu marile orasele turistice (din europa sau de oriunde). orase pe care nu merita sa le bati decat la picior, cu masina nu are sens. drept dovada pentru asta: cat de trist e sa iei autobuzul ca sa ajungi intr-un parc!
caci da, asta e bucurestiul, o galerie de beton, in care natura e izolata si inghesuita in niste unghere la care ajungi cu masina, nu pe jos in maxim 10 minute, cum ar fi normal. si pe bune ca nu prea se intampla mare lucru sa te scoata din casa o zi intreaga, cu tot cu copil. e un oras anost, mai ales cand ai copii.
carucioarele in care vedem copii de 2-4 ani, in acest vest salbatic, sunt concepute foarte usoare si se strang destul de compact, incat le poti purta in spate. deci copilul nu e condamnat la stat in fund, il folosesti doar cand are nevoie sa se odihneasca. si astfel devin mai degraba o alternativa eficienta si eco(nomica si logica) la masina.
oricum, ceva imi spune ca nu a stat nimeni sa urmareasca o zi/saptamana intreaga familia respectiva, ca sa vada cat sta copilul in carucior si cat ii toaca picioarele.
smk, ce te face sa crezi ca Ana este menajera? Si ce e cu ura asta fata de vest? Romanii nu isi iubesc mai mult copiii decat alte natii, pur si simplu le pasa mai mult de gura lumii. Le pasa atat de mult de ce zice lumea incat decid sa nici nu isi mai scoata copiii din casa. Daca as fi strain si as veni acum in Romania as avea impresia ca nici nu exista copii pe acolo, asa de rar ii vezi. Eu pana la varsta de 23 de ani nu am avut ocazia sa stau la mai putin de 1m de un bebelus. De cand am plecat din Romania mi se intampla de zeci de ori pe zi.
Stiu ca anumite lucruri sunt ciudate pt un roman, dar asta nu inseamna ca sunt gresite. De exemplu mie mi s-a parut ciudat ca in Londra nu exista masini parcate pe trotuar sau caini comunitari. E asta un lucru rau?
Eu imi tin copilul in carucior, mic care se pliaza, cind mergem la parcul copiilor si stam toata ziua, sau la sindrofii care tin toata ziua si distantele sunt mari. Nu o leg in carut dar cin doboseste se aseaza singura o vreme si pe urma o ia la picior rar. Un alt plus, pt mine, e ca pot agata de amaritul ala de carut, traista cu….apa, mincarea copilului, haine de schimb, geanta mea etc. Deci arem ai multe functii, inclusiv sa ma fereasca pe mine de dureri de sale.
Concluzie : e practic si comod atit pt mine cit si pt copil. Am uitat sa precizez ca plodul din dotare are 3 ani si da traim in vest si ca sa mai stirnesc sipiritele, inca mai poarta pampers, pt ca nu vrea nici al olota, nici la wc si eu n-o fortez, ot sincer n-am vazut nici un adolescant, adult cu pampersi (chiar si cei crescuti in vest) asa ca s-o lasa si a mea cind e pregatita. Asta nu inseaman ca nu incerc s-o pun pe oala sau sa-i explic dar e pura incapatinare din partea ei ( o fi semannind cu ma-sa :D).
SI, si, si…..dupa o zi de stat in soare, apa, dat in masinute, pica domnisoara lata pina ajungem in parcare.
@DanaS: nu cred ca e vorba de starnit spirite aici, cat timp nu ne judecam unii pe altii, catalogam etc, fiecare isi creste copilul cum considera. Despre scutec, un sfat, daca imi permiti: si fiica-mea era la fel de incapatanata cu olita/reductorul, evident ca n-am fortat-o niciodata, insa din moment ce era constienta ce se intampla si ma anunta, era chestie de obisnuinta sa faca in scutec. Ca atare i l-am scos, a facut de maxim 2 ori prin casa, nu prea i-a placut, si apoi a inceput sa ceara singura la olita. Afara la fel, iese cu chilotei si e tare mandra de ea cand are nevoie sa faca, se trage mai intr-o parte si nu ma lasa deloc sa o ajut. Normal ca se mai stropeste pe picioare etc, dar asta e, am haine de schimb si nu e nici o drama. Asa ca te-as sfatui sa ai incredere in ea, e mare, sigur va fi incantata de noua deprindere.
Dar nu v-ati gandit ca li se atrofiaza muschii? Picioarele, daca le ai, sunt facute ca sa mergi cu ele! Daca ai copil de 3-4 ani, nu mergi cu el kilometrii intregi. La fel cum un an-doi, cat e copilul foarte mic, iti alegi concedii mai putin solicitante, nu stai toata ziua in muzee, la plaja, iti iei cazare cu mic dejun, pranz si cina…..Dupa ce ca peste ani o sa fie fascinati de statul pe calculator si nu o sa mai iasa din casa, ii obligam chiar si acum cat sunt mici sa stea in fund. Iar in legatura cu scutecele….alta porcarie! Copilul trebuie sa invete sa se tina, sa nu faca pe el, adica iar sa-si foloseasca niste muschi. Suzeta? O sa vedem la copii cu aparate dentare pe strada, ohohoo!! Sa speram ca macar vor fi aspectuoase :)) Si da, am copil.
Am dat peste subiect intimplator si m au furat comentariile
ADOR felul in care noi, adultii- si mai ales parinii- ne purtam cind suntem la adapost de privirile copiilor: mai rau decit ei! Ii invatam sa nu se certe, sa imparta, sa fie buni si darnici… In schimb, cind dam de un subiect atit de putin important ca acesta- care ridica o problema minora a carei cauza a fost oricum elucidata- ne incaieram, ne jignim, ne dam in cap, ne acuzam ca ne stricam/traumatizam/atrofiem copiii… Mai rau decit doi pusti de cinci ani cu Piticot ul in fata.