Înscrie la coş acum, întreabă-ne cum!
2011 June 29 at 8:30 am
E cineva căruia mesajul de mai sus nu-i răscoleşte amintiri dureroase? Nu cred. Să vi le zic pe ale mele, aşa, aleator, cum mi-au năvălit în minte. Pe cele câteva care s-au autoselectat, că, din păcate, sunt mii:
1. Imaginea ghiolbanului care goleşte scrumiera maşinii din mers. Rulezi liniştit pe şoselele patriei şi vezi o mână ieşind pe geamul maşinii din faţă. Mâna scutură scrumiera, scrumul se împrăştie în cele 4 zări (e bine să ai geamul închis, ca să nu-ţi intre-n nas, în gură şi în ochi), chiştoacele sar care încotro pe şosea. Mâna se retrage mulţumită. În retrovizoare îi poţi vedea mutra de meltean, pe care înfloreşte un zâmbet. E zâmbetul ăla de mare iubitor al curăţeniei, mândru că are în maşină o scrumieră curată.
2. Imaginea copilaşului de ghiolban care scoate şi el mânuţa pe geamul maşinii şi dă drumul pe asfalt cojii de banană. Înainte de acest gest, în maşină a avut loc o conversaţie:
- Mami, mami, mami, unde să alunc asta?
- Dă la mămicuţa s-o arunce pă geam.
- Nuuuu! Vleau io!
- Vrei să arunci tu pă geam?
- Daaa! Vleau io!
- Dăschide-i, dragă, geamu’ lu’ fi-tu’, să arunce aia.
Tatăl deschide geamul. Mama apucă cu mâna ei mâna plodului, ajutându-l să arunce coaja de banană pe şosea.
- Bravooo! Mânca-l-ar mămica pă el, ce frumos a ştiut el să arunce banana pă geam!
- Mai vleau.
- Mai vrei să arunci ceva?
- Daa!
- Nu mai are mama ce să-ţi dea să arunci! Dă, dragă, o hârtie, ceva, să-i dau’ lu’ ăsta mic să mai arunce.
Tatăl nu găseşte o hârtie, dar găseşte o cutie goală de Coca-Cola.
3. Imaginea familiei care merge să ia masa în oraş, la mall. Mama, tatăl şi doi copii graşi. Masa e plină de copane, de aripioare, de hamburgeri, de cheesburgeri, de bigmeci, de cartofi prăjiţi, de maioneze şi alte sosuri unsuroase. Îngheţate, ştrudele, prăjituri, pahare imense de suc. Cei patru halesc, după care se ridică nonşalant şi pleacă. Nici prin cap nu le trece să-şi strângă de pe masă tăvile pline de resturi unsuroase şi să le depună în locul special amenajat pentru colectarea deşeurilor.
4. Imaginea târlanului care dă drumul pe stradă ambalajului de la merdenele.
5. Imaginea necioplitului care scuipă ciunga pe jos.
6. Imaginea mea, disperată, când găsesc ciunga pe care-a aruncat-o necioplitul lipită de talpa tenişilor mei. Furia din momentul în care constat că nu se mai dezlipeşte.
Cam astea sunt amintirile pe care mi le-a adus în minte campania pe care tocmai o desfăşoară REBU. Sper ca, peste 10 ani, când o să se mai facă o astfel de campanie, să zâmbesc tâmp şi senin şi să nu am nici o amintire. Până atunci, să continuăm să înscriem la coş noi, ăia civilizaţii, poate vor începe să ne imite şi cei din poveştile de mai sus.
P.S. Lăsaţi-vă şi voi chinuiţi de amintiri. Ce, numai eu? 
Sa intre si preasfantul gratarel de la padure, pet-urile care plutesc jucause pe valurile marii si de ce nu, cu voia celor de dinainte, chestiile de tot soiul de care se mai descotoroseste unul si altul direct de la etaj !
ghiolbanii de la primaria din iasi care iau containeru’ cu PET-uri colectate selectiv de locatarii constiinciosi si ecologisti (micutzii le-ai desfacut si dopurile, chiar ca sa poata fi turtite) si le arunca in masina impreuna cu resturile menajere din celelalte containere
Vecinu’ de sus care avea obiceiul sa isi scuture scrumiera pe geam, fie la mine-n cap, fie pe pervaz. Alt vecin de si mai sus care, de lene sa isi plimbe cainele, ii dadea drumul in casa scarilor si facea pipi pe ghivecele de la parter. M-am mutat de atunci, dar in continuare le urez respectivilor… “tot binele din lume”!
7. Imaginea soferului de la Rebu care arunca din mers pachetul gol de tigari.
@belami
ghiolbanii de la primăria braşov procedează la fel.
îţi crapă capul, nu alta!
sau poate că aşa e modelul şi numai noi nu am aflat…
Poate ca Rebu ar trebui sa se ocupe mai mult de ridicarea gunoaielor de pe strazi… decat de campanii din astea. Si ce slogan au gasit…
Tzoparlanul cu copii la mare, care isi indeamna progeniturile sa faca pipi in apa, deis grupul sanitar e la doi pasi (dar costa, deh!)
a 2-a e geniala. si vazuta personal
Simona, un ghiolban adevărat niciodată nu scrumează în scrumiera maşinii (aia-i depozit pentru monede de 0.50RON), ci pe geam.
Tot pe acolo se aruncă şi mucul rezultat.
Aşa că imaginea nr. 1 de fapt nu egzistă.
1. Vecina de la etajul 1 ducea sacul la gunoi dezbracata. Acum este vedeta si maritata cu un fotbalist
2. Stateam la parter si aveam in fata geamului un cires in care au crescut de-a lungul anilor: chiloti rupti, ambalaje colorate de inghetata si biscuiti, carpe, obiecte de unica folosinta si, si, si…. un cos de gunoi
3. Pe pervaz stergeam zilnic urme de mancare, adunam oase si chistoace
O alta amintire trezita, conexa cu povestea de acum, un copil de vreo 16 ani a facut treaba mare sub geamul meu de la bucatarie :((
Am uitat sa va spun ca nu stateam intr-un cartier cu renumele murdarit, eram in buricul targului, in zona Victoriei – Titulescu …
Ăsta e advertorial la Coca-Cola.
S-o vedeti pe mamicuta ghiolbanca ducand puiul de ghiolban pana in apica, sa faca puiul un cacutz frumos, sa-l bata valurile marii la curutul lui dulce, manca-l-ar mama de baiat frumos si cu digestie buna…
S-o vedeti pe aceeasi mamicuta, cum sapa ea ca un caine dingo, cu manichiura french, in nisip, sa ingroape pampersul puiului, impreuna cu cojile de seminte pe care le-a scuipat cu grija intr-un pahar de plastic, ca noi nu suntem tarani sa facem gunoi pe plaja.
Sa-l vedeti pe ghiolbanul batran, sotul complice la creatia puiului, cum bea el un berganbir la pet de 2l, dupa care fuge in apa, anuntandu-si ghiolbanii insotitori:”haideti bah aici ca v-am incalzit apa,ha ha ha, sa moara mama, am ridicat nivelul marii .”
Amintiri de la locurile de joacă din parcurile bucureştene, pe unde ajung din când în când:
- parc IOR, loc nou de joacă, suprafaţă cauciucată. Ghiolbanul stă la o ţigare cu consoarta, pe o băncuţă jucărie. Termină de fumat, după care îşi plantează cu mare grijă chiştocul în poziţie erectă, în şanţul dintre dalele cauciucate.
- acelaşi parc, copilă de 10-11 ani, sparge seminţe. Problema e că stă cocoţată în vârful unui tobogan şi scuipă cojile în capul celor de jos. O atenţionez că nu prea e în regulă ce face. Coboară nedumerită şi se duce la banca unde aparţinătorii, surpriză, spărgeau seminţe şi însămânţau cojile în jur. Cred că-i ceva ereditar. Sunt sigur că am fi campioni mondiali dacă spartul seminţelor ar fi un sport.
Anul ăsta a câștigat Dallas Mavericks. Un pic surprinzător, Miami Heat au o echipă foarte bună.
Scenă pe litoral: trei grăsani pe nisip, un telefon între ei cântând manele, tipii mănâncă semințe, scuipă cojile în jurul lor, după o vreme undu dintre ei zice – hai mă să ne cărăm de aici că asa-i de jegoasă plaja!
IMI DA CINEVA O IDEE?
Cineva, scarbit de ghiolbanii cu care e nevoit sa imparta scara blocului, a pus langa lift o cutie de carton in care ghiolbanii de mai sus sa-si arunce pliantele pe care le gasesc in cutia postala si pe care obisnuiau sa le arunce direct pe jos. Ce credeti ca au inteles ei? Ei bine, da. Cutia aia e acum plina de pungi de gunoi. De la coji de oua pana la sarmale imputite.
Azi vreau sa pun un anunt. Ma ajutati, va rog, sa concep un text? Nu vreau sa folosesc injuraturi, dar nici cu “stimati”, “va rog respectuos” nu cred ca merge.
@ANNA, pai scuza-ma, dar improvizatiile astea tipic romanesti ne imping spre un si mai mare haos.
Pune-ti un cos de gunoi de dimensiuni mici(cat sa incapa pliantele intr-o zi) si renuntati la cutia de carton. Ce anunt sa pui? Nici un anunt. Pui doua pliante in cos si se prind ei pentru ce sta cosul acolo.
I. Am un cunoscut, acum senator, care (pe vremea cand statea la bloc, et.IV) arunca afara pe geam punga plina cu gunoi iar cand se imbata vomita tot de la etaj si tot de la geam. Acum are vila mare, curat in curte, gunoiul strans pe categorii. Ma intreb unde vomita acum, o avea o camera speciala ca romanii ?
II. Interesant e si faptul ca ghiolbanul cand arunca ceva pe jos se uita fix in ochii tai, Doamne-fereste ! sa-i zici ceva ca ai pus-o !
III. Mai e si imaginea aia cu ala care se pisa la pom in parc sau pe soseaua fara lanuri sau pomi pe margini, la botul masinii.
IV. (dar nu ultima) Imaginea cu exploratorul din containere sau cosuri de gunoi, care dupa ce a ravasit tot gunoiul in jur, pleaca triumfator cu un adidas fara talpa.
Ghilbanu care-si plimba ditai cainele, cainele se pune in pozitie, lasa o gramada aburinda, ghiolbanul il felicita si se plimba mai departe.
Malul lacului: un nea’ asta plictisit.
Cu o mana tine de undita, cu cealalta o cutie cu bere, iar in coltul gurii (ma-sii de animal) ii atarna un chistoc de tigara. E expert in a tine chistocul ala cu botu daca in timp ce pufaie la el mai poate si abera ceva de genul: ” Grijania si d’nezeu ma-sii! Baaa! nici un peste?! Pe vremuri luam cu kilele pana la ora asta!”- zice trandind cutia fix in lacul unde odata era peste. Si ca sa nu-si dezminta renumele de bou, scuipa si chistocul in aceeasi directie.
Eu locuiam aproape de Otilia (de mai sus). Si odata, am impartit frateste cu tata o galeata de gunoi aruncata in capul nostru, de la etajul 3… De la 2 ne-am trezit odata cu vecina, care pica periodic din balcon intinzand rufe la uscat – facea bietul barbatu-sau cu inima cand o lasa in balcon si-o gasea sunand iar la usa de la intrare…
Pe mine cel mai tare ma enerva ca la noi in oras chair existau cosuri de gunoi, si cate un ciumeg chiar incerca sa arunce un flostomoc de hartie, cu “fler” pe sub mana, sa “inscrie” – normal, pe langa cos. Dupa care lasa hartia acolo, la 2 centrimetri de cos. Cand mergeam si eu si o puneam ostentativ in cos si imi auzeam “no ni’ si la proasta aia…” :-)))) este ca-ti merge direct la suflet sa auzi una din asta?!
Si, pe locul I fruntas, faptul ca in copilarie nu prea aveam voie sa ne jucam in parc la tobogane si alte minuni, din cauza multitudinii de rahati care co-existau in pace si prietenie cu copii pe/langa/sub orice suprafata de joaca…
P.S. A lu’ Sandman is cele mai tari :-))) (si din pacate adevarate, pa’ cuvant, am mai vazut si io din astea…)
Ma urc in metro..vad 2 scaune libere…in continuarea lor 2 pusti (sepci, ochelari de soare, telefoane ultimele modele); pe scaunul din margine o punga de McD, cartofi si alte hartii +un flyer cu REZERVAT…ma asez pe scaunul gol, langa pusti, ei comentau…nu ma rabda inima si bag tot gunoiul in punga de McD si curat scaunul si raman cu punga de gunoi in mana..cand il aud pe unul “vezi, asa se procedeaza”…imi venea sa musc din ei…au coborat cu o statie inaintea mea…as fi vrut sa rog pe unul din ei sa arunce punga la un tomberon de pe peron, dar mi-a fost teama ca voi primi o replica “tare”…
1. acum ceva ani ma pregateam sa traversez in curba pe berthelot, la sfantul iosif, cand trecea o masina, marca aia bavareza preferata de ghiolbani, din care soferul a aruncat niste gunoi, parca un pachet de tigari. cazandu-mi la picioare, nu am putut sa ma abtin din a exclama ‘bravo mah!’ am crezut ca nu aude. ei bine, a auzit. si s-a simtit atat de atacat ca a incetinit, cat sa mi se faca teama ca opreste. nu a oprit, dar poezia pe care mi-a recitat-o totusi nu se poate reproduce.
m-am lecuit de facut observatii pentru vreo 2 ani cand:
2. am trecut prin fata unui club/bar. in fata un agent de paza tipic, cu burta si ceafa lata. apropiindu-ma, am vazut ca a aruncat pe jos o hartie/ambalaj. cand am ajuns in fata lui, am ridicat hartia si i-am intins-o: ati scapat asta pe jos! inmarmurit, a luat-o!!! vai ce moment de satisfactie… chit ca a repetat manevra imediat dupa.
3. mama cu un copil de vreo doi ani pe o banca in campina. avea un somoiog de hartii langa ea, somoiog pe care decide ca trebuie sa il arunce in iarba. deci asta a facut, desi in stanga cos de gunoi, in dreapta altul, la fel si la banca de vizavi. din nou, nu am putut sa tac. uitati, e plin de cosuri de gunoi, nu trebuia sa aruncati pe jos. raspuns: nu era gunoiul meu. nu conteaza, zic, erati la un metru de cos. eh, in momentul asta si-a dat seama ca nu e obligata sa imi dea explicatii si a inceput sa tipe la mine: tu nu ai alta treaba, bla bla, dracuieli, bagat, blestemat etc. copilul ei si ai altora, martori.
intre timp am mai crescut si am renuntat sa imi mai incarc negativ karma astfel
Cum?
@Sandman: tu ai inventat toate chestiile alea, nu?
Sunt curios cum ar arata afisul campaniei impotriva scuipatului pe strada.
@ culaie … n-ar merge cu ceva … “Scuipati in sus, nu pe jos! Campionii scuipa cu ploaie!”
@Simona: Ce zice Sandman e absolut adevarat, sunt multi ghiolbani la mare care isi trimit copiii in apa sa faca oarece. Aia cu pemparsii ingropati in nisip inca n-am vazut, dar am vazut un cuplu de etnie mai colorata care ingropau fecalele progeniturii in nisip… bleah !
Asta e meteahna veche le noi… majoritatea parintilor isi imbuiba copiii pe plaja cu inghetata, porumb, pepene, etc… si apoi aia mici trebuie sa se cace undeva. Si unde ar fi mai accesibil? Mai sunt si pustanii beti care se pisa pe unde apuca, dar aia macar au scuza ca sunt turmentati complet, nici nu mai stiu pe ce lume se afla.
Deeciii…vreau sa-ti spun ca stau la bloc,etaj 4.Vecinii,perete-n perete cu mine,dar pe scara cealalta,si-au facut “partajul” aruncand de la etaj (tin sa va reamintesc…4!!!!) de la sticle,tigai,borcane,farfurii si alte cele trebuincioase prin bucatarie,pana la pat,masa scutece folosite etc.Si toata aceasta minunatie pe fundal de urlere si injuraturi.Va dati voi seama cum e,sa stai pe jos,pe pernuta,savurandu-ti linistit cafeaua si tigara cu laptopul in brate si dintr-o data….puffff!paffff!zdranc! etc.Macar au avut bunul simt sa curete dupa ce si-au eliberat nervii!
@Bianqita: oau! tare
Mda…stiu.Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpu’!(ce naiba!)Deiei Dumnezeu sanatate aluia care a implementat vorba!