Gândăcel, Chifteluţ, Scumpilicul…
2011 July 5 at 10:53 am
Cu cât doi oameni sunt mai apropiaţi, cu atât îşi spun mai rar pe nume. În cuplu, oamenii îşi amintesc numele celuilalt, de regulă, doar când îşi aruncă cratiţe-n cap. În rest, găsesc ei cum să-i spună. Are balta nume de alint…
Cuplul e leagănul absolut al diminutivelor. În cercul strâmt al celor doi, se vehiculează, într-o viaţă, zeci de apelative drăgăstoase. Poate chiar sute. Sigur, ele nu prea părăsesc spaţiul intim, pentru că, odată ieşite de-acolo, frizează grav ridicolul, însă cine zice că n-a apelat în viaţa lui la porecle afectuoase, nu spune adevărul. Doar îşi cosmetizează excesiv imaginea.
“Fac un sondaj despre nume de alint în cuplu. Ai curaj să le divulgi? Cum îi zici? Cum îţi zice?”, am întrebat mai mulţi oameni, înainte să mă apuc să scriu acest text. “Recunosc franc că n-am curaj. E ridicol rău, o să-ţi părem uşor întârziaţi mintal”, a venit primul răspus. Alţii mi-au zis că nu folosesc, fiindcă li se pare penibil, alţii mi-au cerut, înainte de a-mi spune, să jur că n-o să râd, iar alţii mi-au solicitat, la schimb, să le spun ce nume de alint se vehiculează la mine în cuplu.
Una peste alta, după nişte interviuri pe messenger şi ceva documentare pe net, am reuşit să încropesc o listă destul de consistentă şi plină de surprize. Mult, mult mai consistentă şi mai plină de surprize decât mi-aş fi imaginat şi decât aş fi sperat. Iat-o, împărţită în trei categorii: Animale, Mâncare şi Diverse.
Animale (include şi păsări, şi insecte, şi târâtoare, şi batracieni, hai şi plante, ca să nu mai fac categorie separată pentru ele): Arici, Greieraş, Omiduţ, Veveriţă, Guguştiucă, Focă, Hipo (de la Hipopotam), Pisoi (cu variantele Pisic, Pisicel, Pisicuţ, Pisoiaş, Pisoc), Iepuraş, Urangutan, Gândăcel, Dropiuţă, Coţofană, Broscuţă, Castor, Sconcs (nu e glumă şi nu inventez!), Elefănţel, Turturică, Bobocel, Bufniţoi, Şoricel, Maimuţel, Viezurică, Răţoi, Mămăruţă, Lilu Lilu Crocodilu, Purcică, Scrofiţă, Goangă, Panda, Bursuc, Albinuţă, Ieduţ, Godăcel, Fluturaş, Balenuţă, Şopârlică, Şerpişor, Pinguinaş, Zambiluţ, Păpădie, Pitulice, Curcănel.
Mâncare: Găluşcă, Prună, Bombonică, Pătrunjel, Cozonăcel, Chifteluţ, Strugurel, Chiflă, Prăjiturică, Pişcoţel, Plăcinţică, Ardeiuţ, Biscuiţel, Copănel, Gogoşică (cu varianta Gogo).
Diverse: Comorică, Curuleţ, Guguţă, Pui (cu variantele Puiuţ, Puişor, Puiu), Piticu, Zgrăbunţă, Botoşel, Ţâţoaso, Ştrumfuleţ, Ţonţonel, Păpuşel, Guriţă, Coco, Pufuleţ (cu variantele Pufi, Pufu, Pufa şi Pufos Blănos), Miţi, Ţuţu, Iubirică, Puchinel, Fufi, Chiţibuş, Zâmbărici, Licurici, Puricel, Bibic, Amore, Bubiţă, Pizdică, Orătanie, Zdreanţă, Bimbirel (cu varianta Bimbi), Frumuseţe, Urâtule, Marţafoiaş, Moacă, Bâzdâcel, Pişpirică, Ţucurică, Coccolino, Zmeuleţ, Graso, Umflăţel, Puţulică, Ţuchi, Hormonel, Prinţesă, Prinţi’, Măscărici, Fonfonel, Puchiţoi, Balonel, Bebiţă, Muşeţel, Cioculeţ, Trompeţică, Cufurel, Miaunel, Scumpilicul, Năsuc şi Pârţ.
Incredibil, nu? Nu v-aţi fi gândit niciodată că cineva îşi poate alinta soţul sau soţia, iubitul sau iubita, cu apelativul Pârţ, nu-i aşa? Acum, că aţi aflat, vă puteţi imagina, împreună cu mine, o banală scenă domestică între Pârţ şi, să zicem, Cufurel: “Cufurel, ce mâncăm azi?”, “Nu ştiu, mă, Pârţulică, zi şi tu cam ce-ai vrea. Vrei să gătim sau să comandăm ceva?”. Sau una între Năsuc şi Puţulică: “Năsuuuuc! Năsuuuuc! S-a oprit maşina de spălaaat! Ce faaac?”, “Scoate-le şi tu şi întinde-le, mă, Puţulică, nu vezi că vorbesc la telefon cu mama?”.
În fine, ar mai fi de remarcat subcategoria “jigniri camuflate în alinturi”, din care fac parte Graso, Sconcs, Purcică, Scrofiţă, Balenuţă, Zdreanţă şi altele. Oare cum o fi sunând un compliment adresat doamnei Purcică? “Eşti supersexy cu rochia asta, Purcico!”? Să merg cu îndrăzneala până la a încerca să-mi explic ce e în spatele acestor aşa-zise alinturi? Sau până la a intui viitorul unui cuplu în care el e Sconcs, iar ea e Purcică? Ce e în inima unei femei care îşi numeşte bărbatul Sconcs? Dar psihicul ei ce ascunde? Îi va despărţi oare un divorţ răsunător sau chiar o crimă? Cine în cine va lovi cu satârul? Purcica în Sconcsuleţ sau Sconcsuleţul în Purcică?
(Din Unica, aprilie 2011)
Related posts:
- June 2, 2011 -- Bărbatul în gospodărie (53)
- February 20, 2012 -- Nu există bărbaţi beţi (20)
- February 1, 2012 -- „Organizarea“ nu e numele unei şampanii (21)
- January 27, 2012 -- Caft + avioane = fericire (59)
- January 19, 2012 -- Cosmeticiana e numai una (47)
Trackbacks & Pingbacks
- Votaţi cel mai frumos nume românesc de alint în cuplu | Jurnal roz de cazarmă și nu numai
- Aia cu revistele de femei tampite | Musings of a hedonist cat
La noi este Pituc, Pituca (din familia Pisoi)
Da` pe Strut Modest cum il alinta ? Pasaroi ?
ursuleţ, maimu, maimuţachi, pisun, şoricel, cipinel, totoraş, băi
Si eu ma intreb ce imi / ne rezerva viitorul, intrucat fac parte din ultima categorie.
Mai adaugam aici, direct de la noi de-acasa, Afu (mda, afurisito), Zgriptu (-roaico), Ingro (-zitoareo).
Stiti ca e campania aceea “Adopta un cuvant”… La noi acasa s-a adoptat prea putin creativul Grăsi. Adica eu.
Vito (vitutzo), pitzi, bubu si o serie normale, gen iubitule, dragoste.
-Cufurel,ce mâncăm azi?
-Pe tine,zise Pârţuleţ!
O lume nebună,nebună,nebună!!!!!!
Cred ca doamna Purcica nu primeste complimente pentru rochie sau aspect ci pentru ciorba de perisoare si fasolea cu ciolan – parerea mea!
ce fasolică sexy ai făcut, purci!
Cumnatul meu isi alinta sotia cu Puiutz…and guess what…Puiutz lucreaza la Avicola! :))))))
Noi suntem Pitzicul si Pitzica..nu mai stiu de la ce a pornit :)))
Am niste prieteni in a caror familie raspunde la “bai carnatule!”.
Măi vrejuleţ mic!
Decat apelativul lui Tatutzu Uranior nu l-ai zis.Deci ?
Noi folosim apelativul (reciproc) “Ţucule”. Originea lui mi-o amintesc exact, spre deosebire de cei care se fac că nu mai ‘in minte. E de pe vremea când (acu’ vreo 16-17 ani) eram încă doar prieteni, şi eu am debitat bancul ăla, cu “… un cuplu de îndrăgostiţi la cinema, ea se pisiceşte “vai Ţucule, ce mă doare mânuţa” , el răspunde “Lasă că pupă Ţucu şi trece”, …. “vai Ţucule, ce mă doare urechiuşa” , el răspunde “Lasă că pupă Ţucu şi trece”, “vai Ţucule, ce mă dor buzele” , el : “Lasă că pupă Ţucu şi trece”. La un moment dat, un tataie din spatele lor întreabă ” Auzi taică, da’ ceva pentru hemoroizi nu aveţi?”.
@terente:
Mah, inseamna ca noi suntem ingrozitor de anosti, din moment ce din obisnuinta uneori striga si copiii dupa noi “honey”… nimic mai colorat, nimic din regnuri mai exotice… :-))))
Dar m-am amuzat copios, stii bancul ala cu tipul in vizita la un cuplu de batrani, casatoriti de 50 de ani, in care el ii spunea ei “lumina ochilor mei, aduci ciorba? Dragostea vietii mele, niste painica avem?” etc pana cand la un moment dat tanarul intreaba siderat “dom’le dar atata dragoste n-am vazut niciodata, cum faceti sa mentineti vie flacara iubirii la asa varsta?!” si mosul “mai flacau, sa nu spui la nimeni, da’ de vreo 10 ani asa, nu mai tin minte cum o cheama…”
@Simona:
Noi folosim “buburuz” si “gargaritz”, el e buburuzul; sau “pucitule” (varianta folosita de nepotelul meu pentru “imputitule”).
Vin şi eu cu ale noastre din familie: Ţuţică cu derivatele Ţuţi şi Ţuţurel, Bitu de la Iubitu, Fată (eu lui), Blondo (tot eu lui). Asta e lista cu cele de zi cu zi. Cele de ocazii speciale sunt Botoşel sau Botoşnikov, Mumuţ pentru momentele mele de botoşenie sau minunatul Crizantemă sau Crizel pentru, evident, momentele când sunt crizată.
Dacă îmi mai amintesc, revin!
Ai uitat de “gulie”
cu diminutivul “guliuţă”?
Gulioi, Guli, Guli-mic…
Eu pe ale mele nu le zic :))). Pot doar sa remarc ca puiul, precum si oratania sunt tot animale, da? :)) Nu ,,diverse”. (nu, nu le folosesc pe astea, suntem mai degraba in regnul felinelor, dar nimic din ce ai scris acolo)
pantera si tigru?
in proportie de 51% ii inventez pe loc un cuvant sub forma de nume. Cand nu sunt creativa zic: pufisor, pusucel, piutz, pui, tranta, broasca, broscutz, oubicel, iubirica, Caline, ia-ti dracului tricourile de pe speteaza scaunului si baga-le in cosul de rufe!
In rest, cred ca viata era anosta fara inventiile astea de nume! Si glumele prietenilor pe seama lor.
Si stiti ce cred? Cred ca arata iubire.
Si nu am tocmai 15 ani, am mai mult decat dublu!
my little snout is sealed
Mîța
Degeaba faceti misto, bai desteptilor !
Diminutivele sunt foarte bune la casa omului : nu strigi niciodata nevasta pe numele amantei.
eu ii spun lui “Pici”, iar el imi spune mie “Tricing”
care a derivat tot de la “Pici” care a derivat de la “Pitzi” care vine de la pisoi.
Pot sa ma laud cu un “nume” mai mult decat deosebit: zepelin !
asta dupa ce l-am terorizat pe sotul meu petru ca voiam sa vad “cat mai de aproape” un zepellin ce brazda cerul Bucurestiului facand reclama la nu mai stiu ce 
Cocobleandură ai ratat.
Incerc sa ma gandesc la cel mai ridicol nume de alint pe care mi l-am castigat vreodata.
…work in progres… work in progress…
Nu, nu se compara cu ce am citit mai sus.
Am avut un coleg in facultate caruia ii spuneam “Poici” (cu o unguresc , un “oa” inchis) .
Porecla ii venea din anul I cand am hotarat sa mergem la o bere . Pe vremea aia la capatul dinspre statuia Matei Corvin a Bd.Eroilor (fosta str.Petru Groza) din Cluj era o statuie a lupoaicei cu Romulus si Remus donata de orasul Roma Clujului (era o inscriptie “Alla cita di Cluj Roma madre 1922″) . Nu mai stiu unde e acum statuia , stiu doar ca in locul ei a pus Funar un monument al memorandistilor , frumusel , nu zic , dar caruia-i lipseste legitimitatea istorica , sa zic asa , si care nu trebuia neaparat sa ia locul vechii statui . In sfarsit …
Deci , ne hotaram noi sa mergem la o bere si stabilim locul de intalnire : “la statuia LUPOICII” (pronuntat asa cu o unguresc , nu “lupoaicii”) . La care colegul nostru , candid, intreaba : “Care POICI ?” (el asa intelesese , “statuia lu’ Poici”) .
Fata, graso… din nefericire ea imi zice la fel :P:P:P
deci eu folosesc: gogshar batran shi pt copilul meu facut la mare foame, foloseam “torc”, deoarece manca precum Termitele si ragaia precum pORC-ul!
si atzi omis: gugushtiuc!
shi deasemenea : gogonica, cu diminituvul gogo…
am o prietena care da meditatzii si cand o supara sbiectzii, le zice asha: pt astazi ai nota “gîgă”
( ca sa nu continuam cu “G:-urile)
shi mai am “g”-ul suprem:
a fost o vreme, cand toata lumea din casa folosea apelativul “GIGI”, indiferent cine cu cine vorbea; mai mishto era cand raspundeau doi de “GIGI”
( inutil sa va zic ca gigi vvenea de la becali, nu-i asa?)
Datorită specificului pasiunii, în timp am cunoscut mulţi oameni. Acum câţiva ani am cunoscut un tip cu care corespondasem o perioadă, fără să ne vedem direct. Îl chema Brăduţ. Când l-am văzut prima oară, mai să-mi pice faţa: era o matahală de 2,20, puţin plinuţ, la care mă uitam ca la Vârful Omul!
Cuvântul de alint? Tasha (ăi mai bătrâni poate-aţi văzut serialul la teve).
soparlica?:)))) cufurel?:))) wtf?
noi ne limitam la hon (si rar love)
dar da, nici eu nu mai stiu cum il cheama
Adi – misto treaba cu Lupoica! M-am distrat – apropo, au pus-o înapoi pe eroilor, undeva pe la mijlocul străzii – latura din strânga cum te duci către Teatru e pietonală acum, în caz că nu ai mai fost de mult la Cluj. Am pățit si eu ceva de genul în primul an de facultate, niste colege (clujence la origine) mi-au zis să ne întâlnim în centru, la Mati (pronunțat Moti, tot cu accent unguresc). noa, eu am fost convinză că Moti ăla o fi un bar, si am umblat un ceas prin centru căutându-l. abia pe urmă am aflat că era prescurtare de la Mathia, si trebuia să ne întâlnim lângă statuie. evident, pe vremea aia încă nu se inventaseră mobilele
Si apropo de articlo, eu sunt Piti – de la pitica, că sunt mai mică de felul meu. si nu numai pentru soțul, dar si pentru alți membri ai familiei extinse. Soțul îmi mai zice si mititico, asa, să fie mai drăgălas
Pe prietenul meu Ursu, Vantu il alinta “hidrantzel mic”! Frumos tare!
la inceput ii spuneam iubi sau pasa
acum ii spun carnatule
tot la inceput obisnuia sa imi spuna pisoaica
acum imi zice: “ti-a zis cineva ca vreau cama asta???”
rectific:
CAMASHA
iubi ești cam prost e cel mai mișto alint pe care l-am auzit
-deci nu io eram iubi
porecle pt iubitul meu de-a lungul timpului (doar cateva) : puiurel, puishorky, piu-piu, iubirel, mielutz, iedutz, crevetzel, cracanel ( varianta craca), brebenel ( si cu varianta brebe), castravecior, leushtean, pescarush ( si cu varianta pesca).. cam astea imi vin acum in minte…
Ce m-am amuzat.M-au dat gata curulet, pizdică, cufurel, parţ.Super blog-ul tau draga mea.De unde iti vin ideile?
Acum ce sa spun?Noi nu avem un fel anume de a ne adresa, cum ne vine pe moment, într-o imprejurare etc.El chiar nu imi zice decat pe nume dar eu il mai strig, motanel, eglişor(dim. de la numele de familie Egli), ochisori, pisulinule( de la pisica mea Pisulina), mumucicale( de la cuvantul frumuselule schimonosit de fiica mea de doi ani).Cumnatii mei isi spuneau biru (probabil de la iubire)unul altuia. 
Eu lui: bubu, bubi, buburel…si mai nou, buburuc…de la buborek mentes vizet (apa plata pe ungureste, mot-a-mot: apa fara bule)..m-a amuzat teribil cand am auzit prima data si asa a ramas
El mie: pupu, de la pupusica mica….si pupica
Foarte tare mi s-a parut alintul cumnatului meu catre sor-mea : ficatul meu!…explicatia: si ficatul e organ vital, nu doar inima :)))))
tzucu/tzuca; tuculos/tzuculoasa; puica; bebicios/bebicioasa; bebic (odata din tzuca mea a iesit tzuica mea)
ah.. am uitat cel mai frumos alint “buna mea”
Pufoshenie e cel mai dragut alint
am uitat sa va zic de doctoritza care l-a sunat pe barbac’su si i s-a adresat cu apelativul ÏUBU
am si eu doi prieteni care se alinta cu,,prostuta mea mica si dobitocul meu mic” sunt niste prostuiti dar se iubesc mult si asta conteaza nu
‘Ştirile se Sâmbăta Asta’, Rabă către Rozi: Tu, turturico!
Priceless!
eu stiu un cuplu care se alinta “boo” sau “my boo”, de la piesa Aliciei Keys & Usher – My Boo, dar ei deja intra intr-o categorie aparte, cea a “americanizatilor” si n-au nicio legatura cu alinturile specifice plaiului nostru mioritic