Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Povestea lui Teri şi a lui Ghiţă

V-am promis că vă mai spun poveşti legate de Hope and Homes for Children România.

________________________________

POVESTEA LUI TERI ŞI A LUI GHIŢĂ

de Florina Crețar, de 5 ani asistent social la HHC România

Amândoi sunt copii abandonați în maternitate, acum aproape 30 de ani. Pe Teri nu a vizitat-o nimeni, niciodată. Asistenții sociali nu au reușit să dea de urma familiei. Pe Ghiță, mama lui l-a luat înapoi acasă la doi ani după abandon. Doar că el nu a ştiut asta niciodată. Dintr-o eroare a sistemului, mama luase acasă alt copil. Ghiță a aflat asta de-abia acum doi ani, când a trebuit să-și reînnoiască buletinul și a descoperit că are același CNP cu un alt băiat de vârsta lui. Bărbat, de fapt…

Deși Teri şi Ghiţă s-au cunoscut în adolescență, formal au copilărit împreună. Au trăit, practic, în aceleași case de copii, doar că stilul de viață cazon și dimensiunile mamut ale instituțiilor în care îşi duceau existenţa au făcut ca ei să nu se întâlnească decât târziu, când mergeau deja la liceu. Ghiță a terminat Facultatea de Asistență Socială din cadrul Teologiei. Asistent Social cu diplomă și licență este și Teri. Sunt cazuri rare, pentru că foarte puţini dintre copiii care ies din sistem ajung să termine liceul sau să facă facultate.

Ghiță nu a avut buletin până la 18 ani. Nu a înțeles niciodată de ce ceilalți copii aveau de la 14 ani, iar el nu. E clar că se descoperise o eroare, doar că nimeni nu avea chef să descurce ițele. Din cauza haosului şi a neglijenţei, mulţi tineri păşesc din casele de copii în viaţa independentă fără buletin.

Lui Ghiţă au fost obligați să-i facă buletin ca să poată da Bacul. Pasiunea lui pentru studiu i-a redat dreptul la a avea o identitate.

Când a împlinit însă 28 de ani, buletinul lui Ghiţă a expirat. S-a dus să-l refacă, dar nu a mai fost posibil. Figura la poliţie ca posesor de cazier. Era, practic, condamnat şi… ar fi trebuit să fie în închisoare.

Ce se întâmplase, de fapt? Mama lui Ghiță venise să-l ia acasă, la doi ani după abandon. Doar că, din neglijență, i s-a dat alt copil. Există la dosarul de la Direcția de Protecție a Copilului declarații date de mamă, de-a lungul anilor, în care femeia tot spunea că “simte” că ceva nu este în regulă. Și tot revine și face cereri de analiză a cazului ei. Nu a mai apucat să afle adevărul. Când noi (HHC adică) am preluat cazul lui Ghiță și ne-am pus pe răscolit arhive şi desfăcut ițele acestei povești complicate, era deja prea târziu. Mama lui a murit cu doar două luni înainte ca Ghiță să ajungă să-și întâlnească familia adevărată – tatăl și cei trei frați care mai sunt acasă.

În acest moment, situația stă în felul următor: „Fratele” de buletin al lui Ghiță este în închisoare. Lui Ghiță nu i se generează alt CNP pentru că judecătoarea din Baia Mare, unde locuiește el acum, a decis că nu sunt destule probe la dosar și are nevoie de un test de paternitate. Tatăl lui Ghiță este un alcoolic greu de mobilizat să vină la tribunal, să facă testul, să dea declarații…

Neavând buletin, Ghiță nu se poate angaja. Neavând un job, nu are un venit. Neavând un venit, nu se poate căsători cu Teri, care, până acum câteva luni, a lucrat la McDonald’s. Iar Teri are și ea povestea ei…

Cum îi ajută HHC România: le plătește chiria, până la lămurirea situației, le plăteşte avocatul care încearcă să urgenteze rezolvarea buletinului lui Ghiţă şi i-a angajat să desfăşoare activități creative cu copiii din casele de tip familial construite de fundaţie, ca să poată avea un venit.

_____________________________
Pe cei care n-aţi apucat să citiţi povestea anterioară, vă invit aici. Pentru cei care aţi citit-o şi m-aţi întrebat cum puteţi ajuta, am deja un răspuns. HHC tocmai a deschis Felicitări din inimă, un magazin de felicitări de Crăciun, făcute chiar de copii care trăiesc în casele familiale, în asistență maternală şi în centrele de primire. Iată câteva variante de ajutor:
  1. Cumpăraţi chiar voi felicitări. E doar 3 lei una şi se vând în pachete de câte 10, la preţul total de 30 lei. Plata se face ramburs, la livrarea coletului poştal, iar banii vor fi folosiţi de HHC ca să ajute tineri ca cei de mai sus, copii şi părinţi ca cei despre care v-am povestit aici. Surprindeţi-i apoi pe cei dragi, trimiţându-le în cutia poştală o felicitare de adevărată, de hârtie, desenată de copii şi scrisă chiar de mâna voastră. De când n-aţi mai scris, cu dragoste, ceva de mână? 🙂
  2. Rostogoliţi mai departe acest mesaj, pe Facebook, Google Plus, Twitter, Yahoo Messenger, Mail. Cu cât mai mulţi oameni îşi vor rupe de la gură 3 pachete de ţigări (cam atâta înseamnă 30 lei, nu?), cu atât HHC s-ar putea apropia mai tare de targetul de 100.000 de felicitări pe care şi-a propus să le vândă până de Crăciun. 100.000 de felicitări înseamnă, dacă am socotit eu bine, vreo 75.000 de euro. Bani care ar putea ajuta copii să nu fie abandonaţi şi pe alţii să se reîntoarcă în familii.
  3.  Sprijiniţi proiectul, luând de aici un widget şi afişându-l pe blogul vostru, în cazul în care aveţi.
  4. Scrieţi despre asta.
  5. Transmiteţi mesajul către prietenii din corporaţii. Cu ocazia fiecărui Crăciun, acestea trimit cadouri şi felicitări clienţilor şi partenerilor. Ce frumos ar fi ca felicitările de anul ăsta să fie făcute de copii! 😉
Cam asta e. Ştiu sigur că nu veţi ieşi de aici fără să faceţi click pe Felicitări din inimă şi vă mulţumesc din inimă pentru asta.  🙂

13 comentarii

  1. […] îmi cer scuze, dar se pare că nu se putea altfel… Citiţi aici cum s-au înţeles Geoană şi Băsescu şi, dacă e aşa greu să renunţaţi la 3 pachete de […]

  2. […] totul de aici. Tweet Related posts:October 12, 2010 — Hai, că deja mi se pare prea mult: acuma vrea […]

  3. ‘ţ-ar xfactoru’ şi vocea lu’ peşte ale naibii să-ţi fie, că d-aia nu intrai până acum! Mă loviră în retină anomaliile alea de “show”-uri…
    M-am uitat pe felicitări. Mă gândesc până mâine cui să le recomand, în aşa fel încât măcar unul din 5 – 6 posibili cumpărători să dea o comandă. 😉

  4. Ce poveste cutremuratoare!! Cu adevarat viata bate filmul, in sistemul asta kafkian in care se pare ca traim unii dintre noi…

    O sa comand 100 de felicitari, si sper sa aiba succes aceasta initiativa! Si mai sper ca Ghita sa-si poata lua viata inapoi, viata pe care “sistemul” i-a confiscat-o printr-o eroare pe care nu vrea sa o repare!

  5. Cat de emotionant! Am bocit de dimineata! Jur ca nu credeam ca se face asa ceva la noi in tara! Am citit si celalalte posturi si inca sunt surprinsa. Cei doi Sorini din Bacau care lupta sa faca ceva pentru bietii copilasi merita inca o viata! E minunat!

  6. Am cumparat felicitari pe care le trimit cu shoebox tot la copii:)

  7. Placut impresionata de corectitudinea celor de la HHc. Am comandat si eu felicitari, m-au sunat sa-mi multumeasca cand am facut comanda, m-au anuntat cand s-a livrat si sunara iarasi sa intrebe daca au ajuns si sunt multumita. COmand diverse chestii de pe net, mai ales pentru piticul meu, aproape niciodata nu m-au sunat nici macar sa ma anunte ca s-a livrat comanda, nu mai zic de multumiri sua sa ma intrebe daca ma multumeste produsul. Thumb up!

  8. @cherrymama: f frumos, mă bucur 🙂

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green

bijuterii argint bijuterii argint