Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Opriţi pişcotăreala, vreau să cobor din online!

Se întâmplă, în ultima vreme, în online-ul românesc un fenomen care începe să facă mediul irespirabil. O explozie de pişcotăreală fără precedent. Dau uneori câte-o raită, din blog în blog şi din link în link, şi mă ia durerea de cap. E aproape imposibil să mai discerni ce e post plătit, ce e conţinut izvorât din sufletul bloggerului şi ce e scris din vreun alt interes. Ăla de a primi noi şi noi invitaţii la evenimente, ăla de a primi, pe lângă fursec, şi o ciocolăţică sau pur şi simplu ăla de a pupa în fund un PR, oricare ar fi el.

Unii sar cu parapanta, alţii merg la film şi îl laudă de zici că l-a regizat mama lor, alţii merg la psihoterapie (cabinetul doamnei doctor X, strada cutare, numărul cutare) şi după aia scriu ce mişto e, alţii se duc la detartraj, la o clinică stomatologică proaspăt deschisă, alţii se caută de cancer la unghiile de la picioare (cu ocazia faptului că s-a deschis şi o clinică de tratare a cancerului la unghiile de la picioare), alţii fac o vizită la fabrica de tampoane şi ne povestesc ce au văzut, alţii au primit acasă, de la un magazin, o atenţie mică-mică şi scriu 7 posturi despre asta, alţii n-au primit nimic, dar vor să primească şi ei ceva, orice, şi aşa mai departe. Iar eu, ca cititor, mă uit şi nu mi se mai pare credibil nimic. Sunt ferm-ferm convinsă că unii au vizitat fabrica de tampoane din proprie iniţiativă şi că au scris fără cel mai mic interes, dar nu reuşesc să-i disting care sunt. Într-o mare de articole scrise cu mâna pe pişcot, nu reuşeşti să le mai distingi pe cele câteva scrise pur şi simplu pe bune.

V-am zis ce simt ca cititor, acum să vă zic şi ce simt ca autor de blog. Prin ianuarie 2010, exasperată de ofertele de pişcoturi, am vrut să public un articol intulat “Nu scriu pe fursecuri şi şedinţe de pedichiură”. Nu l-am publicat din delicateţe, am zis să nu fiu prea dură şi să nu-i jignesc pe cei care, făcându-mi acele oferte, mă tratau ca pe o fomistă ahtiată după gratuităţi. L-am abandonat undeva în folderul cu drafturi, unde zace şi acum. Când l-am scris, ştiam că există în România fenomenul pişcotărelii. Văzusem, la viaţa mea, oameni veniţi la cocktailuri/lansări/vernisaje ca să mute mâncarea de pe mese la ei în sacoşe. Ştiam că există şi bloggeri mai mici şi mai disperaţi după atenţie, care ar face orice ca să se împrietenească cu un PR, în speranţa că, la un moment dat, asta se va transforma într-o campanie. Sau care ar face orice numai ca să le pice ceva gratis. Sau ca să se simtă pur şi simplu importanţi (e şi ăsta tot un pişcot, mai pervers, e drept). Ştiam că există şi că le e fomică, dar nu mă deranjau, pentru că nu erau aşa mulţi. Acum însă a devenit de-a dreptul irespirabil. Mă uit în jur şi, cu puţine excepţii (de la B-listeri în jos, că A-listerii au campanii pe bani şi nu pot fi cumpăraţi cu pişcoturi), toată lumea umblă cu câte-un pişcoţel în gură şi cu nişte sfori agăţate de izmene, la capătul cărora se află un PR. Iar eu nu mai pot citi ceva şi să cred că nu e o încercare de a mă manipula şi de a-mi băga pe gât un produs, un serviciu, un eveniment, un… ceva.

Mi-aş dori, aşadar, să existe undeva un buton, care să oprească pişcotăreala. Din păcate, nu există şi, la cum îl ştiu eu pe român, aşa ceva nici nu se poate opri. E notoriu ce se-ntâmplă dacă un primar pune trei mici pe o tavă, în mijlocul sectorului. În secunda 2, tot sectorul se bate să apuce măcar să miroasă un mic, dacă nu să-l mănânce. Şi nu, nu e foame, e lăcomie, hai să lăsăm vrăjeala. Lăcomie pură.

Nu se va schimba, din păcate, nimic, ştiu. Dar mai ştiu o chestie şi asta chiar mă enervează: că această pişcotăreală mă compromite încet-încet şi pe mine, deşi nu servesc pişcoturi, iar, atunci când am o campanie publicitară o semnalez EXPLICIT, tocmai ca lucrurile să fie clare pentru cititor din prima şi să nu îi dau nici o secundă senzaţia că-l manipulez. Pentru că strică mediul şi îl face, cum ziceam, irespirabil. Şi pentru că decredibilizează total ideea de ”blog”, şi-aşa nu foarte credibilă. Cu alte cuvinte, stimaţi oameni care faceţi ce am povestit eu mai sus, eu mă chinui să respect nişte principii, îmi semnalizez explicit campaniile, negociez briefurile cu gândul la respectul faţă de cititor, refuz campanii (pe bani, da?), tot cu gândul la cititor, şi mă compromiteţi voi, cu pişcotăreala voastră jenantă.

În încheiere, un mesaj şi pentru cei care aruncă cu pişcoturi în populaţie: PR-iştii. Ştiu, sunteţi fericiţi că ceea ce nu v-a ieşit niciodată cu presa, vă iese acum cu bloggerii mici şi docili. Visul de aur al PR-ului s-a împlinit. Dar cât de curând se va transforma în coşmar! Ohooo! Şi cum se va întoarce împotriva tuturor treaba asta, ca un bumerang! Atunci să vă văd. Să nu ziceţi că nu v-am zis. 🙁

P.S. Ştiu, am repetat de foarte multe ori cuvântul “pişcot” în acest text. A fost intenţionat. Aşa se aude şi când pleci la plimbare prin blogosferă: “pişcot”, “pişcot”, “pişcot”…”pişcot”.

LATER EDIT: Pentru că se pare că nu s-a înţeles foarte bine ce am vrut să zic, reiau aici o explicaţie pe care am dat-o şi mai jos, într-un comentariu:
Problema e – şi nu înţeleg de ce nu s-a înţeles, încep să mă întreb dacă nu cumva e vina mea – că CÂŞTIGUL, fie el şi sub formă de pişcot, a devenit SCOP ÎN SINE, nu CONSECINŢĂ a unui blog făcut mişto şi care a ajuns să aibă ceva audienţă.

Mai clar: oamenii nu mai privesc blogul ca pe un loc în care să se exprime în primul rând pe ei, ci ca pe unul în care să se deconteze pentru pişcoturi. Asta din capul locului. Practic, vor să câştige din blog (fie şi pişcoţele) chiar dinainte de a-l construi. Am văzut multe bloguri tinere ale căror ultime 10 posturi erau articole de PR…

Şi mai clar: au început să lipsească cu desăvârşire textele scrise de dragul scrisului pe blog, mediul fiind intoxicat de mesaje PR-istice. Iar asta va ajunge uşor-uşor să ne compromită şi pe mine, şi pe X, şi pe Y, şi pe Z, care nu avem blogul full de mesaje piaristice. Nu, nu în faţa agenţiilor de publicitate o să ne compromită, cum GREŞIT s-a înţeles, ci în faţa cititorului. Mi-e foarte greu să pricep de ce, deşi ideea era exprimată într-o frază care conţinea de mai multe ori cuvântul “cititor”, nu s-a înţeles totuşi că despre el era vorba şi că el e cel în faţa căruia nu vreau să mă compromit. Reiau fraza cu un mic adaos, poate acum e mai clar: “Cu alte cuvinte, stimaţi oameni care faceţi ce am povestit eu mai sus, eu mă chinui să respect nişte principii, îmi semnalizez explicit campaniile, negociez briefurile cu gândul la respectul faţă de cititor, refuz campanii (pe bani, da?), tot cu gândul la cititor, şi mă compromiteţi voi ÎN FAŢA LUI, A CITITORULUI, cu pişcotăreala voastră jenantă”.

Ca să sintetizez: problema cu aceste pişcotăreli nu e că îmi strică mie piaţa, cum au înţeles sau au ţinut să înţeleagă unii, ci că strică mediul şi compromit ideea de blog. Unde ideea de blog = ideea de ceva care conţine în primul rând “gândurile, ideile şi sentimentele autorului” şi de-abia apoi – ca o CONSECINŢĂ A PERFORMANŢEI! – publicitate (neapărat într-o variantă onestă şi transparentă faţă de cititor).

Acum e mai clar??

P.S. Alte afirmaţii, cum că am vrut să “le dau în cap” bloggerilor mici, nu le mai comentez, că nu merită, zău. 🙂

105 comentarii

  1. Democratizarea jurnalismului prin aparitia jurnalismului de blog nu avea cum sa nu duca la grotesc niste tare ale vechiului jurnalism. Eu n-am lucrat decat 3 ani in presa, da’ mi-era o scarba… Unii nu faceau neaparat publicitate, dar inventau articole ca sa le iasa la numar. Altii faceau reclama mascata. Altii ascundeau adevarul ca sa nu deranjeze niste protectori. Daca as spune ca am iesit curat din scurta mea cariera publicistica, as minti. Desi protestam vehement, mi se dadea peste nas cu interesul superior al radioului. Tin minte si acum un talk-show de 2 ore pe care l-am facut despre cosmetice !!! (aveam pregatit altceva si am aflat cu 3 ore inainte ca trebuie sa schimb tema). Am protestat degeaba, n-a contat ca nu ma pricep, mi s-au dat si intrebarile. 😕
    Asa ca: ACUM te miri?

  2. Când am scris acum două luni un post care se referea la aceeaşi zonă etică a bloggingului, mi-au sărit ăi’ mari în cap: http://mirceamester.ro/2011/10/30/exista-etica-in-blogging/

    Asta deşi nu am vrut decât să le spun tuturor că atitudinile de genul ăsta dăunează. Deci păzea, ma amie, că s-ar putea să zboare avioanele mai jos decât te-aştepţi în perioada asta 🙂 Şi-o zic cu un gust amar.

  3. Simona, fiecare face exact ce vrea el/ea pe blog. Asta-i și frumusețea blogging-ului, că nu se supune niciunei deontologii, niciunui cod jurnalistic sau mai știu eu ce obligație de breaslă care cere să marchezi publicitatea. Blogul e opinie și opinia aia poate fi influențată de o experiență mișto cu un brand. E mult spus manipulare. Poate ar fi o idee să faci un blog pișcotari.ro sau ceva de genul ăsta, cu guestpost-uri și postări proprii despre evenimentele și filmele mișto la care ai fost și despre care vrei să scrii și nu poți/nu te lasă inima să le publici pe blogul propriu.

    Sunt multe de povestit despre instrumentele astea de PR numite invitații la evenimente, mai ales cu bloggeri 🙂

  4. @Adi: comparaţia e exagerată, ca ziarist, şi să vrei, era f greu să faci aşa ceva, că nu erai de capul tău.

  5. Titus, nu se supune niciunei reguli şi niciunei deontologii? 🙂 Serios? Nici măcar ălora morale care spun că cititorii tăi strânşi în jurul focului pentru o cauză nu trebuie păcăliţi? Nici măcar regulilor de bază ale limbii române? Nici măcar regulilor estetice? Nici măcar regulilor scrise sau nescrise ale online-ului?

    Ciudat, eu ştiam că există detui propovăduitori ai regulilor de toate felurile prin online. Acum aflu de la tine că, de fapt, bloggerii scriu după cum bate vântu’.

    Nasol. Păcat de cititorii care ar fi vrut să ştie că le respecţi opţiunea de a intra pe blogul tău.

  6. Hai te rog… Si acum se practica prostitutia profesionala. Sigur, nu vorbim de initiative personale neaparat ci de unele care vin de la conducerea institutiei. Dar sunt si initiative personale, ce naiba. Sa vorbim despre Dan Diaconescu, Sorin Rosca Stanescu si altii? Sa-ti dau exemple de campanii de presa cu interes comercial clar? Sau uneori cu interes politic. Inteleg solidaritatea de breasla, dar…

  7. @Titus: o să vezi că, pe termen lung, o să piardă toată lumea 🙂

  8. Ceea ce spui tu este foarte adevarat Simona, acest fenomen a luat o amploare imensa. Cel mai enervant e cand il auzi pe unul zicand ceva rau despre un brand sau produs iar peste o luna citesti un post plin cu laude la adresa aceluiasi produs.

    @Adi, am lucrat si eu in presa 5 ani si nu mi s-a intamplat nimic din ce spui tu. Era publicitatea si textele publicitare(pe bani multi, nu piscoturi) care erau semnalate ca atare. In rest, am scris ce era de scris, fara perdea, fara interese si comenzi patronale. Este foarte important pentru cine lucrezi, mediul in care esti si principiile dupa care functionezi. Vreau doar sa spun ca se poate si altfel, sa nu generalizam

  9. @Adi: aloooou! hai să nu confundăm hoţii cu pişcotarii. eu vorbesc de pişcotari, tu îmi dai exemple de hoţi şi şantajişti. wtf? 🙄

  10. @Ioana: eu am avut ieri un text de rău despre Praktiker (o plângere a unei cititoare), după ce de-a lungul vremii am avut două campanii cu Praktiker. cum s-a putut asta? păi, în primul rând, în campaniile alea NU AM LĂUDAT Praktiker, ci doar am anunţat nişte oferte/promoţii/chestii şi apoi AM SEMNALIZAT EXPLICIT CU PUBLICITATE. faptul că am publicat textul de ieri nu se contrazice astfel în nici un fel cu acela că am avut campanii. a, că prin cel de ieri eu îmi asum riscul ca Praktiker să nu-mi mai dea niciodată vreo campanie, aia e… şpaga mea, ca să zic aşa…

  11. @Simona de ce o să piardă? Că relatează o experiență autentică, trăită de el/ea, că povestește de ceva mișto ce i s-a întâmplat într-o seară în care a fost invitat de brandul X sau Y?

    @Mircea am criticat de fiecare dată toți propovăduitorii ăștia de reguli. Bloggerul autentic nici măcar nu scrie pentru cititori, ci cititorii vin să îl citească totcmai pentru că scrie ce are el chef, cum are el chef, în direcția pe care și-a ales-o, despre evenimentele pe care vrea să le publice sau despre ideile pe care le are.

    Să ceri bloggerului să nu mai accepte invitatii de genul pe care le înfierează Simona și să nu mai scrie mi se pare mai aproape de cenzură sau de delict de opinie decât de o încercare de normalizare.

  12. @Mircea Meşter: Etica într-un sistem capitalist este cumva împotriva curentului.

    “Economia de piaţă este relaţia biunivocă dintre un escroc şi un fraier”. 😆

    Elisav Ucsenraz

  13. completare: oricum dacă lauzi ceva care nu e pe bune, îți pierzi credibilitatea. Așa că fiecare doarme așa cum își scrie blogul.

  14. Fiecare are pretul lui, doar ca la aia din A-list e mai mare decat la aia din B-list, etc.
    De fapt asta spui.
    E normal ca pana nu te afirmi sa ai un tarif mai mic 😈

  15. @Titus: aceste experienţe cu brandul X, Y, Z nu mai sunt credibile pentru că sunt multe, te agresează prin cantitate, nu mai găseşti mai deloc experienţe nebranduite care să le contrabalanseze şi tot aşa… e exces, crede-mă, a devenit irespirabil…

  16. twitterul e rampa de lansare a piscotarilor, l-au intoxicat.

  17. @vlad: e o iluzie că te poţi afirma consumând pişcoturi. be) uite, eu am un preţ mare, de exemplu, dar o fac PE FAŢĂ. eşti avertizat din prima tu, cititorul, că e post plătit. înţelegi diferenţa? sunt nişte articole plătite, uşor identificabile, şi restul e conţinut propriu, de la mine din burtă, ca să zic aşa…

  18. @ Simona

    Pai piscotarii astia sunt inofensivi, ce naiba. Nu cred ca bloggerii seriosi vor avea de suferit. Cititorii nu generalizeaza chiar in halul asta, stiu sa faca diferenta.

    @ Ioana

    Bravo tie! Niciodata nu a facut secretarul de redactie mici modificari pe care ti le-a “recomandat” insidios? Niciodata, niciodata?

  19. @Adi: inofensivi, dar atât de mulţi că devin deja ofensivi

  20. Dan, ai prea multă dreptate pentru a-l contrazice pe nentu’ Ucsenraz. Cu toate astea, eu prefer să mor fraier.

  21. Generalizarile creeaza monstri. Simplul fapt ca sunt situatii ciudate in presa sau pe bloguri nu inseamna ca toata presa sau toate blogurile sunt asa. E greu sa generalizezi pornind de la propria experienta care nu poate fi decat limitata.

    Evident, fiecare blogger are propriile principii, constiente sau nu, despre ce si cum scrie pe blog, la ce evenimente participa sau nu, cum isi respecta sau nu cititorii. Simona cred ca incerca sa atraga atentia asupra acestora, sa-i determine pe cei care nu le constientizeaza sa si le analizeze, si sa isi exprime o constatare despre o tendinta.

    Ii dau dreptate, prea multa lume participa la prea multe chestii si asta tinde sa plictiseasca pentru ca a crescut numarul articolelor scrise doar “din obligatie” si nu din dedicare pentru cititori. Blogurile ar trebui sa creeze prin fiecare articol experiente interesante cititorilor, nu sa publice articole scrise din obligatie. Cred ca asta plictiseste de fapt.

  22. Simona, tu vorbeşti din punctul de vedere al unei persoane care este deja cunoscută în presă şi bloggingul este un al doilea job. Dar ce te faci că sunt unii pentru care blogul e singura sursă de venit, sau nu e nici măcar ăla! Pe urmă, e împotriva firii umane să ţi se ofere ceva gratis şi să refuzi.

    În altă ordine de idei, am fost şi eu invitat în mai multe rânduri la nişte lansări de film şi m-am dus fără să aştept să primesc ceva, sau să mă bag în seamă cu cineva. O singură dată a fost cu pişcoturi şi băutură şi atunci nu m-am aruncat eu ca disperatul pe platouri, ci organizatorii au fost cei care m-au invitat la bufet şi au insistat.

  23. @Mircea Meşter: Mai există şi varianta să nu intri în sistem şi atunci nu eşti nici şmecher, nici fraier. Personal sunt un vajnic apărător al eticii şi deontologiei în blogging. Am participat şi la campanii de gen şi militez mereu, inclusiv pentru folosirea diacriticelor şi a limbii române în mod corect, fără romgleză, “face sens”, “determinat”, “expertiză”, “a oferi suport”, “sunt confortabil” şi alte enormităţi. 🙂

  24. Mă uit în jur şi, cu puţine excepţii (de la B-listeri în jos, că A-listerii au campanii pe bani şi nu pot fi cumpăraţi cu pişcoturi)

    Traducere libera a postului: Ma deranjeaza ca b-listerii strica piata. A-listerii, ca intotdeauna, sunt tineri, frumosi si inocenti si niciodata nu fac nimic rau.

  25. @Geo Atreides: traducere greşită. B,C,D,E-etc listerii fac atmosfera irespirabilă, nu-mi strică mie piaţa, că nu evoluez pe piaţa de pişcoturi, după cum n-am evoluat nici când eram tânără şi muritoare de foame. A-listerii au şi ei bubele lor, dar nu despre asta era postul 😉

  26. Faza e ca daca semnalezi clar si evident o campanie mie unu mi-ar conveni mai putin. Dincolo de tractiune ma intereseaza si link-ul. Sa para natural 🙂 Pentru Google.
    In rest cosider ca sa acuzi bloggeri de foame e ca si cum ai acuza televiziunile ca dau publicitate. Poate multi chiar fac asta ca sa faca bani. E ceva rau in asta? Nu crezi ca pozitia ta deontologica are putin prea mult socialism in ea?
    Eu consider ca piscotareala generala e un semn de maturitate al ecosistemului. In sfarsit lucrurile au inceput sa se miste. 🙂 E pacat, acest canal era altfel, mai putin poluat de marketing. Totusi tram intr-o societate bazata pe consum. Media reflecta asta.
    Happy Black Friday 🙂

  27. pish…pish…pish…
    ce ziceai?

  28. @cruela: mi-e că o să sfârşim cu toţii la cofetărie, după pişcoturi. exact ca un amic de-al meu, care, după ce a citit o carte care condamna junkfoodul, s-a dus, înnebunit de poftă, la mc donald’s

  29. @simona, lasa-i sa se-ngrase si sa dea in diabet

  30. simona: io ziceam ca e un mare pishu! :mrgreen:

  31. …..este foarte simplu…citesti numai ce iti place sau poti tria drastic…are reclama……PA!

  32. 1. io, pa blogu meu, nu am facut niciodata reclama la nimic, cu exceptia nefestii, da nu e de vinzare, doar asa sa moara altii de invidie care sunt insurati cu Florica.
    2. nu ma intereseaza reclama ca din fericire am un venit destul de bun si piscoturi nu maninc ca vreau sa slabesc. De altfel am reusit deja sa dau inapoi ce am pus cu ocazia lasatului de fumat.
    3. Nu condamn pe nimeni care prin blogareala poate cistiga un banut sau un covrig, e treaba lui, daca o face cu farmec si inteligenta, bravo lui. Sunt suficient de matur sa discern unde e minareala si unde e sinceritate.
    3. Si totusi, daca vrem sa facem putina filozofie de doi bani, fiecare dintre noi atunci cind sustine ceva sau critica altceva incearca sa manipuleze, incearca sa obtina un avantaj. Fusei zilele trecute la o sedinta de gradu unu. Personalitati din domeniu tehnic, cu carti de vizita impresionante, sustineau, la un moment dat, niste aiureli. Motivu, sperau niste finantari.

  33. Respectele mele, doamnă! Textul acesta despre pișcotăreală chiar nu merită miștocăreală. 🙂

  34. […] s-a pornit o campanie de banalizare, sau chiar vulgarizare a acestor “pişcoturi” (1, 2 şi ca reply – 3). Să subliniem doar că “pişcotul” nu e o variantă mai ieftină […]

  35. N-am blog, nu comentez daca-i bine sau nu, dar se zice ca o lingurita de cacat strica un butoi de miere.

  36. Apreciez foarte mult postul. Mi se pare conform cu lumea ipocrita (ca sa nu spun chiar de ipocriti) in care traim.

  37. […] articole pe undeva similare, în speţă „Despre bloggeri comerciali” (Marius Pahomi) şi „Opriţi pişcotăreala, altfel vreau să cobor din online” (Simona Tache). […]

  38. Opriti planeta 🙄
    sa coboare * langue de chat- cat’s tongue* piticu’-barba- cot -piscot 🙂
    well, blogging is a *Web-log* short term 4 B-log…online diary on Web site, intended for public viewing and advertising ( a form of communication used to persuade an audience :viewers, readers , etc . So??? do you blog ??or else ?

  39. @windwhisperer: câtă coerenţă 🙄

  40. @simona: „blogerașii mici” se iau dupa „a-listeri”, care nici ei nu prea marcheaza ca atare posturile publicitare.

    @titus: zici ca blogerii nu au reguli si nici nu ar trebuie sa aiba? 🙂 atunci de ce in SUA, tara de la care a pornit fenomenul ca atare, s-au impus prin lege anumite reguli, cum ar fi marcarea ca atare a articolelor publicatare? stii pe ce baza? chiar daca este blogul tau si este gratuit, atata timp cat tu esti platit de o companie, nu ai voie sa induci in eroare cititorul.

  41. Simona eu nu sunt blogger, dar urmăresc cu atenție blogosfera românească.
    E tare amuzant să vezi cum apar posturile în reader unul după altul fix pe același subiect, dar în interpretări și sisteme de valori diferite, același blat dar topinguri diferite.
    Scrii pe bani doar atunci când ai cu adevărat ceva de spus, nu doar pentru că ești plătit. Plata trebuie să fie o recompensă, nu un scop.
    Marea problemă în blogosfera .ro este ca sunt din ce în ce mai multe păreri și din ce în ce mai puține sunt avizate sau calificate.
    Dar în final este și asta o formă de evoluție daca vezi lucurile în ansamblu și pe termen lung.

  42. @aurel: https://www.simonatache.ro/category/publicitate-2/
    de-abia aştept să apară şi la noi această reglementare

  43. @simona: nu ma refeream la tine. 🙂

  44. Io vreau un sanvish cu sunca ,nu vreau piscot .si sampania o vreau.ati trecut de la jarle la piscoate…

  45. Din pacate, eu citesc articolele pe RSS Feed, unde nu apare categoria sub nici o culoare, asa ca plasarea articolelor in categoria de Publicitate nu ma ajuta deloc. Mai bine ai marca asta si in titlul articolului (de ex. cu “(P)” la sfirsit. Sau, si mai corect IMO, promoveaza chestiile astea pe un blog separat ca sa fie cit mai clar.

  46. @kixx: dacă ai o suspiciune, intri pe blog şi verifici. da’ îţi apare tot articolul în feed?

  47. Si zi asa, chiar la crema stii tu de care nu faci reclama? :mrgreen:

  48. Mie îmi place la nebunie acest răspuns:
    https://www.simonatache.ro/2011/11/25/opriti-piscotareala-altfel-vreau-sa-cobor-din-online/#comment-210608

    Păi atunci de ce se omoară bloggerii de A-list să-i invite la lupta cea mare pe cei de B-Z list??? E ceva de genul “băi, eu tocmai am mâncat un cozonac a-ntâia, vedeţi că mai sunt niste pişcoturi pe colţul mesei, şo pe ele“??? 😯

  49. bai simona, daca spuneai si tu din vreme ca in blogosfera umbla cainii cu pishkoturi in coada, pai nu-mi faceam si io blog, pina acum? si nu-i puneam drojdia aia din frigider ( care sta acolo de akum un an si nu stie de ce) , sa creasca shi el mare, sa sa faca magnet de pish-pih-pishkotzi? 😳
    rushine dinu patriciu!
    ps: da beut sa da la blogeri sau e greu sa bei online? 🙄

  50. Huo la fomisti, sa traiasca d-na Simona care scrie tare frumos ca am si pus-o la mine in blogroll sa-i aduc trsnsfer niste trafic si de la mine.

    Vand pui de prepelita, parinti campioni, detalii pe blogul meu
    (P)

  51. si be) apropos de pishkoturi; ca n-o sa le halim goale! 😳
    daca e cineva care intelege reclama de la tv aia cu cramele murfatlar, sa m-o traduca si mie, ca sunt blonda! 😳 🙄

  52. Cruela, tu ti-am beut o cafea moca de pe urma lu d-na Simona, mai lasa si pe altii sa manance si gura lor un piscot

  53. mama, ce de comentarii.

    bai Popeeescule! iti mai aduci aminte cand_cu legitimatii falsificate de jurnalisti mergeam sa mancam fursecuri si pricomigdalii la Kretzulescu cand se dadea-n stamba Plesu&Liceeanu, colt cu_Cartarescu si cu_cate un car de TVRisti si noi tot mutam piscoturile alea “de pe o masa pe alta” si pe urma mergeam in Club A de ne daDEAm la grasele alea gratioase, bai. Bai, ce vremuri!

  54. nu vreau sa fiu rau, dar am impresia ca a-listerii traiesc din “piscoturi”, ce-i drept mai mai, sa le zicem “ciolane” si nu se cheama ca bat apropouri si fac “campanii”.

    par example: merg pe zalist si ce vad “campania” protv cu romanii e destepti. ook…e campanie deci nu e piscot. trec mai departe si iau un blog oarecare ( sa nu-l numesc) doua din 5 articole sunt piscoturi.

    deja unii au devenit tv.

  55. Alooo! dati cate unul, sa ajunga la toti! 😳

  56. […] Opriţi Pişcotăreala de Simona Tache – articolul ei e foarte scurt, la obiect şi îmi vine să subscriu fiecărei […]

  57. Mie tot nu mi-a explicat nimeni de ce bloggerii de A list mănîncă (virgulă) cozonacii cei buni, apoi îndeamnă pe ceilalţi să se repeadă la pişcoturi. Doar ca să-şi dea cu părerea despre făină şi cofetari, nu de altceva. Apoi se arată indignaţi de fenomen.

    Să se oprească risipa de făină, zic. Să se facă numai cozonaci. Că nu mai ajunge făina, Doamne fereşte, cu asemenea producţie de pişcoturi. :mrgreen:

  58. Simona, te asigur că: 1. Nu mă păcăleşte nimeni (recunosc stilul pr de la o poştă). şi 2. Nu citesc decît 5-6 bloguri (printre care şi al tău, deci restrîngem numărul). De aia, fenomenul mi-e cvasi-necunoscut. O singură dată, urmărind un link, am dat de o limbă dată şi ptoptită-n curul magazinului Cora. Mi-am jurat să nu mai deschid linkuri fără recomandări serioase. P.S.: Să nu te superi, eu nu-ţi citesc/urmăresc postările de promovare. Chiar dacă sînt semnalate, chiar dacă-s ale tale. Te înmoi, îţi dispare zvîcul cel cu vino-ncoa! 👿 Dar mi-aş dori să te văd făcînd campanie pentru Furadan sau gazul muştar…

  59. Simpozionul ăsta pe tema “Blogul românesc: de unde vine, unde a ajuns, încotro se îndreaptă” este, după părerea mea, una dintre cele mai insipide discuţii de pe blogul roz. Dacă se ţinea într-o sală de conferinţe, cu siguranţă mulţi participanţi sforăiau doborâţi de soarta blogosferei. Ca şi cum mai mulţi filosofi se strâng într-un loc să discute despre caracterul dubios al unor confraţi. Păi pe mine mă interesează opera fiecăruia, nu chestii de bucătărie internă. Dacă un pişcotar de-ăsta îmi propune un articol interesant şi haios despre bateriile chinezeşti de 3,5 volţi vândute aproape gratis la Carrefour o să-l citesc pe nerăsuflate. Dar mă indoiesc să am parte de aşa ceva.
    Concluzie? Îţi faci probleme degeaba, Simona. Atâta timp cât tu vei oferi cititorilor tăi Chateau Lafitte 1787 de ce să te înfurii pe furnizorii de ţuică din pufoaică? Că întinează nobilele idealuri ale blogărelii? Asta e. Te mişti în cel mai democratic spaţiu de pe Pământ. WWW.
    …Băi! Tu -ăla din spate! Ce faci? Dormi??? :mrgreen:

  60. Atâta vreme cât există şi ne-pişcotari, există aer în blogosferă. Şi poate că e şi mai mare satisfacţia pe care o ai când, printre 10 răgălii, găseşti un blog de autor, original şi scris cu condei.

  61. Are dreptate sfiosu`. După cum mai zic eu uneori pe blogul altui amic virtual: vrem articol nou. Pe ăsta l-am dat gata. 👿

  62. Da, e lăcomie pură. Românii cumpără staţii meteo când e Black Friday, doar pentru că-s la reducere (dude, staţii meteo…).

  63. studenta: daca stiam, imi loam shi io la copilashi miei! 😳

  64. În România bloggerii scriu pentru pişcoturi?

    Nu ştiam asta! Cool!

    Tre să îmi cumpăr ASAP un TIR de pişcoturi, să îmi fac şi eu nişte relaţii în blogosfera românească!

    Cheers!

  65. Bueeeiiii … articolul asta e reclama mascata, pe fata, la piscoturi dar vaz ca Simona nu l-a pus la categoria de Publicitate!!! Cata lipsa de nesimtire! 👿

  66. da dm’le, umbla cainii cu pishkoturi in coada pa blogrile astea! :mrgreen:

  67. Eu sunt la inceput, blogul e al doilea job, daca ii pot spune asa. Dar sunt pe acelasi principiu, as scrie care e articol platit si nu m-as lega de o campanie care mi s-ar parea dubioasa. Pe fomisti eu nu-i citesc 🙂

  68. bine ca mi-a adus aminte Simona … ca reteta de piscoturi nu aveam 🙂

  69. Simona, ca om care n-a luat in viata lui un piscot, ba chiar le-a stricat multora combinatiile (in special in presa, ca pe bloguri sunt asa penibile 99% dintre combinatii ca nici nu merita le dai prea mare atentie) am urmatoarea intrebare: “campania” aia in care ziceai ca ti-ai da blogul plus nu-mai-stiu cati bani luati credit ca sa iei blogul lui Zoso 🙄 😆 prin ce diferea de o piscotareala? Ca eu vad o singura posibila diferenta, si anume suma.
    Nu te intreb cu rautate, pur si simplu la vreamea respectiva mi s-a parut ca ala era un all time low al tau in materie de blogging, i-ar constatarea nu mi-a facut nici o placere.

  70. mai e si alta chestie.. atunci cand un blogger care imi place cum scrie baga 80 de posturi pe luna, dintre care 2-3 advertoriale “strecurate”, chiar nu ma deranjeaza absolut deloc… dar daca un alt blogger scrie 20 de posturi pe luna dintre care poate îmi plac 10 si are 3-4 de reclama, poate sa le semnalizeze cum vrea, sa le puna si luminite si sclipocei..pentru mine e fix zero si m-a pierdut de cititor 🙂

  71. @Optimus: de exemplu, printr-un contract, printr-o factură şi prin semnalizarea explicită a campaniei prin cuvântul “Publicitate”. e exact ca publicitatea de ziar. pişcotăreala nu e pe bază de contract, ci de “atenţii”, şi nu presupune transparenţă faţă de cititor. e pe bază de “te invit la film gratis şi tu scrii” (de bine, normal), de “îţi fac manichiura gratis şi tu scrii” şi de altele asemenea…

  72. @Tibi: tocmai de aceea eu, de exemplu, am refuzat campanii care (pe bani foarte buni, de altfel) îmi cereau să scriu de 10 ori despre acelaşi produs.

  73. @Simona: mie mi se pare ca principala diferenta intre participarea la o campanie publicitara si piscotareala ar trebui sa constea in doza de penibil pe care o presupune prestatia bloggerului. Sigur, factura alea alea, dar cand te cobori prea jos pentru banii aia tot piscotareala se cheama ca e, pentru ca, pana la urma, elementul definitor al piscotarelii nu este ilegalitatea ci derizoriul mizei.

  74. @Optimvs: sunt mereu atentă la asta. până acum, nu simt că m-aş fi coborît. sigur, ei dreptul să ai o altă părere, e democraţie 🙂

  75. Pișcotul cere de obicei o șampanie. Dar cred că merge și cu apă gazoasă.

  76. @Simona: daca nu-i penibil sa te lasi filmata in timp ce spui ca dai blogul tau plus o suma foarte mare luata pe credit ca sa iei “blogul” lui Zoso, inseamna ca ai tu dreptate. Daca e penibil, inseamna ca am eu. Simplu, nu? :mrgreen:
    Sau poate am eu o parere mai buna decat a ta despre blogul tau 😈

    Crancena a fost si afirmatia aia “că A-listerii au campanii pe bani şi nu pot fi cumpăraţi cu pişcoturi” 😆 😆 😆 . Nu cred ca mai e cazul sa detaliez/dau exemple, ca nu esti vreo naiva.

  77. Continuati, continuati, amatorii au tras pe dreapta si sunt atenti la ce fac profesionistii. Devine interesant. 💡

  78. Mda, ai dreptate. Cu cat e bloggerul mai infometat, cu atat e mai tentat de piscoturi. Probabil cititorii isi vor forma in timp un “piscot-filter” care ii va indeparta de blogurile fomiste…

  79. Banc:
    “In ziua de azi toti retardatii si analfabetii au acces la internet.
    Doamne, te rog fa cumva sa-i pot plesni online!”

    dar daca s-ar putea….. as vrea si eu 😀

  80. D-aia mi-a placut mai mult ‘Jocul cu margele de sticla’. Nenea Hesse a trait si el fenomenul foiletonismului acu jde’de ani si mi se pare formidabil cum istoria se repeta si lumea (in general) nu-si da seama de asta.

  81. @Simona: nu apare tot articolul, apare doar primu paragraf sau asa ceva: http://imgur.com/vECvN

  82. subscriu la ce spui tu. mie a inceput sa imi fie sila. Zilele trecute, pe facebook am spus aceeasi chestie si au inceput sa imi comenteze postarea. Pur si simplu nu-i mai suport. Si nu suport nici project managerii care noaptea viseaza ceva si ziua pun in practica tot felul de aberatii. Problema este ca, in goana lor pentru acapararea unui public larg, se folosesc de ideile existente pe piata. Sau si mai rau, unii incercau sa se foloseasca de campaniile pentru ajutorarea unui tanar doctor bolnav pentru a obtine publicitate la niste tampenii! Nu am idee cum pot fi opriti: in balacareala lor mizerabila practic distrug ceea ce bun. Internetul inghite multe, din pacate!

  83. […] mai înalte culmi, de unde uriașul gland întărit v-a căzut direct în nas și ați ajuns niște pișcoturi. Asta e, v-ați ales singuri […]

  84. Draguta ideea de etica in blogosfera, insa eu am o nedumerire: bloggerii de la B in jos sunt vinovati ca nu semnaleaza articolele publicitare, Simona o face, insa cati bloggeri de clasa A o fac? Asa, de curiozitate intreb si eu. Care e diferenta intre un amator fomist care scrie 5 articole intr-o saptamana despre un subiect sperand la un piscot sau un A-lister care taie factura, ia o suma serioasa de bani si scrie un articol pe aceeasi tema, fara sa ne spuna ca e reclama platita? Problema e ca publicitatea nu e marcata sau de volumul acestor articole influentate? Ca daca vorbim despre marcare revin la prima intrebare: cati A-listeri marcheaza clar publicitatea?

  85. Welcome to 2010, ce sa-ti povestesc.

    Aia despre care zici tu ca-s A-listeri sunt principalii piscotari. Si te includ.

    Iar daca cineva scrie niste chestii cu un an-doi inaintea ta e frumos sa faci referinta. Astfel iti creste si tie credibilitatea pina la punctul la care ai putea fi luata in serios.

  86. @simona, de la B-listeri in jos zici… Pai astia nu cumva fac ce au invatat de la fratii lor mai mari, A-listerii? Cunosc exemple de A-listeri care au o politica foarte dubioasa legata de blogul lor, una dintre ele fiind “nu trebuie sa marchez articolul publicitar ca atare”…
    Inainte sa blamam piscotareala ar trebui intai sa ne gandim cine a inventat-o si sunt sigur ca nu B, C, D pana la X-listeri. Adevarul este ca orice bloggar comercial (sau piscotar) s-ar pupa undeva ca sa intre la anumite lansari sau evenimente si ar scrie de acolo ca si cum ar fi un produs lansat chiar de mama lor.
    Eu recent, am fost la un eveniment de lansare, era plin de bloggari si mi s-a parut ca a iesit de tot rahatul. Se lansa un produs, fotografia era peste tot si nimeni nu stia care e duma cu produsul ala, unde se pozitioneaza, ce poate face etc. La o zi dupa eveniment sa cad dupa scaun, in zeci de bloguri, zeci de participanti se jurau ca este cel mai marfa eveniment din ultimele doua milenii, de la nasterea lui Iisus incoace si fac pariu ca nu toti au primit bani…
    Cat despre deontologie… Mircea Mester e un pic naiv de felul lui, o sa sfarseasca precum misionarul ala care s-a dus in jungla sa ii crestineze pe canibali…

  87. @emi: există ideea asta, că blogul e “ca să faci bani cu el”. nu, blogul nu e ca să faci bani cu el. banii apar doar după ce ai pus pe picioare un blog interesant, citit etc. cei despre care am scris încearcă să treacă direct la etapa a II-a.

  88. Presa nu e la fel de piscotara? Dar oare de ce? Pai iti spun eu de ce, Simona. Pentru ca ruptii de “jurnalisti” sunt angajati ai cuiva si nu isi permit sa isi dea in petec atunci cand vine vorba sa se vanda pe 3 lei 50. Aici e singura diferenta.

    Cand ai un blog de rahat…esti propriul tau angajat si faci ce te taie capu. Drept urmare toti ling orice flegma daca e gratis.

    Deci in nici un caz nu se pune problema ca in presa ar fi oameni mai onesti sau cu coloana vertebrala. Doar sunt niste jeguri de angajati carora le e frica sa exagereze cu unele chestii (ce nu sunt pe placu sefului) ca sa nu fie dati afara.

    In rest…n-au probleme in a exagera cand vine vorba de a injura pe cine trebuie sau a ridica in slavi la indicatiile “de sus”.

    Concluzie: jeguri sunt majoritatea ce lucreaza in presa, majoritatea celor “din online” (ce cacat mai inseamna si asta), majoritatea “PRistilor”, etc. In afara de jurnalism care e o profesie respectabila dar distrusa de retardatii ce o practica in Romania, restul sunt niste inventii nascocite de unii care nu sunt in stare sa faca altceva decat sa mestece vorbe si sa dea impresia ca ei conteaza.

  89. Cred ca cititorii sunt departe de a fi debili (scuzati termenul voit fortat) , sunt inca capabili de a discerne intre un text autentic si unul “la comanda” . Articole cu reclama mascata se detecteaza usor daca se doreste. Cat despre autori , ce sa zic , un fel de coruptie 2.0 ca doar e la moda .

  90. @RaresM: mamă, ce generalizare furibundă… mai ştii şi oameni care nu sunt jeguri, în afară de tine?

  91. Simona…am trecut de scoala generala ca sa ma iei cu povesti de genu “generalizare furibunda”. Tocmai pentru a nu veni cu cliseul asta am scris “majoritatea”…dar tu esti prea setata pe replici de lemn predefinite ca sa mai citesti cu atentie ce zic ceilalti.
    E adevarat ca “majoritatea” celor cu care veniti voi in contact au trecut cu greu generala si s-au luptat sa termine liceul…Dar ce mai conteaza atata timp cat acuma sunt mega-specialisti in online/PR/etc.
    Nimeni nu se mai uita in urma sa faca un mic bilant sa vada cum a ajuns X specialist, sau Y mare consultanta. Ce scoala a terminat, ce realizari are in viata in afara de a face 3 power point-uri si a intinde niste mese la o conferinta despre nimic.
    Nu am zis nimic despre mine…poate ca si eu sunt un jeg, sau poate nu. Diferenta dintre noi e ca eu imi vad de treaba in anonimitatea mea si lucrez onest, pe cand voi nu sunteti in stare sa faceti ceva de substanta, ci doar sa insirati povesti de prostit prostii. Ah, da…o faceti cu numele vostru real…evident. Altfel cum ati putea fi platiti pentru blabla-urile voastre si sa va castigati o paine?

  92. un jeg care mă acuză de furt vorbeşte despre etică
    un muist care minte voit despre mine vorbeşte despre moralitate.
    un scârbos paranoic care minte despre orice şi orcine vorbeşte despre surse şi articole.
    mişto.

  93. Postul asta seamana izbitor cu o fabula.

    Pana la urma care e problema, pretul mic sau lipsa de etica atunci cand se promoveaza ceva?
    In ce priveste lipsa de etica, aspect mult mai important dupa parerea mea, presa e cu doua, trei lungimi de cal inaintea blogarilor anonimi.

  94. @VreauUltimulLoc:

    problema e – şi nu înţeleg de ce nu s-a înţeles, încep să mă întreb dacă nu cumva e vina mea – că CÂŞTIGUL, fie el şi sub formă de pişcot, a devenit SCOP ÎN SINE, nu CONSECINŢĂ a unui blog făcut mişto şi care a ajuns să aibă ceva audienţă.
    mai clar: oamenii nu mai privesc blogul ca pe un loc în care să se exprime în primul rând pe ei, ci ca pe unul în care să se deconteze pentru pişcoturi. asta din capul locului. practic, vor să câştige din blog chiar dinainte de a-l construi. am vâzut multe bloguri tinere ale căror ultime 10 posturi erau articole de PR…

    şi mai clar: au început să lipsească cu desăvârşire textele scrise de dragul scrisului pe blog, mediul fiind intoxicat de mesaje PR-istice. iar asta ajunge să mă compromită şi pe mine, şi pe X, şi pe Y, şi pe Z. Nu, nu în faţa agenţiilor, cum GREŞIT s-a înţeles, ci în faţa cititorului. Mi-e foarte greu să pricep de ce, deşi ideea era exprimată într-o frază care conţinea de mai multe ori cuvântul “cititor”, nu s-a înţeles totuşi că despre el era vorba şi că în faţa lui nu vreau să mă compromit. Reiau fraza cu un mic adaos, poate acum e mai clar: “Cu alte cuvinte, stimaţi oameni care faceţi ce am povestit eu mai sus, eu mă chinui să respect nişte principii, îmi semnalizez explicit campaniile, negociez briefurile cu gândul la respectul faţă de cititor, refuz campanii (pe bani, da?), tot cu gândul la cititor, şi mă compromiteţi voi ÎN FAŢA LUI, A CITITORULUI, cu pişcotăreala voastră jenantă”.

    ca să sintetizez: problema cu aceste pişcotăreli nu e că îmi strică mie piaţa, cum au înţeles sau au ţinut să înţeleagă unii, ci că strică mediul şi compromit ideea de blog. unde ideea de blog = ideea de ceva care conţine în primul rând “gândurile, ideile şi sentimentele autorului” şi de-abia apoi – ca o consecinţă a performanţei! – publicitate. neapărat într-o variantă onestă şi transparentă faţă de cititor.
    acum e mai clar??

  95. Da, e clar si sunt de acord cu ce ai spus.

  96. Am o intrebare: Nenea acesta este piscotar sau cum s-ar descrie putea descrie?
    http://augustinradu.ro/2011/nu-cred-pana-nu-vad/#comment-4181

    Eu i-am propus sa inceapa si cu demonstratii pentru razatoarea minune sau eventual (ma gandesc acum) poate pentru niste colace comode pentru vasul de toaleta, ca dupa prea multe piscoturi … s-ar putea sa aibe ocazia sa le dovedeasca viabilitatea.

  97. Am preluat pe CERTITUDINEA acest text. Sper sa nu fie cu suparare.

  98. @Miron Manega: ba sigur că e o problemă. vă rog să-l scoateți, l-am scris pentru acest blog, nu pentru alte site-uri, și nu este bun public. puteți pune maximum un paragraf-două, cu trimitere la mine pe blog, pentru cine vrea să citească continuarea.

  99. – din cauza piscotarilor tie iti scad veniturile pentru ca unii gandesc (si probabil iti arata mata) ca e la fel de simplu sa faca o campanie putin la multi decat mult la cativa, si cade inevitabil incet incet piata pentru ca fiecare mai vrea o bucatica de campanie pentru suma (din 2007) -10% / fiecare an care trece

    – scrii in articol ca de la B-listeri in jos cade nivelul si nu mai poti separa advertorialele de articole pe bune, ei bine eu vad toti A-listeri ca fac aceeasi mizerie. poate ca emanatiile lor au alt gust pentru ca sunt propagate prin alta gaura?

    – incearca sa citesti articolele de peste o saptamana de la visurat, peste tot unde poate pune link-uri in diverse campanii. te gandesti ca citesti o povestire a lui, supriza articolul ala de fapt a fost scris doar ca motiv pt. linkul ala, (=ce ziceai tu blog creat special pt. a castiga bani, stiu, initial n-a fost dar acum este 101% asa ceva) altfel nu-mi explic ciclicitatea articolelor pe anumite teme. cand el deja are prea multe apar si la denisa, si invers. caz concret linkurile la emag sunt peste tot, eu cel putin un cititor frecvent al lui am ramas cu un gust extrem de amar, si deja mi l-am scos din lista de persoane citite

    – daca vrei iti mai arat cateva exemple punctuale sa vezi ca de fapt tot un piscot castiga si alti A-listeri diferenta e ca isi spun in minte ca sunt peste ceilalti – imaginatie bogata ce vrei

    ps. am blog (personal) unde scriu diverse si prefer sa stau departe de campanii, social media, etc

  100. tocmai de asta eu scriu pe blog din plăcere, singurul lucru pe care vreu să-l obțin de pe urma lui fiind gloria. o glorie care, spre deosebire de fursecuri și pișcoturi, nu ține deloc de foame. cel puțin nu în sensul clasic. numai bine

  101. Am citit cu pasiune si articolul de pe blog si cateva comentarii . Fratilor sunteti bolnavi!!! Cum poti sa vorbesti despre bloguri platite din publicitate ??? Inseamna ca nu stii cata publicitate se vinde in Romania anual(Burkina Faso este peste noi)!!! Cum poti sa vorbesti despre cititori de bloguri cand statistic vorbind 58% dintre romani nu au citit niciodata o carte !!! Am curaj sa fac pariu ca cel mai tare blog din Romania din punct de vedere al traficului(probabil al lui Sexy Braileanca cand sta capra sau Monica Colmbeanu “____”prin gaura cheii) nu are mai mult de 15.000 de vizualizari in 24 de ore si atunci despre ce scrii tu aici ??? Mai mult am citit in comentarii precum ca tu ai vrea sa faci si sa dregi altor bloguri de tip X,Y sau Z(am ras muuuuullltttt de tot ). Romania este tara cu cel mai redus acces la internet din Europa , avem o populatie de 19 milioane de oameni cred ca online suntem 2-3 milioane din care bloguri citim , cu foarte mult optimism 10 000 de navigatori online . Asadar concluzia mea este ca sunteti BOLNAVI! Sper ca nu sunteti si CONTAGIOSI !
    Despre PR-ul care coordoneaza nu stiu ce bloguri si PR-ul care face si PR-ul care drege …ce PR mah ???? Ati incurcat pastilele????

  102. Simona, eu citesc posturile abia seara 🙂 Am inteles despre ce e vorba 🙂 Si pe mine ma preocupa deunazi aspectul acesta de autenticitate al scrisului pe bloguri, atunci cand nu mai stii daca parerile de-acolo sunt sincere sau comandate politic. Tu te-ai facut bine inteleasa. Nu cred ca ai de ce sa te temi, in cazul blogului tau cititorii sunt siguri de adevarul opiniilor exprimate, si ca dovada iata cate comentarii ai cules (si pro, si contra).

  103. Principial… ai dreptate! 😀
    Generalizarea doare.
    Ai ridicat o problemă, iar cine se simte să facă ceva în sensul acesta. ❗

  104. […] colegi de suferinta inaintea mea destul de elocvent on the subject. A scris, de exemplu, Simona aici. A scris si Adi Hadean, nu mai gasesc linkul, poate ma ajuta cineva. Ei, astazi am primit un […]

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green

bijuterii argint bijuterii argint