Mândrie şi beton sau cum se întâlnesc râsul cu plânsul în aceeaşi viaţă de om
2011 November 28 at 12:44 pm
Dacă îl cauți acasă pe țăranul român azi, n-ai să-l găsești. E plecat la muncă în străinătate. Și vrea să știi asta. Ți-a lăsat un mesaj – o casa din beton cu patru etaje, atât de mare “că poți să întorci tirul în ea”.
Mâine, 29 noiembrie, ora 19:00, la Muzeul Țăranului Român, Sos. Kiseleff nr.3, în sala Foaier, se inaugurează expoziţia lui Petruț Călinescu, Mândrie și beton, care va sta deschisă până pe 18 decembrie. Fotografiile sunt rezultatul unei documentări de un an de zile, care a urmărit de aproape viața cotidiană a comunității din satul Certeze, judeţul Maramureş. Oamenii din Certeze muncesc 11 luni pe an la Paris, unde trăiesc în condiții austere și economisesc fiecare bănuţ, pentru a se califica acasă într-o competiție socială halucinantă, din care nu se pot opri.
„Suntem blestemați să băgăm banii în betoane. Așa suntem noi; dacă vecinul are casă cu trei etaje, eu trebuie să-mi fac cu patru” I.O., 24 de ani, din satul Certeze, betonier de 8 ani în Paris.
Mândrie și beton este o expoziție foto despre tranziția satului tradițional de la casa fără niciun cui, la vila fără nicio șipcă de lemn, și despre dualitatea oșenilori și a maramureșenilor care la Paris trăiesc o viață de privațiuni și sacrificii, iar acasă afișează prosperitate și lux.
Muncesc până la epuizare 11 luni pe an; bărbații în construcţii și femeile la menaj. De mai bine de 15 ani, dorm înghesuiţi în apartamente mici la periferia Parisului și economisesc fiecare cent. Se întorc acasă pentru cel mult o lună, în mașini scumpe, culeg prunele pentru horincă și cheltuiesc averi pe nunți, haine și petreceri. Dar mai ales, ridică vile în care probabil nu vor locui niciodată, care însă îi conving pe cei rămaşi acasă să urmeze acelaşi model de succes.
O să râdeţi şi o să plângeţi în acelaşi timp văzând fotografiile din această expoziţie, pentru că aşa şi este viaţa în Certeze: o tragi-comedie, un râsu’ plânsu’ de care până şi protagoniştii îşi dau seama uneori. Să munceşti o viaţă, ca un câine, doar ca să ai un etaj mai mult decât vecinul la vila în care nu apuci să locuieşti nu poate fi, vorba lor, decât un blestem.
Iată-l, de exemplu, pe Patrick, originar din Certeze, Satu Mare. Patrick este un tânăr întreprinzator de succes în Paris. Anul acesta a făcut senzaţie când s-a întors în satul natal la volanul ultimului tip de Ferrari. Muzica pe care-o veţi auzi este un hit din zona Caraibelor, loc în care Patrick şi-a petrecut ultimul concediu.
Proiectul a fost finanţat de World Press Photo, Robert Bosch, Institutul Cultural Român Paris şi Administraţia Fondului Cultural Naţional Român.
Petruț Călinescu este fotograf român independent, licențiat în Jurnalism și Științele Comunicării. A lucrat pentru principalele cotidiene din România, iar astăzi e reprezentat de agenția londoneză Panos Pictures.
Fotografiile lui au fost publicate în National Geographic, Esquire, New York Times, Courrier International, The Times, Business Week, Paris Match, Financial Times.
Printre premiile naționale și internaționale câștigate de-a lungul timpului se numără – Fotografia Anului, acordat de Clubul Român de Presă; Fotograful Anului, acordat de Asociația Fotografilor de Presă; Award of Excellence acordat de Picture of the Year (USA); Humanity Award, Hpa/Unesco, China.
Ultimul proiect de durată, www.theblacksea.eu, documentează vizual viața cotidiană a oamenilor din jurul Mării Negre și rolul pe care aceasta îl joacă în diverse comunități.
Portofoliul lui poate fi văzut pe www.petrut-calinescu.com, iar expoziţia, cum ziceam între 29 noiembrie şi 18 decembrie, la MŢR.
Multam de raspandire a vestii. Imediat ce-am vazut poza m-am gandit la MTR, ca am mai fost anul trecut acolo, la o serie de conferinte care erau in jurul acestei idei. O zi beton! ca soare avem
io fusei la certeze “live” fix anu trecut!
merita toti banii!
Trist!
Povestea asta imi aminteste de un fragment dintr-un film documentar. Undeva prin Mexic e o zona unde principala ocupatie a localinicilor este traficul de coca dinspre Columbia, inspre USA. Ei bine, liderii acestor grupari isi construiesc cavouri care costa pana la 250k USD, arata precum niste vile si chiar au si aer conditionat.
Sminteala este nelimitata!
@cruela: povesteşte-ne
@chipuc: trist şi vesel, în acelaşi timp. iar aia cu cavoul e şi mai tristă-veselă
Țăranii din Certeze sunt betoniști de prin anii 90, deci au ceva vechime-n muncă…. am gugălit un pic
și m-am lămurit, că se poate și la români, nu numai la rromi.. 
..trăim într- un adevărat bâlci al deșertăciunilor…… 
Cazul Huta-Certeze e intr-adevar ingrijorator, dar asta doar pentru ca oamenii aia au pierdut orice simt al masurii.
Din pacate, insa, in mediul rural si in special in Maramures, unde am locuit citiva ani si unde oamenii nu sint saraci, exista o competitie sociala acerba pentru locurile fruntase din sat, iar metodele unora si ale altora de a ajunge la aceasta pozitie nu trec niciodata pe la fisc.
Rezultatele sint: curti betonate, marmorate, termopane cu fir de aur, distrugerea caselor taranesti traditionale, cumparat la fiecare Paste o basma din aceea traditionala, acum importata din Japonia (bine ca nu stiu morosencele) de 5-15 milioane lei vechi bucata… si tot asa.
basma de 15 milioane? OAU!
simona, ti-ash fi povestit mai bine, daca nu prajeam lap-top-ul cu poze cu tot!
asa, nu pot evolua “dacat” la oral!
deci: d-a stanga si d-a dreapta drumului care constituie coloana vertebrala” a comunei, este case; adica vile; adica un fel de blocuri ( deoarece au minimum un etaj!)
de toate culorile si toate ” viziunile( de coshmar)” arhitectonic
mie mi-a ramas pe retina una cu doi lei frumosi ( poate a aparut intre timp si aia cu sasa cai frumosi) , da lei, nu ashaaaa…care erau postati la poarta masiva de fier frjat a casei, poarta falnica, vacsita-n auriu!
acu ma duc la sedintza!
va mai zic cand mai respir!
daaaaaaaaaaaa
termopaneeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!
mii shi milioane si miliarde de termopaneeeeeeeeeeeeeee!
confirm pozitiv!
Credeam ca numai in zona din care sunt eu se poate asa ceva. In fiecare an cand merg in concediu acasa, in Suceava, “admir” castelele proaspete din satele prin care trec pana sa ajung in orasul meu.
Vara trecuta discutam cu niste prieteni despre obsesia asta si unul dintre ei a povestit o discutie cu un locuitor dintr-un sat din asta plin de blocuri mono-familiale. Il intrebase de ce baga atatea mii de euro in ziduri, din moment ce acolo nu va locui decat el si sotia sa si eventual unul sau doi copii, pe viitor, cand se vor reintoarce in tara de la munca din afara. Si exact ce ai scris tu acolo, i-a spus si tipul respectiv. Cica e o competitie intre ei, care are mai multe camere, care are mai multe etaje, a cui e mai inalta, mai grasa sau mai frumoasa.
Am facut o singura data o vizita prin Dolj, si deosebirea intre palatele tiganilor pe care le-am vazut acolo si cele ale romanilor ce isi rup oasele la munca prin afara ca sa isi construiasca monstrii aia este reprezentata de turnulete, care la ai nostri lipsesc si la casele tiganesti sunt cu sutele. Pana la urma, macar tiganii stiu ca nu s-au chinuit prea mult pentru ele, n-au sacrificat atatia ani de viata ca sa le aiba. Plus ca au cate o duzina de juniori, deci se poate spune ca ei macar au o justificare..
Eu am crescut aproape de zona respectiva si pot sa va spun multe depsre mentalitatea oseneasca. Daca le cunosti istoria si etica de munca si de viata nu ii poti condamna pentru ceea ce fac. Incepand cu anii comunismului cand ei ca singurii oameni “liberi si independenti” din acea perioada (si nu bat campii spunand asta – exista dovezi), ei erau muncitorii care lucrau in toata romania fara sa se vaite ca sunt la 10 sau la 1000 km de casa. Erau cautati pentru ca unde puneau ei mana se cunostea si isi faceau carte de vizita pe unde lucrau. Nu au fost someri printre ei si nici nu s-au vaitat vreodata ca nu le da statul. Egoismul semintiei lor i-a facut sa calce peste legi cand ele contraziceau codul lor etic sau au fortat schimbarea lor cand a fost nevoie (vezi perioada ’48 – ’68 cu nationaliazarea comunista). As putea sa continui mult si bine astfel pentru ca am crescut cu ei si cred ca oricine a stat langa ei mai mult de un concediu a ajuns sa adopte din stilul lor simplu de viata.
Daca isi construiesc vile si blocuri … nu ii judec. Cand stau acolo scut sa isi apere si sa isi pastreze traiul si proprietatile ii admir. (cine au fost primii sa ii intoarca din drum pe maghiari cand cu 15-16 Martie 1990? Daca ajungeau si la Cluj nu se intampla ce s-a intamplat. Am calatorit in tren cu ei atunci…).
Oricum… certeze ar fi “fruncea” osenimii in ceea ce priveste vilele dar nu toti se lauda la fel peste tot. Este un fel de-al lor de a spune ca ei sunt acolo sa nu plece. Da, fac sacrificii prin strainataturi ca sa aduca acasa cat de mult dar asa au facut de cand sunt … nu numai dupa revolutie. Poate nu stiati ca osenii erau singurii si pe vremea comunista care lucrau bine-mersi prin strainataturi. Nu toti… o parte doar. Insa ei au deschis drumul spre Germania, Austria si Franta. Ei au creat increderea si apoi au mers altii sa o distruga. Stim noi cine.
Am avut colegi de liceu care dupa liceu la 2-3 ani aveau casele lor, masinile lor.. oameni asezati la nici 21 de ani. Au muncit mult si mai muncesc inca dar as vrea sa mai gasesc alti oameni care sa fie mai fericiti ca ei, asa cu sacrificiile lor si cu emfaza lor pe ceea ce cheltuiesc banii. Mai muncitori ca ei mai rar. Mai petrecareti ca ei si mai rar. Credeti-ma, pe cat de mult muncesc pe atata de mult petrec.
Si apoi, nu am vazut nici unul sa se planga… Si nici nu cred ca voi vedea vreodata.
Asa sunt ei…
Este inutil ca isi construiesc case atat de mari? probabil. Inseamna ca au cu ce..
@Dumitru: da’ când au timp să petreacă, dacă 11 luni pe an muncesc pe brânci?
… cica mai nou este la mare cautare arhitectura din pamant (structura de lemn cu pamant, chirpici). sunt asociatii de arhitecti dedicate
Patru (sau Patrick) le-a bagat pizma in casa la vecini. Sa vezi acu munca pe ei ca sa-si cumpere toti macar un Bently
@ik: exact
Cand o veni primul cu un Buggati in sat atunci sa vezi mare nenorocire pt ca alta mai scumpa nu prea se exista. Totusi exista solutia adoptata de seicii arabi: caroserie de fibra de carbon, elemente aurite 18 K, neste safire, diamante pe bord asea cat sa iesi din cotidianul cel plictisitor
Eu nu vreau să le judec mândria şi nici betoanele. Vă rog doar să priviţi mâinile celor doi bătrâni. Parcă le văd: butucănoase, crăpate, cu degete strâmbate de fel de fel de reumatisme şi mereu ascunse cu sfială în poală. Chiar dacă lor li se datorează totul.
@sfiosu: bătrânii sunt absolut superbi
Nu chiar in Certeze, un pic mai spre Negresti-Oas, la Bixad am vazut o mamaie cu sapa pe umar si tricou cu Nirvana
cat despre Certeze, am inteles ca unii au si lifturi in viloiurile alea cat toate zilele; acum nu pot sa jur cu mana pe inima, ca nu m-a invitat nimeni inauntru; oricum or fi osenii muncitori si petrecareti, dar ospitalieri nu sunt.
@Silva: o să îl întreb pe Petruţ şi vă zic. sau să ne răspundă el aici, dacă vede: ia zi, Petrică, au lifturi?
Foarte tari certezenii astia, da si mai tari aia cu cavourile. 250k USD un cavou? ce Doamne iarta-ma puneau in el?
Care o fi diferenta de mentalitate intre betonistii de Certeze si tiganii de Buzescu???
Tarani adevarati!!!Canapea cu sclipici,dar in schimb le atarna firele pe afara din priza de perete!!!
scuze simona, atipisem un pic. nu au lifturi, io nu am vazut si am intrat in multe case.
ce aveti cu oamenii isi fac de toate pentru ca pot, pentru ca muncesc pe branci nu totul se reduce la distractii aiurea….faceti-va si voi daca va tine…sunt harnici si si munca, daca faci ce iti place e tot distractie!
@femeidecasa: n-avem nimic, păcatele noastre, doar le spunem povestea, atât
Case supradimensionate intalnesti in toata tara, dar probabil ca nordul e in top in acest sens.N-am nimic cu oamenii doar ca nu-i inteleg si atunci ma trezesc si eu comentand sau dandu-mi cu parerea mai bine zis.Daca tot au muncit si au bani de ce nu-i folosesc si altfel, de ce nu-si fac case pe masura nevoilor reale cu maxim de confort bineinteles( a nu se intelege maxim de lux ) si apoi sa investeasca in excursii, in educatia copiilor, sa deschida afaceri care sa le asigure un venit si locuri de munca la alti oameni? Zicea cineva ca sunt foarte petrecareti – e OK sa petreci la ocazii,dar sa faci din petrecere un mod de viata nu mai e chiar OK.Muncind mult si petrecand la fel de mult nici nu realizeaza ce nevoi au copiii lor – unii pot fi talentati in anumite directii,dar nefiind ajutati sau orientati de parinti care sunt prea ocupati cu munca,petreceri si femeile probabil cu curatenia prin “blocuri” se pierd in anonimat si vor ajunge in final sa faca ce-au facut si parintii daca nu devin intre timp copii de ‘bani-gata’.