Bebeluşii abandonaţi nu plâng
2011 December 2 at 10:09 pm
“Înregimentarea începe din secţia de maternitate. Unde o mamă disperată, singură, fără sprijin crede că oricine altcineva e mai capabil decît ea să-i îngrijească băiatul sau fetiţa. Bebeluşul e dus în secţia de maternitate unde mai sînt cîteva zeci. Vreo două asistente medicale abia prididesc să-i schimbe şi să le dea biberonul. Nimeni nu are timp să-l ia în braţe şi să-l hrănească într-o poziţie normală. Aşa că sticla e pusă lîngă guriţă, pe pernă, iar el, cu căpşorul într-o parte, o apucă cum poate şi bea laptele. Dar firicelul de lapte se scurge pe lîngă colţul gurii, în ureche. Urechea se infectează în timp, iar bebeluşul nu mai aude bine. Îngrijitoarele nu ştiu de ce plînge întruna şi, oricum, nu au timp de el. Aşa că, după ce plînge cît plînge, încetează să mai plîngă. Undeva, în mintea lui de copil, înţelege că plînge degeaba, că nimeni nu vine să-l ajute. Aşa se face că intri în secţii de maternitate în care e o linişte mormîntală, deşi eşti înconjurat de prunci. Nu plîng. Nu se mişcă. Nu îngaimă nici un sunet.”
Ceea ce aţi citit e un fragment dintr-un text mai lung, scris pentru revista Dilema de Ştefan Dărăbuş, directorul fundaţiei Hope and Homes for Children România, despre care am mai vorbit. Puteţi citi textul în întregime aici. Chiar vă rog să-l citiţi. Veţi afla că lipsa de dragoste mutilează şi fizic, nu doar psihic, aşa cum aţi fi crezut.
:((
Asta e chiar trist. Foarte trist.
“Mama disperata care crede ca altcineva e mai capabil” … Inceputul e buba … nush cum s-o evidentiez … daca as fi american, te-as ruga cam asa … “be more specific”.
Mai intai si intai de ce e mama disperata … e singura si fara sprijin … te pomenesti ca asa a facut si cu copilul … singura, fara sprijin … s-a dus pe jos la banca de sperma si a vrut un model gen Brad Pitt. 5000 euro/doza … ca deh, e criza!
V-ati prins?
Pai de disperare ce nu faci? Da’ precis nu era de la Jean Monnet?
Gata, s-a inteles ideea.
Esenta se afla in educatie. Familia, scoala, vita(vitza, gen, sic!) si viata. Viata, dar nu ca o parada. Ma intreb cum e la norvegieni. Aia nu stiu sa violeze? Aia n-au licee? Dar finlandezii? N-au si ei regimente? Bleahhhh! Vedeti de ce n-au nici un haz nordicii astia? Bine ca suntem noi solari, iuteala de mana si nebagarea de seama. Mai ca si maicile din manastiri nu-s departe de gen. Dar sa nu-mi depasesc mandatul. Atat mi-am dat voie sa zic, atat am zis. Deocamdata
Hai, Simona, că a doua oară n-ai să mă faci să plîng… Io am văzut o mămică aşa de disperată că a şters-o să şi-o mai tragă o dată şi şi-a lăsat plodu’ la maternitate unde – ale dracu’ surori, nu l-au lăsat să moară cu nici un chip. Simono, fără propagandă, te rog!
@Florin: aseară mi-a povestit Cecilia exact această poveste. da, nu l-au lăsat să moară, sunt convinsă, şi l-au îngrijit cu tot sufletul, numai că, să fi şi vrut, săracele, nu puteau să le dea tuturor bebeluşilor abandonaţi dragoste, într-o doză… ca să zic aşa… suficientă. despre asta este textul la care am făcut trimitere, despre lipsa de dragoste. citeşte-l pe tot. nu e un text care acuză pe cineva, nu-l citi în cheia asta.
Trist, emotionant dar, parca, un pic anacronic. Comparativ cu situatia de acum 10-15 ani lucrurile stau mult mai bine. Cate putin de la asistenta maternala, un pic mai multi banuti prin centrele sociale, o selectie mai atenta a oamenilor implicati, ceva ajutor de la ONG-urile dedicate (majoritatea ar putea fi oricand inchisi pentru tot felul de gainarii si matrapazlacuri financiare, ce-i drept non-guvernamentale) si lucrurile au inceput sa se miste spre bine. Recent adoptata lege a adoptiilor e inca un pas inainte. Cel putin in Constanta, dar si in alte orase prin care am mai fost in ultima perioada, nu mai sunt copii ai strazii, nu mai sunt aurolaci. Centrele de primire minori si casele de copii sunt renovate, curate, hrana e cat de cat mai de Doamne-ajuta, exista programe reale de educatie incluziva, exista oameni cu suflet mare (dar din pacate cu posibilitati materiale reduse, bogatii nu se inghesuie sa-mparta o paine) astfel ca, parere personala, sunt sperante reale de si mai bine. Problemele adevarate au inceput acum sa apara in familiile cu unul sau chiar ambii parinti plecati la munca in strainatate. Acesti copii nu sunt pentru moment suficient monitorizati si nu exista programe de protectie care sa-i includa. Sotia este profesoara si diriginta la o clasa de a VI-a intr-o scoala de tara si a devenit, de voie, de nevoie, mama a 11-12 copii pentru care sufera ca nu poate face mai mult. Ce nu am mai apreciat la articolul de mai sus, in ciuda faptului ca semnatarul are “mana”, e ca se vede de la o posta ca domnul in cauza ori nu are copii, ori nu a participat nici macar cu jumatate de norma cum am facut eu, la primii ani din viata lor. De unde o oarecare senzatie de “artificial”.
@bogdan: doar a schimbat, împreună cu colegii lui, viaţa câtorva zeci de mii în ultimii 12 ani
Nu neg. Departe de mine. Dar chiar si tu imi dai dreptate ca, pentru cateva zeci de mii viata s-a schimbat. Daca ti s-a parut ca am fost malitios, imi cer scuze.
P.S. Dar tot nu te iert pentru teapa de ieri (02.12 a.c.) !
@bogdan: nu ai fost răutăcios. până în 2020 se va schimba viaţa tuturor, uite: http://www.simonatache.ro/2011/12/02/bebelusii-abandonati-nu-plang/
@Florin:
Chiar daca este asa, de partea grava a fenomenului nu scapam. Odata petrecuta, fapta creeaza, cum ar zice unul din subalternii lui Igas, consecinte juridice si nu numai. Oricat am vrea sa facem abstractie de ele, in spatele lor sunt niste fiinte omenesti, teoretic de acelasi sange cu noi, practic nu conteaza identitatea sanguina. Daca sunt in ograda noastra, si ei sunt ai nostri. Nenorocirea (a lor in primul rand) este ca nu suntem pregatiti (inclusiv financiar) sa facem fata valului. Structura bugetara n-are suficienta coloana si (se) inclina spre patinoare in vatra satelor si patinoare in inima padurii. Cat de urat poti sa fii ca nu-ti place Bambi
http://www.youtube.com/watch?v=gSh1eLrxiqs
Putini din copiii intrati in “regimentele” de care pomenea Simona au norocul lui Ionut Ionescu, care, desi provine dintr-o casa de copii, a avut (talentul si) ambitia (dar si norocul) sa iasa din anonimat si sa patrunda intr-o lume educata, civilizata, plina de candoare, lumea dansului. Pentru cine doreste sa vada si latura optimista a chestiunii, macar asa, pentru a mai indeparta negurile suferintelor de langa noi, in curand va aparea evolutia lui Ionut Ionescu, alaturi de Catrinel Sandu, cine ghiceste unde ii dau o bere … vedeti site-ul
http://dansezpentrutine.protv.ro/perechi/catrinel-sandu
Rade careva acolo in… se stie ei
@Simona: Florin chiar e frumusel, zau. Si chiar nu cred sa fi pierdut cheia?
Erata:
(!) in loc de (?) in ultima fraza.
Cred ca mi-ai dat un link gresit. Daca intentionai sa faci trimitere la ceva mai vechi, nu e cazul. Te-am cam citit din scoarta-n scoarta. Nu-i naspa sa nu mai ai secrete ?
auci voiam să-ţi dau: http://www.simonatache.ro/2011/11/11/oare-s-a-supara-mama-voastra-daca-i-zic-mama/
Ce-ti spun eu si ce faci tu ? E cumva ala cu casutele date cu mult, mult var ?
Munca pe care o fac toti voluntarii implicati in problemele copiilor abandonati este totusi o munca de Sisif. Cat timp nu exista educatie si prosperitate, continua sa existe femei care sa isi arunce copii la ghena, care sa ii abandoneze in casa de copii si care sa faca zeci de avorturi. Matrixbrain se intreba ironic cat de singure au fost acele femei atunci cand au facut copii. Pai nu stim, dar poate ca foarte singure. Cred ca e simplu sa judeci cand traiesti in conditii civilizate. Dar oamenii care traiesc ca animalele actioneaza, in mod natural, ca animalele, adica dupa instincte primare. Statul trebuie, printre altele, sa asigure accesul la educatie al tuturor si sa creeze conditii pentru prosperitate individuala. Daca nu e in stare, atunci nu isi justifica existenta. Iar eforturile imense ale oamenilor cu suflet nu pot suplini imbecilitatea unui stat care crede ca singura lui menire pe pamant e sa colecteze taxe.
Re. calitatea de “artificial” si “anacronism” a articolului sesizata de unul din comentatorii anteriori, (Bogdan): este cu totul posibil ca perceptia acelui comentator sa fi fost corecta, deoarece acel text nu indeplineste criteriile nici de articol jurnalistic, nici de articol stiintific, si este poate, cu oarecare indulgenta, un simplu text literar. Desigur nici scriitorul acelui text nu este jurnalist de meserie, ci administrator de ONG, (parca scria ca e director de meserie si are grad educativ de PhD, nu am retinut in ce domeniu, dar nu cred ca jurnalism), si scria acolo intr-o revista culturala, cum mi se pare ca este Dilema, deci e OK sa se publice si texte literare acolo, presupun.
Nu zic ca faptele semnalate ca observatii printre randuri nu sunt poate reale. Insa un articol jurnalistic, fie el si de opinie, si nu direct informativ sau investigativ, in mod minim trebuie sa raspunda la aceste 6 intrebari, (despre care nu stiu cum naiba eu personal am auzit la 12 ani in cls. a 7-a, dar se pare ca absolut nici un jurnalist profesionist care scrie in 2011 in lb. romana, si nici un editor de vreun jurnal de orice fel in limba romana nu a auzit):
WHO ?/WHAT ?/WHEN ?/WHERE ?/WHY ?/SO WHAT ?, adica,
CINE ?/CE ?/CAND ?/UNDE ?/DE CE ?/CE DACA ? (care e concluzia ?)
Ca altfel…cum sa nu para totul ori artificial, ori scandal, ori manipulativ, CHIAR DACA o fi bine intentionat, plus ca NU duce la NIMIC, nici macar minim educativ sau informativ pt. un simplu cititor, lucruri care TOTUSI reprezinta obiectul principal al unei activitati jurnalistice minim competente..ca sa nu intram in chestiile mai complexe de etica jurnalismului, care PRECIS ca e o notiune mult prea dificila de asimilat in acest moment al presei din Romania, pana nu se asimileaza macar alea 6 intrebari ca nivel de minima competenta necesara de baza in cadrul unui numar cat de cat de semnificativ de mare de profesionisti ai sai.
P.S. Exista TONE de informatii educative de tip Journalism 101, ba chiar si de niveluri mai avansate, GRATIS, pe net, daca macar 1 (un) profesor de jurnalism de la vreo Facultate acreditata de Jurnalism din Romania actuala ar fi curios, interesat, si motivat macar la nivelul de a folosi Google Translate sau Microsoft Translator, daca nu stie lb. engleza, astfel incat sa poata disemina aceste informatii de tip educativ si in randul studentilor actuali de la acest fel de facultati, ca macar viitoarea generatie de cetateni romani sa apuce sa citeasca din cand in cand, daca doresc, cate ceva care sa aduca macar cat de cat cu un articol adevarat de tip jurnalistic si in lb. romana.
Rudolph: există şi ceea ce se cheamă “text jurnalistic de opinie”, care nu trebuie să răspundă la întrebările alea.
oricum e foarte trist ca existe suflete de mame care isi pot lasa copii pe mana altora, ca au puterea sa ii lase singuri pe lume:(
@Bogdan: ai atins o coarda sensibila. Am vazut acu’ vreo luna cind eram in vacanta in Romania un reportaj despre copiii cu parintii plecati in strainatate… n-am fost om 2 zile… unul a terminat emailul catre maica-sa plecata in Spania (baietelul avea 8 ani, ma-sa nu-l vazuse de la 3 luni!!!): “Sa nu ma uiti, mamica!”. Na, ca iar m-a busit bocetul. Foarte trist. Ca si textul Simonei.
Ingrozitor de trist…
Io ma bucur sa aud ca macar se mai chinuie cite unii sa salveze si progeniturile bastinase, ca m-am saturat sa tot aud de Africa!
Bai fratilor, de ce nu se dau anticonceptionale pe gratis? Cel mai simplu si mai ieftin in bataie lunga, uite colea bani economisiti din taxele oamenilor, pe care ii cheltuie statu’ sa aiba grija de toti orfanii. Sau pe care ii donam organizatiilor de caritate ca sa faca acelasi lucru. Basca numaru’ de avorturi redus.
Poate ca exista resurse gratis de prevenire a sarcinilor, dar prostii tot nu stiu sa le foloseasca. La astia nu functioneaza decit un singur instinct, ala de inmultire, macar animalele au grija de pui o perioada.
Ca sa nu mai spun ca am vazut si o gramada de copiii crescuti linga mama, si tot degeaba……pina la coada e “care pe care”, selectia naturala.
@matrixbrain: probabil ca esti barbat, ca atare habar nu ai care sunt momentele de inceput atunci cand devii mama. vorbesc de mama, nu de femeia absenta si din viata ei. dupa nastere, copilul nu sta cu mama in aceeasi incapere, copilul nu simte apropierea de ea, momentele de tandrete nu exista decat in cele 10 minute de alaptare din 3 in 3 ore (si de multe ori, el deja a mancat exact cum scrie mai sus, un lapte de sinteza, bineinteles, ca bun si ala, dar mai important este sa ia colostrul). la noi inca nu se pune accent pe relatia fireasca intre mama si copil.
@ Simona Tache: dupa parerea mea sincera, din punct de vedre ETIC, (fata de sine si mai ales, desigur fata de cititor, re. functia secundara educativa a mass-mediei, deosebit de importanta, dupa parerea mea, in tarile in care democratia este in curs de dezvoltare, dar si in tarile democratice care doresc sa mentina un anumit nivel de spirit civic al cetateanului, si in care eforturile de grass-roots nu se desfasoara la un nivel destul de competent sau motivat), si un text jurnalistic de OPINIE trebuie sa raspunda TOTUSI macar la intrebarea SO WHAT ? daca nu si la cea de WHY ? (in mod mai detaliat, cum ar face un articol de tip investigativ, de exemplu).
Dupa parerea mea, desi acel articol poate ca a incercat oarecum, asa a la tear-jerker, sa atinga SO WHAT-ul copiilor, el NU a atins absolut de loc SO WHAT-ul TOCMAI al PUBLICULUI cititor si nici al functiei si competentei de administrator (si poate si eventual educator) al insusi autorului acelui articol, care pare asa ca un observator oarecum aerian intristat de situatie care isi revarsa stresul personal in acest articol, (stress desigur real, deoarece sunt sigur ca munca lui este oarecum stressanta, ca multe alte munci care au ca obiect lucrul cu copiii sau persoanele in general vulnerabile), insa NU zice nimic CONCRET si CLAR re. planuri de imbunatatire, re. posibila speranta pt. alti parinti care poate ca ar avea intrebari, nu mai vorbesc re. numere de telefon si agentii posibil ajutatoare pt. acei parinti cititori posibil interesati, si, mai ales, PRACTIC, macar niste sugestii despre “what to do” de catre posibilii activisti din public care, impresionati de acest articol, asa cum au fost de altfel majoritatea comentatorilor de aici, poate ca AR VREA in mod chiar altruist sa contribuie, in spirit civic, cu ceva posibil UTIL pt. acei copii si, poate, chiar si pt. bietul director administrativ de NGO atat de evident trist in acel articol, si eventual chiar si alte NGO-uri asemanatoare, in mod MULT mai eficient decat “Salvati-o pe Ana” ca ii trebuie o mama, un ficat, etc.
Disclaimer: habar nu am despre functia educativa sau in alt fel manipulativa a mass-mediei fata de publicul larg. Tot ce stiu eu re. manipulare de oameni e bazat pe experienta personala de a incerca sa ii conving pe unii sa simta mai putin vinovati ca au dorinta de a-si insela sotiile cu mine, astfel incat sa ne putem bucura impreuna a la win-win in mod mai placut si util amandurora, si, in spirit cat se poate de etic, sa nu se creeze si repercursiuni nedorite asupra sotiei, eventualilor copii, etc.
Plus ca nu sunt motivat pedagogic deoarece in primul rand NU am studii de specialitate pertinente, si in al doile rand, obosit de atata efort de convins diversi tipi sa nu se simta vinovati, am renuntat si ;la acest fel de activitate, si m-am facut functionar birocrat in Norvegia unde nu mai trebuie sa mai conving pe nimeni de nimic, (decat, desigur pe cei 12 manageri ai mei ca isi indeplinesc functia bine si nu au de ce sa se streseze, deoarece eu am sa ma straduiesc in continuare, constiincios sa le urmaresc indicatiile cat pot de bine), si pot si eu sa incep sa invat sa imi fac relatii mai mature cu tipi care nu sunt insurati, eventual poate sa aspir sa ma casatoresc si eu, cand oi fi ajuns la nivelul dezirabil de maturitate, etc.
@Rudolph, acum serios, chiar e cazul sa citim acest text cu manuale de jurnalism in fata? Sa analizam forma in loc sa incercam macar sa intelegem fondul? Am impresia ca ne impiedicam de niste chestii care nu-si au locul aici. Hai sa nu facem nimic pentru acei copii si sa le spunem ca stam cu mainile-n san pentru ca autorul textului nu stie sa redacteze dupa nu stiu ce reguli….
@ Una din Bucuresti: complet de acord! Africa sau Romania, nu este nici o diferenta, incultura este aceeasi. Convinge-le sa ia contraceptive sau Doamne-fereste, prezervative! Si da, ma bucur si eu sa aud ca cineva e interesat si de copiii abandonati din Romania, si mie mi s-a acrit de Africa pina peste cap. Nu poti sa-i cresti, nu-i fa! Mi se pare de o mie de ori mai inuman sa-i abandonezi in spitale (in cel mai bun caz) sau pe strada (mai putin bun, da’ tot ok fata de aruncatul la lada de gunoi!!!)
@Nicky, ce facem in cazul celor care, punand religia pe primul loc, refuza pana si ideea contraceptivelor si fac copii “cati da Domnu’ “? E drept, nu-i lasa pe strazi dar nici iubire sau educatie prea multa nu le ofera.
@Anna: excelent punct de vedere, am uitat de astia, care-s cei mai periculosi. Cu religia sus si IQ jos… Mda, cu astia nu prea vad ce-ai putea face… Dar n-a spus nimeni ca putem rezolva toate problemele, asa ca macar pe alea de fac prunci pe banda si nici macar din motive religioase sa le educam (citeste: opri) cumva…
nişte întrebări legate de contracepţie am pus şi eu când m-am întâlnit cu nişte oameni de la Protecţia Copilului. am aflat ceva halucinant: că sunt oameni care se reproduc doar pentru ajutorul de la stat care se dă în primii doi ani. după doi ani, abandonează bebeluşii şi fac alţii.
Toate discutiile contradictorii nascute de articolul “de baza” imi confirma inca o data ca ceea ce e frumos nu e frumos pentru toata lumea si ce e bun , e bun doar pentru unii si-mi aminteste de un banc : La ora de biologie profesoara le arata copiilor o floare si le explica : “Copii, stiati ca stamina si pistilul sunt de fapt organele de reproducere ale florilor ?” Din ultima banca se aude glasul lui Bula, indignat : “Sa-mi bag… si eu le miroseam…”
Simona, pentru ca spuneai de anticonceptionale si de cazurile in care oamenii fac copii pentru ajutoare sociale, o sa iti mai povestesc ceva trist.Intamplarea nefericita a pierderii unor sarcini m-a purtat si pe la sectia de avorturi a unui spital. Am fost socata de doua cazuri. Primul al unui cuplu de tineri romi. Ea tocmai facuse un avort si doctorul ii spusese ca, din cauza avorturilor repetate, uterul ei a ajuns ca foita de tigara. Ea intr-adevar era preocupata ca ar fi fumat o tigara dar scurgerea de sange o cam impiedica. El era vesel ca o zi de primavara si umbla tantos ca un cocos laudandu-se cu cata spaga a dat el la doctor. Al doilea caz: cuplu tanar, aparent educat, cu joburi bune. Aveau deja un copil, ea a ramas gravida pana s-a mocait sa isi cumpere pastile si gata avortul.
Am intrebat asistentele si doctorii daca chiar nu se poate face ceva pentru ca femeile din Romania sa nu mai fie campioane la avorturi. Raspunsul: dupa un avort, li se povesteste despre contraceptie, doar ca multe femei vad avortul ca pe o metoda de contraceptie. Probabil ca si abandonul poate fi explicat inclusiv prin faptul ca daca nu mai vrei copii si nu mai poti face nici avort, atunci il abandonezi la nastere, ca nu ai ce face cu el. De judecat, mi-e greu sa judec femeile care fac asta, multe au invatat asta de la mamele lor. Nu le-a invatat nimeni nici acasa si nici la scoala despre contraceptie. Nici barbatii care le lasa gravide nu au aflat despre prezervative sau daca au aflat nu stiu sa le foloseasca. Pe ei observ ca nu i-a bagat nimeni in ecuatia asta.
In concluzie, cauza cred ca e aceea ca oamenii sunt needucati si saraci. Iar la scoala, in loc de religie unde afla ca ajung in iad cam orice ar face (mai ales sex!), poate ar fi bine sa fie copiii invatati si despre cum sa faci sex fara ca femeia sa ramana gravida. Ca pana la urma nici pe preotii aia nu i-a adus barza.
OARE CAND O SA PUNEM CAPAT ACESTOR ATROCITATI??
pt ca nu merita alta denumire. suntem calaii propriilor nostri copii.
daca ii uram atat de tare, de ce ii mai facem? doar ca sa avem pe cine chinui? pe cine omori?
Dumnezeule mare, da-ne minte si iarta-ne.
@ Cristina : re, “copiii ar trebui invatati si despre cum sa faci sex fara ca femeia sa ramana gravida.” Poti baga mana in foc ca nu asta ii preda nefericitul profesor de sport farfuzei aleia de la Jean Monet ?
@ Simona : fata, trezeste-te si da-ne sa mancam ceva proaspat ca subiectul asta a cam fost mestecat suficient ! Pe langa faptul ca a fost cam amar, ne-a si adus aminte ca ne dor dintii !
@iuliana:
) incepea cu 198. Cartea trata aspectele exhaustiv, inclusiv reactia si masura corecta (si necesara medical) a printilor in cazul diverselor simptome, care la prima vedere erau, chipurile, numai de competenta echipajelor de la Salvare. Datorita lor am aflat ca pericolul unei febre de 40 cu 3 se poate trata simplu, de catre mama insasi. Chemarea Salvarii i-ar putea fi fatala copilului prin simplul fapt ca ora necesara parcurgerii traseului ar fi sufiecienta pentru cresterea febrei cu 2 grade (galopanta, gen). Am dat acest sugestiv amanunt pentru a sugera macar realismul cartii, poate chiar competenta autorilor. Respect fam. Capraru.
Multumesc pentru aprecieri
Daca stai de vorba putin cu Cristina (iti fac eu lipeala, zau … ia cu incredere … http://www.simonatache.ro/2011/12/02/bebelusii-abandonati-nu-plang/#comment-214761), sunt de acord da continuam dezbaterea, inclusiv de “habarul meu”.
Medicii Capraru (sot si sotie) au scris o carte cu titlul “Mama si copilul”. (Mult mai) multe concluzii ale pediatriei de ultima generatie sunt cuprinse in acest adevarat manual de crestere a copilului. E adevarat, anul editiei citite (din scoarta in scoarta si retur
Aaaa, sa nu uit … Alaturi de Cristina (vorba vine
), bine ar face sa fie prezenti Una din Bucuresti, Anna si Nicky. Chiar te invidiez daca-ti iese colocviul propus de mine.
@ Anna: dupa parerea mea de amator, (cu ceva experienta, nedorita in mod special, deci posibil subcompetenta in actualizare, in legatura cu diverse sentimente de vinovatie):
daca acel articol ar fi fost scris in mod competent pana acum deja stiai ce ai de facut in mod concret ca sa fie posibil util acelor copii, si nu mai trebuia sa pierzi timp si sa-ti faci nervi in mod ineficient si inutil pentru acei copii frangandu-ti mainile, si scriind comentarii pe bloguri, sau vorbind prin vecini ca sa-ti diminuezi anxietatea ridicata de diverse sentimente de vinovatie, sau intreband pe altii, “ce sa facem ?”, “ce sa facem ?”, sau exclamand la fel de ineficient si inutil pt. acei copii chestii de gen, “aoleu, ce rau e”, “hai faceti odata ceva”.
@Rudolph: tu ai citit vreodată revista Dilema?
@matrixbrain: Nu ca mi-ar permite timpul si spațiul, dar unde-mi recomandai sa fiu prezenta si de ce????
@ Simona Tache: am citit cateva numere cand aveam vreo 12-14 ani prin 1992-1994, dupa care, capatand acces la Internet in 1995, nu am mai avut timp/motivatie de ea. A ramas o revista predominant culturala, asa in gen The New Yorker, nu ?
Da, spune-ne, ca acum venim! Se rezolva
@ toata lumea: imi cer oficial si NU, de loc, la misto, scuze. De obicei evit cat pot de mult sa comentez pe bloguri de tip jurnalistic in orice limba dintre alea pe care le inteleg, dar efectiv mi s-a intamplat asta in acest caz deoarece:
- am avut mai mult timp liber decat de obicei;
- mi-a atras cineva atentia ca trebuie sa ma comport in mod mai altruist mai ales fata de cei pe care i-am pagubit eu personal financiar economic, care, dupa un moment de reflectie am determinat ca ii includ si pe contribuabilii din Romania;
- am fost socat rau de tot cand am citit acum vreo sapatamana in Adevarul si Ev. zilei ca un roman foloseste in medie 1 (un) prezervativ pe an, si jurnalistii si editorii respectivi nu au avut nici macar bunul simt comun sa dea vreo informatie, un link posibil util, ba chiar posibil salvator de vieti de copii, (stiut fiind ca HIV-ul prin transmisie heterosexuala si materno-fetala e inca in crestere destul de alarmanta in estul Europei), la vreo sursa cat de cat reputabila de Educatie sexuala si preventie de BTS, (mai ales ca am aflat ulterior ca aceasta materie inca nu se preda in scolile obisnuite din Romania nici acum in 2011, nici macar prea organizat asa la nivel de initiativa personala a vreunui diriginte sau profesor de religie);
- efectiv am uneori tendinta de a sari peste cal deoarece si eu tind sa devin destul de anxios cand e vorba de soarta de copii.
Recunosc in mod cat de poate de sincer si mai dau o data disclaimer:
- NU am competenta de comunicare in scris nici la nivel literar, nici la nivel jurnalistic, (nici studii, nici talent);
- NU ma pricep sa utilizez eu personal f bine mecanismul de aparare impotriva anxieatii numait altruism, si nu numai din cauza ca nu mi-a fost predat mie la scoala pe timpul scolarizarii mele obligatorii din Romania la care am participat si eu intermitent, fiind mai mult pe drumuri de la varsta de 8 ani;
- NU am competenta de a lucra in domeniile de servicii utile pentru copii,(nici studii, nici inclinatie, deoarece STIU ca e greu si ff stresant);
- sunt un simplu functionar birocrat care lucreaza intr-o corporatie subventionata de stat momentan in nordul europei, si am lucrat pt. o companie particulara un timp destul de limitat in Romania, deci in general sunt TOTAL pe dinafara in legatura cu o gramada de lucruri pertinente traiului cotidian din Romania, si totodata tind sa devin in mod compulsiv birocratic-pedantic cand sunt anxios.
Insa, la fel ca si altii, mi-am revarsat si eu aici anxietatea in mod inutil pt. comunitate, insa in mod terapeutic pt. mine personal, imi cer scuze inca o data, am sa incerc sa evit, si sa imi planific mai bine metoda de comunicare prin cuvinte cu care incerc eu sa scap de anxietate uneori. Am luat chiar exemplu in acest sens de la acest film documentar interesant, deoarece eu inca incerc sa folosesc Internetul si in mod placut educativ uneori, si de fapt prefer sa privesc decat sa comunic prin cuvinte, deoarece stiu ca nu am talent si ca nu foloseste de ff multe ori la nimic, (desi comunicatul prin alte metode decat cuvinte poate fi uneori util, insa e dificil de implementat on-line, desi nici la asta eu personal nu ma pricep, deoarece implica efort mai mare decat sunt eu personal in stare/motivat sa depun):
Autocritica NU e la misto. O consider necesara, (plus ca sunt eu mai masochist din fire.)
Probabil,cind vrei sa distrugi o natiune,incepi prin a o priva de lucrurile cele mai importante:sanatate,invatamint,cultura,ASISTENTA SOCIALA.Asta au facut pina acum ,,alesii”nostri,dovedind ca sunt mai antiromani decit dusmanii declarati ai romanilor:au creat cadrul necesar degenerarii conditiei de ROMAN in cea de sclav ametit de boli,incult,asocial insa…platitor de biruri.Institutiile statului sunt prezente numai prin sedii luxoase,salarii uriase,aroganta,birocratism…activitate si eficienta:la Sf.Nedelcu. O rana nu se vindeca pina nu scoti puroiul din ea…
@bogdan: domul in cauza are chiar 3 copii. si a participat la viata lor de la nastere. zic ca stie ce vorbeste…noi, care nu am fost in centre de plasament, in case de tip familial sau in centre de zi pentru minori habar nu avem, dar ne place sa ne dam cu parerea.