Înainte să adorm
2012 January 25 at 2:08 pm
Christine are 47 de ani, dar se trezește în fiecare dimineață crezând că are 27. Tot în fiecare dimineață, face cunoștință cu bărbatul care doarme lângă ea. “Sunt Ben, soțul tău”, i se recomandă el, încercând apoi să-i facă un scurt rezumat al vieții lor de până atunci.
Povestea se repetă zilnic, pentru că memoria lui Christine nu funcționează decât pe termen foarte scurt. Timp de o zi, acumulează informații pe care le uită imediat ce a adormit. Până când, la sfatul unui medic, începe să-și noteze tot ceea ce află într-un jurnal. Așa începe să pună cap la cap lucruri și să înțeleagă încet-încet scenariul de coșmar în care deține rolul principal. Un coșmar desfășurat sub semnul unei propoziții pe care nu se știe cine și de ce a scris-o pe prima pagină a jurnalului ei: “Să nu ai încredere în Ben!”.
Înainte să adorm (de S.J. Watsone) cartea perfectă pentru vacanță. Se citește ușor, relaxat, și fără eforturi, atunci când ai chef să ții o carte în mână, dar nu vrei să-ți suprasoliciți neuronul cu Ulisse sau Numele Trandafirului. Eu am citit-o pe nerăsuflate, în vacanța de Crăciun și, la propunerea Editurii Trei, o s-o fac să ajungă și la voi. Mai exact, la 10 dintre voi, aceia care îmi vor povesti cel mai frumos despre ultimele lor lecturi. A devenit deja tradiție să vă cer să-mi recomandați cărți și să premiez tot cu cărți cele mai drăguțe recomandări, așa că să-i dăm drumul. Sunt numai ochi, de-abia aștept să îmi ziceți ce-ați mai citit. Câștigătorii vor fi anunțați miercurea viitoare.
Dar să nu uit să vă zic ceva și de autor: În 2008, S.J. Watson era un ORL-ist de 30 și un pic, care lucra cu copiii hipoacuzici. S-a înscris la un curs de șase luni, organizat de Faber Academy și destinat celor care doresc sa învețe să scrie romane, și, trei ani mai târziu, era autorul celui mai vândut debut britanic după seria Harry Potter, avea contracte în 40 de țări și un proiect cinematografic la Holywood. Eficient curs, nu? 
Gata. Să înceapă concursul, tadaaaaam…
LATER EDIT: Iertate că n-am anunțat ieri (miercuri) câștigătorii și că n-o să apuc nici azi, în cursul zilei. Diseară sau mâine dimineață, promit! Mulțam pentru înțelegere. 
Nah, ca iar sunt prima….si total lipsita de noroc, ca de obicei
Ultima carte terminata e Vitelul de aur, de Ilf si Petrov, mi-era si rusine ca ajunsesem la varsta asta fara s-o fi citit (deh, rusine de filolog, ce sa-i fac). Mi-a placut, a fost funny, ma asteptam la cu totul altceva. Dar ti-o recomand, se citeste repede.
Acum citesc Chasing Harry Winston, de Lauren Weisberger (a mai scris si Diavolul se imbraca de la Prada), un chicklit light, funny…numai bun pentru relaxat dupa serviciu, seara. Si in paralel, Amor intellectualis. Romanul unei educatii, a lui Ion Vianu, pentru ceva mai multa seriozitate. Si asta e o carte pe care mi-o doream demult sub ochi…o recomand, e fascinanta.
Si nu rata Omul facut din bucati, David Lodge, asta ca sa fiu in tema si sa iti recomand carti din lista mea de lecturi recente. Si Cara aurita, a Tatianei Dragomir…
Si ma opresc, ca dupa aia o sa ma urasca lumea ca in loc sa scrii pe blog tu stai si citesti :))
“Luni de fiere” -Pascal Bruckner. Am cumparat-o intamplator de la targul de carte pentru ca avea o coperta care mi-a amintit de Beigbeder si de a sa “Dragostea dureaza 3 ani”. Revenind la subiect, “Luni de fiere” e o carte bulversanta care suprinde momentele de criza si de degradare ale cuplului modern. Trebuie sa stai bine cu nervii dar si cu stomacul ca sa poti finaliza lectura. Ceea ce incepe cu o poveste minunata de dragoste va sfarsi apoi cu momente dezgustatoare si cu sentimente de indignare.
. Sper ca v-am convins! Eu zic ca merita. Acum am trecut la “Hotii de frumusete” tot de Bruckner.
Desi scrisa transant si cu descrieri un pic cam prea amanuntite, cartea reflecta cum nu se poate mai bine realitatea cuplului modern, care se consuma pe sine si reuseste sa transforme dragostea in ura. Ca sa nu mai zic ca finalul este neasteptat
Eu am terminat chiar ieri ‘One Day’, de David Nicholls. Am vazut-o peste tot in magazine si trebuia sa o citesc, nu se mai putea. E foarte, foarte faina cartea; nimic foarte profund, se citeste usor, si te face sa visezi. Cred ca la un moment dat cu totii ne-am regasit in situatia prezentata, mai mult sau mai putin; poate de-aia are si un asa succes!
O recomand din toata inima. Am citit-o in engleza, si pe cat posibil recomand s-o cititi tot asa. Nu stiu cum e traducerea, dar nu cred ca poate surprinde ironia fina care e prezenta pe fiecare pagina. Dar, pana la urma, citit-o si daca e in urdu, ca merita.
Tocmai am terminat “Hannibal” al lui Thomas Harris. Mult mai complexă şi sofisticată
decît filmul omonim, n-am putut-o lăsa din mînă pînă la final. Aţi fi suprinşi-finalul este unul diferit de cel al filmului şi poate un pic mai exagerat. Oricum, dincolo de detaliile mai horror ale cărţii, aflăm lucruri interesante despre personajul principal,autorul înlesnindu-ne o pătrundere în palatul minţii strălucite şi nemăsurabile convenţional ale doctorului Lecter, oferindu-ne oarecare explicaţii asupra comportamentului său, copilăriei şi inteligenţei sale ieşite din orice tipar, pentru ca în final să realizăm că “monstrul” este altfel decît ni l-am fi imaginat din “Tăcerea mieilor”. All in all, cartea mea preferată. 
Acum ma apropii de finalul Silvia Si Bruno, de Lewis Carroll. Tocmai am terminat de recitit Alice in tara minunilor si de citit Alice in tara oglinzilor. Mi-e ciuda ca n-am gasit si altceva, as citi tot anul numai LC…
Eu, in vacanta de Craciun, am descoperit proza fantastica a lui Mircea Eliade. Nu te grabi, te rog, sa ma etichetezi drept cititor lenes! Eu mi-am terminat scolile in anii ’80, iar pe atunci Eliade era pus la index. Evident, auzisem de el, dar pe vremea aceea cartile lui erau greu de gasit, cel putin in provincie. Cand au inceput sa fie reeditate insa, n-am mai ratat niciuna, vreau sa spun niciuna dintre cele vandute cu Jurnalul national, cel care astfel mi-a facut program periodic de citit din Eliade. Astfel, intalnirea cu proza fantastica s-a produs odata cu Pe strada Mantuleasa, La tiganci si In curte la Dionis. Sincer, dupa cea din urma nu m-am omorat, dar primele doua le-am savurat din plin, desi nu ma stiam fan al genului. E acolo, in proza fantastica a fostului adolescent miop o atmosfera in care te scufunzi pe nebanuite si din care la final te smulgi cu greu. Recomand cu caldura!
“Luati saitul de cultura si bagati-l la duba”, a fost (pe bune!) replica unui jandarm, la modul in care un protestatar s-a legitimat ca apartinand unei astfel de periculoase organizatii. Vrei s-o patesti si tu ? Si 2. N-a fost si film, ca parca-mi amintesc, ceva… Oricum, povestea Christinei imi e familiara. La fel patesc si eu dupa cate-o betie…
Citesc acum pentru a doua oara,autobiografia -Mananca, roaga-te, iubeste- a lui Elizabeth Gilbert, este un roman al cautarii si regasiri sinelui, scris deopotriva cu umor si sinceritate, usor de citit.
Ca urmare al unui divort dureros, autoarea ia decizia de a calatori in trei tari, al caror nume incepe cu litera I: in Italia, timp de 4 luni, se reface fizic, bucurandu-se de deliciile culinare si invatand limba italiana, in India se regaseste spiritual, locuind intr-un ashram. Urmeaza apoi calatoria in Indonezia, care ii definitiveaza drumul.
Trebuie sa vorbim despre Kevin, Lionel Shriver
Nu este lectura cea mai lejera si nici nu cred ca este o lectura de vacanta. Dar in mod cert este o carte de neuitat.
Nu vreau sa dau detalii despre subiect, pentru ca frumusetea consta de multe ori in surpriza. Dar ce pot spune este ca nu noi ne alegem copiii si uneori nu alegem nici ce simtim pentru ei.
Enjoy!
Cartea imi aduce aminte de un film cu o poveste foarte interesanta: “50 first dates” http://www.imdb.com/title/tt0343660/
As avea destul de multe recomandari dar o sa ma opresc la doua:
1. Patrick Suskind – Parfumul (alege sa vezi si filmul omonim pentru ca nuanteaza foarte bine unele trairi ale personajului pe care le poti usor scapa atunci cand citesti cartea – Vei fi pur si simplu absorbita de actiunea cartii!)
2. John Fowles – Colectionarul – ai grija e psiho! – o altfel de perspectiva asupra naturii umane. O carte care iti ofera puncte de vedere bizare, atat din partea victimelor cat si din partea agresorului.
@Bogdan – pana sa postez eu despre film, vad ca tu ai mentionat. Scuze pentru dublare.
Ultima carte citita – “Vei fi acolo?” de Guillaume Musso.
Nu dupa ce am citit aceasta carte…
N-am sa va spun daca a fost sau nu … dar va recomand sa o cititi, tot intr-un week-end. Nu am putut s-o las din mana. E o poveste de dragoste cu mult suspans si nu prea mult noroc – stiu, toate sunt asa pana la un punct – dar autorul permite personajului sau imposibilul – sa se intoarca in timp si sa revina intr-un moment hotarator din viata lui cand iubirea ar fi fost inca posibila… Ne intrebam mereu cum ar fi sa ne putem schimba trecutul – omitem insa faptul ca nu este suficienta o singura schimbare pentru a fi mai fericiti… Toate evenimentele din viata noastra, bune sau rele, isi au rostul lor. Tu ai schimba ceva? Eu, nimic.
@monisichinezu – tocmai am vazut toate cele 4 filme… Hannibal Rising (ultimul) m-a convins ca trebuie sa caut cartile…
Probabil cam prea in trenduri, eu m-am ocupat luna asta de 1Q84 de Haruki Murakami. Cel mai mult mi-a placut cum la mijlocul cartii, ai sentimentul ca trebuie sa se termine, ca ala trebuie sa fie sfarsitul, climaxul. Dar apoi, trecand cu greu ca printr-un canal al nasterii (comparatie folosita cu intentie, este vorba de o nastere…) de momentul respectiv, tensiunea nu scade, ci totul se reorganizeaza in consecinta, iar actiunea se desfasoara din nou, in alt fel, rasucita in alt plan, pacalita de usurinta si ritmicitatea miscarii fizice a personajelor si de calmul aparent al povestirii.
Altfel, se termina cu bine…
Eu, patriot fiind, am citit de pe-aici, din curte de la noi, doua bucati : Chris Simion : “Spovedania unui condamnat” si tot Chris Simion : “Ce ne spunem cand nu ne vorbim”
@ Hera : Tu te joci cu nervii mei asa, cu noaptea-n cap ?
Nu e chiar ultima carte citita insa este cea care mi-a produs cea mai mare impresie dintre tot ce am citit in ultima vreme – The help, cartea care a stat la baza filmului cu acelasi nume. Nu stiu daca exista traduceri in romana, insa recomand cu caldura lecturarea in engleza. Nu mi-as putea inchipui o adaptare in romana a stilului in care vorbesc 2 dintre personajele narative.
Cartea este fascinanta, este despre prejudecatile care inca mai existau chiar si relativ recent, in anii 60-70 legat de diferentele rasiale.
Offtopic, cartea din titlu cred ca a inspirat o comedie romantica de acum vreo 7 ani, subiectul este asemanator.
Cred ca de aici s-a inspirat Peter Segal cand a regizat 50 first days cu Adam Sandler, e cam pe aceeasi ideea ca cartea cu short-term memory , daca nu l-ai vazut, you should.
Ei, uite eu nu’s in trend! Ultima carte citita este Copiii sunt din rai, carte care ma invata sa fiu un parinte (mai) bun.
Bunicica cartea, unele idei le-am pus deja in practica, si functioneaza.
“Extrem de tare si incredibil de aproape” – Jonathan Safran Foer
“Draga cititorule,
Ma numesc Oskar si sunt inventator, astrofizician si fan Beatles. Am noua ani.
Tati a murit la 11 septembrie 2001. Chiriasul bunicii e mut si are palmele tatuate cu DA si NU. In camera lui tati am gasit o cheie pe care am de gand s-o incerc in toate incuietorile din New York. Stiai ca acum sunt mai multi oameni vii pe pamant decat au fost vreodata? Adica, daca ar vrea toti sa-l joace pe Hamlet in acelasi timp, n-ar putea, pentru ca n-ar fi destule cranii! Asta e povestea mea, pe care n-am de gand sa ti-o spun de un googolplex de ori. Ce noroc pe tine ca m-ai intalnit!”
Ultima carte e Pendulul lui Foucault dar o sa intru direct in spam asa ca nici nu ma mai chinui
Si ca sa continui, orice carte care se citeste usor mi se pare ca nu merita citita. E ca si cum ai iesi la shopping in Carrefour, la raionul de pantofi din inlocuitor, sectiunea oferte, doi la pret de unul.
@ Bine ca m-ai averizat. Nu o sa-ti mai citesc, de-acum, comentariile (par a fi si usoare si doua la pret de unul). O sa ma rezum la cele ale Herei.
Buna Simona,
Ma calific la concurs daca am publicat deja recenzia la ultima carte citita, pe blogul meu? Mi-ar fi imposibil sa imi scriu parerea a doua oara despre o carte, intr-un mod diferit. Daca este in regula, parerea mea despre ultimul roman citit este mai jos:
Divergent – de Veronica Roth
In sfarsit am citit prima data o carte in engleza. Si dupa primul sfert de carte, nici macar nu mai eram constienta ca nu este in romana. Recunosc faptul ca inceputul a fost mai greoi, in parte pentru ca oricat de bine ai stii o limba, nu este la fel de confortabila ca limba materna si in parte pentru ca, cel putin la inceput, nu mi-a placut absolut deloc sa citesc in engleza. Aveam impresia mereu ca pierd sensurile unor metafore , ma blocam pe cate un cuvant necunoscut sau aveam tendinta sa traduc in minte unele fraze. Odata ce m-a prins insa povestea, am uitat complet faptul ca nu citeam in romana, am intrat in ritmul meu obisnuit de citit si totul a mers ca uns.
Nu stiu daca inceputul cartii nu este intr-adevar foarte captivant sau daca nu mi s-a parut mie prea interesant tocmai din cauza faptului ca abia ma obisnuiam cu cititul in engleza. Sau poate ca aveam asteptari prea mari, ca urmare a zecilor de recenzii si pareri despre acest roman. Cred ca povestea a inceput sa ma fascineze abia dupa mutarea protagonistei in noua factiune, iar gradul de dependenta a crescut si el treptat, pana la finalul la care m-am holbat minute in sir, nevenindu-mi sa cred ca tocmai am terminat cartea.
Nu stiu exact cum sa expun cat mai clar impresiile pe care mi le-a lasat. Nu stiu daca as cataloga romanul drept cel mai bun al anului 2011, asa cum s-a clasat in topul Goodreads. Au existat parti geniale si fragmente care m-au lasat rece. Nu am vazut lumea creata de Veronica Roth la fel de interesanta sau la fel de logica comparativ cu lumile create in alte romane distopice sau fantasy. Impartirea pe factiuni nu mi se pare o idee proasta, dar parca nici nu are un rol cu adevarat benefic pentru societate. In plus, implica un grad prea mare de utopie, intrucat mi se pare prea putin posibil sa imparti intreaga lume in doar 5 categorii si sa te astepti ca fiecare gand, fiecare gest si fiecare actiune a omului sa nu includa mai mult de un singur atribut.
Trecand peste problema sistemului social creat de autoare, intriga devine tot mai interesanta pe masura ce te adancesti in poveste. Daca prima parte a antrenamentului este un training de rezistenta fizica si forta si nu atrage prea mult, incepand de la a doua etapa a acestuia, ritmul devine mai antrenant. Incep sa se extinda mai multe fire ale intrigii, cresc pericolele si imprejurarile riscante prin care trece Tris, iar gama de sentimente pe care le experimenteaza cu privire la cei din jurul ei si la modul in care gestioneaza situatia devine si ea mult mai ampla. Este imposibil sa te abtii sa nu faci presupuneri cu privire la toti cei din jurul eroinei, sa nu fii circumspect la fiecare gest sau cuvant al acestora. Fiecare intamplare minora aruncata de autoare in poveste da nastere la zeci de scenarii in mintea cititorului deoarece nu ai nici cea mai vaga idee la ce sa te astepti mai departe. Actiunea este extrem de antrenanta, fiecare zi din viata lui Tris este plina de intamplari neasteptate, surprinzatoare, dar in ciuda acestui fapt, nu simti ca povestea ar fi lipsita de veridicitate, ci dimpotriva. Este evident si un avantaj creat de alegerea unei factiuni cu un stil de viata extrem de activ, intrucat oricare alta factiune nu ar fi oferit un cadru la fel de potrivit pentru o astfel de poveste.
Povestea de dragoste ce se naste intre Four si Tris este surprinzator de credibila. Se desfasoara intr-un ritm lin, autoarea te poarta prin fiecare emotie noua, necunoscuta prin care trece protagonista, nu simti nimic fortat sau fals in ea. Din contra, la un moment dat chiar ma intrebam daca intr-adevar va exista o relatie concreta intre cei doi, deoarece citisem cateva recenzii care o mentionau, dar modul in care aceasta se desfasura era destul de vag.
Modul in care se rastoarna situatia spre finalul romanului este incredibil. De la lupta pentru includerea intr-o factiune si ascunderea unui secret personal esti aruncat deodata in mijlocul unui razboi pe care nu aveai cum sa il banuiesti. Existau bineinteles semne care intrezareau un dezechilibru in societatea in care traieste Tris, dar nimic nu ofera indicii pentru ceea ce urmeaza, nimic nu preconizeaza ritmul exploziv din final. Sfarsitul romanului te lasa pur si simplu ahtiat dupa urmatorul volum care sa iti ofere toate raspunsurile la intrebarile cu care ai ramas.
Inteleg ca fiecare poveste trebuie sa aiba si o parte dramatica, in care eroul romanului pierde cateva persoane dragi, dar din acest punct de vedere finalul romanului Divergent mi s-a parut exagerat si intr-o oarecare masura, inutil. Nu voi dezvalui care persoane pozitive isi gasesc sfarsitul in acest volum, dar cel putin unul dintre ele ar fi putut fi pastrat in viata pentru dezvaluirile pe care ar fi putut sa le faca, pentru raspunsurile pe care nu a mai apucat sa le ofere si pentru implicatiile sale in povestea protagonistei. Am ramas cu un sentiment foarte pregnant de revolta pentru disparitia acestor personaje, mi s-a parut ca s-a mizat prea mult pe dramatism si ca moartea acestora a fost putin mai mult decat ar fi trebuit. Totusi, obiectiv vorbind, nu pot sa nu admir felul in care autoarea reuseste sa descrie acele momente, felul in care te face sa te simti, de parca ai fi in pielea personajului si ai trece prin tot amestecul de sentimente ale acesteia: durere, vinovatie, renuntare si determinare, disperare si speranta la un loc.
Bogdan, I love Coelho. Acum o sa mai citesti ce scriu, pretty please?
@andrei: câtă malițiozitate… oare am făcut ceva s-o merităm?
Mama ce sensibilosi pe aicea…voua nu va place niciodata sa va dati mari?:D
bai io n-am citit nimic in ultima vreme!
desi aveam teme de casa d-alea grele!
daca va zic pe ce bloguri am facut lecturi , se pune?
si be) pour les connaisseurs:
Niste reporteri de la TVR merg intr-un sat pentru a face un reportaj, cum isi petrece ziua baciu’ Ion. Il roaga sa povesteasca ce face in cursul zilei.
- Da pai, dimineata ma scol, si trag un pahar de palinca…
- Stai, bacie Ion. Nu va fi bine sa afla toata tara ca deja la prima ora bei. Spune, ca citesti ziarul…
- Na, atunce… dimineata ma scol, citesc ziarul. Dupa aia dau la porc sa mince, dupa care mai citesc inc’ un ziar. Pina la prinz lucrezi in atelier, in care timp citesc vreo doi-trei carti. La masa mai citesc vreo doua reviste, iar seara adun iosagul de pe cimp, dupa care urmeaza presa de seara. Dupa cina ma duc la biblioteca satului cu prietenii, iar la 10 cind inchide biblioteca merem cu toata trupa la Costel, ca el are tipografie.
@ Emilia : Chiar daca Oskar are doar noua ani, si-ar lua cu certitudine un 4 de la Adi, matematicianul cu diploma al blogului, deoarece comite o impardonabila eroare de logica : numarul celor care au murit pana in 2010, este cu certitudine mult, mult mai mare decat numarul actual de pamanteni. Numai daca ma gandesc la cat s-a ocupat Hitler sau Stalin de problema asta si ma apuca groaza…
Imi aminteste de filmul Memento http://www.imdb.com/title/tt0209144/
oare n-ar fi trebuit sa zic ca citesc Levantul?
@ Simona : Mi-am scris cu markeru’ pe marginea monitorului : “Cand te certi cu un prost, e bine sa te asiguri ca nu face si el acelasi lucru.” . Observi vreo schimbare ?
@bogdan, cruela, alți troli: o să vă fac un post separat, special pentru trolat, pentru că trolați la absolut toate și ajungeți să-i goniți pe toți oamenii care poate ar dori să posteze la subiect. imediat îl înființez și vă dau link către el
gata, aveți loc de trolat: http://www.simonatache.ro/2012/01/25/loc-trolat/
@cei interesați de concursul cu cărți: dați-i înainte
Al naibii Basescu, te-a molipsit si pe tine de boala puterii !
@Sandman:
doar organizez puțin treaba, ca să fie toată lumea mulțumită
Adio aterizari e blog dinspre Google cu cautari gen”cum sa imi incep viata sexuala si sa raman virgina” !
Ultima mea carte citita este trei, trilogia umbrelor, autor Orson Scott Card, o poveste fascinanta, nu ma mai satur sa o recitesc.Desi este un autor SF, adesea nu mai stii exact ce e fictiune si ce nu
@Sandman: nici un “adio”, că se poate vb despre asta în camera confesiunilor, la locul pt trolat; poftește și pe-acolo dacă ai de discutat chestii paralele.
altfel, sunt fascinată de cât de fascinați sunt bărbații după SF-uri. fetele nu se prea omoară
Sandman, ai citit Riverworld , la noi cred ca e tradusa Lumea Fluviu, de PJ Farmer?
Simona, SF-ul nu este accesibil pentru oricine
Citeste 1984 sau Ender’s Game, in engleza daca poti, si daca tot o sa imi mai spui ca nu intelegi SF-ul, ma las batut.
Ultima carte citita este “Soni” de Andrei Ruse. Desi povestea nu este una originala- personajul principal afla ca sufera de o boala incurabila si se hotaraste sa traiasca cu adevarat, sa nu-i mai pese de parerea celorlalti- pe mine m-a prins si n-am mai dat-o jos din mana pana n-am terminat-o. Sfarsitul m-a cam dezamagit, dar, una peste alta, e o carte care mi-a placut.
O carte de genul “Enigma cuantica” scrisa de 2 fizicieni “se pune” pentru concurs? Asta citesc eu acum
Povesteste despre acea parte din fizica in care nu mai stii foarte clar ce e realitatea si daca mai exista vreo realitate independenta de observator. Pe scurt, pune creierii pe moatze facute din dresuri reciclate (asta ca sa vezi, Simona, ca citesc blogul tau cu atentie, si nu sint oportunista, sa apar pe-aici doar cind vine vorba de concursuri cu premii in carti
).
Daca aceasta carte nu se califica pt concurs, mai incerc cu una: “Mumia de la masa din sufragerie” – povesteste cele mai bizare cazuri intilnite de psihologi in cariera lor. Titlul nu e o metafora lugubra, e chiar rezumatul unui astfel de caz: pur si simplu o familie destul de numeroasa nu s-a putut desparti de cea care juca rolul de mama/sotie/matusa cind aceasta a dat coltul, asa ca au mumificat-o si au pastrat-o in continuare in casa. O pieptanau, o puneau la masa cu ei… Cind s-a descoperit toata treaba (dupa citeva luni bune), membrii familiei au fost supusi unor teste de sanatate mintala, dar, ciudat, toti au iesit sanatosi. Sa va mai povestesc si alte cazuri?
Mana staga a lui Dumnezeu carte socanta,istorie,religie sci-fi se termina ca o lovitura de maciuca in cap.Paul Hoffman a promis si continuarea cartii dar inca nu a aparut.Sfarsitul copilariei stintifico-fantastic carte de referinta Arthur C.Clarke cine nu a citit aceasta carte nu stie nimic despre literatura stiintifico-fantastica.
Claudia : incearca la tata uraniu pa blog cu d-astea da fizica, nu da fizic!
simona: inima mea sangereaza!
ai sa-tzi mushti mainile si ai sa ma rogi sa trolez frumos si eu am sa fiu impenetrabila!
ma duc sa trolez in zapada cea imaculata, dup-aia citesc ceva si vin sa postez ontopic sa va umilesc!
ceva SF!
scuzati-Mana stanga…!!!!!
@Claudia: merge și cu fizică, cum să nu? mai zi-ne cazuri din cartea cu mumia, mai vreau, mai vreau…
@cruela: tocmai pentru că ești o specială ai, de-acuma, și un loc special pentru bătut câmpii
Lebedele sălbatice – Trei fiice ale Chinei
Autor: Jung Chang. ”istoria” comunismului chinez vazut prin ochii autoarei. se pare ca la noi a fost floare la ureche
@sandman, saga lui Ender e intr-adevar exceptionala
Înainte să plec de la Toronto, am găsit la ghenă A Yellow Raft in Blue Water de Michael Dorris. Am citit-o pe nerăsuflate. Este urmărită viața a trei femei din trei generații (bunică, mamă, fiică). Personajele, foarte umane și reale, construite în detaliu, bucată cu bucată, simțire cu simțire, sunt tratate de autor cu iubire și compasiune. Trei personaje, trei povești care rezonează la unison. Un roman al anilor 80. Nu știu dacă este tradus în limba română. Dacă vrei, ți-l împrumut. Ajunge repede, că sunt în Craiova acum:)
daca zic ca am citit cartea lui valeriu popa, aia cu leacuri din plante medicinale,DARUIM LUMINA SI IUBIRE PT VINDECAREA TRUPULUI SI A SUFLETULUI ( http://www.santamia.ro/valeriu-popa/ ) se considera ca trol(ei)ez?
si fa si tu un conkurs de trollat sa cashtigam shi noi ceva!
Sfantul nebuniilor incipiente – Elif Shafak. Nu am citit-o de curand, ci acum cateva luni, dar e o carte mult prea geniala, asa ca trebuie sa vorbesc de ea!
E vorba despre trei tineri veniti din mai multe parti ale lumii in America, fiecare cu temerile si fobiile lor, cunosc niste tipe, se indragostesc iremediabil, si totul arata ca si cum s-ar desfasura pe niste planuri paralele, dar toata actiunea este inchegata si are o logica perfecta. Cel mai mult mi-a placut de Omer, un tanar venit din istambul care calcula timpul in functie de piesele pe care le asculta, si era destul de maniac in privinta asta. Tipa cu care iesea avea tendinte sinucigase si, pana la urma, se arunca de pe pod, iar sfarsitul cartii suna cam asa:
“Oamenii nu se sinucid pe pământul altor oameni, iar aceasta nu era ţara ei. Dar a avut vreodată una? Care e adevăratul străin: cel care trăieşte într-o ţară străină şi ştie că aparţine altui loc sau cel care trăieşte viaţa unui străin în ţara sa natală şi nu are niciun alt loc căruia să-I aparţină?
Podul se află la şaizeci şi patru de metri deasupra nivelului mării. La walkmanul lui Omer începe un cântec nou. Cântecul durează trei minute şi douăzeci de secunde, dar dacă îl derulezi întruna de la început, poate să dureze o veşnicie. Căderea lui Gail durează doar două minute şi şapte secunde.”
p.s.: am auzit si eu de cartea “inainte sa adorm”, am vazut-o pe la o colega luna trecuta. chiar as vrea sa o citesc
Mada: deci DA! eu am cunoscut de revelion o olandeza care nu se simtea la ea acasa in olanda , asa ca s-a mutat in romania!unde gaseste cnstant , in albia raului linga care domiciliaza, pietre in forma de inima, pt ca inima ei e aici!
viata bate cartea!
eu nu citesc, știu:) vorba lui pleșu
Ultima carte Epopeea de pe Mureş, o porcărie ideologică, dar printre rânduri note şi mărturii autentice, de la faţa locului şi vremii.
@ Simona: Mai vrei? Uite inca unul:
La un psiholog incepator, care facea voluntariat, se prezinta un tinar timid, care traia la o ferma izolata si care, zicea el, avea probleme de “relationare cu sexul opus”. Apoi, treptat, incepe sa dezvaluie detalii… ca el de fapt avea o relatie… dar era cu o….. vaca
Partea cea mai ilara a povestii insa nu a fost povestea in sine, ci comentariile psihologului. Psihologul, cum am mai spus, era incepator si nu prea stia cum sa reactioneze… iar toata povestea il facuse sa-si imagineze diverse scene
si sa-si puna tot felul de intrebari “tehnice”: “da’ oare pacientul foloseste o scara cind……? dar vaca sta cuminte cind…, nu se misca deloc?” Tin minte ca la relatarea cazului am zimbit, insa la comentariile psihologului, care povestea cu lux de amanunte ce-i trecea lui prin cap, am ris cu lacrimi.
@bogdan: cu scuzele de rigoare, dar stii cat s-a jucat Murakami cu nervii mei timp de 1029 de pagini?
Oh, si poate nu o sa fiu descalificata daca mai spun de o carte, dar mi-a placut prea tare: “Shades of Grey” de Jasper Fforde. Un SF foarte destept despre o lume in care oamenii vad monocrom, iar ierarhia e data de culoarea pe care o vezi si de procentul de saturatie. Bineinteles, cei care vad rosu sunt la putere, ceea ce ma face sa cred ca noi, romanii, am putea fi la conducere dupa ultimele discursuri ale stimatului conducator…
@Hera: am citit și eu câteva Murakami-uri, dar nici unul atât de lung. nu cred că aș rezista, mi-e greu să citesc japonezi. îmi și plac, dar mă și copleșește tipul lor de vibrație, e o chestie ciudată… iar Murakami e trist în fiecare virgulă, dar într-un mod atât de neostentativ că pare și mai trist.
“pușca de vânătoare” a lui inoue ai citit-o? e o bijuterie absolut splendidă, ți-o recomand. e și ff scurtă, o dai gata în ore
Ultima carte citita a fost “The Help” – este tradusa si in romaneste “Culoarea sentimentelor”. Merita citita pentru atmosfera deosebita si pentru ca te lasa cu o senzatie de speranta, ori asta nu-i putin
Inainte de asta am citit “Solutia Schopenhauer” a lui Irvin D Yalom. Pe asta o recomand cu doua maini… e despre cativa oameni intr-un grup de terapie al carui terapeut se confrunta cu iminenenta mortii si cu singurul caz “nerezolvat”. Carte de oameni mari
Si daca nu si nu, pot sa-ti recomand cateva carti de bucate :))
@Hera: și poți să recomanzi câte vrei, n-o să fii descalificată
“Atunci, acolo…la auschwitz” de Oliver Lustig. Este o carte cumparata de la un anticariat de la Universitate. E o carte despre o experienta reala in lagare a unuia dintre putinii romani evrei care au supravetuit celui de-al doilea razboi mondial. Sunt descrise scene grele, care iti fac sa ti se ridice tensiunea…dar care trebuiesc parcurse daca vrei sa intelegi ce s-a intamplat in realitate. Sunt si cateva capitole care povestesc despre inceputul comunismului in Romania si care descriu “mancatoria” care era si atunci intre liderii politici. Nu spun mai multe, presupun ca este destul pentru a face pe cineva curios…spun doar ca eu nu am putut lasa cartea din mana decat pentru a ma linisti dupa anumite pasaje. O recomand celor care vor sa descopere o bucata de istorie reala!
Si nu imi place sa cer lucruri, dar chiar as vrea sa citesc “Inainte sa adorm”…si mi-ar placea nespus de mult un autograf de-al Simonei pe ea
@Simona: da, ai dreptate, japonezii au un fel special de a scrie. Mie mi se pare mai degraba calm si masurat, asa, intelept… dar intr-adevar, nu as citi in momente mai nefericite
Am citit “Pusca de vanatoare”, este intr-adevar o bijuterie! Iar tu daca mai vrei sa incerci odata, poti sa te impaci cu mortalitatea si viata in general in “Vuietul muntelui” de Yasunari Kawabata. El este deosebit de intelept.
@Hera: am citit și Kawabata, și Mishima… și… am mai citit vreunul? nu mai știu
@Sabrina: eu am citit Yalom – “Minciuni pe canapea” și mi-a plăcut f mult. tot cu terapeuți și pacienți, evident
Încă mai citesc la MOSCOVIADA lui Iuri Andruhovici. Este o carte care te subjugă la propriu. Când trebuie să-mi întrerup lectura, pentru a-mi rezolva treburile curente, mă trezesc gândindu-mă la diferite momente sau personaje din ea. Ți-o recomand călduros și fi convinsă că te va captiva. Nu pleca cu ideea preconcepută, că-i un autor sovietic. NICI PE DEPARTE.
Lectură plăcută!
“Incerc, cu toata onestitatea, sa fiu vesela cu privire la acest subiect, desi majoritatea oamenilor sunt stanjeniti sa creada in mine, in ciuda protestelor mele. Va rog, aveti incredere in mine! Cu siguranta, pot fi vesela. Pot fi amabila. Agreabila. Afabila. Doar nu ma ruga sa fiu draguta. Draguta nu are nimic de-a face cu mine”, ne spune Moartea.
Markus Zusak ne picteaza o poveste din Germania nazista, 1939. Povestea se numeste “Hotul de carti” si este narata de insasi Moartea. Am trait impreuna cu personajele zilele aspre ale evreilor din acea vreme, am simtit tristetea, neputinta, frica, nedreptatea, iubirea si durerea inghitita si ascunsa.
Recomand cartea, este frumos povestita, te poarta in trecut si te face sa traiesti istoria pe care nu ai cunoscut-o decat din cartile de la scoala. Mi-a placut mult la Zusak ca, pe langa tablourile oferite, s-a jucat mult cu cuvintele. O sa trec mai jos cateva fraze care mi-au placut si cred eu ca i-au scos in evidenta imaginatia si originalitatea:
“Era o zi de luni iar ei mergeau pe sarma, spre soare”;
” Cerul e albastru azi, Max, si e un nor mare si lung si este intins ca o funie. La capatul lui, soarele e ca o gaura galbena”;
” S-a luptat cu trei cuvinte uriase, le-a saltat pe umar si le-a scapat la picioarele Ilsei Hermann. Stateau impreuna pe podea, mari si zgomotoase, si stinghere”.
@Multumesc, Simona pentru acest post! Mi-e greu sa ma hotarasc. Imi iubesc toate cartile dar nu imi permit sa scriu prea mult. As incepe cu “Jurnalul Oanei Pellea” carte pe care am citit-o in urma cu ceva timp dar la care ma intorc de cate ori simt nevoia de “aer curat”, de o resuscitare a sufletului. O recomand cu mare drag celor care au nevoie de frumos in stare pura. E o carte pe care nu o poti lasa din mana dar nici nu vrei sa o termini prea repede…
. A fost deci o surpiza.
Acum citesc “Viata pe un peron” – O. Paller. Nu cred ca e cazul sa insist… Inca nu am terminat-o dar pot spune cu mana pe inima ca o voi aseza pe raftul cartilor “de recitit”.
Daca nu supar pe nimeni, o sa fiu subiectiva. Cartea pe care am primit-o de Craciun e lipita de inima mea. Pe prima pagina, cuvintele “dedic aceasta carte fiicei mele… , fericirea vietii mele. Fiecare zambet al ei imi face inima sa cante”. Este cartea scrisa de mama mea . . .
Sunt multe dar nu vreau sa plictisesc. Am citit despre cartea pe care o prezinti si e trecuta pe lista de “must have” cand am bani
@Emilia, te rooooog sa-mi spui daca ai gasit recent cartea “Extrem de tare si incredibil de aproape”, o caut de mult timp si mi s-a spus ca nu s-a mai reeditat
@ Mai zic de 2 si gata, pot? Copilul divin de Pascal Bruckner. M-a pus pe ganduri, m-a enervat, m-a induiosat pentru ca, 2 pagini mai tarziu, sa ma enerveze din nou si sa ma faca sa ma intreb cum m-as descurca eu in asemenea situatie. Unul dintre personaje -o femeie pentru care sentimentul inutilitatii este atat de pregnant, incat ajunge sa isi doreasca sa nu mai nasca un copil, ci un intelept, un “supra-om”. Incepe cu ziarele, crezand ca astfel informatia ajunge si la fat, lucru care se si intampla. Numai ca, din dorinta ei de a-i crea copilului un spatiu confortabil, nu face altceva decat sa-i induca o stare de nesiguranta data de o lume in care se intampla toate dezastrele posibile. Se intampla multe dar nu mai zic decat ca finalul e cat de se poate de neasteptat.
Si daca tot veni vorba de japonezi, mi-a placut Amelie Nothomb- Uimire si cutremur. E genul de carte pe care o citesti rapid, te relaxeaza si te amuza. Autoarea vorbeste despre experienta traita chiar de ea, angajata fiind la una dintre cele mai mari firme japoneze. E savuroasa!
@Anna: e drăguță “Uimire și cutremur”, dar nu pot să zic că m-a spart
@ Simona Nu m-a spart nici pe mine, dar am ras mult
Recomand Max Blecher-”Inimi cicatrizate”, pentru cei care s-au saturat de siroposenii!
Ultima carte citita a fost “Jocul lui Gerald”, de Stephen King. O carte statica in decor, dar extrem de captivanta si cu multa actiune. De la inceput pana aproape de final, actiunea se petrece intr-un pat, de care protagonista este legata cu o pereche de catuse de catre sotul ei. Since karma is a bitch, sotul face un infarct si moare in fata ei, iar catusele nu erau tocmai de jucarie… Se lupta cu demoni interiori dar si cu unul real, care o vizita noaptea, cu amintiri traumatizante legate de tatal ei, iar intr-un final, vointa ei si dorinta de a nu muri ca o proasta triumfa si reuseste sa scape. Este uimitor de ce suntem in stare sa facem ca sa traim si de felul in care organismul ne ajuta sa depasim orice durere – Jessie isi taie venele pe lat, pentru a crea un mediu umed astfel incat catusele sa ii alunece de pe maini, dupa 3 nopti agonizante…
Acum citesc Salem’s Lot, acelasi autor, ca am primit un combo de Craciun.
Vazusem zilele trecute cartea la Carturesti, am vrut s-o cumpar, dar nu am avut destui bani la mine. Acum, sper s-o “fur” de la tine. Seamana cu povestea din “50 First Dates”, un film pe care ti-l recomand cu caldura, pentru romantica din tine. E cu Adam Sandler si Drew Barrymore. Recent, am terminat “Nu-i timp de ramas bun”, de Linwood Barclay. Ti-o recomand, daca stai bine cu inima. Iti va da palpitatii de cand de palpitanta este si, practic, pe alocuri, s-ar putea sa ramai fara aer
Povestea este centrata in jurul unei femei in toata regula, dar care, la 16 ani, a trecut printr-o experienta care ar fi marcat pe oricine. Intr-o seara, toata familia (mama, tata, frate) i-a disparut fara urma. Si nici dupa 25 de ani, nimeni nu are niciun indiciu despre ce s-a intamplat cu acea familie. Deja suna interesant? Ei bine, dupa atatia ani, sarmana fata isi pune ultimele sperante intr-un detectiv particular, dar daca scormonesti trecutul, s-ar putea sa vrei sa-l “inchizi” cat mai repede si sa nu mai ai ocazia!
Nu-ti mai zic decat ca Michael Connelly l-a considerat “un thriller pe care-l devorezi dintr-o suflare”, ca deja sunt sigura ca ai plecat la librarie sa cumperi cartea
Doar ca la 22:29, cand postez eu, e inchisa. Iti urez rabdare pana dimineata…
@Anda: brrrrrr…
Saramago – Orbirea. Am mai citit si “moarte cu intreruperi”, dar nu-i nici pe departe asa de buna. Tot caut sa pun mina pe “maestrul si margareta”.
mai da’ niste linkuri asa, cu pdf-uri, nu pune chiar nimeni?
Pentru ca sunt la master in Olanda mi-am facut obiceiul de a alterna, sau de a citi in paralel, carti in romana aduse cu mine cand mai trec pe acasa in vacanta si cele in engleza cumparate de aici. Ultimele citite: Mic dejun la Tiffany (Truman Capote), recitita pentru a-mi aduce aminte cum se negociaza zilele cu “inima rosie”, Mania lui Maigret (Georges Simenon), pentru pasiunile mele politiste; astazi am terminat The Picture of Dorian Gray (Oscar Wilde), care m-a lasat cu multe subiecte de gandit si care m-a bucurat mult ca am citit-o in limba nativa, iar momentan citesc Ghepardul (Giuseppe Tomasi di Lampedusa), o carte mai veche care abordeaza trairile apusului unei ere, si maine urmeaza sa incep A Game of Thrones (George R.R. Martin), care am cumparat-o azi ca sa sarbatoresc terminarea cartii precedente (un mic obicei, sa fiu sigura ca nu raman fara carti
). Toate le recomand, eu le alternez in functie de dispozitie, si e chiar interesant sa observ cum se intersecteaza temele lor la mine in cap. Am vazut in librarie aici cartea de care vorbesti, si am pus-o pe lista cu viitoarele achizitii, asa ca daca as primi-o, in romana, peste ceva vreme (cat ii ia sa ajunga pana la mine) cred ca se va potrivi la fix pentru cand voi termina Gherpadul.
Răul, autor Jan Guillou. Erik, un adolescent din Stockholm, anii ´50, o poveste aparent banală…dar atât de captivantă. E o carte care te face să urăşti intens, să admiri sincer şi să exclami la final “DAAA…în sfârşit”.
Ultima carte citita de mine a fost asta seara cam la ora de culcare a lui fi-miu..Se cheama “Goofy si Micky calatoresc in jurul pamantului” si e , evident, cu Gufi si Michi-Pichi care merg cu un baoon, mami, si baonul face “poc” si ei cazi in apa (inca nu le are cu conjugarea verbului), si apoi vine elecantul si afa (girafa pentru necunoscatori), si mamuta, si apoi apare si un ten (tren) si poua au afara (desi ninge) si gata…Ar fi fost fascinata va zic daca nu ar fi fost a suta oara cand o “citim” impreuna.
bine dom’le!
acum ca am termenat de citit, va zic asa:
DEBBY HOLT: ghidul de supravietuire al unei foste sotii
eroina, femeie cu copii adolescenti si un sot minunat, cu casa la tara, convinsa ca are totul pe lume, se trezeste intr-o buna zi ca barbac’su, actor amator, a parasit-o pt o colega din trupa de teatru, iar copii pleaca-n india; astfel ca ea ramane singura!
si acum incepe comedia!
si be)
MARK HADDON: O INTAMPLARE CIUDATA CU UN CAINE LA MIEZUL NOPTII
deasemenea ca sa ne radem!plus duiosie si tandrete!;)merita banii!;)
cat despre ghepardul…
ce tineri eram noi si ce frumosi cand am cetit cartea asta!
catalin: pt cartile pe care vrei ” sa pui mana”, mai exista inca biblioteci!
iti recomand cu caldura!
Vin si eu cu o carte, despre care toti spun ca nu poate fi povestita ,trebuie citita! Asa e, mi am dat si eu seama. Foarte bine scrisa ,maret de a dreptu`…foarte cunoscuta zic eu, da` mie imi place sa o laud si sa ma laud ca am citit`o:)) Magicianul,de John Fowles, da. Mi am cumparat`o odata cu un ziar, e destul de groasa (peste 700 de pagini) si le`a cam dat de furca ochilor mie fiindca vreo 2 zile n am mai putut sa o las din mana.
Pot sa zic ca e diferit de ce citesc eu de obicei, si m`a facut de multe ori sa intorc cateva pagini, sa mai recitesc niste pasaje ca sa pricep ce urma sa se intample…eram sau prea socata de firul intamplarii sau nu mai vedeam bine de atatea ore;)) Inainte de a o citi m`am uitat si eu peste niste recenzii si ma asteptam sa fie o carte buna, insa a fost mult peste orice mi am inchipuit ca va fi…sunt de toate in ea: multa nedumerire, suspans, confuzii, frustrare , muuulta manipulare si multe jocuri cu biata minte omeneasca (atat a personajului cat si a cititorului), apare si ceva poveste de dragoste pe alocuri, la care nu am fost prea sensibila…decat la sfarsitul cartii, cand ramai putin dezorientat…mie mi a placut mult, si mi am propus sa o recitesc…dar nu stiu cand o sa mai am starea de spirit necesara, fiindca… vrei nu vrei, te tine legat acolo, pana se plictiseste magicianul sa se joace cu tine
Oricum, o recomand cu tooooata caldura:)
…”levantul” lui M.C. nu-l mai citeste nimeni
“Revolutie si reforma”. Vreti sa detaliez subiectul?
O carte care te face sa gandesti frumos, sa crezi ca visele se pot implini. O carte despre oameni, animale, slabiciuni, vise, natura umana scrisa de un medic suedez- Axel Munthe. Cartea de la San Michele.
maddison, cine zice de levantu, automat trece in salonul de trollat!
belami: s-ar zice ca si tu te califici!
hai ca sunt generoasa azi: treci la postul urmator!
eu am recitit ciclul “Fundatia” de Asimov si toate cartile de Rodica Ojog Brasoveanu si acum ma apuc de recitit tot Jeffrey Archer pe care il am (vreo 7-8 titluri ) ; astept sa iau banii sa dau o tura pe la Hunanitas
eu am recitit ciclul “Fundatia” de Asimov si toate cartile de Rodica Ojog Brasoveanu(in ianuarie, zic) si acum ma apuc de recitit tot Jeffrey Archer pe care il am (vreo 7-8 titluri ) ; astept sa iau banii sa dau o tura pe la Humanitas
Cea mai frumoasa carte pe care am citit-o in ultima vreme e “Regina de gheata”, de Alice Hoffman.
E scrisa fantastic de frumos, o combinatie de thriller si poezie pe care nu as fi crezut-o posibila, pentru ca, in principiu, nu-mi plac mai deloc cartile “poetice”. Pe alocuri extrem de trista, te pacaleste sa o suporti cu o doza de mister aproape supranatural, dar care “atinge pamantul” suficient de des incat sa nu-ti permita sa evadezi.
E o carte pe care nu o citesti “normal”: trebuie sa ii dai voie sa-ti infasoare mintea si sa te desprinda, uneori fin, alteori mai taios, de realitatea aia pe care iti e confortabil sa crezi ca o stii.
Ti-o recomand pentru ca e atat de fascinant de altfel. Cumva ca un album de Pink Floyd. Nu poate sa-ti placa, pur si simplu. Poti sa-l detesti sau poti sa innebunesti placut in timp ce-l asculti.
@Anna: Eu am imprumutat-o de la o prietena. Nu am gasit-o in librarii, la Carturesti mi-au spus ca nu s-a reeditat. Poate ajuta o intrebare la Humanitas, face parte din colectia “Raftul Denisei”.
S-a facut si film la sf. lui decembrie 2011 – e nominalizat la Oscar pt “Cel mai bun film” – Tom Hanks in rolul tatalui lui Oskar.
@Emilia, o sa incerc desi nu cred ca am sanse, multumesc! N-as prea vrea sa vad filmul inainte dar daca nu am de ales…
Eu ti-o recomand pe aceasta: Ma numesc Salma – de Nadia Faqir.
http://www.librariabucuresti.com/Carti-Ma_numesc_Salma-4748.htm
Este despre cosmarul pe care il traiesc femeile arabe…
pot sa spuna doar atat “imi pare rau ca nu pot cumpara atat de multe carti pe cate mi-as dori” in fine presupun ca nu sunt singura. nu stiu sa fac o recenzie la o carte si nici nu cred ca am talentul necesar, as putea numi o carte preferata, dar preferata Pe aripile vantului, nu stiu cum suna dar stiu ca asa e, doar mai e o zi si maine, nu? in incheiere – ca sa demonstrez ca lectura mea nu se limiteaza la atat, sac! – “Noi nu am fost pregatiti pentru fericire, fiindca nu am fost obisnuiti cu nefericirea. Am crescut in religia confortului. Trebuie sa stii cine esti si pe cine iubesti.”Frederic Beigbeder – Dragostea dureaza trei ani. cu toate astea tot nu pot sa price de ce trebuie sa de Boc la zapada?
@Anna: Clar tb citita cartea intai. Filmul nu cred ca se ridica la nivelul cartii.
Am citit si eu în vacanța de Crăciun “Înainte să adorm”, a mers fooarte bine cu vinul fiert si fursecurile si focul din semineu
e fix genul ăla de lectură care te prinde si te relaxează fără să te solicite prea mult.
Am mai citit recent Insula din ziua de ieri si Minunile Sf. Baudolino de Umberto Eco, care mi-au plăcut enorm, dar nu stiu dacă să le recomand cuiva, că singurele persoane cărora le-au plăcut respectivele romane (dintre toți oamenii care citesc pe care îi cunosc, si cunosc destui) am fost eu si my significant other. Mi-a mai plăcut “Cutia neagră” de Amos Oz pe care tocmai am terminat-o si un roman al unui american “Orasele”, de John Updike, un tip de care nu stiam nimic înainte să citesc respectivul roman, dar care mi s-a părut senzațional.
@ Valentina: Si eu am citit Ma numesc Salma. Mi-a placut tare mult felul in care e scrisa. E infiorator subiectul….brrr. Am citit de curind o alta carte cu aceeasi tema, A Thousand Splendid Suns. Titlul e superb, dar continutul e inspaimintator. Saracele femei….
Puţini scriitori au , în aceste vremuri..grăbite şi , oarecum , superficiale , “puterea” de-a amănunţi dramele şi bucuriile oamenilor şi de a le prinde cu răbdare şi fantezie într-un MOZAIC
pe care NOI ne-am obişnuit să-l numim “roman” 
Recitesc “pîinea pe ape” a lui IRWIN SHAW 
a cărui succes demonstrează că omu’ contemporan are nevoie să se regăsească-n cărţi X să fie…inventat de acestea 
De asemenea, îmi place cum scrie DANIEL EASTERMAN , care “oferă istorie , acţiune , mister şi teroare !” cum bine subliniază “Washington Post” 
Ce altceva ai putea să-ţi doreşti 
Off- topic: In primul rand vreau sa iti spun ca te-am descoperit acum vreo 3 luni si de atunci iti citesc postarile pe blog de fiecare data ( sa nu-ti iei lumea in cap dar esti exemplul meu de urmat in jurnalism
) . Ai onoarea sa fi parte din Google Chrome`ul meu , nu as inchide pagina nici de m`ar ameninta cineva cu tortura chinezeasca 
.
On-topic: Astea fiind spuse sa trecem la lucruri mai serioase cum ar fi cartile care le-am citit recent si mi-au placut foarte mult: “Patru femei, patru povesti.” de Aurora Liiceanu ,a introdus in volum biografiile personajelor, care exemplifică “cele patru dimensiuni ale femeii”. A ales pentru bani, Coco Chanel, pentru ideea de putere Cecilia Cutescu-Stork, iubirea cu Elisaveta Bagreana si aventura pentru Lee Miller.
, eu am citit-o pe nerasuflate intr-o singura noapte, in timp ce prietenul meu sforaia de spargea geamurile eu radeam de una singura 
. Enjoy it!!
Inca o carte scrisa tot de un autor roman, profesorul meu Florin Ardelean, a publicat anul trecut in primavara o carte numita “Povestiri de duminica”, numai buna daca vrei sa razi cu lacrimi, nu este recomandata minorilor din cauza unor cuvinte mai putin ortodoxe
Off-topic: Adi,Bogdan,Cruela si inca cativa , sunteti dementiali
Eu am citit de curand “Iubirile Croitoresei” de Maria Duenas
foarte interesanta cartea. spioni si nebunii, o carte ce te captiveaza de la primele pagini si pe care nu o poti lasa din mana. este foarte bine scrisa si te implici, fara sa iti dai seama, in actiune 
este numai buna sa evadezi printre randurile ei cand mergi spre casa cu autobuzul, sau metroul etc. o recomand cu drag 
cristina: am citit si eu ” regina de gheatza”
nu e genul meu!
ela: subscriu la amos oz!
mi-a placut cutia neagra si mi-am propus sa mai caut “d’ale lui”; dar m-am luat cu altele;ai mai citit si altceva?
Jocurile foamei, Suzzane Collins – Nemira
Sunt doar niste copii care traiesc intr-o lume ce nu le apartine. Nu ei au ales sa moara de foame, nu ei au ales sa renunte deliberat la niste drepturi sfinte, nu ei au ales sa lupte intr-o cusca imensa – liberi si captivi in acelasi timp. Si totusi o fac. Nu neaparat pentru ei, ci pentru cei la care tin, pentru ca acestia sa poata supravietui. Si pentru toti ceilalti spectatori.
Ei sunt doar niste tribute. Amintesc celor care sufera ca inca mai traiesc. Si pentru asta trebuie sa aiba rabdare, sa indure. Si sa ucida. In primul rand sa ucida. Pentru ca doar un singur copil poate supravietui. Toti ceilalti renunta la trecut si la viitor pentru ca cei dragi sa aiba un prezent.
O lectie dureroasa, impresionanta, reala si cruda despre cum poti muri incetul cu incetul in timp ce toata lumea traieste si se elibereaza prin tine.
Cruela: nu, nu am mai citit altceva de Amoz Oz nici eu, dar am văzut prin librării 2-3 romane, trebuie să le cumpăr. Cutia neagră o am de pe când apărau cărți cu Cotidianul
da numa’ recent am citit-o!
ela: mai sapam!
si am facut cacofonie
ma scuzati 
@Roxi: mulțam că mă citești, bine-ai venit și printre comentatori
@ela: f bun amos oz, am citit și eu “cutia neagră”
@ Simona: Thanks
Roxi: de-asta ne-a si pus simona-n cushka!
Cruela!? Esti idolul meu troler
… sper sa ma primiti si pe mine in cushca acolo ii mai distractiv :))
Roxi: arata-tzi mai intai mushkii de troll!
Cruela:Inca de la primul post am avut portiuni
inseamna ca am inceput bine, si inca continui 
, si noua pe aici si deja ma abat de la reguli,clar nu o sa mai fiu veci “preferata” profesorilor 
Extraordinar…se intelege ii tarziu…si continui cu cacofoni si abia apoi vad dupa ce dau send
Cruela!? Asta imi sporeste sansele? 
Cartea pe care o citesc cu placere, de fapt cartile sunt cele din ciclul “Fundataia” de Asimov, iar cand vreau sa ma relaxez am 3 romane de capa si spada romanesti scrise de Ioan Dan “Curierul secret” “Cavalerii” si “Taina Cavalerilor” aproape la fel de frumoase ca muschetarii lui Dumas.
320 de pisici negre,de Rodica Ojog Brasoveanu.Un roman politist captivant,dar nu gen Agatha Christie.Romanul a fost scris in perioada ce a precedat comunismul.Am facut aceasta mentiune,deoarece in carte este descris amanuntit stilul de viata occidental.Ceea ce face romanul pe cat de captivant,pe atat de interesant.
marius: rodica ojog brasoveanu este si iubita mea!
Tocmai am terminat Two on a tower (Idila pe un turn) de Thomas Hardy.
Imi place stilul lui, capteaza atentia de la prima pagina. Descrierile sunt superbe. Dramatismul specific autorului englez nu lipeseste, cartea terminandu-se intr-un mod cu totul surprinzator.
Actiunea este plasata in mediul rural, specific autorului, si este o minunata poveste de dragoste dintre un astronom devotat stiintei si o Lady care insa este ruinata.
Fragmentul care m-a impresionat cel mai mult, este atunci cand el se intoarce dupa cinci ani in care a fost plecat sa studieze si isi da seama ca nu o mai iubeste, pe cand ea il iubea ca la inceput.
Am citit-o și eu! M-a ținut prins până la sfârșit. (http://memoriileunuiuituc.blogspot.com/2011/12/inainte-sa-adorm.html)
Recomandări…? Hmmm… Nu știu dacă aș putea recomanda „Psihoterapia existențială” a lui Yalom. Dar e bună, fiindcă temperează multe iluzii. Apoi, urmează „Orele”, apoi, nu știu…
@Cruela: dar Pink Floyd iti place?
Hop si eu cu intarziere sa comentez. Cand am vazut ca e concursul pana “miercurea viitoare ” am inghetat o clipa, apoi repede mi-am aruncat ochii pe calendar sa vad daca a expirat termenul. Bun, deci sunt in grafic.
Asa… Ultima carte citita a fost “Sotia zeului bucatariei ” de Amy Tan, editura Polirom . Nu stiam nimic de aceasta carte. De sarbatori am colindat prin librarii si am luat aceasta carte ca era la reduceri si m-a convins recenzia de pe coperta. Este o poveste foarte frumoasa ce impleteste reusit intamplari din cel de-al doilea razboi mondial si traditii chineze. Intamplarile se petrec in China si sunt relatate ca o confesiune a mamei catre fiica ei. Nu credeam ca o sa ma prinda cartea , dar pana la urma a trebuit sa stau noaptea pana la ora 1 ca sa o termin . Si eu sunt genul care seara la ora 10, imi cad ochii in gura de somn. Asa ca ti-o recomand cu caldura .
“Lebedele salbatice”( Jung Chang) a fost prima carte scrisa de un autor chinez pe care am citit-o. Destul de greu de citit, datorita abundentei amanuntelor istorice, dar merita. Este istoria Chinei secolului al XX-lea, spusa prin intermediul povestilor de viata a trei femei din aceeasi familie- bunica, mama si fiica. Bunica se naste in China Imperiala, cand fetelor li se zdrobeau labele picioarelor pentru a capata un mers clatinat, care atragea atentia barbatilor. Povestea fiicei-Jung- se desfasoara in plina revolutie culturala a lui Mao. Eu n-am trait comunismul si probabil de aceea ma pasioneaza amanuntele istorice care descriu acea perioada. Fiica lui Jung reuseste sa plece din China la 20 si ceva de ani si descopera ca in Occident oamenii nu traiesc in cutii de carton, asa cu i se spusese mereu.
Si pentru ca cineva vorbeste mai sus de “Regina de gheata”, mi-am amintit de “Fata cu portocale” ( J. Gaarder)- le-am luat in colectia de la Cotidianul, d’aia mi le amintesc impreuna. Fata cu portocale e o poveste usor romantata- un tip stie ca va muri si ii lasa fiului sau de doar 3 ani o scrisoare-pe care el o va citi la 15 ani- in care ii povesteste despre o misterioasa “fata cu portocale”. Scrisoarea devine un testament mult intarziat, care il conduce pe fiu spre maturitate.
Pe amandoua ti le recomand…
Salman Rushdie – ,,Pamantul de sub talpile ei”
Ce declaratie de dragoste superba : sa iubesti si pamantul de sub talpile cuiva!
Rushdie nu poate fi citit inainte sa adormi, pentru ca iti mentine intelectul foarte treaz. Are fraze care incep pe o pagina si se termina pe urmatoarea, are o multime de personaje, te poarta prin arborele genealogic al tuturor, prin deceniile lor de viata… Si pe deasupra toti sunt indieni :((
Dar merita!
Ola, ola ,dar cînd se anunţă cîştigătorii?
Am văzut cartea în librărie şi am vrut s-o iau dar m-am gîndit, că cine ştie, poate mă trezesc cu 2 :)))
No, azi e miercuri. Anunti cistigatorii?
Salutare! n-am ma fost demult pe la voi, cred ca sunt putin intarziata fata de concurs dar daca tot am intrat trebuie sa va recomand ultima carte pe care am citit-o: Elif Shafak, Cele 40 de legi ale iubirii. E fascinanta, te absoarbe, uiti ca e duminica si le-ai promis alor tai ca micul dejun va gaseste impreuna in jurul mesei, ca pregatesti ceva mancabil pentru pranz sau ca iesiti undeva spre seara! e o tumultoasa paralela a iubirii trecute si prezente, intre un orient indepartat si o America prezenta si ultramoderna, intre iubirea sacra si iubirea profana. Mi-a placut Shafak inca de la Bastarda istanbulului, acum chiar am sa-i citesc toate cartile fiindca merita!
cristina: imi trebuie o anume stare de spirit pt pink floyd!