Depresia este o boală și… da, te poate lovi chiar și pe tine!
A mai scos un dement pistolul și a mai omorât niște oameni, ocazie cu care au reînceput, firav, niște discuții pe tema “ce e sănătatea psihică și ce vrea ea”. Asta îmi amintește frenezia cu care s-a vorbit despre depresie, după ce a băut Mădălina Manole Furadan sau s-a aruncat Mălina Olinescu de la balcon. Câteva zile, după care nu s-a mai vorbit.
Oare au fost suficiente câteva zile, ca să afle și țața Mița din Văscăuți că depresia e o boală, care se manifestă într-un anume fel și trebuie tratată ca oricare altă boală, adică la medic (sau, în cazurile mai ușoare, la psihoterapeut)? Mă tem că nu. Și mă tem că au fost prea puțin atinse de aceste discuții chiar și medii mai elevate decât ăla în care viețuiește țața Mița din Văscăuți. Și că încă există prea mulți oameni, din pătura intelectuală a societății, care strâmbă cu superioritate din nas la auzul cuvântului “depresie”. Fiindcă – nu-i așa? – fie e un moft, o bagatelă, o impresie, un ifos de domnișoară de pension, care are prea mult timp liber și își caută de treabă, fie… da, ok, hai să zicem că e o boală, doar că lor nu li se poate întâmpla. De ce nu li se poate întâmpla? Pentru că e rușinos să ai o boală la cap. Cum să ai o boală la cap? Așa ceva pot avea doar alții, să fie clar. 🙄
Pentru acești oameni și pentru cei din jurul lor, care îi pot influența, am scris acest text. Aș vrea să văd tot mai multă lume acceptând ideea că depresia e după cum urmează:
– O BOALĂ CA ORICARE ALTA;
– O BOALĂ CARE POATE LOVI PE ORICINE;
– O BOALĂ CARE SE TRATEAZĂ LA MEDIC (și/sau psihoterapeut).
Care sunt simptomele?
– tristețe persistentă, anxietate;
– sentimente de inutilitate sau de pesimism;
– sentimente de vinovăție sau neputință;
– pierdere de interes sau plăcere pentru hobby-uri sau activitățile obișnuite, inclusiv pentru sex;
– energie scazută, oboseală, senzație de “încetineală”;
– capacitate de concentrare redusă sau dificultate în luarea deciziilor;
– probleme de somn: insomnii sau, dimpotrivă, somnolență;
– dispariția sau exacerbarea poftei de mâncare;
– gânduri de moarte sau sinucidere, tentative de suicid chiar;
– neliniște sau iritabilitate;
– stimă de sine scazută;
– probleme fizice persistente, precum dureri de cap, tulburări digestive, dureri cronice care nu răspund la tratamentele de rutina.
Cum îi convingem pe oamenii ăștia că depresia se poate întâmpla oricui? Și că nu e o rușine?
Păi, dacă deja ni s-a întâmplat, ridicăm două degete și spunem “ȘI MIE MI S-A ÎNTÂMPLAT!”.
Uite, o fac eu prima: Și mie mi s-a întâmplat! Acum vreo patru-cinci-șase ani (nici nu mai știu exact). Nu a fost o formă foarte gravă (n-am avut chiar toate simptomele de mai sus), dar nici nu am stat, e drept, să se cronicizeze. Adică, ar fi putut deveni foarte gravă și longevivă treaba, doar că n-am lăsat-o eu. Când am simțit că am ajuns jos, jos de tot, am pus mâna pe telefon și mi-am făcut programare la psihoterapeut. M-am dus, timp de vreun an, și m-a ajutat foarte mult. Foarte mult, vă dau cuvântul meu de onoare! Să nu vă închipuiți că mi-a dat rețeta magică a fericirii. Nu. A făcut mult mai puțin. M-a ajutat să înțeleg niște lucruri despre mine. Nici nu vă închipuiți cât de mult contează simplul fapt de a înțelege mecanismele după care funcționezi și resorturile din spatele lor. Înseamnă enorm. Nici nu vă închipuiți, de asemenea, cât de mult te poate schimba (în bine!!) o astfel de experiență. Și cât de împăcat cu tine îți urmezi mai departe drumul, după ce ai fost cu psihicul la service. 🙂
Pentru că da, e OK să te duci cu psihicul la service, atunci când scârțâie, e OK să recunoști că scârțâie și e OK pur și simplu să scârțâie. NU E O RUȘINE! Nu înseamnă nici că ești nebun, nici că ești de internat la balamuc, nici nimic altceva de genul ăsta. Uneori, service-ul nu înseamnă doar psihoterapeut, ci și psihiatru. Pentru că, în formele mai puternice, depresia necesită și ajutor medicamentos. Știu oameni (și povești ale altora) care s-au chinuit cu psihoterapie până n-au mai putut și a fost degeaba. De-abia după ce s-au dus puțin și pe la psihiatru, au reușit să se facă bine, stare în care au rămas până-n ziua de azi. E OK să te duci la psihiatru, e ca și cum te-ai duce la oricare alt medic. E OK și să te duci la psihoterapeut. Nu e o rușine! Dimpotrivă, aș zice: e un semn de inteligență. Numai oamenii inteligenți vor să înțeleagă la modul profund ce e cu ei, să schimbe ceea ce le face rău și să-și reașeze mintea, sufletul și sănătatea psihică pe temelii mai solide, după ce le dau la o parte pe cele pe care le-au descoperit șubrede.
Vă invit, dragii mei cititori, să pledăm împreună pentru cele de mai sus. Dacă credeți în aceleași lucruri ca și mine, spuneți-o! Dacă vi s-a întâmplat, spuneți-o! Dacă i s-a întâmplat cuiva drag, spuneți-o! Să vorbim despre depresie și tratamentul ei ca și cum am vorbi despre ulcer și tratamentul lui! Sau pneumonie și tratamentul ei! Toate sunt boli și trebuie tratate ca atare. 😉
In caitate de psihoterapeut, as vrea sa iti multumesc pentru abordarea subiectului si pentru eleganta cu care o faci. Din pacate, in constiinta conationalilor inca nu s-a impamantenit ca fiind un simplu act de igiena mentala mersul la psihoterapeut. Poate prin persoane ca tine, care inteleg importanta demersului psihoterapeutic sa inceapa sa se schimbe lucrurile. Cu drag, Anca
@Anca: hai că, în vreo 20 de ani, o să fie ok 😆
Ete da, si mie mi s-a intimplat. Am noroc de o prietena psihoterapeut si de un prieten psihiatru. In cazul meu a contat enorm, cum spui si tu, sa inteleg niste mecanisme in ceea ce ma priveste, sa-mi definesc clar niste frustrari ca sa inteleg dupa aia cum sa scap de ele, in fine, am priceput ca nu-s cu capul/deosebita de ceilalti/anormala etc. Dar unica in felul meu ramin!
@Ramona: suntem cu toții diferiți, dar semănăm atât de muuuuult 😆
si mie mi s-a intamplat. forma foarte grava. a durat 5 ani. recunosc.
si inca ma tratez.
Total de acord cu tine cand zici ca depresia e o boala. Ca ea se trateaza, ca nu ar trebui sa ne fie rusine sa o tratam, sa mergem la psiholog & stuff… Am insa doua mari rezerve / obiectii – cand esti depresiv nu umbli “agresiv”cu pistolul pe strada si impusti 8 oameni. Asta nu e simptom de depresie in nici un manual. Mai degraba te sinucizi, dar de regula n-ai pic de energie si totul ti se pare inutil, inclusiv a iesi din casa si a impusca oameni. Daca omul avea ceva la cap – si clar avea – era cu totul alceva decat depresie. A doua obictie majora pe care o am – si aici o sa-mi sara multa lume in cap – este aceea ca, asa cum nu am incredere in majoritatea medicilor din Romania, nu am incredere nici in pregatirea si competenta majoritatii psihologilor si psihoterapeutilor din Romania. Am facut suficienta psihanaliza si am fost la suficiente seminarii si ateliere de terapie cat sa ma iau cu mainile de cap cand imi povestesc oameni experiente pe care le au cu psihoterapeuti.
Într-adevăr foarte frumos și elegant articolul. Asemenea și inițiativa. Mie mi întampla să trec printr-o astfel de perioadă și deși știu ca fac o greșeala clasica a românului: mă tratez singură!
Nu am o problemă în a recunoaște în societate că ma confrunt cu o depresie, nu am o problemă în a mă înțelege mai bine cu ajutorul unui psihoterapeut însă uneori, e o luptă pe care cred trebuie să o duci singur. Sunt demonii tăi pe care trebuie să îi învingi…măcar o perioadă.
Și da, vine un moment când e bine să-ți faci un foarte bun prieten didact din psihoterapeut dar totuși să ne uităm și la cei din state care au ajuns să aibă clasificate ca boli fobii născute din capricii. Ambulophobia- frica de a merge? Come on..
La noi mai e si chestia asta ca depresia e un moft, domnule! Oamenii seriosi n-au timp de asa ceva, oamenii seriosi muncesc, nu stau cu gindurile pe pereti!
Cine a zis ca este o buba sa cauti ajutor atunci cand ai nevoie? Important este sa constientizezi ca ai nevoie si din pacate mai toti avem cate o “cocoasa” din trecut pe care o caram cu noi si care se face tot mai grea pe zi ce trece. Eu am apelat la un astfel de ajutor cand eram obosita fizic, psihic, firma imi mergea prost, eram in pragul divortului etc. etc. E drept ca problemele s-au rezolvat neasteptat de repede si nu am mai continuat, pur si simplu din lipsa de timp. Insa, am predat stafeta colegei mele care face terapie de un an si se simte admirabil. Oricum, o pot recomanda pe Delia Codreanu ca si psihoterapeut. Este cumva. As putea da exemple si de psihoterapeuti unde nu este bine sa mergi, oameni cu un background dubios, ce nu isi pot gestiona propriile lor probleme dar au cabinete si (cica) trateaza minti.
Am avut si eu in trecut, trei episoade majore de depresie, in ani diferiti si in special cand eram departe de tara. Apoi mi-am zis ca nu se poate sa-mi irosesc energia astfel si sa ma trezesc la 40-50 de ani intrebandu-ma cum ar fi fost daca m-as fi dus la psiholog.
Si in urma unei emisiuni la radio (RRC), am scris un e-mail realizatorului si mi-a trimis cateva numere de telefon. Astfel, in ianuarie 2010 am inceput psihoterapia intr-un cabinet unde am stabilit de eu insami cat aveam sa platesc. Am mers saptamanal timp de 5 luni. Cum ma simt de-atunci? Ce-i drept, n-am mai facut depresie. Dar nu pentru ca nu am mai avut stari aiurea, ci pentru ca capatat o alta abordare, am inceput sa fiu mai putin severa cu mine si sa tin seama de cateva dintre sfaturile primite.
Sunt de acord ca o abordare mai deschisa e un bun inceput. Stiu ca nu e deloc simplu sa pui pe tava o slabiciune tainica, dar e susprinzator cat de mult ajuta sa iesi putin din capul tau si sa privesti lumea din jur. Hai, acush vine primavara pe bune si ne vom simti un pic mai bine.
Simona, felicitari pt. articol. Inca o data, girlie, esti plina de surpriza placute. Chapeau, bas!
@George: Chiar daca psihoterapeutii buni sint mai rari, ce faci, totusi? Nu poti sa spui nici in cazul asta, nici in cazul altei afectiuni, ca nu te duci la dr ca toti is incompetenti.
Atata timp cat la noi ” esti nebun ” se spune ca o insulta, nu cu compasiunea cu care se spunea in trecut (asa cum si ” esti handicapat” se spune tot ca o insulta) nu cred ca lucrurile se vor schimba. Si eu ridic mana. Si eu am suferit depresie. E ingrozitor, stii ca ai tot ceea ce pe altii ii face fericiti si totusi nu poti fi fericit. Eu nu am mers la terapeut din clasicele motive/scuze : nu am timp, nu-mi permit, nu am incredere ca va ramane intre noi ce-i voi spune…prostii, normal. Am facut totusi ceva: m-am inscris la Psihologie si am si terminat-o. Fara nici un alt motiv. Nu cred ca voi profesa, nu cred ca voi face studii aprofundate de psihologie insa ma ajuta foarte mult sa inteleg prin ce trec. Stiu ca un psihoterapeut cu experienta m-ar fi putut ajuta mult mai repede si mai bine dar…asta a fost calea pe care am ales-o atunci.
Imi doresc, la fel ca voi, ca mentalitatea sa se schimbe si vom vedea mai putine sinucideri, crime, abandon de copii…
Sunt foarte multe de spus pe subiect, nu cred ca poate fi epuizat. Nu putem sa ne prefacem ca nu exista si sa bagam capul in nisip. Cu cat vom fi mai multi cei care vom vorbi despre asta, cu atat mai multi vor fi cei care se vor analiza si vor recunoaste depresia cand se vor intalni cu ea (in ei insisi sau la cei apropiati).
Comentariul lui @George l-am vazut mai apoi. Si eu cred ca un depresiv e mai degraba detasat de lume si adancit in sine, in lipsa lui de sens, e agresiv cu el insusi si mai putin cu ceilalti… Sau poate ca daca ajunge la limita in care chiar nimic nu mai conteaza, probabil ca e o alta perspectiva. E mare misterul mintilor noastre, incat uneori ma si mir cum reusim sa comunicam eficient 😀
@George: păi n-am zis că cremenalu’ avea depresie
încearcă să-i explici chestia asta lu’ mama. Care a mai fost și cadru medical. „e, da, fițe. Ai prea mult timp liber, ia să muncești 12 ore pe zi și să vezi veselie, nu mai ai timp de nici o depresie.”
[…] Am citit un articol despre depresie: Depresia este o boală și… da, te poate lovi chiar și pe tine! […]
pai faptele te contrazic, Simona! descreieratul asta chiar facea tratament si chiar a luat medicamentele prescrise cu cateva ore inainte de a savarsii carnagiul! eu cred ca psihoterapia e clar supraevaluata, nociva uneori si poate fi pusa pe acelasi nivel cu chiromantia, astrologia, religia… psihologul, ca si astrologul, e un confident si in lumea de azi, in care lipseste cu desavarsire acest personaj, vizita la un terapeut sau la o vrajitoare sau la un preot poate sa ajute! ai “cui sa ii spui” si, in fond, toti cei amintiti mai sus presupun si iti iau foarte multi bani! e un teritoriu in care se bajbaie, se dau rateuri epocale si e foarte trandy. e o zona in care ai mai multe explicatii si implicit mai multe tratamente pentru aceleasi simptome. “e de vina relatia cu parintii tai”, “e totul legat de sex”, “e de vina un eveniment din copilarie”… sunt atati de multi factori care determina reactiile unui om incat este IMPOSIBIL sa declari psiholgia o stiinta! sa mergi la un psihoterapeut sa-ti vindeci sufletul e ca si cum ai merge la un filozof sa te invete cum sa iti traiesti viata!
@Constantin: imi permiti sa te intreb daca ai fost vreodata clientul unei psihoterapii?
“clientul unei psihoterapii”??? Anca, imi permiti sa te intreb: ai fost vreodata clientul unei profesoare de limba romana?
@Constantin: Psihologia e la fel de exacta ca stiinta asa cum e si medicina in general 😉 Mi se pare ca tocmai asta e periculos si neconstructiv pentru noi, sa se confunde “sufletul” cu mecanisme mentale pe care le avem cu totii, ca fiinte umane. “Sufletul” ti-l repari in alta parte.
Un subiect foarte pertinent. Intrebarea mea este: cum alegi un psihoterapeut?
pai exact aici e confuzia: mi-a murit mama si merg la psiholog! m-a parasit sotia si ma duc sa fac terapie! eu cred ca atunci cand te doare sufletul trebuie sa il lasi sa te doara! se repara el!
si daca medicina ar fi la fel de exacta ca si psihologia, am vedea pe strada oameni cu afectiuni renale grave care ar fi mandri de asta, pacienti cu rani deschise convinsi ca sangele ii curge siroaie datorita faptului ca nu a avut o relatie buna cu parintii si cetateni loviti de infarct in mijlocul strazii ce ar fi terorizati de arafati cu intrebari de genul : ce ai simtit cand ai avut primul atac de cord?
@Constantin: acolo unde psihoterapeutul nu face față, intervine psihiatrul. când lucrurile îl depășesc, psihoterapeutul te trimite la psihiatru. cremenalu’ de care vorbești era sub tratament psihiatric (psihologii și psihoterapeuții nu prescriu tratament) și nu pentru depresie, pentru altele, mai grave, așa am înțeles.
@Constantin: uneori sufletul (și nici mintea) nu se repară fără ajutor.
@Constantin cred ca faci o confuzie.
Depresia este una si “durerea de suflet” este alta. Crede-ma, am trecut prin ambele. Pentru durerea de suflet, din cauza unei pierderi, jelesti, e chiar recomandat. Pentru depresie ( cand nu-ti gasesti bucuria si implinirea in nimic, cand nimic nu te motiveaza sa te dai jos din pat si sa functionezi normal) ai nevoie de sprijin sa gasesti cauzele si de modalitati sa iesi din starea respectiva.
Mi se intampla in fiecare primavara, de la gradinita incepand… La 20 de ani faceam o drama din asta, la 30 deja m-am obisnuit cu gandul. In privinta psihologului, toate bune, avem si noi oameni destepti si cu pricepere sa te ajute sa lupti cu depresia. Psihiatrii insa… nu m-as grabi sa trimit pe cineva la psihiatru in Romania!
Cred ca fiecare gaseste pana la urma ceea ce i se potriveste mai bine, totul e sa nu inceteze sa caute solutii.
Am renuntat sa merg regulat la psiholog si merg regulat la biserica. Ma simt mult mai linistita si impacata cu mine si cu ce e prin jur, ceea ce va doresc si voua. 🙂
Depresia este o boala a mintii si a sufletului si poate lovi pe oricine, oricand. 1 din 3 romani sufera de depresie. Nu e un moft, nu e o toana, nu e o boala a celor cu timp si bani – oricine se poate lovi de ea si mai grav e cand nu este diagnosticata…
Poate scrii un articol si despre atacurile de panica :)…
@Florina: de-astea n-am avut. doar anxietate mai soft, așa 🙂
de acord cu George. in ceea ce priveste insa obiectia nr 2, zic sa nu generalizam, or mai fi si din aia bunii pe undeva. dar ca sa-i gasesti, trebuie macar sa incerci – si asta inseamna sa ai doar un pui de depresie si sa fii in stare sa constientizezi ca ai o problema. mai tarziu, daca nu e prea tarziu, ar trebui sa ajute familia/prietenii… cati dintre noi o fac?
multumesc pentru clarificari Simona. chiar nu aveam habar care e diferenta intre psihologie si psihiatrie.
ceea ce vroiam sa spun e ca ti-ai ales gresit acest exemplu! pledoaria ta pro-psihoterapie ar fi fost buna in cazul Madalina Manole! da, femeia a refuzat orice…cum se spune…? “ajutor de specialitate” si uite unde a ajuns! dar omoratorul asta a consultat un psiholog, care dupa o evaluare “de specialitate” l-a predat unui psihiatru care i-a dat pastilele pe care le-a luat inainte de a descarca Glockul! pai nu mai bine refuza “ajutorul de specialitate” si lua si el Furadan?
si eu cred ca sufletul ranit se repara la fel ca laba rupta a unui caine: cu sechele, dar definitiv!
@Luminita: perfect de acord că e greu de găsit un terapeut bun, dar de medici buni o fi plin pe toate drumurile? nu. păi cum găsim medici, așa să găsim și terapeuți, zic. nu e imposibil.
depresia mai este si o forma de “tristete” a unui organism slabit de energie, slab nutrit si supus periodic stresului. ajuta foarte mult sa realizezi ca problemele de genul asta nu vin doar de la cap (ca doar nu pluteste undeva aiurea separat de corp) ci transmit semnale despre o stare generala a organismului care se pot remedia extrem de usor prin:
– schimbarea dietei si orientarea catre surse de nutrienti “vii”, adica legume si fructe crude din surse cat mai sigure (un mango plimbat tocmai din Chile care asteapta de 2 saptamani cel putin sa-l cumpere cineva nu e tocmai cea mai fericita alegere)
– ridicarea nivelului energetic per ansamblu – aici chiar e fun, e suficient sa ..canti! uite 10 metode http://www.scribd.com/doc/62897682/10-Metode-de-a-Ne-Ridica-Vibratia
evident sunt situatii cand problemele sunt pur de natura emotionala, lucruri care pot fi remediate cu o vizita la terapeut, dar…subliniez, nu inseamna ca la cel mai mic semn de despresie trebuie sa ne gandim din start ca suntem “bolnavi” si ca trebuie sa mergem la doctor.
faptul ca esti nefericit este si o forma a corpului de a-ti transmite: bai, mi-e foame! si mi-e sete! bea si tu apa in loc de cola si mai mananca niste fructe in loc de covrigii aia obositi! verificati daca nu e asta in primul rand si abia apoi mergeti la doctor.
si btw, stiati ca doua maini pline de caju iti ofera echivalentul terapeutic al unei doze de Prozac? dar toata lumea spune: nu ingrasa? intrebarea mea e: iti pasa? vrei sa depasesti depresia? (mai multe informatii gasiti pe net despre vitaminaB3 – niacina )
@Constantin: nu înțeleg ce vrei să ne comunici. că nu e bine să te duci să te cauți la cap, fiindcă toți specialiștii sunt niște nenorociți?
auziți, lume, a zis constantin să nu ne mai căutăm la cap. gata, s-a rezolvat, ne-ai convins, nu ne mai căutăm. 😀
iar ceva îmi zice că “omorâtorul” n-a trecut pe la psiholog, a ajuns direct la psihiatru.
Mie mi se pare extrem de greu, pentru omul de rand, sa constinetizeze asta. Ca si psihicul e important, ca trebuie lucrat mai mult in interior si mai putin in exterior.
O data pentru ca suntem invatati sa ne dresam copiii inca de la nastere. Ei nu au sentimente, nu au dorinte, nu au suparari, nu intr-atat incat sa se tina cont de ele.
Medicul e cel care te sfatuieste sa-l lasi sa planga, sa nu se rasfete, sa-l hranesti cand crede el ca trebuie, nu cand cere copilul, sa il dresezi si sa il faci sa faca sau nu faca diverse. In nici un caz sa il intelegi, sa il tratezi ca pe o persoana.
Apoi, acelasi copil, e crescut la fel, pana ajunge sa plece din casa.
Scoala il invata cum sa faca sa scape mai usor, ii distruge tot mai mult din dorinta de a invata pentru ca trebuie sa se concentreze la note, nu la ce nu-i place, nu?, il invata sa gaseasca scurtaturi, sa copieze, sa fuga, sa faca lucrurile de mantuiala.
Fara respect fata de propria-i persoana, fara a se cunoaste pe sine, fara a-i fi validate sentimentele, cu palma pe fund si pumnu-n gura, si la propriu si la figurat.
Cum sa inteleaga tata Mita, care a trait viata de mai sus, din trei emisiuni de aceeasi calitate, ca o mama poate avea depresie post natala? Ea *trebuie* sa fie mama, sa puna mana sa fie si nevasta, eventual fiica, vecina si nepoata la fel de buna. Sau ca copilu’ ala crescut cu pumnu’n gura, incapabil sa isi recunoasca sau gestioneze sentimentele, va ajunge sa procedeze exact cum s-a procedat cu el.
Cum se poate baza o societate atat de viciata pe cei care pot face un pas urias spre schimbare [mass media e un exemplu, ministerul sanatatii ar fi altul] cand chiar cei care ar trebui sa-i ajute au ajuns acolo prin metode bazate pe cele cu care au crescut: manipulare, copiat, fentat…Si fara pic de interes sau de empatie sau de dorinta de a face ceva.
Of, am refulat tocmai la tine pe blog 😀
pai un schizofrenic va fi mereu un schizofrenic, un ipohondru va avea aceeasi stare toata viata si tulburarile obsesiv-compulsive te vor urmari mereu. depresivul va recadea mereu in aceeasi stare si psihoza va sta lipita de tine ca marca de scrisoare.
atunci cand incep sa cada tiglele de pe casa nu prea mai e mare lucru de facut!
iti spun cumva un lucru nou?
@George – Exista sindromul maniaco-depresiv, caracterizat exact prin stari opuse, ba depresive, ba agresive si treceri bruste de la o stare la alta.
din pacate, depresia e privita atat cu “orpobiu” (esti depresiv = esti un om slab), cat si cu lipsa de “consideratie”. pe principiu ca ulcerul sau pneumonia omoara, depresia nu prea. si trebuie sa vina cate o tragedie (publica) pentru ca lumea sa-si dea seama ca, de fapt, se poate muri de depresie. exista sinuciderea si exista uneori si crima asociata ei, pentru ca nu, un sinucigas nu e neaparat incapabil de furie, iar depresia nu face altceva decat sa ii canalizeze aceasta furie in directia gresita. si, nu in ultimul rand, de depresie se moare pe dinauntru, cate un pic de fiecare zi. si pana cand tu sau cei care te iubesc nu inteleg ca nu te vindeci de depresie prin “vointa”, e foarte greu sa-ti dai o sansa sa traiesti din nou.
Hm.. Auziti? E cineva care nu se recunoaste in descrierea simptomelor de mai sus? 🙄
Am avut si eu niste tentative de mers la un pisicolog, recunosc ca am fost si lasa, mi-a fost teama de ce urma sa descopar. Si am stat eu mai bine si m-am analizat si am descoperit ca stiu exact care sunt problemele mele si ca mai mult ca probabil nu o sa-mi spuna don’doftor nimic din ce nu stiu.
Dar n-am renuntat la idee. Tot o sa ajung intr-o buna zi. Macar sa-mi confirme. 🙂
din pacate psihoterapia este zero in romania
da si mie mi s-a intimplat
du[pa aburelile celor din romania am fost in germania si dupa o singura sedinta m-am vindecat. Yup that’s right UNA. Desigur psihoterapeuta mea fusese antrenata in P.O.P.
@ constantin-exista tratamente pentru orice, desigur facute corect si NU ma refer la medicamente
Ii invidiez pe cei care sint capabili sa-si iasa din cap si sa se pozitioneze undeva asa, in afara propriei minti, de unde sa analizeze cu precizie exact ce se intimpla in capul lor. Eu sint maestra in despartit firul in 4 (14, 400, 4 milioane etc.), dar ma tem ca exercitiul asta e tocmai ce nu mi-a prins bine in momente importante. 😉
(nu m-am putut abtine sa nu fac poanta asta, ma iertati).
Inteleg ca de multe ori e si o chestie de hai sa-i zicem simplu dezechilibru chimic, care se poate rezolva si fara suferinte si drame, la un specialist. Eu, de cind mi-am facut lobotomia, ma simt mult mai bine
am avut si eu acum ceva vreme o psihoza, care, dupa ce am scapat, m-am documentat despre ce s-a intamplat cu mine si am tras concluzia ca a pornit de la depresie. nu cred ca depresia e o boala a individului, ci mai mult o manifestare a sistemului de idei prin care filtram informatia din jur. psihoza in schimb e O ALTA REALITATE care se poate materializa sau nu, in functie de cat de absurda si plauzibila e. Ca sa scapi de psihoza trebuie sa confrunti cele mai neplacute\penibile\rusinoase situatii posibile. ele raman neplacute\penibile\rusinoase oricat incerci sa vezi altfel lucrurile… nu ai cum… trebuie sa te pui fata in fata cu adevaratul tau sine, nu cu cel acceptat de sistemul de idei din care provii, care de cele mai multe ori e in contradictie cu ceea ce simti ca om. dar cand scapi de psihoza (daca nu faci suicid) devii alt om, si cum spui si tu, observi resorturile din spatele evenimentelor, si vezi ce e sub minciuni si falsitate … unii il numesc al si 6-lea simt cand defapt e doar realitatea observata obiectiv fara a fi filtrata printr-un sistem de idei.
sanatate buna! eu sunt felix si, printre altele, am fost psihoterapeutul Simonei in perioada despre care ea vorbeste. astfel, pot confirma ca spusele ei nu deformeaza in nici un fel adevarul si ca, intra-adevar, problemele ei sunt sau pot fi ale tuturor. incalcand sub o anumita forma deontologia profesionala, sunt dispus sa subliniez aspectele exponentiale evidentiate atat de situatia Simonei cat si de cea a celor mai multe dintre femei aflate la acea varsta. Simona a venit la mine cu multe intrebari fara raspuns si a plecat cu atatea raspunsuri incat a plecat de la mine si cu o usoara doscopatie lombara. iata cateva exemple:
-doctore, de ce papusile mele nu fac copii?! (mi-a fost rusine sa-i zic)
-doctore, de ce nu-mi mai place rochita mov? (cui ii place?)
-daca pana la bucatarie o femeie parcurge 10 pasi, de ce atunci cand se intoarce face cel putin 12? (depinde cat mananca)
-pe cine sa plac mai mult? pe un baiat pe nume sandu sau pe unul numit nic? (a ales nic)
-atunci cand mananc ciocolata, de ce se termina? (chiar asa, de ce?)
si altele. so, nu le tratati cu indiferenta. simona nu m-a ascultat si astazi este jurnalist. mai mult, scrie pe gratis. 🙂
Buna tuturor, declar pe proprie raspundere ca sufar de depresie cronica si am fost internata de doua ori. Am luat pumni de medicamente si am urmat trei tipuri de psihoterapie, si tin sa precizez ca sanatatea psihica este poate chiar mai fragila decat cea fizica, pentru ca in momentul in care nu esti intr-o stare normala, doar cei din jurul tau realizeaza ca este ceva in neregula cu tine. Medicii au reusit sa-mi puna trei diagnostice care se bat cap in cap (lejer), iar medicatia in doze de cal m-a redus la un soi de “dicotiledonat” 🙂 Nebunia este un motiv de batjocura, iar daca unii ca mine recunosc deschis experientele prin care au trecut sunt priviti intr-un mod “specific” si etichetati. Nimeni nu pune la socoteala elucubratiile din media ale unor persoane, chiar publice, care sunt mult mai “atinse”, sa nu dam exemple. In concluzie nu doresc nimanui sa treaca prin experiente similare, iar celor care s-au simtit sau se simt “pierduti” le doresc prieteni si rude care sa le fie alaturi si medici competenti.
@Constantin exista multa impostura si mult sarlatanism in domeniul asta. Exista si multi terapeuti slab pregatiti sau cu probleme mai mari decat pacientii lor. Asta nu insemna insa, in principiu, ca orice tip de terapie, orice abordare a problemelor psihice cu instrumente psihoterapeutice e inutila si invariabil sortita esecului. Ar insemna sa negi o suta si ceva de ani de dezvoltari si de practici terapeutice din lumea occidentala care si-au dovedit in anumite limite eficienta.
In tari mai civilizate decat a noastra asigurarile de sanatate platesc si sedinte de psihoterapie – in anumite conditii – semn cel putin la nivel institutional ca o anume eficienta a acestor practici este recunoscuta.
Evident, nu poti compara psihologia cu biologia sau cu stiintele “exacte” cum sunt fizica, matematica, dar asta nu inseamna ca o abordare sistematica, prin prisma unor teorii care incearca sa faca ceva mai multa ordine in abordarea psihicului uman, e una gresita…
@Constantin: Dragule, eu sufar de anxietate acuta si o forma usoara de depresie de 3 ani de zile. Abia anul acesta am facut pasul spre psihoterapie. Te informez ca psihoterapia se face si cu medicul psihiatru ( acel om care a facut o facultate de medicina ani de zile). Psihiatria este o ramura a medicinei, ba chiar cea mai complexa. Cat despre psihologi, este greu sa gasesti pe cineva bun, dar exista. Pe mine una chiar m-a ajutat. In principiu procesul de vindecare se bazeaza foarte mult doar pe tine. Eu am refuzat timp de 2 ani si ceva sa imi recunosc problemele si ce am rezolvat?! Am pierdut mult timp din viata chinuindu-ma ca un caine. Asa ca inainte sa arunci astfel de comentarii, mai intai intereseaza-te mai mult de subiect.
Si tata a spus ca mama celui de mai sus: ca daca muncesti 12 ore nu ai timp de depresie. Dupa aia a iesit la pensie, era ca un urs in casa, nici afara nu voia sa mearga, daca il puneai sa faca ceva tipa ca nu are chef, daca nu avea nimic de facut iar tipa ca se plictiseste etc. E adevarat ca nu a fost la un consult de specialitate, a fost mama pt el 😆 (barbatul in Romania e barbat) si solutia a fost o casa la tara, liniste si acceptarea faptului ca este pensionar si asta dupa foarte multe discutii.
Foarte putini oameni reusesc sa se “trateze” singuri de depresie, ori esti prea dur cu tine ori ai o parere foarte buna, de aceea e bine sa mergi la un psiholog sa auzi o parere obiectiva despre tine din partea unei persoane care nu te cunoaste. Prietenii sunt buni la discutii, dar nici ei nu-ti pot oferi o parere obiectiva. Si nici preotu/duhovnic/psiholog nu este bun, din pacate multa lume confunda preotul cu psihologul, poate te ajuta psihic o rugaciune pe termeni scurt dar pana la urma noaptea toate pisicile sunt negre 😈
eu nu stiu cine e Constantin dar spune niste prostii cat China.
aaaaaaaaaaaa si sa nu uitam ca depresia in Romania se trateaza in primul rand prin alcool
si io sunt depresiv, mai ales acum, nu am strop de tuica-n casa, strop.. Am auzit de un magazin romanesc in Ingolstadt, am fugit acolo, am vrut brinza de burduf, pastrama de oaie si tuica, nu avea de nici unele, doar zacusca turceasca.. si aici e ca in Ro, la magazinele romanesti gasesti doar produse straine, sa nu te apuce depresia?
Acum pa bune, cred ca oricine a suferit sau sufera mai mult sau mai putin de depresie, mai ales poietii, nu am incredere in doctori, in schimb cred ca familia, prietenii joaca un rol extrem de important. Mai ales nefasta mea are un talent deosebit sa atraga toti depresivii, nu stiu cum draq persoane cu care de abia ne cunoastem incep sa se confeseze nefestii. Pa mine chestia asta ma deprima, cind vad atitia depresivi, unii ai avea impresia ca sunt cei mai tari din parcare da in realitate se bitiie, ca i-am spus nefestii, ia mai termina cu toti depresivii astia!
Viata-i frumoasa, vine primavara!
P.s Nasol, vine 8 Martie, asta ma deprima!
@neamtu 😆 😆 😆 😆 😆
aaaaaaaaaa si unii dintre noi ne tratam prin trollat 😆
@neamtu – si in nemtia 😆
@carmen_ica: alții, când ies la pensie, nu-și dau seama ce se întâmplă cu ei, ajung să o ia razna prin bălării și să se omoare.
Am patit-o. Mi-a furat 2 ani din viata. Am iesit singura.
M-am prins repede ca am nevoie de un tel. Am gasit unul si m-am tinut de el, chiar si atunci cand simteam ca nu conteaza. Pana cand m-a prins.
9 ani mai tarziu tot ma tin de chestia aia si ma tine normala la cap, ceva mai bogata si mult mai fericita.
@simona- eu am un unchi care o luase razna de tot dupa ce a iesit la pensie, vorbesc de aia anticipata cand la 40 de ani toti erau pensionari. Din depresiv a ajuns alcoolic, ca e mai usor sa bei decat sa constientizezi ca ai o problema. La intervntia familiei s-a internat si a reusit sa treaca peste, dar oricum e o persoana cu un psihic fragil din cauza faptului ca a avut mandria tampita ca EL nu are nimic. Si ca asta sunt n cazuri in Romania, din pacate familiile sunt invatate sa-si ascunda depresiile si sa le trateze ca pe o rusine si sa-l trateze pe cel depresiv ca pe un “nimic”. Stiu un caz in care interventia preotilor a fost de cel mai rau augur, in care depresia era pusa pe seama lipsei de la slujbele duminicale asa ca omul depresiv a mers fortat la slujba, nu a gasit nici o alinare si dupa aia si a pus streangul de gat si toata lumea se mira ca asa un om credincios a facut un asa pacat.
Si inca una tare, am alt unchi (am foarte multi unchi si foarte multe matuse, familie mare) care regreta comunismul din simplul motiv ca partidul iti dicta ce sa muncesti, gandesti, mananci asculti muzica etc, dupa ce a fost nevoit sa mai si gandeasca pentru el si sa-si puna anumite semne de intrebare a devenit depresiv 😥
Adiiiiiiiiii ala e unghiul ala obtuz 😆
@carmen_ica: mândria asta și rușinea aferentă sunt semn de mare îngustime la minte, după părerea mea. da’ unchiul tău era bolnav de s-a pensionat la 40 sau a ales să-i fure contribuabilii statului român, doar pentru că se putea? 🙄
Bolnav de cadru militar, cand ai obtiunea sa faci un sacrificiul si sa te muti pentru a avea post pe gradul tau sau sa iesi la pensie, omul a ales varianta mai comoda aia cu pensionarea si dupa aia dadea vina pe stat ca nu i-a oferit slujba sub geam.
‘optiunea’ 😳
eu sunt acolo. de cativa ani buni. m-as duce la terapeut, daca mi-as permite. sunt in state, si e scump. asa ca citesc, si iau fiecare zi pe rand. nu-i usor. iti afecteaza fiecare compartiment al vietii. la lucru nu esti eficient. acasa n-ai energie. sa te joci cu copilul e epuizant. migrenele vin peste tine ca un roi de lacuste, si te mananca de viu. intre timp, mai trece o zi.
Nu mi s-a intamplat, dar stiu cel putin 2 persoane care au suferit depresii… da, e o boala si nu se manifesta la fel la toata lumea. Persoanele din anturajul meu pareau neintelese, singure, introvertite si treceau parca prea repede de la o stare la alta. De multe ori ma socau prin comportamentul lor. Cred ca suportul moral e foarte important in astfel de situatii.
hai mai Amanda Lepore ca China aia nu e chiar atat de mare… dar in cazul tau, daca psihoterapeutul te-a incurajat sa iti schimbi sexul, poate a facut un lucru bun pentru ca chiar erai o prizoniera in corpul unui barbat: emiti judecati isterice fara sa argumentezi, exact ca si o femeie!
evident,astept un googol de replici feminine, acide si argumentate!
orele fiind prea inaintate si cum, la ora asta au inceput telenovelele, s-ar putea ca sexul frumos sa nu se autosesizeze, asa ca ma voi contra singur. deci:
1.nu ai studiat psihologia, asa ca nu ai cum sa emiti o parere avizata! din seria: “ce razi, mai musteata?tu ai jucat vreodata fotbal?”- Gica Hagi
2.pur si simplu nu ai dreptul sa contazici doar de dragul de a contrazice! din ciclul “de ce huidui, mai animalule?” – Ion Iliescu
3. tu esti un misogin si femeile sunt inteligente si au spirit de observatie! din ciclul “vino draga in gradina ca a mai cazut un mar! poate mai descoperi ceva!” – doamna Newton
stiu ca in pauza publicitara nu aveti timp, dragelor, sa scrieti ceva, asa ca va rog sa postati doar unul din numerele de mai sus
Interesant subiect. Subscriu la ideile din articol. Depresia este o boala, n-am trecut prin asta decat episodic ( mai degraba distimic). Cine vrea sa afle mai multe, poate accesa acest video. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6116249-venit-urta.htm. Este cu totul altceva decat cititi sau vedeti in mod obisnuit. Merita vazut!
contsantine, m-a deprimat postarea ta, n-am priceput nimic.
O forma nasola de despresie e aia de bunastare, ai de toate, nu-ti mai trebe nimic, nu e cazu meu, pt. ca cum am spus eu n-am tuica, vorbesc asa in prinzip, ce faci cind ai de toate? Nici macar nu te poti lauda la un vecin ca ai masina mai misto ca el, ma rog, daca ai noroc poti sa te lauzi cu nefasta, excursii exotice si erotice ai tot facut, nu mai asculta nimeni povestile, ce faci atunci?
P.S va rog sa nu mai vorbiti de pensie!
Ştim că vom declanşa multe reacţii contra, dar aruncăm piatra şi ne retragem că-i miercuri şi avem seară de bridge : nici un creştin cu frică de Dumnezeu nu va ajunge, ever/never depresiv ! În plus, mersul la biserică vă costă mult mai puţin iar un părinte duhovnic adevărat (nu ne referim la „sutaniştii” puşi pe căpătuială) îl ai pe viaţă. 😉
Auzi mai Constantine, daca o stiinta nu e exacta, nu inseamna ca nu e stiinta. Asa se intimpla uneori, noi oamenii sintem destul de limitati si nu intelegem si facem nenumarate greseli. Exemplul clasic e mecanica cuantica: toate incercarile noastre de a o explica au esuat. Tot ce oamenii au intuit despre ea s-a dovedit fals. Nici acum oamenii nu stiu sa o explice.
Acuma tu vii si spui ca mecanica cuantica ar fi si ea un rahat, impreuna cu astrologia si chiromantia … ma rog, fiecare poate avea o opinie.
Medicina face si ea nenumarate prostii. Ce faci cind esti bolnav, mergi la doctor sau fierbi niste buruieni?
@Simona: bravo pentru subiectul abordat si pentru curaj! (fara nici cea mai mica urma de misto, asa cum obisnuiam).
Constantin, fata, tu chiar te certi singur?
Ai uitat 4. vrei tu musai musai sa ne convingi de parerea ta. Si nu-ti iese. Pentru ca n-ai detasarea de problema, fata.
Hai ca vin inapoi cind se termina telenovela. 😀
@constantin: tu ai o problemă mai mare, așa, cu femeile? Sau doar cu cei care nu-ți dau dreptate?
eh, sa creada lumea ca nu esti intreg la cap, mai treaca mearga, sa te creada nebun, inca e ok, dar sunt inca nespalati care cand aud de depresie, te trimit la preot, la manastire, ca sa fii exorcizat. Sau te indeamna sa tii post si sa faci rugaciuni, pt ca e clar ca s-a salasluit un duh rau in tine. Aia intr-adevar, nu ai cu ce argumente sa te opui, vai de cei care sau nascut in asemenea familii…
ca sa citez un medic celebru: “atunci cand pacientul vrea cu adevarat sa se vindece, medicina e neputincioasa!”.
ma uitam la un documentar despre medicina de acum cateva sute de ani si era imposibil sa nu razi atunci cand unor regi li se dadea mercur atunci cand sufereau de guta, li se lua sange atunci cand ii intepa inima sau ii puneau sa inhaleze aburii unei fierturi din rinichi de oaie, atunci cand aveau probleme cu stomacul! crezi oare ca medicii de peste 500 de ani, sa zicem, nu vor avea aceeasi reactie cand vor vedea un film documentar despre actuala “medicina moderna”?
sunt putin paranoic, e drept, dar cred ca principalul scop al unei industrii de sute de miliarde de dolari anual e sa ne convinga ca suntem bolnavi! copii nu mai sunt neastamparati, sunt hiperactivi si trebuie tratati, barbatilor peste 50 de ani nu “le-a trecut vremea”, ci sufera de disfunctii sexuale, femeile sunt INCURAJATE sa ia pastile ca sa nu mai procreeze, daca suferi in urma unei tragedii personale nu jelesti, ci treci printr-o puternica depresie si asa mai departe…
e o puternica psihoza colectiva indusa! au nevoie de oameni care sa se creada bolnavi, au nevoie de oameni care sa creada in zei, au nevoie de sclavi care sa se indatoreze. plimbati-va pe strada: o farmacie, o banca, o biserica, o farmacie, o banca, o biserica… a, si din cand in cand cate o casa de pariuri pentru ca sperantele trebuie canalizate intr-o alta forma bolnava!
….
am recitit ce am scris mai sus…
huh…cred ca iar am uitat sa imi iau pastilele… 😐
…pentru ca asemenea oameni nu cunosc ce este un argument, stiinta este si ea de la diavol, prin urmare , medicina la fel. Sapunul, la fel. Psihologul , la fel.
Si avem si dovada mai sus: un om cu fica de Dumnezeu nu ajunge never ever depresiv! poftim!
(citat din GDS)
si problema pe care o am cu femeile, Simona..ea exista, e adevarat, dar nu mai e chiar asa de mare… am trecut de 40…
Subiect delicat, unii mai avizati, altii cam pe langa. Mi se pare ca nimeni nu a scos in evidenta cat de greu este sa traiesti langa o persoana depresiva, cum simti ca problemele te depasesc si ca nu este suficienta tandretea, intelegerea si compasiunea ca sa poti rezolva situatia. Din pacate, starea omului bolnav se reflecta si asupra celui de langa, il epuizeaza si-l scoate din circuitul sau, aducandu-l in stadiul de a nu mai fi de nici un folos. Tin sa precizez ca ajutorul medical – psihiatrul – este o sansa pentru cel bolnav si cei de langa. Va doresc tuturor sa nu fie nevoie sa va confruntati cu astfel de experiente.
Constantin, deci solutia e sa avem o atitudine pozitiva or what? Sau dai acus si vreun citat din Zeitgeist?
cu femeile ai intotdeauna probleme, la orice virsta, in orice anotimp. daca te-ai lua dupa ele ai deveni precis depresiv:
case study1: muierea crede despre tine ca esti cel mai tare din parcare, ca sa n-o contrazici trebe sa muncesti ca chioru sa-i aduci bani, sa te-ndopi cu viagra, sa te speli zilnic, sa mirosi frumos.
case study 2: muierea zice ca nu-i nimic de capu tau, te deprima, muncesti ca chioru sa-i aduci bani, viagra, spalat..
case study 3: nici o muiere nu te baga-n seama, pai atunci muncesti ca chioru, viagra, spalat…
@neamtu: ale dracu’ muieri 😆
Estella, preaspălato, noi ţi-am răspunde dar 1. suntem trei şi chiar dacă te-ai oferi afirmând că faci faţă, avem noi o jenă s-o facem, aşa, în public. Plus că avem şi standarde în care nu doar săpunul contează şi 2. mâine e ziua femeii şi încercâm şi noi să fim drăguţi încă de azi, cu TOATE femeile, inclusiv cu alea în călduri. Hai s-auzim de bine !
Oooo, ce depresie am avut in tinerete…Daca faceam atunci un tratament de vreo 3 saptamani o rezolvam mai repede. Dar am plecat in stagiatura, alt oras, rupta de asa zisele necazuri, colectiv de oameni adevarati (traiasca aviatia romana), oltenii cu umor, si am scapat. Sunt convinsa ca poate trece. Si daca avem prieteni atinsi de depresie, sa-i luam in excursii, la plimbare, sa fim veseli cu ei..Si cred ca acum pericolul de depresie este mult mai mare. Sa nu ne lasam dusi de acest val…
oricum cred ca bugetarii nu vor mai fi atinsi de depresie, am auzit ca le cresc salariile! Cine a pomenit depresiv cu salar mare, si cu al 13-lea?
GDS, multumesc de atentie, deduc ca sunteti amabil doar de sarbatori. Daca “voi” mi-ati raspunde, mai deduc si ca 1. sunteti cativa care postati in spatele unui singur profil 2. numele vostru este “Legiune” 🙂 … trebuia sa spun “amabili”? si 3: nu e frumos pentru un crestin onorabil ca Dvs sa aruncati cu “calduri”, cand vorbeam despre altceva. Numai bine!
simona: chiar m-a lovit!
cred ca se vede ca sunt depresiva in fiecare zi!
la fel ca si celebrei MIORITA:
iarba nu-mi mai place, gura nu-mi mai tace!
oi fi blnavioara, draguta mioara?
ultima oara m-am vindecat brusc de o (semi) depresie cand am primit un bonus consistent!
asa ca io tzin cu neamtzu: daca ai ceva banisori, te poti tine ( destul de) departe de depresie!
🙂
sau macar daca ai o muiere!
ori te scapa de depresie, ori poti sa dai vina pe ea pt depresie!
si da; psihologii este de multe feluri! 😉
si da: de depresie te poate scapa si preotul daca stie meserie!:)
si da: de depresie te pot scapa si prietenii, daca te iubesc d-adevaratelea! 😉
si da: de depresie te poate scapa si famelia, daca se prinde ca e ceva nashpa cu tine ( din pacate educatia populatiei pe segmentul bolilor mintale e aproape zero)
si da: de depresie te poti scapa si singur, dar primul pas e ca la alcoolicii anonimi:sa admiti ca ai o problema, sa o identifici ca fiind depresie si sa iei oarece masuri!
8)
@Cruela de Vila: Da! preotul care e un bun psiolog? sau care e un bun preot?
Nu sunt sigura ca depresia e o boala, cred ca pana si in asta exista un anumit grad de subminare a ceea ce se intampla cand esti depresiv.
Oricum, eu voiam doar sa-i transmit lui Constantin sa apeleze la un specialist in logica. Delirul lui este atat de lipsit de sens si de relevanta incat pare inutil sa incerci macar sa-l combati.
La Constantin a nimerit-o perfect Simona cu femeile
Intuitie feminina, n-ai ce face!
Am trecut printr-o depresie, chiar avand aproape toate simptomele, dar nu extrem de grava, insa am avut familia si prietenii langa mine 🙂
E foarte important sa fie cineva langa tine: un prieten, un psihoterapeut….. Nu e de joaca 🙁
Cred că aşa cum suferim unii fără să dorim a-i molipsi pe alţii (deci se poate şi aşa), ar trebui şi ceilalţi să se străduiască să acţioneze într-un fel asemănător. Nu e nimeni vinovat că tu suferi ca un ghem prost, nici măcar ăla care îţi face rău nu e vinovat că tu te termini. Tu, dacă vrei, poţi fi aşa cum crezi că meriţi, ori aşa cum ştii că îţi face bine. Nu e ipocrizie, e terapia ta de om întreg care nu vrea să-şi nenorocească propria viaţă şi nici pe a altora. M-am oprit cu cititul la primul paragraf…dar, tot ce implică actul de crimă şi alte mizerii cumplite, se-ntâmplă pentru că prostia a fost şi este iertată. N-ai bun simţ în tine, eşti prost! Şi de-aici toate, şi multe. Cine-i prost…să nu mai fie!
Vioricoooo, nebunatico, Hanu Doctorului iti spune ceva? Nu, nu era psihiatru, era doar asa un cuibusor de nebunii?
Cine nu-ntelege poanta sa astepte sa vedem ce zice Viorica!
veveve zedge net. Se cauta “Buna dimineata“ children, cute.
Gata cu depresia!!! 😆
discutia e ceva mai ampla; daca are timp si bunavointa Karmapolice, o dam in medicina energetica si holistica , in chakre blocate, in gauri in aura energetica, etc
@neamtu tiganu- Pai decat la camin, mai bine la Hanu Doctorului. Mica este lumea…Cum o mai fi pe acolo?
Feisbuc a avut o cădere, minerii vin spre noi, a fost cutremur (pe bune).
Păi să nu te apuce depresia?
Mai bine închideţi pisica, s-o apuce şi pe ea depresia:
http://www.gamedesign.jp/flash/chatnoir/chatnoir.swf
Hai, pa, mă duc să mă pregătesc de meci. Că mă apucă şi pe mine. 😯
Depresia are mai multe puncte de plecare. Se poate vorbi despre o predispozitie la depresie, in familiile disfunctionale, dezarmonioase in care copilul nu se simte dorit si sau crede vinovat de conflictele celor mari.Pentru ca eseta inca mic si nu este constient de sine, suferinta lui este implicita, nu e reflectata de constiinta. Cand creste mai mare, cand se vede ca intr-o oglinda, cand regaseste conflictul cu care a crescut de mic(a fi nedorit, a nu fi acceptat, a fi abandonat), atunci din el,, din acel inconstient infantil, se retrezesc monstrii.
Si eu am avut depresie, si eu am fost la ambii (la mai multi psihiatri si psihologi, de fapt, ca sa fac o medie!) si am ramas cu psihoterapia, care m-a ajutat foarte mult sa inteleg chestii. Din aproape in aproape, s-au mai dus si alti cunoscuti sa “se caute la cap”, apoi au facut terapie (si/sau au luat pastile) si si-au mai rezolvat (singuri) din probleme, caci aveau nevoie.
Superioritatea celor care stramba din nas se schimba greu….De obicei cand incearca, pentru copilul lor drag, orice se poate incerca in materie de medici (nepsihiatri), dar problema persista. Abia atunci pot accepta si alte solutii. Insa si mai greu accepta pentru ei. De 3 ani, spun la toata lumea ca este ok sa mergi daca simti ca ai nevoie, ca nu este nicio rusine si nici dovada de slabiciune, asa cum s-a cliseizat. E doar o dovada ca ne pasa de propria sanatate/persoana, ca si de cei din jur.
[…] stomatolog, darmite la psiholog. Vă invit să treceți puțin pe la Depresivii Anonimi, la vecina Simona Tache, poate vă schimbați nițel părerea. Vin și eu imediat fiindcă în ultima vreme sunt cam […]
Cel mai greu in ziua de azi este sa gasesti un medic cu adevarat bun , care vrea sa te ajute …. sunt satula de medici care iti iau la fiecare consultatie cite 100 de lei , iti recomanda cele mai noi medicamente de 240 lei cutia (Valdoxan) — si pacient ascultator o cumperi , iei citeva pastile-citeva seri la rand si constati ca te simti si mai rau … apoi incepi sa o iei de la capat sa iei alte medicamente si tot asa … iar daca mai vrei si psihoterapie mai scoti si acolo niste bani …. Cam ce salariu trebuie sa ai, astfel incat sa-ti permiti sa dai 350 lei pe luna? Daca aceste pastile ar tine si de foame ar fi extraordinar de bune 🙂
Eu cred ca cei care au reusit sa se lase de fumat sigur nu sufera de depresie.
Ii identific aici, pe blog, pe Simo si pe Neamtu Tiganu.
Pentru ceilalti nu bag mana in foc. 🙄 💡
Se intelege ca io si cruela suntem niste ecsxceptii. 😳 ➡
luminitza: korekt fataaaaa
io sunt inotdeauna o exceptie!
😉
kiar si depresia e de ecsxceptzie!
😉
cruela, fataaa, bazeaza-te pe mine, io inca mai fumez dar sunt maestra la karate, categoria cordon negru 4 dani. I-am dat Add lui Chuck Norris pe feisbuc. 😆
@luminita: țigărili dă depresie? 🙄
si mie-mi lipseste tigarea de dupa!
De dupa ce!?
Strainii dau in cealalta extrema, psihiatrizeaza totul. Mai nou, “normal bereavement” care consta intr-un an de jale normala cind moare o persoana draga s-a constituit in depresie si vor sa sara pe om cu antidepresive. Asta mi s-a parut chiar culmea.
Cred ca acuma m-a pocnit mai tare si sint ani buni de-atunci… Adica ei dau o atentie extrem de mare la chestii de-astea, nu neaparat din grija pentru om, ci cred ca mai degraba din motive de scadere a productivitatii cind nu ti-s “boii acasa”. Ma rog, indiferent de motiv, chestia e ca o fac. Ca mai scapa criminali care fac prapad si dupa aia se sinucid (in varianta decenta), n-ai ce-i face, totdeauna or sa fie si ciurucuri.
In orice caz, cind am emigrat, in prima zi de cursuri de doctorat a venit una buc. duduie care ne-a parlat un ceas despre depresia post-whatever, dor de casa, etc. si ne-a si prevenit sa mergem la psiholog, ca va dura 6 luni, etc. (ma rog, eu dupa vreo 3 saptamini eram “ca noua”
Simo, nu, tocmai asta ziceam, ca cine a fost capabil sa se lase de fumat sigur nu e un tip depresiv.
Din contra, e stapan pe reactiile lui. Ceea ce ma face sa te mai salut o data.
Ramona scumpa, eu doar constatam unele lucruri. trebuie sa fi profund cretin ca sa ai o atitudine pozitiva fata de niste lucruri pe care nu le poti schimba. pe de alta parte nu poti sa ramai doar cu lamentarile. dilema mare deci…
Zeitgeist… e un concept, o miscare, un film.. nu stiu la care din ele te-ai referit..daca te-ai referit la film, la filme adica, Zeitgeist si Zeitgeist addendum, sunt doua documentare foarte argumentate care te ajuta sa privesti civilizatia si societatea de azi, asa cum este ea in realitate.
Gia.. ar fi foarte usor sa iti raspund ironic dar s-ar putea intampla, asa cum se intampla deobicei in aceste cazuri, sa atac parerea unui prost si ma trezesc cu tot prostul in discutie
neamtule.tiganule ai uitat sa incepi cu studiul de caz 4: nu bagi tu muierile in seama! si atunci o sa ai curajul sa razi la glume de genul:”stii cum transformi o masina de spalat intr-o masina de curatat zapada? ii pui lopata-n mana!” sau “femeile au 6 buze: doua ca sa te minta si patru ca sa isi ceara iertare”
Da! Mi s-a întâmplat și mie! Prin anii 90 la puțin timp dupâ revoluție. Desigur habar n-aveam că am depresie (nu se știa p-atunci de așa ceva, sau dacă se știa nu se vorbea) și mi-a trecut de la sine, deși a durat ceva. M-am prins ce am avut destul de recent, cînd i s-a întâmplat unui coleg să i se îmbolnăvească nevasta și-mi dau seama cât de norocoasă am fost că n-am rămas cu sechele! Da! se poate întâmpla oricui, iar motivele sunt complexe, căci din câte am aflat pe pielea mea, toți avam niște limite…..pe care le putem depăși uneori singuri, dar mai ales cu ajutor specializat. Acum, dacă mis-ar mai întâmpla, sunt avizată.
De ce am eu impresia ca toata lumea se grabeste sa se declare suferinda de depresie pe blog? 😯
Nu cumva confunda unii depresia cu anumite perioade de deznadejde si tristete, ca alea de dupa batalia de la Podu Inalt? 😯
Constantin, sint sigura ca in jurul tau exista oameni care te iubesc impotriva vointei tale
lumi, lasatu de fumat nu te face depresiv ci agresiv, care e o stare chiar placuta, e delicios sa-l injuri pa unu sau pa altu!
*subestimare era mai sus, evident. nu subminare.
@Constantin: lol
Cand mi s-a intamplat am spus-o cui trebuia, cand am testat cascadorii mortale nu a fost cazul sa recunosc asta, pentru ca nu era cazul.
neamtu tiganu,
deja m-am explicat catre Simona, poate nu m-am facut bine inteleasa, voiam sa zic ca personii care au reusit singuri si de capul lor sa se lase de un asa viciu greu ca hobby 😛 cum e fumatul, astia sigur nu se pot incadra la depresivi, niciodata, nici inainte si nici dupa.
Depresivii n-au vointza de a se distantza de ceea ce le face rau, de aceea le si trebuie un ajutor din afara. Fie medic, fie prieten mai cu tiglele pe casa si cu vorbele la indemana.
Pana la urma nominalizarea ta la categoria nondepresivilor este urmare a unei atente psihanalize de blog facute de mine, in calitate de cititor avizat cu diploma. 😀
neamtu tiganu, vezi, de-aia mi-e frica mie sa ma las de fumat, mai ales ca sunt si karatista 😛 si-mi cumpar cate 4 cartuse de Marlboro numai sa n-am motiv ca am ramas fara tigari. 😆 😛 😆 😛
eu cred ca generatia noastra, in marea ei majoritate, a fost crescuta de parinti care erau mai preocupati de a avea ce ne pune in farfurie decat de a sta cu noi la povesti despre suflet. asa se explica faptul ca am in jurul meu oameni de 30 si ce-ti pasa de ani, care nu sunt absolut deloc in touch cu ei insisi. that said, si oarecum mai la subiect, in 2009 am ajuns la terapie dupa ce a murit tata, am mers aproape un an si da, m-a ajutat. si m-as mai duce. mi se pare interesant si revelator. dar, simona, deoarece ai deschis subiectul, as vrea sa gasesc aici, daca s-ar putea, si o lista de recomandari, psihologul multumitor, cum ar veni:) se poa’?
btw, tot respectul pentru acest post:D
incerci o noua terapie cu un personaj ursuz si asocial, Ramona? 😆
Simona, daca imi amintesc eu bine cazurile sinucigaselor amintite se tine le-ai tratat ca multi altii la misto. Un articol de genul asta atunci la momentul ala ar fi facut diferenta. Daca ma inseala memoria imi cer scuze anticipat.
neamtzu: adica tu a trebuit sa te lasi de fumat ca sa te apuci de-njurat?
🙄
jizas!
simt ca m-apuca depresia!
😥 😥 😥
sau am io avantaju ca fiind nefumatoare din naster, am putut sa-njur de mica?
🙄
@ik: greșât. nu le-am tratat mai deloc. la mădălina m-am enervat și am scris de vreo două ori despre jurnaliștii hoitari care înnebuniseră rău-rău, iar la mălina am scris atât: https://www.simonatache.ro/2011/12/12/tragedia-care-lovit-muzica-romaneasca/
mișto am făcut doar de grigore cartianu și ale lui editoriale lacrimogene, nu de sinucigașe
@all: auziți ce zice cookie: băgați recomandări
Din pacate, nu cred in psihoterapeuti, psihanalisti,psihologi si alti psihi, cu exceptia psihiatrilor (scuze Anca Maftei, e fara intentie). In schimb cred in prieteni buni care sunt gata sa iti asculte angoasele si problemele fara sa rada de ele, gata sa te ajute sa gasesti rezolvarea problemelor pe care le ai sau pe care crezi ca le ai, care sa iti ofere un raspuns la intrebarile chintesentiale si care sa iti ridice moralul si increderea in propriile forte/propria persoana. Cred in legaturi familiale stranse si in discutiile sincere intre membri familiei. Cred in faptul ca o ocupatie constanta, un stil de viata sanatos, activ, sociabil, cu teluri tangibile si nu unul dependent de tehnologie, fac mai mult decat orice tratament la psih_ce_vreti_voi.
In principiu, “depresiile” rezolvate de diversi psihi fara tratament medicamentos sunt de fapt angoase personale, sau crize de personalitate/pubertate/maturitate pe care le poti rezolva si singur cu ajutorul unui prieten bun sau al familiei apropiate.
“Am depresie! Uita-te la mine ce urat arat. Sunt gras/grasa si femeile/barbatii nu se mai uita la mine!” Duh!!! Esti gras, grasa, in loc sa stai cu fundul pe canapea si sa te indopi, pune mana si slabeste si o sa vezi ca situatia se schimba.
“Nu mai fac sex de 20 de ori pe saptamana. Sunt depresaaaaaat/a!” Duh, ai trecut de 40 de ani, ce-ai vrea sa se mai uite toate pustoaicele/barbatii macho la tine? Cele/cei de varsta ta sunt maritate/casatoriti, au copii, alte probleme, nu le mai arde de sex nebun si salbatic la orice ora din zi si din noapte (ma rog cu exceptiile de rigoare
).
“Sunt singuuur! Nimeni nu ma vrea! Sunt depresat!” Duh, lasa jocurile pe calculator si iesi in societate, alearga, incearca sa iti faci prieteni, socializeaza!
“Nu reusesc sa-mi gasesc o slujba stabila si bine platita! Sunt depresat” Duh, daca nu ti-ai fi tatuat tot corpul, nu ai purta cercei in nas, urechi, buze, si in orice alt loc vizibil (de cele acoperite de haine nu vorbim aici
), te-ai tunde, spala si imbraca decent sansele de a iti gasi o slujba bine platita si stabila ar creste cu 500% cel putin.
“Ma dau afara de la toate slujbele! Am depresieeee!” Duh, daca ti-ai vedea de treaba la serviciu, nu te-ai duce cu vodka, berea, etc in nas, nu ai fuma iarba, nu ai trage pe nas n-ai avea aceasta problema!
“M-a parasit sotul/sotia! Am depresie!” Duh, daca te-ai fi purtat frumos cu ea/el, nu l-ai fi batut/ai fi batut-o la cap toata ziua, i-ai fi oferit ceea ce isi dorea sufleteste si/sau materialiceste (in limita posibilitatilor bineintels), daca ai fi comunicat in permanenta cu ea/el, daca nu ai fi abuzat-o/l-ai fi abuzat psihic si fizic, sansele de a nu te fi parasit pentru altul/alta ar fi fost cu mult mai mici.
Si lista cu aceste asa zise “depresii” poate continua. Trebuie doar sa recunosti ce ai gresit, unde ai gresit si ce trebuie sa faci pentru a corecta lucrurile. Si nu e nevoie de nu stiu ce specialist sa iti umble in creier (figurativ vorbind) pentru asta.
Da, exista depresiile serioase, cauzate de chemical imbalance (dezechilibru chimic) – lipsa sau prezenta in exces a unui anumit element chimic necesar bunei functionari a creierului. In aceste cazuri psihoterapia are acelasi efect ca o frectie la un picior de lemn – zero, nada, zilch, nicht (continuati voi cu traducerile in alte limbi 😛 ). Pentru astea exista tratament medicamentos, cu socuri electrice, tratament eletromagnetic, etc. Ceea ce este surprinzator insa este faptul ca in cazul tratamentului medicamentos, unul dintre cele mai importante efecte secundare este chiar una din simptomele depresiei pe care medicamentatia ar trebui sa le rezolve, si anume – creste riscul de suicid! Ciudat nu?
luminitza fataaaaa, am shi io o centura d-asta da karatista, k karateka e prea mult spus, da acum vreo 30 da ani! da e galbena , fataaaa! am tot asteptat sa sa-negreasca, da nimic, fataaaa!
🙁
tu cum ai facut?
🙄
Sotul meu are primul episod depresiv. Ia medicamente, merge la psihoterapie si dupa 4 luni a reinceput sa zambeasca! Ii este foarte greu si din pacate e primul care enunta stereotipurile bine cunoscute – sunt slab daca mi s-a intamplat asta, e rusinos sa mergi la psihiatru, sa iei medicamente etc. Insir si desir rabdarea zilnic:)
Ma gandesc ce e important si pentru altii, ce pot spune sa-i ajute si pe altii!? Am in minte toate multele saptamani de pana acum si fiecare ce schimbare a adus in comportamentul si afectivitatea sa. E mult de povestit si nu e cazul sa ma dezlantui aici. Poate continuam ce ai inceput tu, Simona cu o campanie (mare cuvant dar nu-mi vine altul). Stiu, a mai fost una – “Urata”- dar eu n-am ajuns la ea atunci cand s-a intamplat. Sau ea la mine:) N-am nici o idee cum putem continua dar as vrea sa pot fi de folos si altora.
dei io chiar stiu o psiholoaga bunaaaaaaa!
si stie si reiki si NLP si esente florale bach si bowtech samd
daca vreti relatii cereti la
mimiavera@yahoo.com
si stiu si psihiatru!
chiar mai multi!
😉
@Nicky – fataaaaa, nu-mi spune de astia de aici ca fac pitici pe creier. Astia se nasc cu “depresie” 😀
@Neamtule – si eu pot depune marturie ca lasatul de fumat te face agresiv 🙂 P.S. mi-am “imbunatatit” vocabularul in ultimele 2 luni ceva de speriat! Habar n-aveam ca stiu sa injur atat de frumos 🙂
cautand in seara asta o chestie, fara legatura cu subiectul in discutie, am aflat ca depresia poate fi cauzata inclusiv de candidoza !
care poate fi cauzata de antibiotice!
luati cu link
http://www.pirasan.ro/noutati/candida.html
@cruela – auzi, tipa aia e psiholoaga sau “masoloaga”
si acum luatzi de vedti de ce unii zice ca daca ai munci de facut n-ai timp sa-ti permiti sa fii depresiv!
http://www.pirasan.ro/noutati/depresia.html
stiu si doctor bun da prostata!
urolog ii zice! 😳
Adi_MN ce-i aia masoloaga? 🙄
Da, SI MIE MI S-A INTAMPLAT! Ma credeam cel mai tare om de pe lume. Si s-a intamplat. Si a fost cumplit si toata lumea credea ca un moft.
Până să citesc textul aveam toate simptomele, mai ales tristeţe persistentă, dar am citit comentariile si nu mă pot opri din râs.
Simona, m-ai vindecat!!
@Adi_MN, nu are rost sa fii superficial si sa duci in derizoriu ceva ce nu intelegi. Eu mi-am pierdut ambii parinti relativ brusc ( cam dupa juma’ de an de operatii si lupta cu cancerul). Am dus totul cu tarie pt ca aveam multe altele de dus (afacere, copii, de facut bani pt doctori, de sustinut moral familia si bolnavii, etc) Si dupa.. am mai functionat bine cam 2 luni. Foarte BRUSC ( 😈 ) am avut o spatamana in care am dormit in TOTAL 5 ore. Si prapadul… Si nu intelegeam nimic, si nu puteam sa ies din asta, desi intelegeam ce mi se intampla. Si a durat un an cu toate simptomele descrise de Simona ( DOAR un an, pt ca am avut minte sa apelez la ajutor specializat)
Asa ca lasa-ne cu convingerile tale solide si aiuristice ( ma opresc aici )
@cruela – masolog -specialist/a in masaje 😀 cuvant nou fataaaaa… pai ce, numai Eminescu sa inventeze cuvinte?
Adica, daca exista Psih-olog, stomat-olog, neonat-olog, cardi-olog, etc (cu corespondentele aferente de gen feminin) de ce n-ar exista si un mas-olog/oloaga? Ei? Ia spune? 😀
@Adi_MN: da, asa e. Da’ nu numai ei. Vara-mea careia ii boceam la telefon ca mi-e dor, mi-e greu, ca ala e un bou care m-a enervat, ca vin alegerile si iar iese asta sau alalaltul, etc. m-a intrebat odata daca n-am trecut prin Prozac phase, ca toti colegii ei emigrati trecusera prin faza asta, plus oscilatia intre teama de esec si… well… teama de esec, mai ales ca pentru unii nu mai era cale de intoarcere acasa. Lucrau 120 de ore pe saptamina si rezistau cu pastica. Dupa un an incepeau sa se acomodeze fara pastica… De iesit cu pistolul la sosea, batut nevasta, schingiuit mitza, tras cu pistolul la sosea ca-n vestul salbatic, nu, n-a facut-o niciunul…
niky: ce-i aia pastica? 🙄
hai: luati si osho, la drum de seara:
http://www.minunemica.ro/2012/02/01/osho-intr-o-lume-plina-de-iubire-terapia-nu-ar-fi-necesara-deloc/
@Cruela: pastila, da’ am zis si eu s-o alint
cruela, fataaaaa, nu stiu ce centura galbena ai tu, ca io iti zisesem ca am un cordon negru de 4 (D)ani ((( de la un capot de-al maica-mii, dar asta ramane intre noi si intre paranteze. Oricum stiu sa ma bat, ca am fost cu fii-miu la antrenamente de mic, si la judo si la karate si la fotbal si la handbal si la baschet si la discoteca. Mai departe nu m-a mai luat cu el 8) )))
@Constantin: tu trăiești în România? 🙄
@Constantin cred ca e platitor german de taxe, cunoscut pe alte bloguri. Il bagi in seama, nu mai scapi de el 👿
ce-aveti bre cu Constantin?
pai daca n-ar fi el iecsxemplu viu ca uoameni are nevoie de terapie , ar mai credea-o cineva pa simona?
ce credeti ca psiho-pupu trateaza dacat depresiile?
sunteti in eroare gresita:
trateaza si personalitatile multple si sindroamele maniaco-depresive, obsesiv-compulsive, bipolarii, somnambulii, anxietai, atacuri da panica, insomnii, fobii, bulimii, deliruri, piromanii, cleptomanii, ietc!
@cruela de vila , 😛 corect
@ioana – nu am dus in derizoriu nimic. Si nici nu cred ca te-am jignit pentru ca in cazul tau chiar nu au fost mofturi. Si nici nu este nimic aiuristic in ceea ce spun. Am vazut mii de cazuri ca cele pe care le-am prezentat mai sus. Faptul ca ai apelat la acel specialist este dovada ca nu ai avut pe nimeni apropiat in stare sa te ajute sa treci cu bine peste aceste greutati imense. Condoleantele mele sincere. Si eu mi-am pierdut tatal, tot in urma unei batalli cu aceasta boala. In plus, n-am putut sa ii fiu alaturi in ultimele clipe, din motive de un ocean intre noi. Din motive de asigurari medicale diferite, sisteme medicale diferite nici nu am putut sa ii fiu de prea mult ajutor. Ceea ce din nefericire ti s-a intamplat tie, cu greu as putea numi insa depresie. Mai degraba oboseala psihica, plus oboseala fizica, combinate cu durerea nemasurata prin care ai trecut si cu teama din subconstient ca si tu esti acum o persoana cu risc ridicat de a face cancer au creat o stare de soc psihic. Scuza-ma ca sunt atat de direct, dar asta am invatat pe aici pe unde sunt, lucrand cu medici si alt personal specializat. Asa cum spuneam, am trecut si eu prin asta si pot recunoaste “simptomele”. Pe mine m-a lovit imediat dupa ce am aflat vestea, dar mi-a trecut intr-o spatamana. Poate a ajutat si faptul ca gandesc pozitiv, si faptul ca eu cred in karma/kharma/soarta si ca ceea ce nu te omora te intareste.
dedicatie pt constantin:
Adi-MN, te declar terapeut de blog, fara misto.
Nu, draga Constantin, doar ca nu ma iau chiar asa de in serios 🙂
@cruela: LMAO 😆
cruela, beton i-ai dedicat-o.
@Adi_MN, ok, raspunsul tau si tonul imi arata ca m-am repezit cu niste cuvinte prea dure, si-mi cer scuze. Am reactionat pt ca am fost diagnosticata atunci cu depresie si, de atunci, am inteles ca nu e o boala pe care nu o poti judeca cu usurinta.
Te-am judecat si eu cu prea multa usurinta 😳
@Adi_MN: sunt chestii la care nu pot ajuta doar oamenii apropiați; crede-ne pe noi, ăștia care recunoaștem că am fost acolo mai mult de o săptămână. nu suntem niște închipuiți 😉
erata la dubla negatie:
“ca nu e o boala pe care sa o poti judeca cu usurinta” 😯
@Adi_MN, si poate ca ceea ce ai vazut tu, (“mii de cazuri ca cele pe care le-am prezentat mai sus”) nu au fost depresii, ci doar tristeti. Poate. Ti-ai pus intrebarea asta?
Sau poate privesti dintr-un unghi gresit?
Sau ca situatii peste care tu poti trece in 10 zile chiar pot declansa la altii depresii reale? Ca suntem diferiti, ca psihicul fiecaruia e diferit, ca nu poti judeca doar din prisma ta?
deci domnu Adi_MN , sacrificatzi-va-tzi un oki si bagatzi-l in linku cu depresia, pa care generos vi l-am oferit spre desfatare si educare!
da vara!
😉
e depresii usoare si efemere, asa…ca spritzu!
si e shi d-alea grele, da nu poti sa le faci din vorbe, ci dacat dan pastile, mancatzi-ash!
😉
cruela fata,tu crezi, in veselia ta dubios-senila, ca hazul unui post e sa nu contina mai mult de 2 randuri, sa pui maimutele-emoticoane sa exprime sentimente in locul tau si sa porcesti cuvinte! deja mi te imaginez:esti trecuta bine de 40, ai parul roz cu radacinile albe, iarna-vara porti margele rosii si rochii de dantela. te ocolesc toti pentru ca, odata ce ti-au raspuns la ziua buna se si trezesc cu un influx imposibil de controlat de informatii vari: marimea cistitei, sucul natural de ienupar, impotenta sotului, radiatiile telefoanelor celulare si, ca sa ramanem in ton cu subiectul, adresa unui psiholog ce a absolvit la Goldis anul trecut, emailul unei astroloage pe care o cauta si Basescu inainte de alegeri, basca adevaratul numar de telefon al adevaratei fiice a adevaratei Mame Omida!
si pana una-alta marea problema nu e ca sunt eu Constantin, ca ca voi toate sunteti Veronica!
asa imi trebuie, de fapt…intru pe un blog de fete…roz…de 8 martie… 😐
Constantine: m-ai citit fix exact! 😳 😳 😳
am trecut de ceva vreme de 40 ! 😥 de kile!
si in curand o sa trec si la picior! 😥 😥 😥 am ajuns dacat la 39! 😳
parul il am intr-adevar roz! 😳 dar dacat la radacina! 😳 altfel e fucsia! 😳 😳 😳
dantela chiar port!shi chiar roshie! 😳 😳 😳
dar nu e rochie! 😳 😳 😳
margele, nu! aici ai greshit: port lantzuri shi percing-uri!
si, da! ma cam ocoleshte lumea!
ma-ntreb de ce tu nu poti sa ma ocoleshti?
masochist mic care esti! 😳 😳 😳
ce nr de telefon vrei:
psihlog?
psihiatru?
nutritionist? (am auzit ca uoamenii cu ulcer sunt asa mai…acri)
maseuza (ajuta la destresare, puiule)
urolog? se ocupa si de impotenta si vad ca subiectul te intereseaza (subcnstientu, saracu, te-a dat de gol! 😳 )
pedicurista?(poate te strang pantofii 🙄 ?)
sau direct linia erotica?
🙄 😳
semnat: veronica cruela de vila da verro!
ps: cum zici ca te cheama daca nu Constantin? 🙄
( sa ne lamuim cu personalitatile multiple, ca io asa shenila, numar mai incet 😳 )
onstantin: sa nu uit: i-am fost eleva intr-o vreme lui Aliodor Manolea, daca ai nevoie de flacara violet, sa te purifici dupa ce ai fost pe blogul roz!
😆
si da!
fugi repede de blogul roz!
sa nu dai in vrio DEPRESIEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!
@ioana – nu trebuie sa iti ceri scuze, dar daca tot mi le-ai oferit le accept pentru ca nu poti lasa niste scuze oferite din inima sa se piara 🙂 Pai asta spuneam si eu cu acele mii de cazuri, ca nu sunt depresii, ci tristeti, angoase, intrebari chintesentiale care se trateaza cu mult optimism, prieteni si socializare.
@Cruela – fataaaa…. pai eu ce spuneam fataaa… Dar se pare ca nimeni nu mi-a citit si ultimul paragraf din comentariul initial. Ala cu tratament medicamentos, socuri eletrice, tratament electromagnetic. Astea sunt alea grele cu dezechilibru chimic.
Apropo de roz, tin minte ca odata au cumparat pentru trupele antitero lenjerie. Ce culoare, ghiciti? ROZ
Eu ma tratez cu tuica. Depresia disparea ca luata cu mana, mai ales cand se spurcau tata floarea si vernica de peste deal la poarta mea, ca nu mai pot de grija si care are intaietate. Si ma simteam si eu in putere cu ocazia aia. Din pacate ma apuca cate o criza la fiecare 2-3 saptamani si e tot mai greu sa imi pastrez imaginea de burlac- toma ce schimbai prefixu. Un sfat,ceva ?
Dacă e cu asumări de răspundere, atunci aşa să fie.
Da, am avut perioade de depresie intensă. Şi un fond depresiv teribil, de mică.
Da, am fost o dată la un psiho din ăsta, care a reuşit să mă enerveze groaznic fiindcă habar n-avea pe ce lume sunt. Ceea ce o fo un lucru bun în esenţă, că m-am lecuit de mers la neroji.
Acum vreo 3 ani am avut cel mai urât episod de depresie, care (la fel ca şi precedentul) a pornit de la aceeaşi problemă care nu poate fi tranşată. (Parol, dacă încerc să o tranşez, iau 20 de ani de stat la răcoare.) Dar a fost prima dată când am depus complet armele şi eram decisă să spun adio lumii crude. Din fericire a stat lângă mine un prieten. Care pe un ger amarnic m-a scos la o plimbare de vreo 20 de km şi mi-a trecut.
Pe urmă a fost uşor.
Iar acum că am eliminat sursa secundară de nemulţumire din viaţa mea, ÎMI PLACE SĂ TRĂIESC!
Heheheeeee! La mine depresia e un stil de viata. Am devenit codependenta de starea depresiva, daca ma simt bine ma sperii, hihihi!
Pai asa cerc vicios n-am mai vazut la nimeni. Plus ca stiu ce-mi face rau, da’ nu ma las, ma duc in continuare la serviciul pe care il urasc, fumez si imi dedic putinul timp liber altora. Deci mi-e frica de schimbari drastice, adica sa ma las de munca, sa termin a cinshipea universitate, si sa-i bag in pizda mamei lor pe toti care-mi fut timpul, banii si nervii. Da’ nu pot, ca cica sint codependenta! Io numesc asta responsabilitate, realitate si sictiru’ de a trai fara bani o perioada, doar ca sa mai fac niste scoli si meserii care nu sint asa sigura ca ma vor ferici sau ca imi vor asigura mai multi bani si stabilitate. De statutul social am uitat, ca nu mai intereseaza pe nimeni diplomele, cultura si finetzurile, toti alearga cu limba scoasa dupa bani si ceva putere de decizie, ca sa gadile putin si ego-ul, deh!
Deci sint o persoana slaba, si sa-mi fie rusine ca nu ma pot rupe de ale vietii ca sa-mi vad interesu’
Am uitat sa va urez la toti o “depresie usoara!”
Una din bucuresti: urarea potrivita este : “sa va depresionatzi bine!”
Depresia poate lovi pe oricine. Dar nu orice depresiv intra cu arma in Frizerie si trage in tot ce misca.
Lucrurile sunt mai complicate decat par. Asa cum ne-am obisnuit, s-a demarat procesul “domino”-ului.
Cum si-a obtinut certificatul, cine i-a pus arma in mana, de ce, cum…
Mama-sa e vinovata, ca l-a nascut. Merita sa mearga la puscarie.
“semidoctism empiric”
nu lasa prostii sa te dezamageasca , …dezamageste i tu primul!
respect constantin!
Depresat caut depresată pentru tratament naturist reciproc. 😉
(şi la mulţi ani, Doamnelor!)
@Marian- in ce costa tratamentul naturist? rog detalii 🙄
ufffffffffff….
la multi ani de 8 martie
tuturor femeilor
da, exact, tuturor
si tie, Cruela! pai ce, gresesti tu? gresesc eu, ca ma iau cu tine-n gura!
deci da.
inca o data la multi ani femeilor.
chiar daca prilejul pentru care Simona ne-a adunat aici e faptul ca doua femei au fost impuscate in cap de un barbat.
imi pare rau…sincer…in fine…
Constantineeeeeeeeeeeeeee
fuuuuugiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!
ps: multumesc de urari! 😀
Pana si pe mine, care ma consider cea mai sanatoasa la cap persoana pe care o cunosc, ma suspecteze de vreo doua chestii.
Eu cred ca noi romanii avem o predispozitie catre depresie, suntem programati genetic pentru nefericire. Daca ne-am duce la medic la fel de usor cum se duc occidentalii am descoperi ca suntem toti bolnavi de ceva.
In aceasta nota optimista va urez un 8 Martie fericit doamnelor si domnisoarelor!
In clasa a 11-a m-a pleznit si pe mine depresia..si , in momentul in care am ajuns sa decad mult (atat de mult incat ma intrista bucuria altora, ma deranja bunaintelegere dintre altii- era o problema cu o iubire nematerializata), atunci am decis ca trebuie sa spun stop starii; la cine sa apelez daca nu la psihologul scolar?? Am fost la doamna psiholog o bucata de timp (cam un an) si Da…mi-a facut ffff bine; m-a ajutat sa imi deschid ochii, sa vad ca nu e buna starea in care stateam si ma chinuiam emotional; sa imi dau seama ca exista si alti “Printi” si sa ma inteleg pe mine 🙂
Marian S,
Pot să recomand nişte bodigărdiţe de la BGS?
mulțumim de urări 🙂
prima data.
8 martie 1857 New York. a fost o revolta intr-o fabrica de textile. a intervenit politia si se pare ca in busculada creata au murit cateva femei. bine…au murit si multi barbati, dar asta nu prea mai conteaza… la cati suntem…
incidentul nu este foarte bine documentat (o fi avut si guvernul american de atunci presa portocalie…), asa ca faptele acelor zile (comemorarea a fost preluata de propaganda comunista) au fost contestate de “capitalisti”…
iata cum, asemeni zilei de 1 mai, 8 martie e o comemorare-sarbatoare propagandist-comunista a unei tragedii ce s-a intamplat in USA. ciudate chestii…
hai ca v-am batut!
si la mesaje de 8 martie si la mesaje de iesire din depresie!
sa ridice mana cine a mai primit asa ceva:
Buna!Am vazut profilul tau , esti superba, sincer…si nu este un compliment ci asta e realitatea!Frumusetea ta exterioara cu siguranta ca se oglindeste din interior!Mi-ar placea sa te cunosc, sa stiu mai multe despre tine.Christian este numele meu, am 36 de ani sunt instructor fitness si fost protagonist in filme porno.Am locuit in Londra o perioada, apoi in USA ptr 3 ani iar acum sunt in Romania!In speranta unui raspuns pozitiv, iti doresc o zi superba!
😛 😛 😛
@cruela – da dar nu a scris La multi ani! 🙄
Doo ceasuri la un post… Mai bine ma reapuc de fumat si ma las de bloage ca intru in faliment… Ma apuca depresia, ca sa fiu si ontopic!
Da era ca as fi dorit si eu sa rudic mana, dar nu am asa profil frumos 😳
carmen_ica : sa-l cert fataaaaa!
ce maniere’s astea da nu zice lamultiani?
ma face da ras la lume! 😳
carmen_ica: daca vrei profil frumos, apuca-te sa portzi rokii da dantelaaaa!
Constantin stie!
😉
@cruela-nu-l certa ca poate se sperie
spune-i sa ti trimita maine mesajul 🙄
Dupa ce am citit textul Simonei, eram pregatita sa scriu si eu despre o perioada nu tocmai fericita prin care am trecut. Am citit insa si comentariile si iata ca, dupa aproape 2 ore, am ajuns la concluzia ca nu mai e cazul. Cel putin nu acum, comentariile au luat-o, ca de obicei, pe o alta “panta”. Dar eu ma bucur! 😉
@Cruelaaa fataaaa, nu-l lasa sa-ti scape! Eu am ignorat mesajele de la ala “al meu” asa cum m-a sfatuit ADI_MN si acum parca mi-e dor sa citesc chestii cu “luna si soare si raze si izvoare”.
fata…instructorul ala dotat…nu spune cumva daca e interesat EXCLUSIV de femei? 🙄
Dupa ce am citit textul Simonei, eram pregatita sa scriu si eu despre o perioada nu tocmai fericita prin care am trecut. Am citit insa si comentariile si iata ca, dupa aproape 2 ore, am ajuns la concluzia ca nu mai e cazul. Cel putin nu acum, comentariile au luat-o, ca de obicei, pe o alta “panta”. Dar eu ma bucur! 😉
@Cruelaaa fataaaa, nu-l lasa sa-ti scape! Eu am ignorat mesajele de la ala “al meu” asa cum m-a sfatuit ADI_MN si acum parca mi-e dor sa citesc chestii cu “luna si soare si raze si izvoare”.
Anna fataaaahhh, cred ca putem sa-l impartim: n-auzi ca e antrenat, omu? 😳
@Constantin – ce rochii de dantela sa port?
@cruela – mersi mult de sfat 🙄 dar tre sa ma fac si roscata? sau tot pe Constantin sa-l intreb?
carmen_ica : Constantin e specialist universal!
stie si ce nu stie!
😉
mergi pa mana lui, ca e mana de profesionist!
😉
@ si peste 40 nu a, incep sa ma panichez 😥
@cruela, mai intai trebuie sa ma lamuresc cu “in speranta unui raspuns pozitiv, iti doresc o zi buna”. Daca-i zici nu, nu-ti mai ureaza “de bine”? Io cu din astia parca nu m-as incurca, fata. Hm? Tu ce zici?Hai ca o data merge…
@cruela- mai degraba m-as lasa pe mana lu domnu din USA 😳 pare mai antrenat 😳
@constantin- iarta-ma!
Anna: sa-ti iecsxplic, ca te vaz nestiutoare:
mai acu ceva vreme am primit un mesaj agramat de la un tip de pe net; si m-am apucat sa-i zic unei prietene ca ala e agramat; la care femeia m-a intrebat consternata:( citez cu precizie si acuratete) tu il iei pt dictare sau pt maciuci?
N-auzi ca asta e de-a dreptul instructor? de fitness cu maciuci?
a uitat simona sa scrie dar la simptomele depresiei este inclusiv lipsa apetitului sexual!
@cruela, mare dreptate! Unde mi-o fi fost capul?? 🙄 AAAA, stiu! La neste exercitii de fitness 😳
Nu am avut vreme sa citesc toate comenturile, dar pot sa spun : DA, mie mi s-a intamplat. Acum cateva luni (putine). Nu am mers la medic, pt ca am reusit sa ma scot din ea singura si pt ca nu am avut bani. Si da, am 25 de ani, sunt tanara si in putere, vorba aia, dar tot s-a intamplat si din motive puternice (nu parasiat de iubita, ci mai de “ale vietii” ).
offfff…
ce intrebari sunt astea fetelor? doar stiti ca noi, barbatii, nu suntem atrasi de frumusetea exterioara care, nu-i asa?, e caduca!
noi va iubim pentru sufletul vostru curat, pentru ca ne faceti viata mai frumoasa, pentru ca sunteti pavaza si gandul nostru frumos.
chiar nu ne intereseaza cat de mari va sunt tzatzele sau cat de bine va descurcati la proba orala! nu ati inteles inca, ce naiba…?
🙄
@Cruela asta cu viata sexuala e ca sa para ca suntem la subiect 😳
Constantin, I love you! 😳
@Ramona- il iubesti pentru exterior sau pentru interior ❓ 🙄
@Constantine – este un loc pentru trollat vrei sa ne explici acolo? teroog ca avem si norma de indeplinit 😳
@carmen_ica – cred ca pentru interior, ca a zis ca e trecut de 40 de ani
@Ramona – nush cate sanse ai, ca s-a interesat de instructo 😆 rul lu doamna cruela
si eu as vrea si am nevoie sa merg la psihoterapeut. mi e teama doar sa nu ma izbesc de aceleasi probleme ca si la ceilalti medici. ca am mai avut o tentativa si am dat peste o tanti doctor mai nebuna decat pacientii ei.
are cineva vro idee de unde sa incep, unde sa merg, etc?
@demo
Arunca aici o privire
http://alergic.wordpress.com/2010/09/18/exista-viata-inainte-de-moarte-2002-2/
demo: scrie-mi la mimiavera@yahoo.com
simona, cum ti se pare ca pe un blog unde lumea intra sa se rade si gura lui, un post despre depresie aduna o carutza de comentarii?
🙄
om fi depresivi in rasu nostru?
dupa metoda: nu te uita la mine ca rad , ca rad de nervi!
@cru: 😆 😆
asa am sa zic la lume cand ma apuca spleen-ul: am o depresie roz!
Ramona…i love you 2 🙂
😀
http://vladstroescu.medlive.ro/2012/03/08/psihiatria-si-violenta-in-societate/
Sora bunicii mele, un fel de tata Mita de care spui, usor mai rasarita insa, femeie de peste 60 ani, cu batatura plina de animale si copii (5 avea), muncea de dimineata pana seara. Barbata-su n-o batea, dar nici nu-i dadea cine stie ce atentie, dar ea, femeie de la tara, nu e ca-sii punea maari probleme. Eu mi-o aduc aminte, mica si firava, blanda, cu vorva domoala si buzunarele pline de bomboane pentru noi, nepoti. Aveam 7 ani cand s-a prapadit; nu mi-am pus mari intrebari atunci. La 21 ani, cu totul intamplator, am dat peste jurnalui ei si-un alt caiet micut, cu scoarte rosii, plin de poezii. “Da, asa pierdea timpul tusa Lilica, biata de ea, nu-i ajuungea curtea si copchiii, il inerva si pe bietul Costache, om rabdator si serios, director de scoala, nu orisicine! Scribalea prostii in miez de noapte si plangea pana dimineata, ca proasta!” Asta mi-a zis-o bunica, in doliu dupa dom’ director de scoala Costache, mort de curand. Calcat de masina la miezul noptii pe sosea, mort de beat fiind – adica moarte de barbat adevarat, carvazica. Biata tusa Lilica s-a sinucis, am aflat in aceeasi zi cand am gasit jurnalui si poeziile, cu 10 zile inainte sa implineasca 61 ani, cu mult inainte sa afle (ce satul, ca inca nu stie ce-i aia!) Romania de depresie si boli psihice. “La sapa, ca daca muncesti de dimineata pana seara si mergi duminica la biserica, ca bun crestin, n-ai timp de depresie, prostii!” Ei, uite ca e si timp de asa ceva…
@Mimi: ce poveste tristă 🙁
Am fost si eu la psihoterapeut acum vreo 3 ani si m-a ajutat. Si o sa mai merg daca voi mai simti nevoia, cred foarte tare in vindecarea psihicului, mai ales ca la mine cand sunt foarte stresata am probleme digestive si devin piele si os. Sper sa pot convinge si pe cineva drag mie sa mearga, cineva care chiar are nevoie desi tot respinge ideea acestui ajutor 🙁
[…] Simona Tache – Depresia este o boală și… da, te poate lovi chiar și pe tine! […]
Felicitari pentru subiect si pentru reclama. Sint atitea prejudecati privind psihoterapia si depresia…incit merita spus cind cineva a simtit pe plelea lui beneficiile psihoterapiei. Insa, din pacate nu se poate cu forta…A deveni constienti ca “a fi tot timpul puternici si a ne rezolva singuri problemele” nu inseamna putere ci dimpotriva cere timp…
mai puneti mana si munciti oameni buni.taranul roman cat era de oropsit de catre boier(batut la talpi,biciut,afumat cu srdei iuti….etc) si nu avea depresie.stati cu fundurile mari in birouri si palavragiti.intoarceti pe toate fetele orice vorba,orice sunet.interpretati absolut orice…..ca de fapt a vrut sa spuna …nu stiu ce …in loc de nu stiu ce …..etc….sedentarismul,lenea si comoditatea ne aduc aici
Sunt uimit sa vad atata interes pentru aceasta boala de care sufera cel putin un miliard din loc.pamantului.Eu cred caci fiecare din noi a suferit de depresie(unii mai mult,altii mai putin).Aici intervine lupta fiecaruia din noi de a depasi,de a iesi din aceasta stare rea.
Nu exista o reteta fixa,ci pt. fiecare trebue gasita o solutie personalizata.
Sotia mea s-a manifestat prin a arunca lucrurile de valuare ale familiei la gunoi,a spart toate oglinzile din casa,etc.
Am incercat sa o inteleg,nu mi-a fost usor,nu vrea sa mearga la doctor si ma lupt singur rugadu-ma la Dumnezeu sa-si vina in fire.Are doua zile cand pare ca si-a reluat activitatile normale si nu mi-am pierdut nadejdea.
Imi sunt foarte cunoscute povestile despre depresie pentru ca mi s-a intamplat si mie. Eu am avut niste probleme financiare la un momentdat si asta m-a adus intr-o stare oribila: nu mai puteam sa ma bucur de nimic si vroiam doar sa stau in pat si sa lenevesc. Am inceput disperata sa caut pe net sa vad ce mi se intampla, vroiam sa citesc cat mai mult, sa aflu raspunsuri si solutii. Pe mine cel mai mult m-a ajutat site-ul www(.)depresiv(.)ro . Incercati si voi acest site si o sa gasiti acolo multe explicatii, sfaturi, cauze ale depresiei…dupa ce o sa cititi o sa intelegeti mai bine ce vi se intampla. Insanatosire grabnica tuturor si sa nu tratati cu indiferenta simptomele depresiei! 🙂
Folosesc Valdoxan de 60 de zile,si tot nu am chef de nimic,doar de pat.E adevarat sufar de cancer,dar doresc sa ma pot bucura de familie cate zile mai am.Medicul mi-a recomandat sa-mi caut preocupari.I-am propus sa schimbam tratamentul.A spus ca nu vrea sa devin leguma.A folosit cineva Valdoxan,i-a facut bine.Exista oare vreun tratament si pentru mine.Ce sa fac?Multumesc
Buna! Mi-a placut articolul! Asa este, depresia chiar e o boala! Am avut nenorocul sa trec si eu prin ea si mi-e groaza cand ma uit inapoi. Au fost zile in care nu voiam sa fac nimic, plangeam dar nu stiam de ce, eram trista, lucrurile care inainte imi faceau placere ma plictiseau, la munca nu mai dadeam randament, copiii nu ma mai ascultau iar cu sotul ma certam zilnic. Cautand remedii, am gasit un site si am inceput sa citesc articolele de acolo. Mi s-au parut foarte utile si am inceput sa pun in practica ideile de acolo. Depresiv.ro se numește. M-a ajutat să realizez ca trebuie sa lupt cu mine si ca nu e nimic din exterior, ca la mine e problema. Am apelat si la psihiatrul de acolo iar dupa o luna deja simteam diferenta. Acum ma simt foarte bine si sper sa nu mai trec prin asta niciodata, vad viata altfel…
Buna tuturor,
Diana si eu citesc articolele de pe depresiv.ro si mi se par extraordinare. M-am confruntat cu stari teribile de cand sufar de depresie. Daca mi-ar fi spus cineva ca poti constientiza ca ceea ce faci si gandesti nu este in regula, dar nu poti controla acest lucru, nu as fi crezut. Insa, chiar asa se intampla in aceasta boala. esti trist mereu si nu ai chef de nimic, mai mult iti tot vine in minte ideea de moarte, pare a fi cea mai simpla solutie de a termina cu toate problemele din acel moment. oricum medicul psihiatru m-a ajutat treptat sa trec peste aceste faze si tratamentul mi-a atenuat simptomele.
Mda..ioti’ ca si eu de exact 3 ani si 1 luna sufar de depresie,anxietate,si ff rar de atac de panica.Da,poate lovi pe oricine, nu e in functie de caracter,personalitate,sau ce stiu eu ce altceva.Pur si simplu,treci printre niste lucruri urate,decese,pierderi f mari de bani,despartiri…sau prin toateeee intr o perioada scurta…si te ai ales cu..bolile astea crunte.Eu,personal,nu am luat decat vreo 3 sapt niste antidepresive..insa le am lasat neavand efectiv incredre nici in doctori psihiatri,nici in psihoterapeuti si mai ales in pisihologi.Sa ma scuze acei doctori cu adevarat competenti,de care eu nu am dat..
Ma duc la psiholog…o doamna la 45 de ani..cam asa ceva..la usa mai era o doamna cu probleme psihice..avea o sacosa cu niste cumparaturi..in fine..intra doamna aceea la doamna pisi’holog…si incepea sa se planga cat de scumpe sunt cumparaturile..si doamna…incerca sa i explice teorema chibritului in 4 acte…pe suma de 70 de lei sedinta..adica vreo 50 de min…si stateam sa ma gandesc..cum tanti ii dadea la psiholoaga 70 de lei…si cred ca toate produsele alea costau 50 de lei maxim…se plangea ca sunt scumpe..dar avea bani de dat pe doamna pisiholog…atunci am realizat un lucru…NU AVEAM CE CAUTA ACOLO..NU ERA LOCUL MEU…si asa am realizat ca depresia asta..e ceva CHIMIC!!!nu e vorba ca innebunesti, sau ca devii mai [putin inteligent…sau ce stiu eu ce..si trebuie tratata prin pastile..iar daca nici pastilele alea nu te vor face bine..apai..atunci…pas..ramai cu ea..in fine ..am intrat si io la doamna pisi..si ea ma intreaba de copilarie..de ..iubita…daca sunt cu ea,daca e bine samd..i am spus ca nu astea sunt problemele mele..si ca nu stiu exact de ce…ca de obicei eu trec peste toate…imi murise tatl in martie 2009 apoi bunicul in oct 2009,si o suma mare de bani cu,care trebuia sa mi iau apartament.Si intr o zi..ma trezesc din somn..cu un atac de panica…ei de atunci…puta…nu mi am mai revenit ..in sensul sa fiu ca inainte…mi am mai revenit putin…dar nu ca inainte…lucrez sunt prin alta tara..sunt un fel de robot..fara emotii..fac ce fac ca stiu ca asa trebuie..am lucrat in tara in multe domenii..armata, contabilitate,vanzari,jocuri de noroc,sef de depozite..samd..am facut sport vreo 6 ani..lupte libere…in fine..si deodata am cazut…ca aveam senzatia ca nici o baba de 60 de ani nu ar mai sta’ cu mine…era clar..depresie..perderea respectului de sine..increderea la pamant…de aia spun..nu e vorba ca esti slab..ca de aia cazi…e ceva fizic!!!tigari,cafea,nopti nedormite,si cateva esecuri,decese,pierderi..si ala esti!:)
Ps: Pisi’holoaga..imi spunea sa incerc sa ma bucur de fiecare fir de iarba,de lucruri marunte samd..si io i am spus direct:doamna psiholog, sunt in depresie majora..de aceea am venit la dtra…deci nu am cum sa ma bucur de un fir de cacat de fir de iarba,una la mana…si a doua la mana…e iarnaaaaaa deci nu am sa vad fire de iarba pe aici in perioada asta!!!!si ea mi a spus…ok..cred ca ai nevoie de un doct psihiatru…si eu i am zis..cu siguranta..rezolvarea e in pastilele alea..nu in vorba voastra dulce…macar daca imi afcea un sex oral de banii aia..nu plecam suparat..ca de altceva nu a fost buna..In fine..depresia asta..usor usor trece…dar daca as fi facut un tratament cred ca era mai bine..scapam mai repede..
Va doresc sanatate multa…bafta la gasirea pishologilor buni..de calitate cu experienta…si psihiatrilor care sa va gaseasca tratam potrivit ff repede:)
Dar ce ne facem cand avem nevoie urgenta de ajutor pentru ca stim ca avem o problema, dar nu avem cunostintele necesare referitor la pasii pe care trebuie sa ii urmam in cautarea unui ajutor si nici banii necesari pentru a-l plati? pentru ca sa fim sincer, sedintele la psihoolog/psihoterapeut sunt undeva la 100 ron sedinta. ce-i de facut atunci ?
Si eu sunt depresiva si ma tratez. Si mie imi e frica de ce zice lumea despre oamenii bolnavi la cap. Pentru ca am vazut cum se vorbeste in spatele oamenilor despre care se stie ca au boala la cap. Nu se stie ce boala au la cap, nu intereseaza decat pe putina lume daca boala aia este depresie sau schizofrenie, nu intereseaza decat pe cei apropiati daca te tratezi sau nu, daca ai inregistrat ameliorari sau nu, daca te simti mai bine sau nu, daca te pot ajuta cu ceva sau nu. Ceilalti sunt doar extrem de bucurosi sa iti puna o mare eticheta: asta are boala la cap, si e documentata! da da, e nebun cu acte! Deci NU e de incredere. Deci trebuie ocolit!
Inca ceva: nu intereseaza pe mai nimeni cum ai ajuns in halul ala si nici daca nu cumva are si el, omul de langa tine, un rol in declansarea depresiei tale. Nu, in astfel de cazuri iti zice cu compatimire vai, dar saraca de tine, ce rau imi pare, iar in spate iti zice pai da, se vedea cu ochiul liber ca nu era ceva in regula cu ea, nu ai vazut in ce hal era…
Sa spuna cineva (si chiar sa creada) ca depresivul nu este stigmatizat in Romania, si eu imi mananc ambalajul de la cutia mea de medicament antidepresiv.
Ce poti sa zici, nu e deloc un concept greu de inteles, depresia ca boala – in unele tari s-a inteles si s-a constientizat seriozitatea acestei boli, si, totusi, sunt multi cei coplesiti de diverse stadii de depresie…
In special in Romania din zilele noastre nu sunt deloc greu de imaginat acele sentimente de inutilitate si infrangere specifice acestei boli, pe scurt. Dar aici e vorba de ego si de negare. Cei ce nu au avut o perioada depresiva in viata lor nu au cum sa inteleaga seriozitatea si efectele distructive specifice fara constientizare. Prea multi au tendinta de a se crede invulnerabili, iar altii cred ca daca o problema se ignora si se ia peste picior in mod sistematic, aceea problema, moft samd. va disparea.
Vorbesc din propria experienta. Ma…hai sa zicem ca ma lupt cu depresie de 5 ani, acuta de vreo 2. In ultimul an am ajuns sa prezint toate simptomele mentionate; ambitia, visele, zambetul, s-au dus pe apa sambetei de mult, increderea in sine si simtul de perspectiva e absenta cu desavarsire..nici nu mai am energie sa ma plang sau sa ma zbat cu fenomenul, pur si simplu am ajuns la stagiul final de abandon, insa, delimitarea la gesturi extreme ca suicidul intarzie…Se poate zice ca e singura urma de ambitie si incapatanare care mi-a mai ramas – in fine astept iar si iar ziua de maine, fara tel sau speranta reala de recuperare….
Daca te duci la psihiatru si ai norocul sa dai peste unul mai bolnav ca tine care iti o sacosa de medicamente care iti fac mai mult rau decit bine,mai bine te lipsesti.
Perfect adevarat cele relatate dar uitam unele aspecte care fac sa fie evitat psihologul sau psihiatrul: medicul de familie da trimitere la psiholog? Nu, nu da. Sedintele la psiholog sunt scumpe si oricine stie ca nu e ca la viroza unde din cel mult doua sedinte te vindeci. Iar de psihologuldin cadrul serviciului , cum e deexemplu la politie sa nu mai vorbim. Nu cred ca este persoana mai ocolita decat acesta. La etichete si barfe nu ne intrece nimeni si nu o data am vazut oameni trasi pe dreapta si rapusi social din cauza asta. Asa ca personal cred ca la capitolul depresie cel putin in Romania deocamdata psihologul nu detine cheia
Si eu am patit-o. Din cauza distantei si a singuratatii( eram studenta in Amsterdam). Am avut atacuri de panica, anxietaturi, am slabit frumos 6kile in 20 zile. Amsterdam fost la psiholog chiar si in Olanda, universitatea mi a facut programare. A fost o experienta funny: in timp ce ii povesteam eu acolo ce ganduri deja super negre ma incercau, olandeza psihiatru imi zice senina ‘ o sa iti treaca, chiar daca acum simti asa, esti norocoasa pt ca daca faci depresie cand esti tanara (23 ani) , sansele de a mai face vreodata in viata ta sunt ff mici’ . Am plecat mai buimaca si mai speriata. In final, mi am pus in bocelcuta actele si am fugit acasa cu avionul. Am facut terapie 6 luni. Am inghetat anul universitar. Olandezii mi au returnat banii. Mi era groaza sa mai pun picior in aeroport, nu voiam sa mai aud cuvantul “olandez” sau sa vad culoarea portocalie. Dar familia m a ajutat enorm. M a inteles. Am revenit in Olanda si am terminat masterul. Asta a fost pastila decisiva. Sunt recunoscatoare acestei depresii. L am gasit pe Dumnezeu prin ea si mam gasit si pe mine…cea autentica. Te pup Simona! Mergeti la psiholog ca la dentist. Zambetul vostru e frumos atunci cand mintea e limpede!!!
Sincer, e nasol sa ai depresie…iar mistorurile de mai sus ma fac inca o data sa fiu retincenta in a vorbi despre boala mea. Omeni buni, exista starile depresive pe care le avem cu totii si care nu fac parte din categoria bolilor psihice si episoadele sau tulburarile depresive diagnosticate de catre medici.
Simona, iti multumesc ca ai deschis acest subiect tabu. In urma cu vreo 3 luni am ajuns la psihiatru in urma unui atac de panica (intitial am crezut eu ca e vreun preinfarct sau ceva de inima iar dupa un set de analize, carfiologii m-au indrumat catre psihiatrie). Am fost diagnosticata cu tulburare depresiva majora, urmez un tratatament medicamentos pe termen lung si la ultimul control mi s-a crescut doza…pentru ca nu sunt ok…sunt constienta ca nu sunt bine insa mi-e pesteputeri sa ma mobilizez. Tot la ultimul control, medicul mi-a spus ca imoca am nevoie de un pdiholog si pentru ca i-am spus ca nu cred in psihoterapie, mi-a recomandat sa ma documentez despre psihanaliza. Si asa am ajuns pe site-uri din afara care trateaza problema mea ca pe o boala si nu ca pe o fita sau o pasa mai proasta, am aflat ca trebuie tinuta o dieta in special slaba in carne deoarece toxinele acesteia eliberate in urma mortii traumatizante a animalului respectiv fac rau creierului uman, am descoperit alimente bogate in serotonina (pentru cei sceptici, da, noi astia bolnavii de depresie avem anumite substante vizibile la un RMN) si ca trebuie sa combini toate astea cu exercitiile fizice (aici inca trag de mine).
Aa, stiati ca depresia este pe locul 2 in lume, dupa bolile cardiovasculare, pentru care se moare?
RUGAMINTEA MEA: caut un medic pentru psihanaliza, ma poate ajuta cineva cu o recomandare? De asemenea …as dori si un buget rezon, nu caut ieftin dar nici sa se sara calul. Eu deja platesc 200 lei pe tratament lunar si 150 lei la o luna pe vizita la psihiatru. Multumesc si ..celor cu probleme..diagnosticate sau nu…NU SUNTETI SINGGURI! Stiu ca va e greu sa vorbiti despre asta…si chiar daca o faceti cu cei apropiati e posibil sa nu va inteleaga si sa trateze totul superficial asa cum o face societatea noastra insa nu abandonati lupta. In SUA, este o organizatie foarte draguta NAMI (sa cautati site-ul) cu povesti ale oamenilor ce sufera de depresie insa si sfaturi ale celor care au trecut peste.
PS pentru toata lume ca sa intelegeti fenomenul: cautati pe YouTube “Depression as a black dog”
PPS: scuze pentru greseli, am scris in graba de pe telefon
PPPS: Multumesc, Simona!
Simona, tata Mitza din Vascauti n-o sa ajunga la psiholog. Nu in deceniul asta.
Eu la psiholog nu m-am dus.. ca alea doua pe care le stiam sunt niste cretine, care isi mai si barfeau clientii..si eram prea deprimata ca sa caut pe altcineva. La psihiatru n-am ce cauta. Ce sa-mi faca ala? Sa-mi puna un diagnostic? Merci, m-am prins si singura ce aveam. Sa-mi dea pilule? Thanks, but no thanks. Asa ca din banii pt psiho-psihi i-am tras, periodic, cate o sedinta de terapie prin shopping. Maamaaa, ce mergeeee. Ce mai merge? Muzica. La greu. Si, de departe, cea mai buna terapie e rasul. Aci chiar trebuie sa-ti multumesc tie si lui Mihai Radu pt faimoasa rubrica. Chiar a ajutat in vremuri grele. Se duce si mama ei de depresie cand razi cu lacrimi. Endorfine, nu? ar mai fi si o alta activitate producatoare de endorfine, dar cu 2 exemplare de sds++, genul asta de tratament nu se poate aplica suficient de frecvent.
Ei uite, din cauza oamenilor ca Mariana nu evoluam si noi.
Sinucidere placuta, depresivilor, rochia aia noua de la terapia de shopping va arata minunat in sicriu.
Acest articol mi-a adus de aminte de vorba unei prietene: ” Nu e depresie pe lume pe care sa nu o trateze o sticla de tequila si 2 prieteni buni “! Thanks God, pana acum chiar a functionat! :))
Simona, iti citesc tot timpul blogul dar nu comentez. De data asta nu m-am putut abtine. Sunt psiholog si salut subiectul pe care l-ai deschis. Ma bucur ca sunt multe comentarii, ceea ce inseamna ca lumea e interesata si devine din ce in ce mai constienta. Boala psihica este o boala, chiar daca nu poate fi localizata in organism, nu iese la analize, etc. Psihologia si psihiatria sunt stiinte. La fel ca in fiecare profesie, exista oameni pregatatiti si competenti si oameni mai putin pregatiti si competenti. Psihiatria e este foarte importanta, desi s-a mercantilizat ca si medicina in general, dar sunt cazuri fara sanse de vindecare fara tratament medicamentos. Sunt oameni care constituie un pericol pentru sine si pentru altii.
Mintea noastra are o mare capacitate de aparare si de autoreglare, insa uneori da si gres. Tratamentul cu prietenii si familia nu merge de multe ori pentru ca nu sunt pregatiti sa inteleaga problemele psihice, iar unii ajung in situatii grave tocmai pentru ca nu au capacitatea de a forma si mentine relatii sociale, sau provin din familii disfunctionale care le alimenteaza si intretin situatia.
Sunt si terapeuti buni la noi, ca si psihiatri. Documentati-va, cereti referinte, cautati ajutor inainte sa lucrurile sa se agraveze.
@Corina: Psihanaliza este un demers laudabil, insa trebuie sa iti spun de la inceput ca e costisitor si de termen lung. Se face intensiv, de cel putin 2 ori pe saptamana, de-a lungul unor ani. Intra pe site la Societatea Romana de Psihanaliza, ai acolo date de contact pentru analistii acreditati. Mai este si Fundaţia Româno – Olandeză pentru Psihoterapie Psihanalitică. Fiti atenti la calificarile oamenilor si la calitatea lor umana, care este la fel de importanta ca si pregatirea lor profesionala.
Daca mi se permite, voi reveni cu un post despre depresie. 🙂
Depresiv clinic, recomandare: terapie prin shopping. Rochie noua, scumpa ca naiba, minunata, fericirea dureaza pana o aseaza in dulap. Apoi depresiva se simte trista din nou, recomandare: tequila cu o prietena. La 3 dimineata, parintii depresivei sunt treziti din somn pentru a ridica de la morga trupil neinsufletit a rudei lor deapre care stiau ca e sanatoasa. Pe certificatul de deces scrie: coma alcoolica. Rusinate, rudele pregatesc inmormantarea. In dulap, gasesc rochia exorbitant de scumpa de la terapia prin shopping pe care decid ca trebuie sa o poarte decedata (asta dupa comentariile rautacioase…era cheltuitoare si alcoolica).
Oameni buni si ignoranti, inainte sa va dati cu parerea, documentati-va..daca nu ati trait pe pielea voastra depresia clinica…
Simona, scuze
Loredana V: poate imi explici si mie de ce plm “nu evoluam noi” daca mie imi prieste sa ma relaxez la cumparaturi. Si nu, nu mi-am luat o rochie noua. Poate am cumparat niste jucarii pentru tzanci. Poate mi-am cumparat de mancare. Asa-i ca nu stii? Da te repezi sa-ti dai cu gura despre cat de bine o sa-mi sada mie rochia aia in sicriu..
Simona, inca o data, scuze
Loredano, sictir
Simona,
Am sentimentul ca de fiecare data cand te citesc ca totul in lumea celor scrise de tine ramane si se mentine inca cum nu se poate de firesc, de normal. Am siguranta cand te citesc ca totul are rabdare inca cu tine si ca, datorita felului nostru terapeutic de a comunica, scrie, povesti, barfi,
lumea e la fel, o mare marunta de colace de salvare, care seamana intre ele.
Depresia este o stare pe care , din pacate esti nevoit sa o cam traiesti un pic tu cu tine..
A.. da, avem prieteni, colegi, mai iesim, mai uitam, mai disimulam, mai uitam , dar apoi tot cu tine si tot la tine, vrei nu vrei ajungi.
In depresie, oamenii cam raman singuri, isi cam deschid singuri usile cabinetelor si isi inchid singuri usile unei vieti mondene, sociale, etc.
In depresie, protagonistul care ia sau se incapataneaza sa prinda premiul cel mare pentru cea mai buna drama si cel mai bun rol principal este vrei nu vrei singuratatea cu care ea, draguta de ea te face sa vezi lumea, oamenii, prioritatile…
In DEPRESIE, devii singur. bun, nu ma mai repet. Ce mai cred eu este ca in depresie, nu numai ca ramai singur asa ca bundy cu telecomanda lui, in fata unui teve obosit de lume, ci si ca ea, draguta te cam face sa te inchizi in tine, sa nu te deschizi lumii.
Eu iti multumesc ca ai vorbit pe blogul tau si despre aceasta realitate crunta, pe care din ce in ce mai multi oameni o traiesc..
Am citit de curand ca pana si copiii pana in zece ani, in Sua traiesc stari de tulburare anxios- compulsiva. Nu mai vorbim de sindromul postnatal de depresie care e din ce in ce mai raspandit. Nu mai putem nici gradul ridicat de depresie in randul femeilor, fata de cel in randul barbatilor. Psihologii spun si incearca sa arate cat de important este astazi tot ce tine de ganduri pozitive, de muzica , filme, aromaterapie, cromoterapie, scrisul ca terapie, sacroterapia. Abundenta informatiilor, internetul si fel de fel de modele noi, de mode, de curente de gandire, fel de fel de crize adolescentine, familiale, sau crize ale femeilor la 30 ani, ale barbatului la 50 ani, sau mai stiu eu ce ale crize emo, pubertine, dupa 40 de ani, dupa 20 de ani de casnicie, dupa 10 de la terminarea ratelor pentru banca (case luate cu credit pentru 30 de ani) crize ale somajului, ale saraciei, disperari ale individualismului agresiv, consumul de alcool, insomniile, dependenta de sex, placere, putere, etc , te fac sa crezi ca E IMPOSIBIL SA NU AI DEPRESIE INTR-O VIATA DE OM!
Cea mai buna atitudine in fata doamnei de la Oscar, care isi pudreaza nasul si disimuleaza etern de bine este nu care cumva sa nu o iei in seama, sa nu o analizezi, sa nu o slefuiesti prin rabdare, disciplina si inteligenta.
Stiu, inteligenta nu te salveaza de depresie, dar macar te invata sa o depasesti si cum.
Draga Mariana,
Vorbim despre depresia clinica, nu despre starea mai putin buna pe care noi o numim depresie si care da, trece si cu o comedie la care radem copios. Imi cer scuze daca ai inteles gresit, dar nu vorbeam despre tine ci despre oamenii care sufera de boala psihica diagnosticata de catre un medic psihiatru (care a absolvit medicina si trecut prin rezidentiat la fel ca un cardiolog, neurolog, proctolog- alta specialitate tabu in Romania) si despre sfatyrile pe care le dai tu acestoro oameni. De unde stii tu ca utilizatoarea Corina SN de mai sus nu se simte si mai deprimata ca boala ei este luata in deridere de oameni ca noi, care ne dam cu parerea fiindca are Simona formular de comentarii pe blog?
Femeia aia cere ajutor…de unde stii ca nu e o femeie din compania la care lucrezi, bine-imbracata, educata si cu zambetul pe buze mereu ca isi ascunde demonii dar care a ajuns intr-o stare psihica atat de deplorabila incat a simtit nevoia sa mearga la psihiatru? Ca vorba aia, noi romanii mergem taraindu-ne la doctor sau deja pe targa.
Si iti cer scuze inca o data daca ai luat-o personal, insa si eu am ajuns aici pentru ca mi s-a parut un articol de bun simt si informativ in scop medical.
Si datorita limbajului elevat utilizat de tine, imi rezerv dreptul de a nu-ti mai raspunde. O seara frumoasa!
Eu nu dau sfaturi nimanui. E un blog, un subiect de discutie, lumea isi da cu parerea. Unii fac misto, altii isi povestesc experienta personala. Altii (eu, de ex.) fac misto de experienta personala. my way to handle it.
Ideal e sa te duci sa faci terapie. Ideal e sa ai parte de diagnostic de la un medic competent si sa te duci sa faci terapie cu un psiholog, psihoterapeut, you name it, care stie meserie. Dar ce te faci cand nu ai parte nici de unul, nici de celalalt? Cum treci prin porcaria asta de boala si scapi cu viata? Cu ce poti .Cu paleative. Daca paiul ala de care te agati nu e autorizat sau agreat de colegiul psihologilor, asta e. N-o sa ma scuz acum pentru ca am supravietuit fara ajutor specializat. Sunt foarte putini terapeuti buni in Romania. De-aia spuneam ca tanti aia din vascauti n-are sanse sa faca terapie.
O sa ma scuz si pentru limbaj imediat ce-o sa-mi dispara imaginea aia cu sicriul..
Si uite asa mai fac unii un ban si farmaciile vanzare 🙂
@Raluca: mai exact cine face un ban? 🙄
Credeți-mă că depresia nu este o joacă dar trăim într-o lume nepăsătoare, nu am stat să citesc comentariile de aici pentru că mulți habar n-au ce este și nici nu-i interesează (nu este o afirmație arogantă, sunt multe persoane mai cunoscătoare decât mine în domeniul ăsta) ci trag un semnal de alarmă cu privire la atitudinea și lipsa de respect a unora. Modul în care trăim și lipsa de disciplină din păcate duce la chestii de genu, țin minte cum lumea își bătea joc de generația aia emo, deși era o chestie serioasă totul este amuzant până se trezește unul din ei să intre armat într-o instituție de învățământ, știm ce evenimente s-au petrecut în alte țări “civilizate”. Părerea mea ar fi să începem să acordăm măcar un pic de atenție mediului înconjurător și să nu mai fim în halul ăsta de egoiști.
Da, si mie mi s-a intamplat. In 1999, la 26 de ani. Si pentru ca traiam intr-o tara vestica, deja de ani buni, (norocul meu, poate), si pentru ca intelegeam ca nu e nicio rusine sa te duci la psihiatru, dimpotriva, asa cum bine spui si tu (exact asa am gandit atunci), am pus mana pe telefon, si am sunat la un psihiatru din orasul meu (cautat in cartea de telefon).
Am considerat si atunci, si asa cred si acum, ca daca te dor dintii, te duci la stomatolog, daca te doare sufletul, te duci sa te ingrijesti, la persoana care poate sa o faca.
Am ales psihiatru si nu psiholog, pentru ca psihiatrul este medic, psihologul nu, si pentru ca am mai multa incredere in medici. (dar asta a fost strict abordarea mea). In schimb, apropo de medicamente, i-am spus din prima sa nu-mi prescrie, ca nu le iau. Nu mi-a prescris, si probabil ca oricum nu era nevoie.
Am fost la acest medic cateva luni, si m-a ajutat mult. N-as ezita niciodata sa fac acelasi lucru, daca ar reveni starile respective. Si chiar cred ca acesta este cea mai corecta abordare, daca i se intampla cuiva. Nu e nicio rusine si niciun alint. E o boala.
Mai aberant articol ca asta, n-am citit in viata mea…dumnezeule…boala la cap???????? Depresia nu este o tulburare psihica, ci una de ordin emotional, caracterizata de o tristete profunda si lipsa chefului de viata, lupta este una cu sine, nu cu restul lumii, in aceasta ordine de idei, depresivul isi poate face rau siesi, nu celorlalti. Cei ce ajung sa infaptuiasca crime, nu de depresie sufera, ci de una sau mai multe tulburari de ordin psihic . “Sistematizarea simptomelor psihopatologice
După sistemul AMPD (“Arbeitsgemeinschaft für Methodik und Dokumentation in der Psychiatrie”), adoptat internațional:
Tulburări ale stării de conștiință (starea de vigilitate, ritmul somn-veghe)
Tulburări de orientare (în timp, spațiu, situative, în raport cu sine însuși sau cu alte persoane)
Tulburări de percepție (iluzii, halucinații)
Tulburări de înțelegere (aperceptive)
Tulburări de atenție (deficit, fluctuații)
Tulburări de memorie (amnezii, paramnezii)
Tulburări formale ale cursului gândirii (inhibiție sau blocaj, fugă de idei, incoerență, perseverări)
Tulburări de conținut ale gândirii (idei obsesive, idei delirante)
Tulburări afective (ale dispoziției: depresive, euforice, anxioasă, indiferentă, și ale emotivității: ambivalență afectivă, frică patologică)
Tulburări ale voinței (ale nivelului pulsional: reacții explozive, piromania, cleptomania, impulsii sexuale patologice etc.)
Tulburări ale personalității (depersonalizare, derealizare)”-wikipedia
De unde reiese(chiar si din insiruirea simptomelor din articol) ca depresia este o afectiune psihica si ca depresivul este capabil de crima??? Este o crima sa inducem oamenii in eroare prin astfel de articole si dezinformare voita, la fel cum este gresit si chiar o crima sa indopi un om cu probleme de viata, cu antidepresive, transformand acel om intr-o leguma si creandu-i o dependenta de care cu greu va scapa.(sa nu uitam cum a murit Michael si la ce anume duce consumul abuziv de medicamente), dar acestea sunt adevaruri pe care nici un medic nu le va rosti, pentru ca medicii au intelegeri cu producatorii de medicamente si multi dintre ei primesc comisioane la prescrierea retetelor. O boala a sufletului, cum este depresia(nu a “capului”, cum spune autoarea articolului), nu poate fi vindecata decat prin aflarea cauzei care a dus la imbolnavirea sufletului si startul de acolo trebuie apoi dat,tratamentul chimic agresiv nu este o solutie pentru depresivi, este parerea unui om care a trecut prin asta, unui om pe care antidepresivele puternice aproape ca l-au distrus, facandu-l incapabil de a-si indeplini indatoririle familiale, profesionale, sociale. Noroc ca am realizat la timp ce se intampla si am renuntat total la orice fel de chimicale. Depresia m-a facut poate sa vad totul in tonuri de gri, dar nu mi-a afectat in nici un caz ratiunea, asa cum se intampla in cazul afectiunilor psihice.Nu sunt medic, sunt un om diagnosticat din 2007 cu depresie, adevarul e ca depresia este o dispozitie cu care mai degraba cred ca te nasti, trebuie sa inveti sa traiesti cu ea si sa o tii sub control, cresterea calitatii vietii poate contribui la ameliorarea simptomelor pana la estompare, insa pericolul unei recaderi nu dispare niciodata.
Este evident ca Depresia intra in categoria tulburarilor afective, iar persoana care sufera de o astfel de tulburare are o predispozitie catre introspectie, melancolie, tristete inexplicabila, insa nu este un monstru, nu isi impusca partenerul de viata din gelozie, sa nu facem confuzii;
Depresia clinică este o stare mentală de tristețe/amărăciune care persistă pe perioade îndelungate.
Simptome care durează mai mult de două săptămâni și de o severitate care începe să împiedice desfășurarea normală a activităților zilnice deja semnifică depresie clinică.
Se presupune că doar o mică parte din cei care suferă de depresie ajung să conștientizeze această afecțiune și să se supună tratamentului corespunzător. Motivele sunt frica de stigmatizare socială, orgoliul personal și ignoranța.
Spre deosebire de credința populară, chiar și cazurile de depresie severă pot fi tratate medical și vindecate.
Tulburare obsesiv-compulsiva
Tulburare psihica caracterizata prin teama obsesiva a unei persoane de anumite situatii sau evenimente (teama de boala, de microbi, de a nu uita usa deschisa etc.) insotita de efectuarea repetitiva a unor gesturi (compulsii) menite sa-i diminueze teama; de exemplu: spalatul frecvent pe maini, verificarea inchiderii usii de 3 ori etc.
Tulburarea afectivă bipolară, cunoscută în trecut și ca Boala maniaco-depresivă sau psihoza periodică reprezintă o tulburare mintală ce constă în modificarea anormală și de lunga durată a dispoziției afective, energiei și abilității de funcționare a unei persoane. Astfel, apare succesiunea episoadelor depresive cu episoadele maniacale. Spre deosebire de variațiile de zi de zi ale stării afective ale unei persoane normale de-a lungul vieții, simptomele acestei boli sunt mult mai severe. O forma mai ușoară se numește ciclotimie.
Ca urmare a acestor crize afective – individul cu această tulburare poate uneori strica relațiile familiale,de prietenie și profesionale, are probleme la locul de muncă, performanțe scăzute, putând ajunge chiar la sinucidere.
Psihoză (din greacă ψυχή “psyche”, minte/suflet, și -ωσις “-osis”, stare anormală) este un termen medical folosit pentru a descrie starea mentală în care gândirea și percepția sunt afectate grav.
Persoanele care trăiesc un episod psihotic pot avea halucinații, credințe iluzorii de durată (ex: iluzii paranoide sau grandomanii), schimbări în structura de personalitate și manifestări de gândire dezorganizată. Este adesea acompaniată de non-înțelegerea comportamentului propriu (acum cu o natură bizară), dificultăți în interacțiunea socială și dificultăți în executarea activităților cotidiene. Un episod psihotic este adesea descris ca implicând o „pierdere a contactului cu realitatea”.
Schizofrenia este o psihoză caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire și de răspunsuri emoționale inadecvate.[1] Tulburarea se manifestă prin halucinații auditive, deliruri paranoide sau bizare sau prin vorbire și gândire dezorganizate și este însoțită de disfuncție socială sau ocupațională semnificativă. Debutul acestor simptome apare de obicei la începutul perioade adulte, cu o prevalență globală de-a lungul vieții în jur de 0,3–0,7%.[2] Diagnosticul se bazează pe comportamentul observat și pe experiențele raportate de pacient.
Ereditatea, mediul din frageda copilărie, factorii neurobiologici, procesele psihologice și sociale apar drept factori importanți care contribuie la apariția tulburării; unele droguri recreaționale și medicamente par a cauza sau înrăutăți simptomele.
Psihopatia este o dereglare mintală sau de personalitate caracterizată prin comportament antisocial, capacitate redusă de a avea remușcări și control comportamental redus. Ca și celelalte maladii psihiatrice, și psihopatia (sociopatia) se prezintă din punct de vedere clinic sub forma unui spectru de manifestări cu variate grade de gravitate sau acceptabilitate socială.
Mai sunt si altele bineinteles, dar acestea sunt suficiente pentru a face o diferentiere si pentru a intelege ca e gresit sa socotim un depresiv ca reprezentand un pericol !
Buna.Ma numesc Eugen.Sunt unul dintre cei ce au trecut prin asa ceva,prin depresie.Nu prea mai mancam,nu ma mai bucuram de nimic,nici de copilul meu,imi era teama si slabisem foarte mult.Acum mi-am revenit si ma bucur enorm pentru tot ce mi s-a intamplat,am invatat multe din asta,chiar imi vine sa zambesc cand imi aduc aminte de starea in care eram.Acum vreau sa ajut si eu pe altii sa depaseasca momentul.Sa nu va fie rusine de starea prin care treceti,eu nu mai eram in stare nici sa merg in oras sau imi era teama si cand era o vreme mai inchisa.Oricine doreste ajutorul meu o poate face prin contact pe adresa ajutor.online@yahoo.com
Buna seara!
Povestea mea incepe acum 4 ani. Am intalnit o fata cu care m-am imprietenit. Discutand, petrecand timpul impreuna, am observat ca necazurile noastre, anumite trairi afective asemanatoare ne-ar putea apropia mai mult, decat simplul de a fi colege de facultate. Am studiat impreuna, ne-am ascultat una pe cealalta, ne-am sustinut una pe cealalta, pana cand am ajuns sa muncim impreuna. Ne-am confesat depresiile, tratamentele, plimbarile pe la psihologi si psihiatru, discutiile cu acestia, metodele si manevrele acestora de a te face sa te “intelegi” mai bine, aproximativ tot.
In octombrie 2014 am ajuns sa lucram pe aceeasi specializare, fie si pentru un timp scurt, prietenei mele i s-a urcat la cap faptul ca, cu ceilalti colegi se poate purta frumos, dar pe mine ma calca in picioare. In decurs de 3 luni devenisem sacul ei pentru rabufnirile personale, eu mereu trebuia sa ii inteleg partile “depresive”, ce sa mai zic de tristeti nesfarsite, neplacerile (totodata placerile) de a fi barfita. Senzatia de tensiune continua din clipa cand primeam un SMS de la ea, fie si un apel, acest sentiment m-a facut irascibila. Este adevarat ca m-am complacut in situatia aceea, crezand ca pana la urma si parerea mea va conta, dar am obosit. Avem o prietenie de atatia ani, sincer nici nu mai stiu cum sa o fac sa revina pe drumul cel bun?!? Am obosit pur si simplu, nu mai fac fata. Este prea mult. Singura diferenta intre noi din punct de vedere personal, e ca eu sunt maritata, ea nu. Am incercat sa dezbat anumite teme cu ea, apoi ma acuza ca vreau sa o manipulez, nedandu-si seama (sau jucand teatru foarte bine) de faptul ca ea ar manipula. Sunt disperata, nici nu mai stiu cum sa o ajut! Un sfat ar fi frumos apreciat!
Ar mai fi multe de spus, dar v-ati plictisi citind 😆 😆 😆 Multumesc frumos!!!
Dă-i un mare șut în cur “prietenei” tale, ăsta e singurul sfat pe care ți-l pot da.
Multă lume percepe depresia ca pe o simplă tristeţe sau ca pe a fi mohorât. Adevărul e că depresia e mai mult decât tristeţe.
Buna,
In acest momeng eu sunt in cautarea unui psiholog. Ma poti ajutz cu o recomandare?
Multumesc .