Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Provocare cu bunici pentru bloggerii mai mici

De bloggerii mai mici de vârstă și mai începători într-ale bloggingului e vorba. Ceea ce urmează e o provocare constructivă, zic eu, dar și o reacție la fenomenul “Îmi fac blog, ca să câștig bani din el”. E un fenomen care s-a extins și care mi se pare superpăgubos. Pe vremea mea, maică, oamenii scriau pentru că le plăcea, pentru că aveau lucruri de spus și pentru că știau să le spună într-un fel în care alții nu puteau s-o facă. De-abia după aia veneau și banii, ei fiind o consecință, nu un scop. Sigur, atunci nici nu prea aveau încotro, că nu puteau scrie decât în ziare și reviste (sau cărți), ceea ce presupunea o selecție, niște filtre, niște norme profesionale și, mai ales, ceva talent.

Azi, ca să “scrii”, nu-ți trebuie decât un computer și un abonament la internet. Asta e bine. Reversul nu mai e chiar așa bun, pentru că scrisul a devenit, în multe cazuri, un fel de gimnastică la taste, complet goală de conținut. Un act mecanic, fără formă și fără fond. Internetul e, prin definiție, un mediu frivol și superficial, care te invită să trăiești după zicala “merge și-așa” (ca om care scrie și în print, simt în fiecare zi, pe pielea mea, diferența dintre cele două medii), iar faptul că, undeva, la orizontul fiecărui “scriitor de internet”, se întrezăresc niște contracte de publicitate (sau doar speranța lor), înrăutățește și mai tare lucrurile. Și uite-așa, am devenit o țară de oameni care speră să trăiască, precum Mircea Cărtărescu, din scris. Nu e bine.

Nu e bine și nu e bine deloc că nu e bine. Ar fi mult mai bine dacă scrisul pe bloguri și-ar întoarce puțin fața de la obiectivele și strategiile de vânzări și s-ar concentra un pic pe conținut. Mamă, ce mi-ar plăcea ca, în loc de (enorm de) multe articolașe plictisitoare de PR, să citesc niște tineri teribili, proaspeți, nebuni, plini de viață, de entuziasm, de curaj, de inconștiență, de obrăznicie constructivă, de frondă și de ce mai vreți voi. A, și de talent, bineînțeles. Ce mi-ar plăcea să le aflu frământările și planurile, bucuriile și revoltele, gândurile și poveștile. Mai ales poveștile.

Îi provoc, așadar, pe tinerii bloggeri care visează să trăiască din scrisul pe blog să participe la un fel de competiție a scrisului, care nu pune în joc nici un premiu material. Să scrie, de exemplu, despre bunicii lor și să pună în subsolul acestei postări un comentariu cu link-ul către text, ca să putem și noi, cei interesați, să citim. Cel mai frumos text va fi publicat la mine pe blog ca guestpost, iar autorul va primi, timp de o lună, câte două recomandări săptămânale, tot aici, la mine pe blog. Cu condiția să am ce recomanda, firește.

Mi-ar plăcea ca, în urma acestei provocări, să descoperim împreună niște tineri care scriu FOARTE MIȘTO, în primul rând pentru că le place să scrie și, de-abia apoi, din alte motive… Să-i descoperim și să-i promovăm.

Haideți, vă aștept, mi-e dor de un condei tânăr și talentat ca de mama! 🙂

101 comentarii

  1. Daca Mircea Cartarescu traieste din scris inseamna ca EBA traieste din citit ? 😀

  2. Frumoasa initiativa! O sa revin sa vad comentariile celor care se inscriu!

  3. Draga mea, eu scriu de doi ani si nu o fac pentru bani. Nu caut contracte de publicitate si imi bucura sufletul oamenii care imi spun ca au facut ceva pentru ca au gasit la mine pe blog o recomandare. :). Deci se poate.

  4. @Teo: te invit să participi 😉

  5. @Ninu: da, trăiește și încă bine 🙂

  6. of, sigur numai aia mici au voie sa scrie noi sintem discriminati 👿

  7. pot participa chiar si eu, CEL VENINOS? :))

  8. @Karmapolice: scrie, domne, si tu…

  9. @remainick: dacă ai blog, da…

  10. Foarte frumoasa initiativa. Felicitari!

  11. Am primit și acest mesaj pe mail:
    “Buna ziua,

    V-am vazut materialul de pe blog, cel legat de scrierea unui material despre bunici, si ne-a placut foarte mult ideea.
    Din decembrie 2011, am lansat pe piata, o publicatie lunara, gratuita, adresata parintilor si bunicilor nostri. Se numeste “Pensionarul” si e scris, in mare parte, de seniori. Ne mandrim cu nume ca Ovidiu Ioanitoaia, Tudor Octavian, Nicolae Cristache, Tudor Calin Zarojanu, Alex Stefanescu, Mihail Galatanu si multi altii.
    Ne-ar interesa, daca sunteti de acord, sa aducem si noi o mica contributie la premiile oferite de dumneavoastra, iar cea mai buna poveste, aleasa de dumneavoastra, sa o publicam in print.
    Oricare ar fi alegerea dumneavoastra, de a ne adauga sau nu si pe noi la premiile oferite, va felicitam pentru initiativa, una care ne bucura foarte mult.

    Va doresc o zi minunata!

    Cu stima,

    Dragos Speriatu”

    Am zis DA.

  12. Buna, Simona! Ce subiect frumos ai ales 🙂 Articolul meu a fost scris mai demult si nu-mi doresc sa particip neaparat la concurs cu el. Dar asa, ca sa sparg gheata, iata : http://lumeamare.ro/2011/06/21/vacanta-cea-mai-scumpa-din-lume/

  13. Nu stiu cum e la voi dar la mine s-a dat drumul la robinet.
    Alina e prima vinovata! 😥

  14. @Simona : Deci e mai tare decat Eminescu… care s-a multumit sa mearga doar pe la Humulesti si nici nu a banuit ca daca mergea la Tescani si lua cu el si pe Veronica viata i se schimba si putea ajunge mare smecher prin Berlin… Cruda viata asta pentru unii…

  15. si daca nu avem blog si totusi cautam incurajari pentru a ne face unul? Putem participa?

  16. @Toma: le voi citi cu maximă atenție 🙂

  17. Foarte frumoasa initiativa ta!
    Chiar am scris la un moment dat un articol despre bunica mea: http://www.mihaelapopescu.ro/o-parte-din-tot-bunica/
    Si ca sa respect si cerintele tale, il postez ca si comment:

    “Din cand in cand imi mai amintesc. Nu cu aceeasi intensitate ca in seara asta cand, de fapt, nu mi-am amintit, am simtit.

    Am simtit atat de aproape de mine o persoana care imi umplea sufletul de speranta si caldura, de bucurie si dorinta de reusita, o persoana care credea in mine si stia lucruri pe care eu nu le stiam despre mine.
    Din ea m-am nascut, ea a contribuit cu o parte la tot ceea ce sunt material azi si la ceea ce am devenit.

    Bunica a transmis tot ce a fost mai bun noua. Ea ne-a ajutat pe toti sa devenim. Ea ne-a motivat indirect si poate neintentionat, ea a creat. A avut o puritate inconstienta tot timpul.

    Atunci a inceput, in 1939, cand l-a cunoscut pe el, pe care l-a iubit 66 de ani, cel care a scris poezii fiicei lor, mamei mele, cel cu care a creat inspiratia si inteligenta lui, a unchiului meu.
    66 de ani s-au iubit, s-au inteles, s-au respectat si au creat…
    Ea a realizat, clipa de clipa ce i se intampla. A fost fericita toata viata.

    O iubesc la fel ca pe mama. Intre ele nu am facut niciodata diferenta. Ea m-a inteles si m-a iubit la fel de mult cum o face mama. Si eu la fel.

    Uneori imi amintesc nostalgic. In seara asta simt dor. As fi vrut sa fie langa mine si sa ii spun. I-as spune atatea…Ea nu ma stie asa.

    I-as spune cat de mult o iubesc si cat imi e de dor de tot ceea ce eram cand eram la varsta la care m-a stiut ea…I-as spune cat de fericita sunt azi, i-as spune cat de trista sunt uneori, i-as spune ca simt nevoia din cand in cand sa fiu acasa, cu mama, pentru ca o iubesc si imi e dor de tot, i-as spune cat de teama imi e alteori cand ma gandesc ca si parintii devin bunici, devin amintire si devin dor sfasietor…

    Si ma intreb fara sa pot afla vreodata raspunsul…Ce mi-ar spune bunica la toate aceste ganduri spuse? Dar la cele nespuse?

    Ma face infinit de fericita amintirea ei…”
    .

  18. Am tot stat si m-am gandit. Am scris de multe ori despre bunici pe blog, si eu si Radu, insa una din cele mai dragi, si in acelasi timp dureroase postari este asta: http://bogdanasblog.blogspot.ro/2009/12/amintiri.html E veche, sunt vreo trei ani jumate de cand am scris-o, nici nu stiu daca va putea intra in competitie, after all, nici nu cred ca pun pinkul cu scopul asta, insa chiar vreau sa o citesti :). Te pup si felicitari pentru initiativa! E tare frumoasa!

  19. Nu stiu daca ma incadrez, nu sunt nici (prea) tanara, nici talentata, nici nu intentionez sa traiesc din scris. Dar am anticipat cumva si am scris despre bunici acum cateva zile. O sa scriu despre toti bunicii mei, ca sa ramana copiilor, ca un fel de radacini facute din cuvinte

    http://myeva.wordpress.com/2012/06/21/gheorghe-al-lui-roiu/

  20. Am si eu o poveste mai veche cu strabunica. Nu neaparat pentru concurs, dar mi-e draga: http://anaciobanu.wordpress.com/2010/12/15/povesti-cu-cafea-si-strabunici/

  21. @Mircea Popescu: ce surse? 😆 😆 😆 😆 😆

  22. nu m-am gandit niciodata sa imi fac un blog dar, acum, mi se pare cel mai bun mod sa vorbesc despre bunicul meu….in schim as dori sa postez aici cateva versuri scrise de mine pentru el.

    doua maini m-au tinut in brate
    de la doua luni
    doua maini m-au leganat
    cand imi era somn
    doua maini m-au hranit
    cand eu abia ganguream
    de doua maini m-am sprijinit
    cand am invatat sa merg
    doua maini aspre mi-au dat mangaierea lor
    doi ochii verzi mi-au arata iubirea lui..
    in parul alb ma jucam mereu
    pe piciorul lui obosit m-a tinut
    de cate ori simteam nevoia de o mangaiere,
    de fiecare data cand ma supara cineva,
    de fiecare data cand venea de la camp
    si imi mai dadea 10 lei sa-mi iau bomboane…
    imi e dor de mosul meu..
    imi e dor sa-l vad venind
    de la camp cu calul lui roscat…
    il vad in fiecare caruta
    care se vede in departare…
    si intr-adevar e departe…
    mult prea departe ca sa-l mai ating,
    mult prea departe ca sa ma mai certe,
    dar e aici in fiecare clipa….

  23. Un text scris acum două luni. E un amalgam de idei, influenţate mai mult sau mai puţin de discuţiile cu persoane mult mai în vârstă din familia mea. De aceea am ales să le pun pe „hârtie” sub forma unui interviu fictiv. Nu ştiu cât de bine se încadrează, dar sper să-ţi placă http://tecuceanu.ro/?p=544

  24. Am si eu un post mai vechi un pic despre bunicu: http://ralucarobu.com/2012/03/26/nucleul-familiei/
    Mai am unul in drafts dar il mai cizelez zilele astea.

  25. Blogul l-am pierdut intre timp, deci nu sunt eligibila. Dar mi-am amintit ca textul mai este (nu insa in forma finala) si aici:

    http://www.pro-memoria.net/biografie.php?nume=Dobos&localitate=Costana&clicked=TRUE&prenume=George&judet=Suceava&id=69

    Nu e pentru concurs. Doar sa aflati si voi ce bunic grozav am avut eu.

  26. Simona, multam ca mi-ai amintit ca trebuia sa scriu ceva de suflet..in general, asta fac, scriu ce-mi spune sufletul, pe micul blog fara nicio pretentie…ar mai fi atat de multe de spus, deocamdata le simt si iar ma emotionez…
    Multumesc inca o data…

    http://ana-si-stefanut.blogspot.ro/2012/06/povestea-bunicii-mele.html

  27. http://georgesweblogforfriends.blogspot.com/2011/12/why-not.html

    Auzi mie mi se pare că blogul meu e citit pe şestache nu-mi apare la statistici.

  28. […] fac dintr-un anume interes. Probabil ca avea dreptate. Pentru unii interesul pare a fi doar pur material, pentru altii pur comercial. Pentru mine interesul este unul doar pur egoist… Scriu doar […]

  29. Nu visez sa traiesc din scris, cu talentul mai slabut dar mereu cu suflet:

    http://roxanafarcas.blogspot.ro/2010/07/familie-cirese-negre-si-inundatii.html

    O idee super si multe povesti frumoase, i like it!

  30. Bai, fiti atenti la mine, nu vreau sa aud povesti cu bunici care au murit! Bunicii nu mor niciodata!

  31. Eu am poveşti cu bunici dar, la 1,80 metri şi nouăj`nouă de kile nu mă pot numi blogger mic.
    Aim sorri. :mrgreen:

  32. Ce frumos, nu ma asteptam sa fie atat de multa lume care va posta link-uri. Felicitari tuturor.

  33. Prea “tanar” blogger nu sunt, avand in vedere ca primele mele “scrieri” au fost postate prin 2008. M-am ghidat insa pentru al meu blog dintr-un citat ce mie-mi place foarte mult:
    “Nu poţi vorbi, nu poţi scrie decât despre ceea ce eşti tu, decât despre ceea ce porţi în tine… Scrie, să nu moară acele lucruri pe care le-ai iubit. Să nu moară cei pe care i-ai iubit.”
    Cătălin Bursaci în Prima carte, ultima carte (1977)

    http://cpopas.blogspot.ro/2010/10/legionarul-secretul-bine-pazit.html

  34. Eu scriu pentru mine si pentru mine am scris mereu, dar mi s-a parut interesanta provocarea, si cum chiar aveam de gand sa abordez subiectul intr-o zi, am zis ca poate cu ocazia asta fac si eu rost de-o parere

    Asadar,

    http://psychedelic-reality.blogspot.ro/2012/06/legende.html

  35. haha, ce frumos, deja o grămadă de bunici o să cunosc. mai vreau!

  36. Deci mi-am schimbat adresa de email dar nu-mi apar comentariile.

    Nu există blog-eri nesponsorizaţi, independenţi adică. Ăia sunt toţi pe FB. Şi pe mine mă sponsorizează subconştientul colectiv.

    Vroiam să scriu cum e să ai high de vată minerală. Pentru cine nu ştie vata minerală se construieşte la fel ca vata de zahăr pe băţ, adică se topesc mineralele şi se face vălătuc într-o maşină la fel ca aceea de aceea fibrele variază în dimensiuni până la submicronic.

    Iar dacă vrei să ai un high de vată minerală, te duci într-un pod plin cu vată minerală pe podea ca să repari aerisirea şi aranjezi cu ăia de la turn să trimită nişte avioane mici şi turate ca să vibreze puţin podul şi voila! miliarde de fibre submicronice minerale te vor gâdila peste tot şi în plămâni. Este un high durabil, căci fibrele intrate în plămâni se înjumătăţesc în 17 ore în plămâni şi se elimină în stomac şi intestin şi te poate ţine zile întregi. În 13 luni nu vei mai avea nici o urmă de fibre în plămâni, depinzând de componenţa mineralelor. Stimulează de asemenea creativitatea şi memoria şi scrisul pe blog.

  37. @George: mai trolează-mă mult și aici și pe mail și o să primești ban

  38. Timona Sache, toată lumea ştie că eşti vântu.

  39. @Simona: excelenta ideea. Am sa scriu si eu ceva, ca blogger mic ce ma aflu, de doi ani si un pic.

    @George: Bai nene, nu va mai ajung etnobotanicele, acum va dati pe vata minerala? Ce urmeaza? Cacareze de oaie??? 🙂

  40. http://corcodus.wordpress.com/2012/06/27/mica/

    Multumesc Simona, tot incercam sa fac asta de o vreme, si nu am reusit cum trebuie pana azi.

    E un inceput de poveste, dar nu putem cuprinde o viata intr-o postare, asa ca sper sa iti placa ceea ce am reusit sa concentrez in acele cateva randuri.

  41. cruela de vila

    deci sa vina zana! ca ea le are cu eficientza!!;) deja a postat despre bunici!;)
    si sunt precisa ca vrea sa traiasca din scris!:P
    ca vaz ca neamtzu s-a prezentat deja la raport! 😀

  42. Buna, Simona! Daca tot e adunatura de bunici aici, nu putea rata evenimentul si bunica-mea:
    http://claudianichitelea.info/bunica-mea/.

  43. As vrea sa particip si eu, desi nu sunt mica de varsta(dar sunt incepatoare intr-ale blogging-ului). Voi pregati astazi un articol, dar pana atunci las o scurta poveste despre bunicul baiatului meu. http://vienela.ro/au-vrut-sa-fiu-copilul-lor/

  44. […] mi-am adus aminte ca Simona Tache are o initiativa interesanta adresata bloggerilor la inceput de drum: Îi provoc, așadar, pe […]

  45. iaca post despre bunica scris inainte de invitatie, cred ca am simtit ”trend”ul retro care circula printre blogger, vad ca si Manafu a scris despre asocierea dintre bunici si mirosuri (cred ca ma urmareste din umbra pe mine, ”young at heart” blogger )

    http://dianablinda.com/2012/05/27/despre-bunica-marica/

    Ar fi bune si niste poze cu bunica, nu-i asa ?

  46. […] ne amintim de bunicii nostri. Ar vrea sa vada cat mai multi bloggeri mici care scriu din pasiune si ofera niste premii celor care au condei. Textul de mai sus nu intra la concurs, l-am scris pentru ca asa am simtit. Va […]

  47. am publicat și eu mai an o istorisire cu bunici. http://dealulmelcilor.com/2011/05/iapa-beteaga/

    Sper să vă placă!

  48. […] înscris textul Iapa beteagă în competiţia propusă de Simona Tache pe blogul ei. Redau integral în cele ce urmează ideea genială propusă […]

  49. Bravos, tot cu bunici m-am introdus si eu pe blogul asta, parca a fost ieri, si uite, mai am putin si vine pensia 😛

  50. Bună! Eu sunt un blogger mic…nu ca vârstă, ci ca înălţime. Iată câteva rânduri despre tataie al meu http://ursuletulverde.wordpress.com/2012/06/25/tataie-al-meu/

  51. Am scris si eu, acum mai bine de un an, despre bunica mea http://mikisplayground.blogspot.ro/2011/05/bunica.html

  52. Eu am blogul de ceva timp deja, si nici acum nu sunt convinsa ca vreau sa-l fac “mare”. E doar o casa virtuala unde ma exprim. Si acolo se gasesc, pe ici-pe colo, povesti despre copilarie, despre frate-miu, despre bunici. Trei mai vechi las in link. Si cine stie, poate o scriu si pe a patra 🙂

    http://sareadinbucate.wordpress.com/2011/06/27/constatare/
    http://sareadinbucate.wordpress.com/2011/12/03/povesti-copilaresti/
    http://sareadinbucate.wordpress.com/2010/06/07/copilarii-cu-gust-si-drag/

    Felicitari pentru intiativa 🙂

  53. Am scris o poezie despre bunica, astazi, inspirata de concurs … tot blogul meu este de poezie. Stilul nu stiu cat se potriveste cu asteptarile pentru concurs si totusi imi face placere sa scriu, sa invat prin scris si sa impartasesc cu cei care doresc sa citeasca.

    http://viatainaltecuvinte.blogspot.ro/2012/06/vocea-bunicii.html

  54. Pe la începutul lunii iunie am început să scriu și eu în varianta modernă, am multe caiete pe acasă din tinerețe. Am câteva postări care curg una din alta, dar în ultima am scris despre străbunica, nu despre bunica. Bunicii urmează. Am început cronologic. 🙂

    Prin urmare: http://mirinitamaica.blogspot.ro/2012/06/candva-demult-cand-eram-tanara-si.html
    http://mirinitamaica.blogspot.ro/2012/06/cine-este-mirinita.html
    http://mirinitamaica.blogspot.ro/2012/06/cine-este-mirinita.html
    și postarea propriu-zisă despre străbunica: http://mirinitamaica.blogspot.ro/2012/06/cine-este-maica.html

  55. Si-asa am trecut ieri pe unde stateau bunicii si m-au cuprind amintirile. La fix a venit provocarea ta. 🙂 http://pistruisubsoare.blogspot.ro/2012/06/ica-si-ucu.html

  56. Am acceptat și eu provocarea pentru că mi se pare o ințiativă inspirată. Te invit să citești rândurile scrise de mine, eu mă bucur că am avut ocazia să scriu despre cineva drag pentru prima dată.
    http://anasabina.wordpress.com/2012/06/27/anisor-si-ruginic-25/

  57. Ecaterina, o bunica din Moldova 🙂

  58. Ecaterina, bunica mea din Moldova

  59. […] Textul asta a fost scris ca raspuns la provocarea Simonei Tache lansata tinerilor bloggeri. Eu nu cred ca ma inscriu in campanie, sunt ditamai hoasca, insa ii […]

  60. Felicitari pentru iniziativa! Sunt perfect de acord cu tine din pacate lumea bloggerilor a devenit un oser..eu am intrat in aceasta lume dintr-o joaca, din pasiunea de a fi informat, sa dau si la altii ce imi plac emie, curiozitati, sfaturi utile despre alimente, calatorii, fotografie, dar si divertisment, plus trairi personale.
    Chiar daca nu scriu in fiecare zi am si eu un blog personal de 4 ani: http://cuibus.ro/blog

  61. Nu stiu cum e pentru altii dar pentru mine casa bunicii e “acasa”.
    http://www.notedeviata.info/2012/06/casa-bunicii-e-acasa/

  62. Un text scris in iarna care s-a vrut a fi mult un protest impotriva unei atitudini generale decat o evocare de amintiri: http://gcm27.blogspot.ro/2012/02/poveste-de-iarna.html

  63. M-aș bucura tare mult dacă ați citi și despre bunicii mei! Articolul l-am publicat imediat după Paște și a fost scris din suflet.
    http://andra-silivestru.ro/pastele-e-cu-ei/

  64. Eu nu vreau să particip la concurs. Voi scrieţi mult mai bine decât mine. Şi totuşi, pentru distracţie, vă pun şi povestioara mea http://www.nerantzula.blogspot.ro/2012/06/bunicii-mei-1.html

  65. […] scris acest text pentru ca provocarea Simonei Tache mi-a adus aminte cum e  ”acasa” […]

  66. […] ce ma uitam plictisita pe Facebook am observat un link postat de Alexandru Negrea spre postarea aceasta.  Mi s-a parut o idee buna mai ales ca nu ne aducem aminte de bunici prea […]

  67. Eu am blog, dar nu-i cu povesti, asa ca atunci cand am avut ceva de zis, am zis. In chirie, pe blogul tau :): http://www.simonatache.ro/2011/01/19/ardeii-iuti-din-sticluta-de-prigat/

    Asta era despre socrii mei, bunicii copiilor mei. Bucatica de mai jos e despre bunicii mei, care nu mai sunt si un indemn catre un prieten.

    ============
    …o casa la tara.

    Ca cea care pana nu demult inca arata asa cum arata atunci cand prin curte umblam eu, frate-meu, ai mei, bunicii si din cand in cand verisoarele mele.

    Nu mi-am petrecut foarte mult timp acolo si nu prea m-a tras ata acolo atata timp cat uneori era la concurenta cu prietenii din Arad.

    Dar cand ai mei au vandut-o, dupa ce bunicul meu s-a dus, pentru ca n-o mai puteau intretine, parca s-a rupt ceva.

    La 10 ani distanta, am fost prin sat, cu proaspat cumparatul aparat pe film si am facut poze. Ma bucur ca am facut-o, pentru ca azi, cand am fugit pana acolo, nimic n-a mai fost la fel.

    Aerul, da. Cativa copii de pe drumurile laterale inca prafuite, desi sunt mai bine imbracati decat eram noi. Lumina, parca e la fel. Drumul insa e asfaltat, pana langa cimitir. Casa e proaspat tencuita, asa ca numele bunicilor mei nu se mai vede pe fatada, asa cum e obiceiul la noi in Banat. Acum vreo 7-8 ani inca se vedea. Ciresul salbatic din curte nu mai e.

    Cred ca trebuie sa incep sa ma obisnuiesc cu ideea ca am depasit limita de nivele de “undo”. Speram, in secret, ca odata, cumva, sa cumpar casa inapoi. Sa intru in camara, la racoare si sa urc in podul prafuit. Sau sa dorm pe saltelele cu panusi de porumb, pana tarziu, dimineata. Iar in curte sa fie liniste, pentru ca dorm nepotii. Sa culeg niste visine cat ouale de prepelita, din gradina. Si niste pere cu coaja tare. Sa fur trei palarii de floarea soarelui si sa le pun in spate, la portbagajul bicicletei bunicului. Odata ajunsi acasa, sa le frigem si sa le mancam in timp ce jucam carti, pe treptele din fata casei, cu cativa copii din vecini, in timp ce se insereaza incet si in aer se simte putin miros de fum.

    Dar casa, acum, nu mai e cum era. Si nu era nici inainte, insa din cauza ca arata la fel m-am mai amagit cativa ani. Nu mai sunt ei, bunicii, nu mai suntem noi cei de-atunci. Poate insa ca daca am fi pastrat casa, daca am fi avut niste tablouri, pe pereti, cu bunicii mei, as fi putut sa le explic copiilor mei, la modul concret, cine e strabunica si cine e strabunicul si cum arata o moara mica de porumb sau un gramofon. Si cum se face focul intr-o soba sau un cuptor. Ce le-ar mai fi placut …

    Bunicii lor, parintii mei, traiesc la bloc. Nu cred ca ei (copiii mei) isi vor aminti ca bunica avea gresie pe jos si ca bunicul le-a aratat cum se porneste si se opreste centrala termica. Si nici cum s-au jucat in 55 de metri patrati, cu ceva mai putin decat au ei acasa.

    Ce lung parea drumul pana la bunici, acum multi ani. Autogara, autobuz, praf, bagaje, drum de pamant. Astazi … am zburat pana acolo. 20 de minute. 20 de minute in care mi-au trecut prin fata ochilor zeci de ani.

    Deci, daca puteti, nu vindeti. Trecutul nu se va intoarce, asta-i clar, insa veti mai pastra din legaturi. Din radacini. Si amintirile o sa aiba si un suport material, oarecum.

    ============

    Am fost rasfatat de bunici. Ca multi altii, probabil. Si tot ca multi altii, cred, cu mintea si cu regretele de acum, ca nu le-am oferit suficiente posibilitati sa ne rasfete.

    Asta-i asa, hors concours. Cu ochii nu chiar limpezi.

  68. Nu e cine stie ce, nici macar nu am blog personal, dar ma gazduieste site-ul unei prietene unde-mi fac de cap cu cateva articolase. Insa, de dragul provocarii, consider ca merita sa se stranga cat mai multi bunici aici, la taifas. Poate, totusi, va fi asta piatra de temelie pentru un blog numai al meu. Enjoy!
    http://www.sfatulmamicilor.ro/o-super-bunica-235-a2

  69. nu sunt taman un blogger nou, dar mi-am pierdut recent vechiul domeniu si intr-un fel o iau de la zero:
    http://asa.zamo.ca/2010/08/s-ajungi-cineva-ii-bunica.html
    http://asa.zamo.ca/2009/01/sf-ul-si-bunicul.html

    🙂

  70. Simona, indraznesc sa las o scurta poveste despre maia. Nu uita ca am in jur de 5-6 anisori. :))
    http://vienela.ro/puterea-unui-licean/

  71. […] am scris. Am gândurile acestea în cap încă de când Simona Tache a invitat bloggerii mici să povestească despre bunici și mi-am petrecut o seară întreagă citind postările de la comentarii. Eu nu intru în […]

  72. Buna ziua,
    Indraznesc sa aduc “sub lumina reflectoarelor” si povestea mea
    http://modificare.blogspot.ro/2010/06/prezent-si-trecut.html
    Sper sa va placa.
    Multumesc 🙂

  73. M-am tot gândit și răzgândit dacă să postez sau nu linkul aici. Pentru că oricum ideea postului de aici a pornit, îl adaug, fie și pentru statistică.

    http://aventuridincopilarie.blogspot.de/2012/07/despre-bunici.html

  74. […] invitat oamenii să scrie despre bunici, pe blogurile lor, promițând că cea mai frumoasă poveste va fi publicată, ca guestpost, pe […]

  75. […] lor! Ce model de familie și de cuplu! Știți ce mi-a zis tataie, de curând, chiar de ziua lui mamaie? “Am grijă de ea, cum să n-am grijă!? Ca de-o prinţesă am grijă, că o iubesc şi acum, ce […]

  76. Buna! Acum am descoperit inititativa ta si pentru ca am si eu un post despre bunici, m-am gandit sa ti-l prezint: http://gandurisibucatareala.ro/cine-are-buniciparinti-nu-e-inca-pierdut/

    De altfel, cu acest articol am castigat anul trecut locul III la concursul de blogger european.

    Multumesc de initiativa.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green