Vacanța perfectă cu cărți
Dacă aș fi știut care sunt cărțile perfecte, încă dinainte de a le citi, mi-aș fi organizat, măcar o dată, vacanța perfectă cu cărți. N-am știut însă… Puteți încerca voi să adunați într-o singură vacanță numai cărți una și-una, dacă aveți încredere în recomandările mele.
Flori pentru Algernon de Daniel Keyes:
“Dr Strauss zice sa sciu ce gndesc și țiu minte și orcei cu mine de acum mai deprate. Nu ști de ce da – zice cai imprtant ca sa vada pot folosi pe mine. Aș vrea ca da fincă Dra Kinnian zice că ei poate face pe mine deștept. Io vrea să fi deștept. Numele meo ie Charlie Gordon”. Așa începe povestea lui Charlie Gordon, un tânăr de 32 de ani, întârziat mintal, care va fi supus unui experiment de creștere a inteligenței în mod artificial, ajungând în scurtă vreme geniu. Unul dintre cele mai cutremurătoare momente ale cărții este cel în care Charlie își dă seama că toți cei pe care-i credea prieteni, nu făceau altceva decât să-și bată joc de el. Concluzia lui e pe cât de candidă, pe atât de adevărată și de sfâșietoare: “Iușor săai prieteni dacă lași lumea sărâdă detine”. Prin ochii inocenți ai lui Charlie Gordon, lumea o să vi se pară, dintr-odată, mult mai ușor de înțeles.
Cojurația imbecililor de John Kennedy Toole:
Povestea din spatele cărții e cel puțin la fel de surprinzătoare ca și cartea. Îngenuncheat de refuzurile a zeci de edituri, autorul s-a sinucis. După moartea lui, maică-sa a reușit să convingă prin insistență o editură să publice ceea ce urma să devină una dintre cele mai citite cărți ale lumii. Cartea e de un umor atât de absurd, de dement și de surprinzător, la limita sordidului, încât prima ei jumătate e aproape de nesuportat. Pe cât de tare o să vă vină s-o aruncați cât colo la început, pe atât de tare vă veți îndrăgosti de ea după ce treceți de jumătate. Iar când o veți fi terminat, o să fiți într-un extaz maxim. O să vă vină să opriți oameni pe stradă să le vorbiți despre ea.
Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarășul de joacă al lui Iisus de Christopher Moore:
Dacă credincioșii habotnici l-ar linșa, probabil, pe Moore, pentru privirea nu tocmai reverențioasă aruncată asupra celor sacre, Iisus ar râde cu siguranță, citind acest roman savuros despre copilăria lui. Cel care relatează este Biff, prietenul din copilărie al Mântuitorului, adus la viață de îngerul Raziel, sechestrat într-o cameră de hotel din America și obligat să scrie propria evanghelie. În timp ce Biff scrie, gardianul Raziel își comandă pizza, se uită la telenovele crezând că-s realitate și visează să devină Omul Păianjen. Istoria lui Iisus ieșită de sub condeiul lui Biff, geme de aventuri, de minuni, de călătorii stranii, de vindecări și învieri miraculoase, dar și de kung fu, demoni, gagici mișto și – o, da! – discuții despre pârțuri.
Viața lui Pi de Yann Martel:
Ca să scrii peste 300 de pagini despre un copil care plutește prin Pacific, într-o barcă de salvare, în care mai sunt o zebră, o hienă, un urangutan și un tigru bengalez, trebuie să ai un mare-mare curaj. Ca să reușești, în aceste condiții, să nu plictisești, trebuie să ai un mare-mare talent. Yan Martel le are pe amândouă. “Cine pe cine o să mănânce și în ce ordine?”, vă întrebați, nu-i așa? OK, o să vă zic doar începutul: hiena ucide și mănâncă parțial zebra, apoi ucide și mănâncă parțial și urangutanul. Tigrul ucide hiena și îi mănâncă pe toți, mai puțin pe puștiul de 16 ani, Pi. Dar zilele trec, tigrul e tot mai înfometat și călătoria tot mai fără sfârșit. Oare cine va supraviețui? Pi, tigrul bengalez sau nici unul dintre ei? Aflați voi. Vă garantez că veți uita să respirați în timpul lecturii.
Minciunile femeilor de Ludmila Ulițkaia:
“Femeile mint cum respiră”, spune autoarea, nu înainte de a oferi cititorului șase povești din care să poată afla adevărul despre talentul, frumusețea, fantezia, impertinența și – de ce nu? – arta din spatele minciunii unei femei. Când mint, femeile se integrează în minciuna lor, o trăiesc cu pasiune, cu voluptate, cu lacrimi în ochi. Cel mai adesea, deși mai crudă și mai dramatică, viața din minciuna unei femei e mai frumoasă decât cea din realitatea ei. Cel puțin așa se întâmplă, atunci când și una și cealaltă sunt scrise de Ulițkaia.
Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara
S-a născut în 1912, în comuna Domneşti din judeţul Argeş și a sprijinit activ grupul de rezistenţă anticomunistă Arsenescu-Arnăuţoiu din Munţii Făgăraşului, fiind arestată şi torturată de autorităţile comuniste. Bătută până la desfigurare până și pe patul de spital, atârnată de păr din tavan și schingiuită în zeci de alte moduri, Elisabeta Rizea a găsit totuși puterea de a nu vorbi și de a nu trăda. De citit, pentru a vă aminti apoi de povestea ei, în zilele în care veți pretinde că “viața e un dezastru”, pe motiv că vi s-a stricat mașina, vi s-a umflat o măsea și nu merge nici liftul.
(Publicat în revista Unica, ediția din iunie 2012)
Voi ce ați recomanda pentru o vacanță perfectă cu cărți? 🙄
Mai multe chestii de la Litera. Dau doua titluri cu care “ma lupt”: “Misiuni speciale. Memoriile unui maestru al spionajului sovietic” si “Pearl Harbor”, de Steven M. Gillon. Faine vacantele cu carti. Si bune si preturile anul asta. E ca la struguri, anu’ asta s-au facut cartile… 🙂
Bora Bora de Alberto Vazquez-Figueroa
Multumesc mult pentru recomandari. Am mai citit in urma discutiilor de aici si m-am felicitat pentru alegere 🙂
Nu indraznesc sa recomand dar am citit Proiectul Rosie a lui Graeme Simsion (parca asa) si mi-a placut ca un film haios si usurel de duminica seara.
Despre eroi si morminte – Sabato
Trilogia Razboiul batrinilor a lui John Scalzi, pentru cei pasionati de SF. Si Cioburi de onoare de Lois McMaster Bujold. Ian Rankin – X si zero, pentru amatorii de politiste. John Le Carre, orice.
jurnalul lui Mihail Sebastian, jurnalul fericirii al lui steinhardt, Timpul Rugului Aprins al lui Andre Scrima, In numele Trandafirului al lui Umberto Eco le-as lua cu mien peste tot.
Eu recomand pokeru’.
Recomand Viața lui Pi de Yann Martel
intr-una din duminicile in care mai imi puteam permite sa bantui prin talcioc, vad toata istoria vietii private a lui philippe aries si georges duby,mai putin volumele 1 si 2. in fine, ma adresez doamnei cu multe fuste colorate:cat vrei pe ele? ea: haoleo domana,e toate asortate, uite c ebine dau in biblioteca….da si mata 10 lei pa toate.
evident cala asa o oferta dau,le iau. doamna ma ia de mana: hai doamna ca mai am in porbagaj tot d-astea asortate,ca ne-am mutat la o vila si romanu de a vandut-o a vandut-o cu toate in ea si cu carti. da fa mama cheile sa vaza si doamna cartili. vine doamna mai in varsta si zice:avem si cu coperti mai colorate, uite asta,ca nu stiu cum ii zice. doamna mai tanara: mama nu stie sa ceteasca,da’ s-a purtat bine cu cartili!
asortatele stau bine in biblioteca.
Vanatorii de zmeie si Cetatea celor o mie de sori, ambele Khaled Hosseini. Carti de se citesc singure.
Cartile de vacanta prefer sa fie usurele, funny spre prostesti 🙂 Tocmai ce am terminat aseara Flori pentru Algernon la recomandarea ta si chiar vroiam sa-ti multumesc, mi-a placut fff mult, dar nu as fi vrut sa o citesc in vacanta, m-a incarcat prea mult, mi-a umblat la sufletel 🙂 O sa citesc recomandarile tale, le zici bine, dar in vacanta am scut anti orice zbucium. Recomand in vacanta: Tunelul – Ernesto Sabato, Easy way to stop smoking – Allen Carr ;), De veghe-n lanul de secara, Trilogia Millenium, d-astea 🙂
eu recomand sexus de henry miller. are o estetica erotica inegalabila.
Am străbătut munţii, al lui Marcel Brion
restul sunt,sau vor fi pomenite de alţii.
Din recomandarile tale am citit Flori pentru Algernon si Viata lui Pi – ambele foarte reusite, au lasat urme frumoase si le-as reciti. Pentru vacanta as recomanda cartile lui Elif Shafak – autoare turca contemporana, scrie cu mult suflet si talc, sigur o sa-ti placa 🙂 Doua din ele sunt mai de vacanta – Bastarda Instanbulului si Onoare.
In ambele carti sunt multe detalii exotice despre mancaruri, arome, condimente si peisaje turce, respectiv londoneze, asa ca macar cu gandul te duce clar in locuri de vacanta.
Yes!! De cand asteptam un post din asta 😀 Multzam! Si multzam si celor care au comentat mai sus, pentru recomandarile extra. 🙂
Eu am luat cu mine în vacanța de vară „Dragoste virtuală” și a ei continuare „Toate cele șapte valuri” (ale lui Daniel Glattauer) , dar și pe Jo Nesbo cu a lui „Headhunters”, iar pentru iarnă cred că l-aș lua pe Saramago și ale lui eseuri.
Ah, si mai car pe langa articolele alea si bloc notesul A4 cu insemnari de la si pentru munca…
Cojurația imbecililor e geniala!!!! Ce ma bucur sa intalnesc un alt fan :)).
Nici macar nu stiu cum de am ajuns sa citesc cartea asta, dar, asa cum zici tu, iti vine sa opresti oamenii pe strada si sa le zici de ea :).
Sunt la serviciu acum si ca sa fac o pauza am zis sa vad ce ai mai scris. Dar pauza mea s-a terminat si nu mai e vreme nici de Pi nici de altele. Macar un titlu ‘la schimb’..hmm.. am gasit! C.R. Zafon ‘Umbra vantului’ (la final cred ca o sa iti treaca prin cap: nu, nu te sfarsi, mai vreau mai vreau! :)) ).
Spor la povesti!
Eu nu obosesc să recomand un spaniol, cam neglijat pe la noi, după umila-mi părere. Javier Marías îi zice şi m-a bântuit cam tot ce-am citit de el. “Mâine în bătălie să te gândeşti la mine”, “Inimă atât de albă”, “Chipul tău, mâine”.
Mi-am tâmpit toţi cunoscuţii cu el.
Nu ştiu dacă se pot încadra la categoria “cărţi de vacanţă” căci nu prea ştiu ce sunt alea în general.
Ah, Jean Echenoz e iarăşi un romancier interesant. Minimalist, absurd, intrigă pretins poliţistă. Dacă gustaţi genul. “Înalte şi blonde”, “Eu plec”.
Roberto Bolaño e un alt fel de sud-american faţă de mult mai cunoscuţii Llosa, Marquez, Cortazar&co. Tot pe aici l-aş îngrămădi şi pe Sergio Pittol (“Îmblânzirea divinei egrete” e deliranta).
Lecturi recente şi plăcute: “To the End of the Land” a lui David Grossman. Povestea unei evreice căreia îi pleacă fiul într-o ultimă misiune militară, la sfârşitul stagiului obligatoriu. Şi ea, care tot vorbeşte şi umblă, la propriu, convinsă că astfel, recuperând trecutul şi nefiind o ţintă fixă, îşi poate salva fiul. Trist e că, atunci când a început să scrie cartea, romancierul însuşi avea un fiu înrolat. Fiu care nu s-a mai întors.
A doua ar fi Jazz a lui Toni Morrison. Parfumuri grele, jazz, blues, Harlem, multă carne, multă moarte.
Şi gata, să nu plictisesc prea mult. 😀
Jurnalul lui Mircea Eliade, clar. Îl poţi citi în porţii mai lungi sau mai scurte, după cum ai chef.
Sînt două volume groase care, citite fără grabă, la un moment dat îţi dau senzaţia că trăieşti alături de Eliade în viaţa de zi cu zi. Dacă te întrebă cineva cu cine ai fost în concediu, poţi să zici că ai fost cu Mircea Eliade. 🙂
“Al dumneavoastră, şincer, Şurik” al aceleiaşi Ludmila Uliţkaia;
Toate cărţile lui Nicolae Steinhardt;
Toate cărţile lui John LeCarre.
Şi, pentru că văd că pe LeCarre şi pe Steinhardt i-au mai recomandat şi alţii (spiritele mari gândesc la fel…) încercaţi o doză de Amos Oz. O să deveniţi instantaneu dependenţi.
Recomand ca unele dintre cele mai faine (cinic de istete, dureros de amuzante si bine traduse) carti de citit in vacanta, urmatoarele:
Romain Gary – `Ai toata viata inainte`
Jerome K. Jerome – `Trei intr-o barca`
P.G. Wodehouse – `Greseala lordului Emsworth`
John Updike – `O luna de duminici`
Mo Yan – `Obosit de viata, obosit de moarte`
Kiran Desai – `Mostenitoarea taramului pierdut`
Cum nu am avut cui sa le povestesc (si timiditatea e prea mare ca sa opresc lume pe strada…), sper din tot sufletul ca cineva sa le citeasca si, daca se intampla minunea, sa-si doreasca sa-mi faca cinste. 😀
@Simona Tache: `Viata lui Pi` nu-i tocmai o carte pentru vacanta… Am citit-o acum cativa ani din colectia ieftina Cotidianul si-mi amintesc ca dupa naufragiu citeam si ma miram ce-i cu senzatia dubioasa de apasare care ma napadise, cum ca ceva nu-i tocmai in regula cu toata povestea personajului, cam ca atunci cand vizionezi un film de groaza sud-coreean… 😕 In final am avut dreptate.
John Barth – Varieteu pe apa
@Alina- si eu o recomand pe Elif Shafak..imi place la nebunie..mai ales “Cele 40 de legi ale iubirii” si “Lapte negru” (ultima e haioasa, chiar ar merge bine pt vacanta). De asemenea recomand si scriitorii japonezi, de ex Yukio Mishima si Yasunari Kawabata (“Dupa banchet” respectiv “Vechiul oras imperial”).
Eu am citit Muntele vrajit intr-0 vacanta. Am fo vrajita.
Alte idei nu mai am, dar voi culege de aici 🙂
carti de vacanta? Pai cine draq are timp in vacanta sa citeasca? vacanta-i facuta sa te amuzi cu cei dragi tie, sa te distrezi, sa faci un pic de sport, sa vezi si sa traiesti chestii noi, sa iesi din decor. Nu-mi pot imagina ca sa stau cocosat cu o carte-n mina, eventual si o tigare, apropos nu mai fumez de trei ani, poate doar in avion in drum spre.
Cartile se pot citi in serile lungi de toamna, cind ploua, e vint..
P.S Nu citesc carti scrise de muieri!
Eu am citit recent “Winter Journal” al lui Paul Auster. E un roman autobiografic foarte interesant, scris la persoana a 2-a. Mi-a mai placut si “The Blindfold” al lui Siri Hustvedt. In general imi place cum scriu cei doi. Eu citesc in drum spre concediu, in masina sau in avion, dupa ce ajung la destinatie se schimba preocuparile, ca in vorba neamtului.
O autoare pe care am descoperit-o recent:
Gabriela Adamsteanu – “Dimineata pierduta” si/ sau “Drumul egal al fiecarei zile”
Jonathan Littell – “Les bienveillantes”
– nu stiu daca a fost tradus inca in limba romana. Acest roman este pentru cei care au vacanta mai lunga si care nu sunt deranjati la fiecare 30 min de schimbarea pampersului sau de biberon.. Prin urmare, o recomand celor care vor sa petreaca o vacanta literara; nu este genul de roman pe care il lasi din mana la fiecare 10 min. Pe scurt? Este vorba de confesiunile unui calau nazist care tine sa prezinte al doilea razboi mondial din perspectiva “fidelilor” nazi. Romanul e foarte bine scris, premiul Goncourt 2006. Ironia? Sunt victime de ambele parti ale barierei.
Nick Hornby – Slam
– lectura usurica, usor de luat pe sezlong sau pe paturica. Marea Britanie, adolescent de 15 ani, mama lui 31. O poveste interesanta si amuzanta unde frontiera dintre adulti si adolescenti este adeseori putin perceptibila; o poveste banala dar care te prinde si te face sa indragesti momentele dulci-amare ale vietii.
Stieg Larsson – Trilogia Millenium.
– 3 volume ( care pot fi citite si separat, nu e nevoie sa le citesti pe toate pentru a intelege despre ce este vorba)
– se potriveste cititorilor amatori de romane politiste, celor amatori de investigatii jurnalistice si romane contemporane, si celor indragostiti de atmosfera nordica.
– ritm alert, nu te plictisesti la nici o pagina, discutii interesante, la obiect. Fiecare volum este “rotund” foarte bine scris. Te prinde, te acapareaza si nu il mai poti lasa.
Pe scurt? Cateva pagini despre a fi jurnalist de investigatii in Suedia, statutul femeii in Suedia, departamentul social in Suedia, viata in general.
Cam atat, enjoy! 🙂
Marias: “Les bienveillantes” a fost tradus în română, la Rao, pare-mi-se, m-am apucat şi eu de el acum un an, cred, l-am abandonat din nu mai ştiu ce motive. O să-ncerc să-l reiau.
[…] timp. Și cum ne vine vreo idee, cum ne fuge gândul la vacanță, plajă, mare, munte. Și cărți. Probabil. Și prieteni. Și ce am putea face ca să ne […]
C.G.JUNG “Amintiri.Vise.Reflexii”
Daca in vacanta nu,atunci cand citim cartile “grele”?
Ciresarii
Un roman pe care tocmai l-am terminat de citit. Acesta vorbeste despre Africa, apartenenta etnica, clasele sociale, rase, dragoste si traditii:
Chimamanda Ngozi Adichie- Jumatate de soare galben
Enjoy!
Am citit – nu cred sa-mi para rau ca nu am citit-o pana la 36 de ani, tineretea exuberanta nu e compatibila cu romanul, zic – Satra de Zaharia Stancu. Grandios…
[…] P.S. Dacă doriți o vacanță perfectă cu cărți, iată recomandări pe bune aici. […]