Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Una e să bați copilul, alta e să-i tragi, din când în când, una la funduleț?

Am auzit, acum vreo săptămână, de la Elena Stancu și Cosmin Bumbuț (care umblă prin țară într-o rulotă, lucrând la un material amplu despre educația prin bătaie la români), niște povești horror. Am auzit, în alte ocazii, de la alți oameni, alte povești la fel de horror, cu copii mutilați fizic și emoțional de către părinți, profesori sau mai știu eu cine. Nu intru în detalii și nu dau exemple, fiindcă nu urmăresc să vă ridic părul de pe voi și nici tensiunea. În plus, chiar nu cred că este vreunul dintre voi de părere că e ok să faci așa ceva, așa că n-am de ce să insist pe varianta hardcore a educației prin bătaie.

Am mai auzit însă și păreri mai “nuanțate”. Exemplu: “Pe mine m-a mai atins mama, când eram mic, și uite ce bine am crescut!”. Sau “Tata a luat bătaie de la bunică-mea și când era în armată și a ajuns un om realizat, cu o viață super”. Sau “Am mai încasat-o de la ai mei, dar o meritam!”. Sau “Una e să bați copilul, alta e să-l mai iei, din când în când, un pic de urechi sau să-i tragi una la funduleț”. Și așa mai departe. Ei bine, cu aceia dintre voi care obișnuiți să spuneți sau să gândiți lucruri ca cele de mai sus am treabă în acest text. Pe voi vreau să vă rog să vă gândiți la cele ce urmează.

Aveți o senzație de disconfort, atunci când vedeți doi adulți că se bat? Ba chiar vi se face rău, atunci când, de exemplu, vedeți un bărbat agresând o femeie? Considerați inadmisibilă violența domestică și i-ați trimite imediat la închisoare pe cei care își abuzează fizic și emoțional partenerele (sau partenerii, mă rog)? Nu sunteți, pentru nimic în lume, pro violență, considerați că NIMIC nu o poate justifica și că ea coboară ființa umană la stadiul de animal primitiv? Felicitări, dar atunci cum se face că vi se pare admisibil să-i faceți unui copil ceva ce niciodată nu i-ați face unui adult și nu ați accepta, pentru nimic în lume, să vi se facă? De ce un adult nu merită bătut, orice-ar face, dar un copil merită? Dacă ați ieși la un suc cu un prieten mai înalt și mai gras, i-ați permite să vă tragă de urechi sau să vă dea una la fund, pentru că nu ați fost de acord cu cine știe ce sfat pe care vi l-a dat? Sau ați fi pur și simplu șocat dacă și-ar permite asta? Ați cam fi, știu. Bun, și atunci de ce vi se pare normal ca un adult să lovească un copil (da, am înțeles, e vorba doar de câte o pălmuță sau de o ridicare de perciuni, din când în când, rar  :mrgreen: )??

De ce e inadmisibil să lovești un adult, dar e acceptabil să lovești un copil? Pentru că ești mai înalt decât el? Păi, parcă prietenilor mai înalți, cum ziceam, nu le dați voie să vă bată. Ca semn al “autorității parentale”? Păi, dacă v-ar altoi autoritățile statului, cum ați reacționa? Cum ar fi să vă ridice de perciuni polițistul de la brigada rutieră, fiindcă ați mers cu viteză cam mare? Ar ajunge la TV în primetime subiectul, nu-i așa? OK, și atunci, repet (sunt ambițioasă și insistentă, recunosc 😛 ): de ce e inacceptabil să lovim și să fim loviți de un adult, dar e acceptabil să lovim un copil? 🙄

Gândiți-vă mult la asta. Și să mai “atingeți” copiii doar după ce găsiți un răspuns coerent, în care să și credeți. Nu, “Lasă, domne, că nu moare de la o pălmuță la funduleț!” nu e un răspuns. Nici voi n-ați muri dacă v-aș trage eu, acum, o pălmuță de-aia, dar SIIIIIGUR ați urla ca din gură de șarpe.

LATER EDIT: Pentru cei care cred că opusul bătăii este permisivitatea prost înțeleasă și părintele căruia îi tremură chiloții că ar putea traumatiza copilul dacă nu îl lasă să facă numai ce vrea el, un articol al meu mai vechi, intitulat De ce prefer echilibrul în locul excesului. Din nou despre attachment parenting.

230 comentarii

  1. numai la gandul ca as putea ridica palma la strumf si imi vine sa lesin.
    cum sa dai in cineva care nu se poate apara?
    din experienta pe care am avut in lucrul cu copii abuzati, pot spune ca, dupa abuzul sexual, cel fizic este cel mai grav din doua puncte de vedere:
    – mai intai ca lasa urmele emotionale cele mai adanci,
    – apoi, paradoxal, e forma de pedeapsa cu care copilul se “obisnuieste ” cel mai repede si peste care nu mai ai ce sa faci mai rau. zeci de copii mi-au spus ca stiau din start ca vor fi batuti,dar asta stiau ca e forma ultima de agresiune si care oricum nu le va modifica deloc decizia de a face acel lucru.e ca un medicament rau,cu efecte rele.trebuia sa il primeasca.
    acestia vor creste copii captivi care vor creste la randul lor alti copii captivi.
    de obicei, 90% dintre parintii agresivi imi spuneau cu nonsalanta:si pe mine m-au batut crunt ai mei si uite ce bine am ajuns.daca ai mei au facut asa,iar eu ii respect,asa fac si eu.
    incerci sa ii spui sa iasa din propria lui copilarie ca sa nu i-o distruga si pe a copilului,dar te lovesti de mame,tolerante la bataie ca sa aiba copilul tata si sa nu fie stricate pe drumuri,sa o vorbeasca toti.
    scena 1
    copilul vede tatal si tremura,face pe el, are 12 ani.de frica e in stare sa faca orice.tatal se simte Dumnezeu.
    scena2
    copilul bolnav, nu putea inghiti, mama ii trage doua cu putere peste gurita,sa manance ca lumea. copilul mamanca pana vomita.
    scena 3
    copilul e pus sa aleaga intre a i se da foc sau a i se taia un membru.luase un 8.
    scena 4
    copilul e lasat nemancat ca si-a suparat tatal baut.

    nu are sens sa continui.
    oameni buni, mi-au trecut cam o mie de copilasi prin mana.abuzul fizic nu se sterge.insa el sterge tot:respectul,iubirea,dezvoltarea armonioasa si impune repetabilitatea.copiii captivi agresivi cresc copii captivi agresivi.

    • nu-mi bat fata!
      recunosc ca uneori ma mananca palma dar imi impun si o iau cu vorba buna si cu “amenzile disciplinare” nu TV nu calculator.
      sa stiti ca este mai bine asa. Sofia fetita mea de 6 ani are opiniile ei si stie sa le faca auzite tot non violent. Cand a primit o palma de altcineva a fost socata de gest.

  2. I feel the same way. Nu de alta dar o palmuta de am zburat pana in capatul celalalt al sufrageriei am mai primit si eu cand eram mica. Si scatoalce.. grrr

  3. pe mine nu m-au batut ai mei niciodata. In schimb ma mai altoia frate-meu mai mare scu cate un picior in fund cand eram singuri si avea impresia ca nu il ascult asa cum se cuvine 🙂

  4. Dupa ce fac un copil, majoritatea au impresia ca stiu totul despre cum se creste si ce se face cu copilul. Stiu tot si au dreptul sa faca orice. Ah, le-as baga sub nas textul asta unor gigei din asta dar nu am cum:(

  5. Cei care spun ca nu face rau “cate o palmuta” ori nu au fost palmuiti cand erau copii, ori nu au nicio tragere e inima inspre autocunoastere si autodezvoltare. Din perspectiva celui care a fost “altoit” in copilarie, spun cu mana pe inima ca mi-a luat ani buni sa scap de anumite sechele. Si nu al fost batuta cu vanatai sau alte chestii, gen capete de pereti si membre rupte. Asa ca nici nu vreau sa ma gandesc care ar putea fi urmarile in cazuri mai grave.
    Orice abuz lasa urme. Iar cei care dau “palmute” ar trebui sa se uite un pic la ei inainte de a o face si sa-si analizeze frustrarile care-i fac sa reactioneze astfel.

  6. Nike, se intampla ca aia care nu se poate apara sunt eu 😀 Aseara am incasat-o de la fi-mea (2 ani si 8 luni) inainte sa-i pot bloca mana, eram cu ea in brate si mi-era cam greu s-o tin cu o mana si s-o blochez cu ailalta. Cateva palme in piept si una peste obraz, probabil a vazut prin parc.

    Cand va merge la gradinita si daca va proceda asa cu altii, care credeti ca va fi rezultatul ? In ciuda tuturor teoriilor “ne iubim, nu ne lovim”…

  7. Si pe mine m-au vizitat acum o saptamana Elema si Cosmin, eu de pe latura „nu mi-a folosit la nimic scatoalca si mi-i cresc cat de altfel pot”
    Si cand nu pot si ma apuca tipatu, e din cauza ca prostiutele sunt trigger pt amintirea scatoalcei de la prostiutele mele. Deci e rau, rau de tot, chiar daca nu e cu spitalizare 🙁

  8. Sa consideram (ipotetic) urmatoarea situatie: ai un copil de 3 ani care n-a mancat bataie niciodata. Copilul asta e neastamparat rau. Stie ca nu-i frumos sa te ridici de la masa pana nu a terminat toata lumea, asa ca se duce si da cu picioarele in adultii care fac chestia asta din diverse motive (sa zicem ca suna telefonul sau te striga cineva). Se duce la o femeie (vizibil) insarcinata si incepe sa-i care pumni in burta asa, de distractie. Parintii ii zic ceva de genul “nu mai da ca nu- frumos, doare, etc, etc), iar copilul da cu pumnii in continuare pana-l iei de mana si-l duci de acolo. Copilul habar n-are ce face de fapt si care-s consecintele faptului ca-i violent.

    • Deci tu consideri ca trebuie sa bati copilul ca sa invete si el ce e violenta?! Sa-i dai cate una ca sa vada ca doare?!

  9. Si eu mi-am luat-o cand eram mica.

    Mi-am luat-o pentru ca persoana care ma batea isi revarsa asupra-mi ceva frustrari personale.
    Nasol moment, cand copilul mai si stie asta. Ca deh, pustimea intelege. Pe bune.

    Doare. La un moment dat, intr-un moment de care nu sunt neaparat mandra, dupa o cearta care mi-a atras o palma: aveam 18/20 de ani. I-am zis: la vorbe sunt la fel de mestera ca tine, vars venin. Nu ma atingi. Dar asta e ultima palma pe care o primesc de la tine, la urmatoarea dau si eu.

    A ramas masca. Ce sa zici. Am ajuns intre timp (aproape 10 ani mai tarziu), la o relatie mai buna, mai calda. Suntem prietene. Eu si mama.

    A durat doar 24 de ani sa iert bataile alea inutile. Putin, nu?

    • Nu se poate uita asa ceva, doar se poate infunda intr-un sertar al mintii…
      Am trecut prin asta, a murit mama de 5 ani si imi amintesc parca din ce in ce mai bine cele rele….

    • Sincer?
      Daca erai fiica mea te invitam sa incerci sa-mi dai o palma!

      Ai fi fost surprinsa de consecinte si ai fi invatat pentru totdeauna ca la violenta NU se raspunde la violenta pentru ca CELALALT / ALTA te poate lasa invalid sau in cazul de fata (mama / fiica) o fiica trebuie sa fie complet DENATURATA ca sa dea in mama CARE A CRESCUT-O SI A STERSO LA DORSAL, plus i-a facut toate hachitele pana la acel moment!

      Si daca nu ma crezi asteapta tu pana ai sa ai o fiica ca si tine,
      O zi buna

  10. Draga Simona,

    Eu nuti port pica desi mereu scrii destul de mult despre mine in ipostaze pe care nu mi le cunosc. Este stiu vorba de invidie… Desi sunt femeie maritata am un corp feminin (de fapt femininul ar fi coarpa) extraordinar care ma cam recomanda invidiei voastre… Iar daca mie mia dat cineva la fund, poate tata, nu am facut prea mare caz din asta ci miam vazut de drum.

    Se vede dupa cum scrii de invidioasa ca nu tiai luato la timp. Acum e prea tarziu trebuia sa te bata de mica. Sa ma lasi in pace si sati cauti de drum. La feminin cale.

    Ca sa fac o parafraza cu titlu si subiectul acestui articol iti zic de fapt cale batuta.

    PS: Si o sami fac poate si eu un blog (bloaga la feminin).

    • =)))))) Mai bine înveti gramatica limbii române și apoi critică ce scriu alții.

    • Esti o incuiata retardata mintal. ma mir ca stii sa deschizi computerul si pe deasupra mai si citesti, din moment ce ai gandirea asta limitata mostenita de la parintii tai comunisti, securisti pe care nu i-a prea ajutat materia cenusie sa iti dea o educatie fara sa te altoiasca. Tu ai primit educatie ca atunci cand gresesti sa accepti palme si pumni din partea parintilor fara sa comentezi. Ca daca comentai ti-oluai inzecit. Acum asa iti cresti si tu copilul. Ca daca tu ai ajuns unde ai ajuns, chit ca ti-ai luat-o pe spinare, de ce n-ar ajunge si el? Citeste de o mie de ori articolul asta pana iti dai seama ca fata asta chiar are dreptate.

      Eu am fost un copil zvapaiat, plin de energie. Nu mi-am luat-o niciodata! Pentru ca parintii mei au stiut ce comportament sa abordeze in preajma mea, cum sa reactioneze la greselile mele. Pt ca parintii mei au creier si si l-au folosit! Pe tine probabil nu te ajuta creierul prea mult si de asta ridici mana. E mai usor, nu?

      Sper sa ardeti toti in iad, afurisitilor si sper sa se intoarca copiii vostri impotriva voastra!

    • Doamna culta si feminina, am si eu o intrebare: ar putea vreodata cineva sa fie invidios pe o faptura ca dumneata? esti lipsita de noima, scrii fabulos de prost, incredibil de gresit si te caracterizeaza o modestie de mi-a stat ceasul. Citesc!?

  11. Nu stiu, Simona, zic ca e greu de comentat de pe margine. Nu vreau sa judec un parinte care, exasperat, obosit, grabit sa plece la serviciu, ii mai arde copilului o palma la fund.

    Ca sa fiu rau, nu totdeauna imi displace cind doi adulti se capacesc. Uite, m-as uita la un meci de box Ponta – Crin. Eventual box cu topoare. 🙂

  12. pt hardcore
    eu, mana paralizata, proaspat iesita din spital
    vine fieruta si incepe sa ma pupe,da’ rau;mami, vreau gogosi!
    evident, ma scol si ma apuc sa fac gogosi.las maiaua sa creasca si ma duc si eu 2 min din bucatarie.
    la intoarcere, treptat treptat curgeau ouale, faina, uleiul, si ultima, glorios, maiaua pe parul, fata si obrajii leului care spunea ca nu mai poate clipi.
    pe jos, nu pot pt ca sa spun ce era.
    sterg urmele dezastrului, trimit leul in camera lui,ca nu e ok ce a facut.cu vocea inalta, soprana.
    ma apuc de alte gogosi.
    leu, sub masa se joaca frumos, linistit.
    cum sa nu iubesti asa un copil?
    deodata e prea multa tacere.
    ma uit si raman muta.
    in momentele de neatentie sterpelise tigaia cu untura rece si acum………..isi facea gomaj.
    chem pe mama si pe tata sa ma ajute sa spal leul.
    mai trece ce mai trece si varsa berea……………………..peste tot.
    adoarme rapus de oboseala.
    toate astea in maxim 2 ore.
    a ramas o amintire super tare de care radem si acum si am imortalizat momentul cu poze.

    insa are si momente dure, in care rupe cartile. atunci ridic rau vocea si il trimit in camera lui.
    mai urlu si la a doua boacana super majora (bagat furculita in priza), dupa care amicul stie ca raman fara voce si vine tiptil langa mine si spune:hai mami,chiar nu mai spui nimic?chiar nimic?

    stiu ca nu e corect.ca undeva gresesc,dar eu sunt cu mansarda in deranj dupa atatia copii abuzati vazuti si dupa atatea nopti in care m-am rugat sa traiasca eu nu pot fi altfel.

    o vecina cand a vazut ce a facut,a agitat palma catre strumf, f nervoasa.
    asta, impasibil, echilibrat: da’ de ce faci gimnastica asa cu mana aia?

    mai am de lucrat la urlat.si promit, jur ca niciodata nu ii inchid usa daca e intuneric relativ in camera aia, indiferent cate carti mai rupe.o singura data am facut (turnase apa peste jucarii pe jos, apoi spalase cu pate fata de masa si polita de la biblioteca si rupsese doua carti) si plang si acum cand ma gandesc ce idioata am fost.

  13. Eu am avut si am parinti minunati…nu m-au lovit niciodata, au rezolvat totul cu vorba buna, cinste lor.

  14. pentru autoarea articolului, ai copii?

    hai sa-ti spun si eu o situatie: copilul de 3 ani, intr-una din fazele de ”nu” si de manifestare a independentei, se smulge din mana in parcarea din spatele blocului, sau la traversat strada, motivand: eu NU am nevoie de manuta!

    sigur ii explici, incet, frumos, cu calm, ca masinile sunt periculoase, ca trebuie sa fii atent, ca un copil cuminte sta de manuta samd. Dar un copil de 3 ani cat tine minte? cat intelege? De cate ori nu avem o scena similara cu NU VREAU atunci cand trebuie pusi pantalonii? sau scoase hainutele? sau mancata papica?

    si eu te intreb, atunci cand vine vorba de un pericol real si nu de activitati banale, ce preferi? sa ii explici a nspea oara cu calm sperand ca de data asta intelege si nu se mai smulge din mana printre masini? sperand ca n-o sa vina nici de data asta vreun sofer grabit sau neatent, ca oricum parcarea din spatele blocului nu prea e circulata?

    sau oare o sa-i dai una la fund, lucru care o sa-l faca atent, si brusc o sa-si dea seama ca de data asta e vorba de ceva serios, care o sperie pe mama, si unde pur si simplu trebuie sa faca ce i se spune, chiar daca nu intelge/accepta motivele explicate de mii de ori?

    poate altii au gasit metode mai bune, dar eu personal, exact pentru cazul descris mai sus, prefer sa-i dau eu una la fund, chiar daca stiu ca il doare si chiar daca mi se rupe sufletul, decat sa risc sa-l loveasca o masina.

    • Ioana, si eu am un copil de 3 ani. (si 3 luni) si , crede-ma, stiu extrem de bine cum este. Intr-adevar te pot aduce la exasperare. Insa nu este vina lor. Si eu am avut aceasta problema cu datul mainii pe strada si mai ales cand traversam. Crize maxime. Nu si nu si nu. Insa…tot vigilenta si supravegherea este solutia. Mie, cel putin, nu mi a ramas decat sa stau pur si simplu lipita de ea, o mai luam de mana, ea mai plangea, o mai lasam dar era langa mine la 1 cm, eram ca o maimuta in jurul ei, iar cand o lua la fuga, o luam si eu dupa ea…mie-mi zici cat e de greu???!!! Bucuria este ca sunt etape doar, le trec fixurile. Si in timp ce ne plimbam ii tot povestesteam cum mergeam si eu de mana cu parintii mei, si nu mai stiu care prieten de al ei cum merge de mana cu parintii lui. Dar nu fac mare caz. La un momentdat am vazut o doamna cu piciorul in ghips si m a intrebat ce a patit? Si i am spus ca nu a fost atenta si a iesit in strada fara sa se asigure si a lovit o o masina.Poate n am facut bine insa asta i a dat de gandit. A fost singurul lucru ce a prins. Si uite asa…incet, incet, a intrat pe drumul cel bun, insa m am chinuit mult pe exact acelasi subiect. Acum, nu zic ca am procedat eu bine, poate ca sunt si alt solutii, dar eu am reusit asa, intr un final . Am citit intr o carte despre crestrea copiilor ca “violenta incepe cu cea verbala”! Si ca nu trebuie nici macar sa ridicam tonul la ei. Sa–i motivam, sa le explicam, sa fim empatici, de batai..nici vorba…oricum, este cea mai grea meserie, asta e clar.

  15. nike: teribila sinceritatea ta, ca de obicei!

    Tocmai pentru ceea ce ai povestit mai sus, eu nu vreau sa judec un parinte care, exasperat, o data la un an, mai scapa o palmuta intr-un fund obraznic. Asa, ca exceptie, nu ca regula.

  16. Eu am preferat intotdeauna cureaua, era de piele si foarte lata si nu durea chiar asa de tare. Batul era nasol ca ustura ca celebrul compas de lemn al dirigintelui din clasa a V-a care imi mai prindea si cate un deget din greseala, mama ce dureaaaa 😀
    Dar, din cate auzeam de la ceilalti copii din bloc, eram cam norocos. Cica furtunul de la masina de spalat era cel mai nasol…
    Mai tarziu am ajuns la “the next level” in liceu, faceau razie niste nenorociti si asa am experimentat flegme in fata si pumni. In armata…ce mai conteaza :)))))

  17. eu cred ca intradevar – copiii sunt oglinda parintilor! si mai cred ca oglinda este un obiect magic. eu pot fi mai buna decat ma simt uneori din cauza…fluturasilor din stomac, a perioadei, a cosurilor de pe fata sau a…lunii. si atunci cand eu ma oglindesc in copil si el se oglindeste in mine, nu doar el gaseste ce cauta acolo cat mai ales eu gasesc ce imi trebuie ca sa pot sa fac sa fie totul bine pentru copil – si asa devin un parinte mai bun pentru copilul meu. nu e doar un cliseu – daca fiecare parinte ar fi intradevar un parinte bun pentru copilul sau, atunci ar functiona si agorele (scolile) pentru copii si societatea si …viata de familie armonioasa. sper ca am fost destul de clara – simplist spus, ‘ce tie nu-ti place, lu’ ala mic nu-i face!” 🙂

  18. Dar pt cei care nu au o senzatie de discomfort cind se bat 2 adulti, etc, chiar asa niciun sfat?

  19. intrucit curiozitatea e un semn de inteligenta as vrea sa stiu daca Elena si Cosmin sunt, … intelegeti… atita timp singuri, in rulota, mai ales pe intuneric, afara-i frig, bate vintu.. pai.. ii?

    La subiect, io nu l-am batut niciodata pa fi-miu, nici macar o palmuta, si nici pa nefasta-mea, desi tare mi-as dori. nici macar pe sora-mea, doar pe Titi, pe Titi l-am batut mar. Titi era mai mare ca mine cu-n an si cu-n cap. Unde ma prindea ma necajea, pina m-am enervat io odata si ne-am imbrincit si ne-am tras, si io i-am dat cu capu-n gura, ca doar pina acolo ajungeam si i-am dat de mai multe ori… de frica…si a inceput sa-i curga borsu din nas si din gura. Da m-a pirit mamei mele care m-a batut cu o nuieluta subtine si aveam pantaloni scurti ca era vara.
    De atunci Titi m-a respectat f. mult!

  20. argumentatie excesiva si ostentativa, dusa in extrema opusa, cu copii maltratati horror, cu starnit de lacrimi si valuri de sirop. in realitate, educatia excesiv de permisiva din ultimii 20 ani a creat monstri de prostie care umplu internetul cu selfie-uri idioate si care nu pot deslusi o fraza mai lunga de trei propozitii.
    nu este o pledoarie pentru pedespse corporale, colturi pardosite cu coji de nuci sau orice alte torturi psiho-fizice ci o invitatie la echilibru. educatia inseamna o imbinare adecvata a sistemului recompensa/pedeapsa si nu mvaaaiii, lasa mai copilu’, nu-l stresa, ca o sa ramana cu sechele.
    este fix genul de articol care apara maidanezii, impanat cu poze cu catelusi draguti, scris de catre o tanti miloasa care nu a fost atacata vreodata de o haita semi-salbaticita.

  21. ik permalink
    February 27, 2014 16:25:33
    Dar pt cei care nu au o senzatie de discomfort
    ***********************
    Pai asa suntem noi buni.. la cerere, pe de o parte ii cintam pe eroii patriei care i-au batut si ucis pe dusmani, ne bucuram mult cind aflam cum au fost trasi in teapa, vizionam tone de filme “action”, in care unii cu alti se bata de se rup, facem demonstratii “pasnice” cu sticle Molotov… nu mai amintesc de maidanezi….. si deodata suntem piinea lui Dumnezeu.

  22. Sunt exact intrebarile pe care mi le pun si eu. Cum de un barbat care isi loveste sotia poate ajunge la inchisoare, dar un parinte care isi loveste copilul este de multe ori aplaudat ca ii invata pe copii disciplina si isi ia rolul de parinte in serios. Si d-aia ma enerveaza pe mine ca mamele blogerite se cearta despre alaptat si purtat in marsupiu versus carucior, se face pe fb saptamana alaptatului sau saptamana bebelusilor purtati pentru constientizarea importantei lor, dar despre violenta impotriva copiilor nu vorbeste nimeni, nici macar in singura zi din an dedicata acestui subiect.

  23. pt Ioana
    strumf in curte. mama iese la poarta si o las adeschisa. eu vad pe geamul de la bucatarie. Ianu tasneste la fuga.
    eu desculta, in maieu si in niste f scurti pantaloni, ies, alerg ca nebuna, ies pe strada, ajung cu 5 secunde inaintea masinii care venea din fata .din spate venea alta masina.
    ca la gramada de rugy il iau , pun piedica cu piciorul si ma duc tars pe trotuar.
    intrebare sincera: ce rezolva o palma?
    am un copil kinetic, prematur si kinetik.
    urlu insa.

    a tasnit pe poarta. pe strada trecea o masina. ma arunc efectiv si il prind, il trag din fata masinii.

    intru in sufragerie. il strig si nimic.
    ma uit,era cocotat pe tavan, cu priza de picior si mana pe biblioteca. Ianu, complet relaxat ,imi spune: mami, as dori sa fii politicoasa,desi cu cred ca vei fi de acord!

    D
    de agresit a gresit mama copilului sau tatal,care trebuia sa il ia pe respectivul in brate, fara sa il bata de acolo si sa il pedepseasca ceva de genul: nu mai vb cu tine pt ca ai facut asta. e o pedeapsa teribila.

    stiu ca iti vine sa ii dai una.
    si mie mi-a tras palme si pumni,daca raspundeam la fel generam un alt raspuns identic. neraspunzandu-i agresivitatea se estompeaza.asta e logica mea.

    mi-e mi-a luat 20 de ani sa imi dau seama ca mana unui barbat poate sa mangaie, nu doar sa loveasca. 25 de ani sa ii iert pe ai mei.
    dar, inca mi-e frica de topor, de foc,de intuneric si de benzina.frica pana la panica.

  24. Ce explicatii ai putea sa iti dai, Simona, atunci cand persoana cea mai apropiata, cea pe care te bazezi pentru supravietuire (nu mai vorbim pentru sanatate fizica si emotionala), te loveste? Ce solutie ai in afara mentalizarii, rationalizarii, a falselor legaturi de cauzalitate de tipul ”tata ma batea sa ma disciplineze, eram rau, dar bataia m-a ajutat”? Nu e preferabil sa crezi ca ceilalti te abuzeaza pentru ca tu ai facut ceva care sa merite o astfel de reactie decat sa crezi ca ceilalti te abuzeaza pentru ca nu contezi, pentru ca nu te iubesc, pentru ca nu esti important, pentru ca nu ai fost dorit, pentru ca esti prea mult, prea-prea, in plus?
    Psihologic, varianta mentalizarii e mai buna pentru un copil aflat in situatia asta, si credintele se sedimenteaza atat de bine incat un ciufulit, un tras de urechi, o palma ajung sa nu conteze, caci si tu vrei binele copilului tau in aceeasi forma in care parintii tai ti-au vrut binele si, la fel ca ei, nici tu nu stii sa iti auto-reglezi emotiile, sa intelegi emotiile si nevoile copilului tau, sa faci diferit.
    Abuzul impotriva copiilor nu e justificabil niciodata, chiar daca simti sa urli, sa palmuiesti, sa lovesti. Abuzul impotriva copiilor nu educa, nu invata, nu face bine. Nu stii cine ai fi astazi, cum ai fi astazi daca nu ai fi fost umilit, pocnit, speriat atunci cand erai foarte mic si lipsit de putere si lipsa iubirii parintelui ar fi echivalat cu moartea.

  25. karolyblaga@yahoo.com

    Nu tin mortis sa jignesc pe nimeni, dar oamenii inapoiati sunt singurii care-s incapabili sa gaseasca o solutie alternativa la bataie(zdravana, doar nu ma refer la palme si alte chestii cu rol de atentionare 🙂 cu scuza ca pe vremea lor ai lor ii rupeau picioarele si alte tampenii de genul – sunt sigur ca se cunoaste discursul :p

    Si, normal, cum e omul redus, are alergie la gandit si la nonconformism – daca stramosii procedau intr-un anumit fel, procedam si noi la fel, nu, ca e bine :p
    Pumnul e arma prostului.

    Cred ca Lidia a pus punctul pe i, unii chiar isi imagineaza ca sunt indreptatiti sa faca orice le vrea muschiul; nu intarzie sa apara nici stralucitele clipe oratorice cu tema unui anumit acoperis si cei aflati pe sub acesta – se stie, o mentalitate gen pater familias demodat si antipatic rau iar cand bataia devine o masura admisibila si norlama, e doar o chestiune de timp pana cand situatia escaleaza la antipatie sordida si violenta getbeget; bataia pana la urma e cea mai apriga insulta si umilire, cu sau fara discursuri aferente.

    Cunosc intim situatia in care o buna parte din viata e piperata zi de zi de scandaluri imbecile, certuri, amenintari si actiune, orgoliu si respect unilateral si asa ca sa se dezvolte perspectiva asupra celor ce se pot intampla sau rezulta din violenta banala, introduc si o paranteza.

    Dupa ani de zile de grozavii repetate, ultima oara s-a ajuns chiar la politie la 1 dimineata, ca spartanelul nu se mai potolea, subsemnatul era deja adult in acte, la nervi si din toate punctele de vedere, si decat sa spargem tot in casa, inclusiv oase dintr-o tampenie si sa ajungem la stirile protv datorita spiritelor incinse, o seara la sectie parea o idee mai zdravana.

    De luat aminte pt cei care inca mai sunt de acord cu batai 😉 Pe de-o parte linistea e indispensabila, pe de alta parte, anger management e scump si rezultatele pozitive nu sunt garantate sau in mod neaparat durabile.

  26. Tatal meu ma batea crunt doar ca sa se distreze, nu trebuia sa fac nimic, pur si simplu cand era baut incepea sa ma loveasca din ori ce motiv… ca e seara si nu dorm deja… sau ca de ce dorm asa de devreme…de ce ascult muzica…sau de ce NU ascult muzica…etc Nu conta ca eram cu handicap si nu ma puteam misca din pat… si nici faptul ca aveam peste 12-14 ani … inca am uneori cosmare ca sant copil si el intra pe poarta baut..
    Mai ales la tara unde locuiesc eu sa-ti lovesti femeia si copii e ceva perfect normal… dureros este ca sant femei tinere care daca le sfatuiesti sa ceara ajutor familiei s-au politiei sa nu mai suporte abuzul te reped si iti spun…
    … ” Doar e barbat… e normal sa ma mai loveasca din cand in cand ! “

  27. CVM,
    aduti aminte de copilarie.
    Ianu a urlat trei nopti de la faza cu intunericul si camera.

    sa vezi ce chestie
    educatoarea i-a dat una la fundulet.era sa mor.ce facuse? luase cosul de gunoi d ela wc si il rasturnase peste patuturile facute ca sa doarma copiii.acasa oblojeste-l,explica-i.

    a doua zi el se duce la educatoare si ii spune:tu m-ai lovit ieri.educatoarea:minti.
    strumf: vrei sa ies pe hol si sa spun:doamna X m-a lovit?
    educatoarea:nu, te rog.nu e bine,\
    strumf: atunci imi dai masinuta aia si lego ala.
    si de atunci e intr-o relatie de santaj incredibila.educatoarea imi zice sa o ajut. pai eu am bagat-o?

    te intreb: ce a rezolvat cu palmuta aia?
    jur ca nu l-a invatat nimeni.

  28. intai de toate eu cred asa – copiii de acum sunt diferiti de copiii care am fost noi; pe mine m-a altoit mama din cand in cand , cu masura si chiar o cautam cu lumanarea , trebuie sa recunosc. Ultima data mi-a dat vreo doua la fund cu o rigla cand aveam vreo 10 ani; apoi nu s-a mai intamplat; tata niciodata.
    E adevarat ca l-am respectat in plus pentru asta mai ales ca aveam prieteni care erau batuti de parinti temeinic, sistematic, si mi se parea ca eu am noroc de parinti buni- nu ma gandeam ca asa trebuie sa fie.
    Nu am ramas tarata dar nici nu sunt de acord cu bataia la copii.
    Eu ca parinte am scapat cate o palma la fund nu pentru ca am crezut vreo secunda ca voi corecta ceva in acest fel ci doar pentru ca nervii mei nu au rezistat mai mult; de fiecare data mi-a parut rau (or fi fost vreo 4 – 5 palme in vreo 5 ani); cei cu copii stiti despre ce vorbesc, spre deosebire de adulti, copiii nu sesizeaza cand au intrecut orice masura si – cateodata – continua, si persevereaza in dracovenii chiar daca tie iti iese fum pe nas gura si urechi; si atunci se produce evenimentul) nefericit LOL
    Pe mine m-a vindecat chiar copilul meu, mic fiind ( 6 ani) care m-a intrebat cu toata mirarea de care era capabil de ce o mamica si-ar lovi copilul si ar vrea sa il doara.. Si am incercat sa ii explic de ce cred eu ca ar face asta insa, de atunci nici macar impulsul de a-l lovi nu l-am mai avut – a disparut! Pentru ca mi-e rusine de el, de copil 😳

  29. De ce filmele “cu bataie” au atat de mare succes?? Eu cred ca sunt multi oameni care vor sa vada doi adulti batandu-se, DIN PACATE.

  30. stiti cum am rupt o prietenie? zicand unei prietene ca faptul ca il trage pe copil de urechi, de 3 ori in 2 ore, in fata prietenilor copiilor, e abuz. Ea a zis ca e ceva normal, ca si altii fac, ca si ea a luat.

    Am stat si m-am gandit. E asa de grav ca a fost abuzata in copilarie, incat a ajuns sa fie CONVINSA ca e bine, si ca a meritat-o, ca e din vina copilului.

    Si eu ma enervez. Si eu imi pierd nervii. Sunt de ceva timp ca o sticla de bautura acidulata bine zbatuta. Ridic tonul, si apoi ma calmez, cat constientizez ca sunt nervii mei, de mama haituita. Dar fac tot posibilul sa nu ma descarc pe copil!

    Legea e clara in toata Europa. legea asta insa nu are ‘instructiuni’ de punere in aplicare in Ro. In tarile nordice, din 1970 se poate pierde dreptul de parternitate. Care e rezultattul acestei aplicari drastice in tarile nordice? Am vazut statistici: procente mai mici de copii fugiti de acasa, procent mai mic de tineri cu droguri/alcool/fumat , infractionalitate mai mica. Si da, prefer sa lucrez si sa discut cu suedezi, finlandeze.

  31. @iosdevida . Spui ca ai primit palme si ca tu o cautai cu lumanarea cu copilul.
    Si ca nu ai ramas tarata.

    Mai citeste cand spui ca ti-ai pierdut nervii si ai dat in copil. Asta e o tara a altoielii din copilariei (sau mai grav, a amenintarilor primite).

  32. si sa expun altfel problema. Ca na, m-ai prins suparata de asta. Timp de 1 an un copil mi-a lovit fata. Acelasi copil, cand fiica mea ii spunea NU, copilul o lua de gat, o zgaltzaia, i-a dat in burta, a dat cu shutul in ea, etc. Au fost saptamani cand zilnic venea fata si imi spunea “mami, iar m-a lovit”. Am inteles repede ca copilul era lovit si tras de urechi de mama pt un NU spus. Si a mai departe el reactiona asa la NU: lovea ( ar fi prins-o de urechi pe fiica mea, dar cum ea are plete, nu i le gasea…)

    De cate ori va loviti copilul, ganditi-va ca va face copilul la fel, la alt copil, mai mic ca el. Si ca acela chiar nu are nicio vina. Sau ca din cauza de conflicte asemanatoare, minore, sunt copii din scoala romaneasca ce au ajuns cu splina rupta. Sper ca tatal copilului s-a dus la tatal batausului, sa ii rupa splina.

  33. Foarte bine pusă problema. Mă întreb mereu și poate îmi răspund prietenii tai – tot așa de profund afectați de violență sunt și cei care nu au fost bătuți?

    Cu toate ca am procedat uneori ca mama Ioana, speriată fiind sau cu nervii molesiti în momentul respectiv (și doar 70% de către năzdrăvan), am stat pe urma și m-am căit și am analizat. Și am ajuns la concluzia ca Nu. Chiar dacă e posibil sa fie “the Eau way” ca sa înțeleagă ca a ajuns la limita. .. Nu. Dacă mai aveam un singur mic semn de întrebare, s-a dus acum datorita ție și-ti Mulțumesc. Dacă n-ai copii, vei vedea ca uneori Îți vine să te urci pe pereți, dar oricum, tot Nu.
    Asta cu părinții care au fost bătuți și li se pare ok, e groaznica. Dar mai groaznic e ca sunt și unele care nu au fost batute și dau copiilor palme peste gura, peste față, peste mâini și apoi le pare rau… și mai sunt unii care au fost bătuți crunt, își urăsc părinții dar își bat copii susținut 10 minute, adică nu o palma-doua la fund. Eu nu pot înțelege. ..

    In alta ordine de idei. .. Nu atingeți copiii, super! Dar ii speriați? Ca vine Baubau, sau țiganii (scuze, neamțu-tiganu), sau mai știu eu cine? Ca e tot Nu.

    • Foarte bine punctat! Copiii nu avem voie sa i speriem Sa-i crestem speriati, ca vine bau bau, lupul sau mai stiu eu cine Cand eram mica aveam o vecina pe care o speriau parintii ca vine “marinarul” :))) Cand ii spuneai de marinar, se schimonisea la fata. Doamne fereste!! Orice temere a unui copil trebuie luata de pe umerii lui, nu alimentata si profitat de ea ca sa adoarma mai repede sau sa se imbrace cum vrei tu sau mai stiu eu ce. Din fericire, parintii au acum atata acces la informatie. Nu zic sa i crestem numai dupa cum spun cartile insa e bine sa citim si sa ne informam. Si eu abia imi tin in frau nervii de multe ori. Un copil te poate duce la nebunie de moment :)) Insa nu e varianta nici sa strigam la ei, nici sa le facem frica, sa -i “articulam” nici nu mai vb.
      EU, personal, o mai trimit la colt , sa stea acolo in picioare, pana se linisteste. Desi e greu de crezut ca coltul te poate linisti, el cumva, sparge tensiunea aia negativa.

  34. of, Doamne … stii cum recunosti o persoana abuzata (mai ales in copilarie)? Te prefaci ca-i dai una – cel abuzat are reflexul de aparare perfect : mana ridicata sa-si fereasca fata si capul … baiatul meu nici nu clipeste daca te prefaci ca-l lovesti, sunt foarte mandra ca ne-am tinut firea si am crescut un om echilibrat

  35. @Nike, fratele meu a facut pe el pana la 12 ani.
    Acum si eu si fratele meu nu mai mergem la parinti. Ne puteti considera copii fugiti de acasa.
    Cauza: cand am ajuns liberi, cand am simtit linistea si scaparea de sub tensiune/amenintari, nu am mai vrut sa ne intoarcem.

  36. @goya: ingrozitor.
    Dar mai sunt si care o iau firesc. Stau cu barba in piept, nici mana nu o ridica sa se apere. Astia sunt cei ce o iau sistematic, si fara drept de apel. Si spun calm: SI EU AM FOST LOVIT SI NU AM RAMAS CU TRAUME.

  37. @Ioana: chiar nu inteleg cum anume si in ce imprejurari un parinte “scapa” copilul de 3 ani si asta fuge drept in strada. Am crescut si eu un copil, in mijlocul unui oras mare, dar de cate ori s-a nimerit sa mergem pe trotuar, pe langa o artera puternic circulata, sau sa traversam strada, l-am tinut frate strans de mana si m-am asigurat ca nu are unde si cum sa evadeze. In plus, la 3 ani un copil cam pricepe cum sta treaba cu masinile. Nu am fost nevoita veci sa-i trag palme pt ca fugit de nebun printre masini. Copiii care reactioneaza asa o fac din anumite motive, stiu eu,poate vor sa primeasca atentie de la parinti, habar n-am. Dar o palma pe care i-o dai tu la fund astazi nu o sa-l convinga sa nu faca la fel peste o luna sau cand il apuca din nou. Asa ca, cel mai bine, asigura-te ca-l tii langa tine si gata. Si acasa, cand mai vorbiti si va mai jucati, fa-i un pic de educatie rutiera, sunt tot soiul de carticele care sa va ajute.
    Nu ca sa te ofensez, dar, sincer, eu si cainii mi i-am obisnuit sa nu fuga de nebuni printre masini fara sa-i iau la bataie, sunt convinsa ca un copil de 3 ani are capacitatea de a intelege de ce e periculos sa faca asa ceva.

    • Ela, sunt copii care pur si simplu nu vor sa stea de mana. Se simt ingraditi, cine stie ce e in capul lor. Poate sunt doar mai independenti. E greu de stiut ce este in cap’sorul lor, dc nu chiar imposibil. Am scris mai sus un comentariu pt ca aceeasi pb am avut o si eu, pt aproape 1 an de zile.Este epuizant. Dar se pot gasi solutii..
      Nu mai spun, cum nu locuim in Ro, ce probleme pot fi intr un aeroport, doua sau chiar trei (depinde de nr escalelor) in aceasi zi. Eu im cumparat un rucsacel, de ex, care se pune pe spate dar se leaga in fata si am tinut o practic in hamuri,, pt ca exista pericolul real sa o pierd cand calatoream doar eu cu ea. Acum s a mai cumintit sau poate ca incepe instictul de conservare sa si faca aparitia. Cand vede oameni multi, stie ca se poate pierde si imi da mana.

  38. simona, dezamagitor, baieteii nu mai sint ce-au fost… sincer, la promisiunea ta de palmute peste fund m-asteptam sa fie plin de comentarii “si io, si io”… cred ca tre’ o noua rubrica la batai in dialog despre cum sa-i desenezi lui gheorghe ca acum e vorba de tavaleala 🙂

  39. Eu am fost un copil fericit, n-am mancat bataie, era suficient pt mine sa vad ca parintii sau bunica-mea sunt dezamagiti de mine..de obicei deveneau mai distanti, iar oricum pana a doua zi le trecea 🙂 adevarul e ca nici nu prea faceam prostii..o singura data am plecat cu un vecin de la bunica-mea din cartier la plimbare si ne-am dus la blocul lui. El a adus 2 paturi si ne-am intins pe jos in fata blocului si stateam de vorba (aveam vreo 10 ani nu va imaginati altceva). Asta a durat vreo 2-3 ore, timp in care bunica-mea mobilizase toata scara sa ma caute (inclusiv in blocul turn de vis-a-vis care avea vreo 500 de garsoniere 😛 )..pana la urma m-a gasit si doar atat mi-a zis “tu copila ma bagi in mormant” A fost suficient ca sa-mi treaca cheful de aventuri.

  40. Fara sa am pretentia ca stiu ce e bine si ce e rau in domeniul asta, va impartasesc experientele mele personale.
    Tata m-a batut profesionist toata copilaria si adolescenta mea. Aproape zilnic (dar foarte rar in prezenta mamei) si de cele mai multe ori nu pentru ca as fi gresit cu ceva. Ma batea ca pierdea la table, ca o luat-o Steaua pe coaja de la Dinamo, ca venea cu nervi acasa si mai ales pentru ca bea zilnic. Mi-a dat o bataie strasnica in scop preventiv inaintea examenului de admitere la liceu, cu promisiunea ca daca nu intru, urmatoare bataie va fi aia finala. M-a invatat doua sentimente: frica si ura. Inca mai visez urat noaptea din cauza lui, desi sunt plecata de acasa si din pumnii lui de 15 ani si chiar daca nu l-am mai vazut sau schimbat vreo vorba cu el de vreo 6. Daca pot nota ceva pozitiv (in sensul de educativ) din aceasta experienta este faptul ca am invatat sa nu accept si sa nu tolerez sub niciun pretext vreo forma de violenta din partea unui barbat. Si nici consumul de alcool.
    Din aceasta perspectiva gandesc ca e inacceptabil sa lovesti un copil.

    Pe de alta parte, am si niste experiente cu mama. Comportamentul meu isteric , incapatanat si neobrazat (adica tavalitul pe jos cu urlete si spume la gura in secunda si in locul in care mi-a fost refuzat, cu maxim de gingasie parinteasca, vreun moft) a fost vindecat miraculos de cateva lovituri la fund cu umbreluta mea cu pitici. Aveam 4 ani.
    Tot pe la varsta aceea eram fascinata de foc si de aragaz. Pana nu mi-a pus mama degetul mic pe plita incinsa nu am priceput ca nu e voie sa ma joc cu focul.
    Pe la 5-6 ani am invatat sa injur birjareste de la niste coechipieri de miuta mai tuciurii. Mama m-a certat si mi-a explicat ca nu e frumos sa vorbesc asa, dupa care m-a pedepsit pentru ca faceam mai abitir pe dos. Asadar, m-am apucat sa injur de fata cu musafirii, pentru ca stiam ca mama evita sa ma certe sau pedepseasca in public. Pana in ziua in care m-a trosnit peste gura. Avea lacrimi in ochi si palma aia nu m-a durut cat rusinea pe care am simtit-o ca am facut-o de ras.
    Si mai tin minte ca i-a dat niste palme la fund fratelui meu pentru traversat prin loc nepermis, in fuga, prin fata unui autobuz, dupa ce ii explicase si aratase de o suta de ori cum se traverseaza.

    Asa ca nu stiu ce sa spun. De mama nu mi-a fost niciodata frica. O respect si la varsta pe care o am inca ma incearca un sentiment de rusine coplesitor cand fac sau spun vreo tampenie si ma dojeneste. Cu tot altoitul cu umbreluta, basica de la deget si palma peste gura…

  41. Eu am 2 copii de 6 si 8 ani. Din principiu nu i-am batut. O singura data i-am certat rau si… i-am atins din cauza ca nu m-am putut controla. Aveau cam 4 si 6 ani atunci. Mi-a parut rau dupa aceea si mi-am cerut scuze lor. Le-am spus ca nu o sa-i mai lovesc niciodata si ca ii rog pe ei sa nu ma mai puna in situatia urata de a-i certa in felul astat. Poate nu va vine sa credeti dar am 2 copii ascultatori si care nu as avea motiv sa-i bat. Cateodata ii mai cert verbal doar si le impun sanctiuni daca se incapataneaza – desii foarte rar se ivesc astfel de ocazii. Problema la copii in generel e ca vor sa fie bagati in seama si vor sa fie tratati ca egali cu parintii. Copiii trebuie tratati precum adultii si facuti sa creda ca se discuta cu ei asa cum discutam adultii intre noi. Acest lucru se realizeaza prin onestitate fata de cei mici. Nu stiu cum am procedat dar mi-a iesit. Sunt un parinte fericit.

  42. arakelian
    imi pare rau ca ai trecut prin astfel de experiente
    eu continui sa iti spun senina ca luam cate o palma la fund de la mama si nu ma afecta in mod special dar nici nu corecta nimic (nu sustin ca a fost bine ci doar ca nu mi se pare sa fi avut vreun efect)
    nu cred ca exista o legatura directa in faptul ca l-am atins si eu , de cateva ori la fund pe copilul meu, dar faptul ca am mentionat asta dovedeste ca nu sunt deloc mandra si ca undeva a ramas un regret (poate e putin exagerat avand in vedere incidentele izolate)
    si sora mea a luat aceleasi palme si ea nu si-a atins vreodata copilul dupa cum stiu si oameni care nu au fost loviti niciodata dar ei o fac cu copii lor
    in fine, in privinta agresivitatii intre copii este foarte complicat; am trecut prin asta si i-am spus mereu sa nu loveasca si el ; ei bine, cat a fpst mai mic si sub controlul adultilor cat de cat a mers; pana a crescut si a venit in mod repetet lovit acasa (inclusiv lovit de catre mai multi copii coalizati impotriva unuia doar pentru ca era curat imbracat si vorbea politicos) ; si el mi-a spus ca nu i-a lovit ca nu meritau, ca e rau si urat; dar sa nu se apere cum e? atunci am inceput sa ii spun : niciodata sa nu lovesti primul, intotdeauna sa incerci sa vorbesti cu celalalt dar TREBUIE SA TE APERI . Cum sa il inveti ca trebuie sa se apere de bataie? fuga nu e intotdeauna o solutie…

  43. as vrea sa adaug ca nu trebuie sa uitam ca exista forme grave de abuz asupra unui copil ; si care nu au legatura cu agresiunea fizica (de la speriatul cu Bau Bau – cum punea cineva mai devreme- pana la ” nu esti bun de nimic” , si lista e mult prea lunga..
    deseori pot fi chiar cu mult mai grave decat agresiunea fizica (daca definim asa inclusiv palma la fund)

  44. Dacă plecăm de la premisa că evoluţionismul nu greşeşte, atunci înseamnă că sîntem nişte mamifere la fel ca celelalte, doar că oleacă mai sus pe scara lui Darwin.

    Or, dacă este aşa, atunci vom constata că mamiferele – în mod interesant, cele sociale cu precădere – aplică pedepse corporale moderate puilor lor.

    Deci, despre ce vorbim? 😈

  45. Nu aprob violenta in nici o forma, in special cea indreptata impotriva unor fiinte care nu se pot apara. Replici precum “Eu te fac, eu te omor.”, “Te bat pana ma satur.”, “Vrei sa iti dau eu motive sa plangi?” nu au ce cauta in repertoriul unui om care pretinde ca este un parinte grijuliu, iubitor, matur si stabil psihic. Este trist ca astfel de oameni se afla in pozitia privilegiata de a modela, slefui un viitor om.

  46. Si eu am lovit copii,adult fiind,pentru ca mi se terminase rabdarea si nu m-am mai putut stapani. Da,copiii au capacitatea de a face exact inversul a ceea ce le ceri,cu buna stiinta, chiar daca ii rogi de o mie de ori si le demonstrezi practic ca lucrul pe care il ceri e bun(poate ca pentru a-ti castiga atentia,poate pentru a-ti testa rabdarea,nu stiu) si-atunci recurgi la solutia palmii la fund ca sa rezolvi problema. Unii copii sunt uimiti de acest tratament si te fac sa-ti para rau imediat,pe altii chiar reusesti sa-i faci atenti asa. Limbajul bataii nu e niciodata bun,dar se poate intampla,ca om imperfect ,sa-ti pierzi pur si simplu cumpatul si sa-l zgaltai(sau s-i tragi o palma la fund-e echivalent,mi se pare) putin,si cred ca e scuzabil daca e episod rarisim.
    Bineinteles,si eu am fost un copil abuzat cu bataia si pot sa spun din experienta ca efectul pe care-l obtii atunci cand lovesti un copil ca metoda de educatie e ca-l faci sa se simta umilit,sa vrea sa plece cat mai repede si cat mai departe de acasa,il faci sa aiba o relatie ciudata cu sine si cu ceilalti.
    Diferenta dintre palma la fund si bataie mi se pare asta:prima poate fi doar solutia extrema la care ajungi cand esti exasperat si nu poti sa izolezi copilul sau pe tine,a doua e premeditata.

  47. Raspunsul nu e asa complicat.Cand esti copil,eu stiu,pana pe la 12,14 ani,esti mai gol in capusor,adica nu realizezi ce e bine si ce e rau in situatii noi si diverse.Sa incerci sa explici copilului de ce a gresit poate fi la fel de complicat cum ai incerca sa explici unei furnici de ce ai calcat pe casa ei….O palma la fundulet nu are in nici un caz urmari grave cand esti copil,uiti imediat.In schimb in acest fel poti sa il indrumi corect si pe intelesul lui.

  48. o analiza detaliata a felului in care au fost si sunt tratati copii:

    http://www.psychohistory.com/htm/05_history.html

  49. Nu am timp nici timp nici chef sa citesc toate comentariile de aici insa am citit destule iar eu va zic in felul urmator: credeti ce vreti dar daca v-a veni vre-o unul/una dintre voi la mine ca i se pare ca imi bruschez copilul ori ca nu stiu ce i se pare in acest sens il/o bat pana se caca pe el/ea. Punctul meu de vedere e: bataia e rupta din rai atat pentru copiii mici cat si pentru cei mari. Am trei fete si nu o data m-am vazut nevoit sa le corectez cu o urecheala ori palma peste maini. Iar la munca pana cand am sa ma straduiesc sa-i explic prostului ca nu-s pe post de sluga ci de angajat si ca trebuie sa lucram impreuna? Nu! Incerci o data, de doua ori, chiar si de trei ori, iar daca nici a treia oara nu ajungem la un consens atunci il dau cu curu de pamant o data(nu dureaza mult) si, din experienta, va spun ca prostul se lumineaza. Da, asa e: si pe mine m-au mai batut parintii cate-o data dar nu-i urasc pentru asta si nici nu cred ca am resentimente fata de acest lucru. Mi-i amintesc explicandu-mi, rugandu-ma, vorbindu-mi frumos iar eu tot ca mine faceam. Drac. Dar unele lucruri, de teama sa nu iau bataie caci stiam ca doare, nu le-am facut si e bine ca nu le-am facut. Iar astazi, la varsta de 29 de ani nu am sechele atata timp cat inteleg ca parintii mi-au vrut doar binele si desi au incercat in fel si chip sa ma invete cum e bine eu ceream, prin felul meu neascultator si mai destept decat oricine, sa fiu fortat(pentru ca ei nu puteau sa ma lase in legea propriei mele vointe proaste). Concluzia: daca vreti sa fiti mai intelepti decat animalele care-si bat copiii, fiti, dar la voi acasa. Ca daca vine unu’/una la mine sa ma traga de maneca si sa ma invete cum sa-mi educ proprii mei copii, ii rup picioarele.

    • Adrian, esti singurul care crezi ca nu ai sechele de pe urma batailor de la parintii tai. Comportamentul agresiv, si de acasa si de la job, de unde crezi ca ti se trage?

      PS. La iubire se raspunde cu iubire. La agresivitate , cu agresivitate. Poate e prea complicat pt tine. Imi pare rau pt copiii tai.

  50. @Adrian: ar trebui să vină statul să te învețe să ți-i educi, pentru că e ILEGAL ce faci, dar nu va veni, stai liniștit, îi vei putea abuza în continuare. mare grijă însă cu bătaia la serviciu, pentru aia chiar s-ar putea să faci pârnaie. altfel, poate nu ți-ar strica o vizită la doctor, pari să stai rău cu nervii.

  51. Cristiana Constantinescu

    Ai dreptate. Dar de ce ții să scrii posturi despre copii, când nu știi cât de greu e să fii părinte? Eu îți doresc să aflii cât mai curând. E al naibii de greu să fii mamă. Nu mai judeca așa de ușor. Am urmărit multe texte de-ale tale despre educarea copiilor și nu am fost de acord mereu. Fiecare face ce crede că e mai bine pentru copil. Fiecare face ce crede că e mai bine, în general. Mai ales când ți-ai luat-o de la ai tăi, când ai avut cancer și ai făcut tratamente prin spitale de stat. E ușor să-ți dai cu presupusu’ când nu știi în ce hal (de epuizare, oboseală, stres, grijă, preocupare) poate să te aducă un copil pe care ți l-ai dorit câțiva ani, l-ai așteptat, a venit, e perfect, te împlinește, dar… este, totuși, un copil normal, cu bune și cu rele și cu bune. Nu, “una la funduleț” nu e acceptabilă, sub nicio formă. Dar nu văd rostul în a-i judeca pe alții gratuit, nu pricep cum e să dai cu presupusu’ când, de, fapt, nu știi despre ce este vorba și, mai ales, nu-i înțeleg pe aceia care dau sfaturi părinților – fără să fi trecut prin această experiență. Până nu ai copil, ți se pare incredibil să se tăvălească pe jos în public sau să bată alți copii: “copilul meu nu o să facă niciodată asta”! Am spus și eu așa, însă experiența de a fi mamă mi-a demonstrat că lucrurile stau, de fapt, cu totul altfel, atunci când ai copil. E atât de ușor să-i judeci pe alții.

  52. In toata experienta mea de viata de 40 de ani privind viata a zeci de persoane care si-au abuzat copii in copilarie am constatat totusi si un lucru imbucurator… si anume la batranete peste 90% dintre parintii care si-au abuzat copii au murit singuri si uitati de copii, care nu aveau de ce sa fie recunoscatori unor brute fara suflet, si in felul acesta la batranete au aflat si ei cum este sa fi umilit si batjocorit de altii care te trateaza ca pe un animal… sigur ca este o pedeapsa mult prea mica pentru nemernici astia cum a fost si tatal meu… dar decat nimic… e bine si atat !

  53. Frica este in fiecare dintre noi. Este folosita in religie pentru a tine in frau masele. Acelasi principiu se aplica si aici… oamenii pentru ca nu se pot impune apeleaza la forta. Dar in marea majoritate a cazurilor acest lucru este din cauza inteligentei reduse sau a abuzurile avute in copilarie a acelui parinte ( ce vezi aia faci ). Cred ca este timpul sa se schimbe acesta mentalitate si asta tine de fiecare dintre noi. Pe de alta parte nu este bine nici cum s-a ajuns in America, unde copilul daca nu primeste bomboane suna la protectia copiilor si il paraste pe parinte. Sa cauti asta… sunt niste lucruri absurde.

  54. Catalina Dumitru

    Sunt mama si cand eram copil am primit cate-o palma la fund cand saream calul. Consider ca este f sanatos pentru educatia copilului sa-i atragi atentia cand depaseste masura (de multe ori explicatiile nu merg ptr ca pur si simplu nu vrea sa te auda orice ai face si oricat de bland, calm si linistit i-ai explica). Nu este acelasi lucru o palma intre adulti cu o atingere la fund la copii pentru ca cei din urma trebuie educati pe cand adultii se presupune ca au fost deja educati. In caz contrar eu una nu fac parte dintre cei care ar fi oripilati daca si adultii neobrazati si mitocani ar primi din cand in cand o corectie fizica. Si da, stiu ce inseamna abuz fizic, si da, stiu ce inseamna traume emotionale. Cu toate acestea daca bebele meu cand va fi mare va sari calul va primi o palma la fund. Nu pentru ca sunt mai mare decat el ci pentru ca este responsabilitatea mea sa-l educ. Bineinteles, corectia fizica se va aplica numai dupa epuizarea orcaror alte mijloace de a-l face sa inteleaga ce se doreste de la el. Si nu, nu ma intereseaza cum ma judeca adeptii attachment parenting-ului. Sunt satula pana peste cap de plozii razgaiati si prost crescuti pe care-i vad in jur in ultima vreme din ce in ce mai des si mai multi asa ca nu am de gand sa-l las si pe al meu sa devina unul dintre ei.

  55. Catalina Dumitru

    Nu sunt de acord cu aberatiile astea de genul “cei care au fost batuti in copilarie fac acelasi lucru pentru ca altceva nu stiu ce sa faca”. Atunci cand vezi ca o metoda da rezultate bune nu vad de ce sa nu o aplici la randul tau. Imi iubesc parintii si am grija de ei acum cand au nevoie de mine, cei care afirma ca parintii care si-au atins copiii la fund (caci nu vorbim despre bataie da?) sunt abandonati de copii exagereaza.

    • Catalina Dumitru, nu este vorba ca adultii care au fost batuti de parint isi bat copiii, la randul lor, pt ca altceva nu stiu ce sa faca. Ci, mai grav, pt ca asa s au construit emotional. Pt ca un copil batut este ciung sufleteste. Nu ma refer aici de “palmutele ” la fund. Insa ca principiu…nu ai cum sa asociezi corectia fizica (de nici un fel) cu educatia.

  56. Pe mine m-a altoit maică-mea cu diverse – palma, de cele mai multe ori, tras de păr, de urechi, zgâriat (nu intenţionat, dar manichiura de cucoană, deh, la o palmă… două… nouă, până se răcorea, lăsau şi urme de-astea), ocazional un băţ, tot ocazional, vedeta – o curea groasă de piele. Groasă, frate, nu jucărie, şi lată. Încă am imaginea mea în amintire cum mă chirceam într-un colţ şi încercam să mă apăr. Dădea doar la coapse, am şi amintirea vânătăilor. Acum ce să zic, n-a dat de multe ori cu scula aia, nici foarte frecvent, dar suficient, cum se vede, să nu uit nici după… staţi să calculez, aşa, 26 de ani. Atât a trecut, aveam 8 ani atunci. Vina mea era că întârziasem vreo 10 minute peste ceea ce-ar fi fost intervalul în care trebuia să apar acasă de la şcoală.
    Pe urmă, o folosea ca instrument motivaţional (vorbă să fie) – gen pus plodul (yours truly) la masă să lucreze la matematică (materie pe care o detestam) şi, agăţată de clanţa uşii, cureaua. S-o văd, să nu cumva să uit de ea şi de ce mi s-ar întâmpla dacă nu “fac la matematică” aşa cum mi se pretindea.
    Ce ziceţi, cam ce se petrecea în capul meu în momentele alea? Cam cum îmi venea să plâng de frică?
    (Întrebările sunt pentru cei care “au fost şi ei bătuţi şi iote ce bine au ajuns…”)
    Copii, nu am. Nici n-o să am (din motive medicale, evident independente de curea). Dar vă jur, dac-aş fi avut, de câte ori mi-ar fi venit să le dau “una la funduleţ”, m-aş fi văzut pe mine, terorizată. Aşa ceva n-ar fi trăit copilul meu niciodată, dacă ar fi existat.

  57. M-am straduit sa citesc toate comentariile, subiectul fiind in ton cu ce ma preocupa de la un timp incoace.
    Mi se face rau cand vad cata lume nu doar sustine ca o palma din cand in cand face minuni ci chiar crede, in adancul fiintei, ca asta e calea de urmat atunci cand educi un copil.
    Mi se confirma inca o data ca agresivitatea ne e in sange si nu ne putem desprinde de ea si cautam orice mijloc de a ne justifica pornirile violente. Ne punem ochelari de cal si refuzam sa vedem mai mult decat ne-am impus sa credem, pentru ca asta ne-ar zdruncina temelia pe care ne-am construit viata, modurile in care am justificat agresiunile altora asupra noastra si felul in care ducem mai departe practici violente.
    Sunt de acord: a fi parinte e un lucru greu si ne pune la incercare multe limite. Spun asta din perspectiva unui parinte cu un copil nu tocmai usor de crescut. Copiii sunt buni si frumosi si cei mai cei cat timp ne asculta si se poarta cum ne place noua sa-i vedem purtandu-se. In momentul in care au iesit din limitele suportabile noua si atenteaza la linistea noastra gata, ni se prabuseste tot universul, nu mai stim sa-i iubim, nu mai stim sa-i intelegem, cedam si ne infuriem si urlam si lovim.
    Greseala cea mare nu e, insa, asta. Greseala cea mare e ca pentru comportamentul asta al nostru dam vina pe copilul la care am urlat si pe care l-am lovit.
    Nu, el n-are nici o vina, in afara poate de aceea de a fi un copil, cu propriile lui nevoi si frustrari. Vina sta in noi. Sunt limite ale noastre pe care nu reusim sa le depasim, sunt reminiscente ale modului in care am fost noi crescuti. E copilul ala abuzat in copilarie care iese acum la iveala si-si varsa frustrarea asupra altui copil. Si facem copiilor nostri ce ni s-a facut noua cand eram copii. pentru ca nu stim altfel, pentru ca ne ingrozeste faptul ca un copil poate face o criza de nervi, pentru ca am fost invatati ca un copil nu are voie sa faca o criza de nervi.
    Numai noi, adultii, avem voie sa facem crize de nervi.
    Iar cand copilul nostru face o criza in mijlocul orasului nu ne gandim decat ca ne e rusine de adultii din jur. Nu ne duce mintea sa ne gandim ca poate copilul chiar are o problema pe care nu stie sa o exprime altfel. Nu ne trece prin gand ca poate tiparul crizei l-a preluat de la noi: nu-mi place ceva, deci hai sa urlu si sa lovesc, poate obtin ce vreau. Nu, ne preocupa doar propria noastra persoana si facem o criza mai mare ca a lui si-l punem la punct.
    Iar apoi ne miram ca lumea a ajuns unde a ajuns, ca violenta e la putere, ca agresivitatea e in crestere.
    Si luptam contra vocilor care spun ca nu e normal asa, ca nu e normal sa lovesti un om (copilul fiind si el tot om, chiar daca mai mic) pentru ca ne e foarte greu sa recunoastem ca, poate, modul nostru de a ne comporta nu e chiar cel mai bun.

  58. Si eu mi-am luat bataie de la mama, da asa simbolic… si nu ma afecta de loc faceam tot dupa mine. Daca tipa plangeam si ma supuneam, ca ea e soprana si a cantat in cor o vreme buna… si mai si fumeaza…
    Si o iubesc mereu, nu am fost niciodata suparata pe ea.
    In fie-miu nu dau ca a incercat taica-su si si-a primit-o inapoi de la al mic – uite asa am ajuns sa il am de sef la 1 an jumate.

  59. Si eu am fost altoita din belsug in copilariei, atât de rau încât si acum dacă vad un cuțit îndreptat spre mine din motive banale ma apuca o criza de panica in toată regula, cu plansete mai ceva ca un copil iar cand dorm soțul meu nu poate sa se apropie de mine sa ma sărute sau sa ma țină in brate pt. ca ma sperii terbil, uneori ma auca si plansul. Sincer va zic cel mai fericit moment al meu a fost cand am reușit sa plec de acasă, sa scap de mama, tata nu ma lovit niciodată, nu o urăsc dar nici nu o iubesc si nici nu o simt aproape de sufletul meu.

    Nu am copii insa in ultimul timp oriunde ma duc vad din ce in ce mai multi “plozi” , niște mici mostruleti needucați, care urla, tipa, se tavalesc pe jos. Sincer încerc sa ii evit pt nu vreau sa îmi stric ziua, din cauza lor si din cauza părinților pe care ii auzi “lăsa dom’le, nu ii zic nimic sa nu.i îngrădească personalitatea”, ce sa înțeleg din asta?
    Vorbea cineva mai sus de modelul suedez pt educarea copilor, il rog sa citească aici sa observe k nu e atât de minunat: http://ro.stiri.yahoo.com/educaţia-parentală-centrată-pe-libertatea-copilului-poate-naşte-„monştri”-105606261.html

    In fine eu cand o sa am un copil o sa încerc sa caut un echilibru, o cale de mijloc, nu o sa îmi lovesc copilul pentru ca stiu ce ura se naște din asta, insa nici nu o sa vreau sa cresc un mic sălbatic needucat. 🙄

  60. Una din Bucuresti

    Am citit pe undeva ca sufletele copiilor isi aleg parintii, in momentul conceptiei; budistii parca sustin ca sufletul intra in embrion la vreo 40 de zile dupa conceptie; corectati-ma, care va pricepeti, ca nu stiu sigur 🙄 . Eniuei, ceva legat de karma, in sensul ca trebuie sa se nasca in familia respectiva pt a invata niste lectii care nu au fost asimilate in vietile anterioare. Ma rog, si parintii or avea de invatat, sper, mai ales cei rai. Asta nu inseamna ca trebuie ignorat abuzul, dar citeodata mai am nevoie si de cite o explicatie metafizica, ca prea se chinuie multi in lumea asta, si e asa de mii de ani, mare lucru nu s-a schimbat. Se moare de foame in draci, boli crunte, tragedii, abuzul e in floare…ne-om invirti intr-un cerc karmic vicios? Sau am evoluat un pic spiritual, prin simplul fapt ca discutam si incercam sa fim mai buni printr-un efort constient? Ha? Ia ziceti, ca nu mai am chef sa ma reincarnez, vreau sa ma realizez spiritual, ca cine stie pe unde ma re-nasc data viitoare, ca prea mi-a fost bine in copilaria asta :mrgreen:
    Copiii nu mi-i bat, dar mai tip la ele citeodata si ma simt tare vinovata… 🙁

  61. Salut! Chiar eu sunt unii din cei care spun ca am mai fost altoita din cand in cand! Si am fost un copil extrem de cuminte si de intelegator dar cand eram mica mai ales dupa ce s-a nascut sora mes o luam pur si simplu razna. Il mai faci atent pe copil cu asta pt ca el nu are aceeasi capacitate de intelegere ca un adult. Mama mereu isi racea gura cu mine si trecea prjn enspe mii de explicatii si metode pana sa ajunga la faza “monstruoasa” de a-mi trage una peste fund. Ii apreciez pe ai mei pentru rabdarea pe care au avut-o cu mine si tin sa precizez ca nu au lasat frustrarile sa ii afecteze in ceea ce priveste compoetamentul vis a vis de mine! Daca este sa discutam despre cum facem educatie la copii haideti sa abordam si cealalta varianta de “lasa-l sa isi contureze personalitatea” si ajungem la monstruletii de prin magazine care urla si se dau cu fundul de pamant! Dc sa nu facem asta si cu adultii nu? Dc sa nu ma lase sefu sau colegu de birou sa urlu ca o descreierata ? Exact pt ca noi ca adulti deja se presupune ca avem alta capacitate de intelegere. Asa ca se intampla cateodata cu toata rabdarea sa nu ajungi sa iti potolesti copilul si il atentionezi. Si acum sa-mi sara lumea in cap!
    P.s sotul meu nu a fost altoit niciodata…si nu este minunat acum! Dar nu intru in detalii….doar ca sa stiti ca stiu ambele versiuni.

  62. Ideea asta cu explicatia metafizica e interesanta. Dar cum putem sti cu 2 secunde inainte sa-i ardem o palma ca tocmai asta n-ar trebui sa se intample? 😈

  63. Si eu am scris un articol despre bătaie acum câteva zile….e incredibil ca mai sunt oameni precum @Adrian care cred ca educatia se face cu pumnul…oare cum s-ar simți dacă același tratament i s-ar apleca lui?
    Dar din păcate oameni incult ivirea editata mereu…peste tot!

  64. Eu cred ca multi din cei cu pareri nuantate despre violenta asupra copiilor, de genul celor enumerate, nu considera nici inadmisibila “violența domestică și i-ați trimite imediat la închisoare pe cei care își abuzează fizic și emoțional partenerele (sau partenerii, mă rog)?” si nici nu sunt genul: “pentru nimic în lume, pro violență, considerați că NIMIC nu o poate justifica”

    deci daca-i luati asa poate nu merge … dar asa ar merita sa-i ridice politistul de perciuni 🙂

  65. eu am impresia ca odata ajunsi maturi, cei care au avut parinti autoritari simt nevoia sa faca si ei pe seful cu cineva. si cum nu detin emcanismele impuneri altele decat cu pumnul,uzeaza de ast ain fata nevestei ,a copilului.

    faza in lidl acum 2 sapt: vine un tiganus de 4-5 anis acerseasca. ii spun ca nu am.copilul pleaca. era o vreme infioratoare. sunt tentata sa sun la 112 sa il ia la un centrul de plasament.
    si din engura serii apare vita, monstrul, paznicul de la lidl, al mai destept. cum s eapropie de coipil ii trage un sut in fundulet de il zboara efectiv. urlu la paznic, chem seful de tura. nimeni, nimeni nu a reactionat,pe motiv ca e tigan.
    afectuos, paznicul a luat un maidanez sa il apere de fiara de copil…………

    mai nene, am un copil kinetik. ca idee, daca ies pe strada trebuie sa fiu super super atenta ca nu merge, ci decoleaza.
    n-am covoare, n-am nimic pe epreti,ca oricum i-a pictat pe toti.
    si culmea, nu l-am lovit niciodata in 3 ani si jumatate,dar daca eu ii spun nu mai vorbesc cu tine, nu cred ca exista pedeapsa mai dura pt el.pur si simplu spune imediat:iarta-ma, mami, nu mai fac.

    ce Dumnezeu, suntem atat de limitati ca parinti?
    as fi vrut ca unul dintre cei care s elauda cu batatia(Adrian cat mi-as dori unul care sa te faca sa faci ep tine de frica) sa asistati la o sedinta de recuperare a unui copil abuzat,care ,din senin,sare la tine sa te stranga de gat uraland: nu ma lovi tati.
    ati trecut prin asta?

    nu sunt de acord cu parentingul neconditionat al lui Kohn. mi s epar eo prostie.
    mai urlu si eu la copil,ca asta sunt ,dar promit sa nu mai fac. d emulte ori sunt cu nervii la pamant,insa nici moarta nu as da in el.
    noi construim o relatie care trebuie sa dureze o viata. acum, in copilarie punem fundatia.e f importanta.
    cunosc copii care stiu c aparintii sunt cei mai faini oameni,prieteni,dar si respectati si vin si le spun toat etampeniile facute,ca sa fie ajutati.
    cunosc copii care inca se tem de parinti.
    cunosc copii care si-au lovit parinti.

    nu fac pe desteapta.am una bucata nepot.d ela 12 la 16 ani am crezut ca mor:de la 9.50 la 7, de la primul pe capitala la mate la corigent la mate……………..sor-mea, mama singura.
    de la o bere cu baietii la sunat politia si nespe mii de absente la scoala.o iei razna.
    ce am facut?
    sor-mea a schimbat nr cu toti prietenii, i-a primit pe toti in casa si toti parintii copiilor din gasca au facut la fel pe principiul:dezastru sa faca,dar macar stiu unde sunt.
    cine nu stie nebunelile adolescentei, nu intelege.
    am stat, am ascultat, m-am rugat, am ajutat, am meditat……………..am vb, i-am fost prietena………..si acum, de un an aproape e cel mai cuminte si misto copil.si discutam deschis despre orice.

    eu toata viata am fost o farama d eom.cum Dumnezeu nu priecepeti cat de multa frica are un copil in fata unei chestii de 10 ori mai mare,care, in loc sa il ajute,il loveasca?
    altfel spus, iubirea e pt el un loc sigur, ii da siguranta:faptul ca mami si tati ma iubesc=siguranta, liniste,univers armonios.o palma darama universul lui fie si pret de cateva ore, iar la reconstructie niste caramizi nu vor mai fi la locul lor…………………..

  66. @arakelian : probabil suporti bataia fara nici un gest daca vine de la cineva care are “abonament” la asta, cand face asta altcineva si te ia prin surprindere nu cred ca nu ai gestul de aparare … zici ca nu ai ramas cu traume? nu cred asta 🙁

    @Cristiana Constantinescu : uite eu am crescut un copil foarte energic (baiat, deh) si de nenumarate ori mi-a venit sa ma urc pe pereti de nervi, dar nu am facut-o ; dar sa nu intelegi ca este un rasfatat – este intradevar o arta sa-ti gasesti cuvintele potrivite care sa nu jigneasca ci doar sa indrepte

    @ simona : incredibil cum batausii de copii simt nevoia sa dea lectii despre binefacerile bataii

  67. Exact, una e o plamuta la fund si alta e sa iti bati copilul. Mai toti care comenteaza pe aici vad ca fac parte din a doua categoria si e clar ca toti au ramas cu diverse traume dar chiar nu e cazul sa extrapolati voi pentru toti ceilalti.
    Multi din copiii de azi sunt crescuti in extrema cealalta – probabil de parintii aia traumatizati – si asa ajungi sa iti fie rusine sa mai mergi in concedii prin locuri cu alti romani.

    Singura palma de care imi aduc aminte copil fiind de la taica-meu e cand i-am repetat o prostie auzita pe afara si ce imi aduc aminte nu este vreo senzatie de durere sau altceva ci una de uimire si apoi procesul logic care s-a desfasurat in mintea mea ulterior, finalizat cu o concluzie foarte sanatoasa: sa ma gandesc de doua ori inainte sa mai repet toate tampeniile pe care le aud pe afara. Aveam cred vreo patru ani.

    Apoi, tot attachment parentingul asta suna foarte bine pentru stay home moms, multe la primul copil si unicul copil, din care fac un scop in viata. Am vreo doua exemple prin jur de mame din astea atat de preocupate de orice rahatel – literalmente – se intampla copilului lor si traind cu iluzia ca orice gest fac ele o sa afecteze iremediabil sufletelul.

    Eu am avut norocul sa am doua dintr-o data, va spun eu ca asta te ajuta sa te concentrezi pe ce e esential. Obligat trebuie sa ii lasi mult mai indepenti, trebuie sa fii sigur ca impui niste limite si reguli pentru ca nu ai cum sa te imparti dupa doi in acelasi timp, si asa realizezi ca nu sunt nici copiii astia asa de fragili. De nevoie le-am invatat sa urce scarile de la 1 an si 6 luni, tinandu-se de balustrada, si in aproape un an nu au cazut sau lovit nici macar o singura data.
    Cand nu ma inteleg cu ele sa se imbrace le deschid geamul si le las in fundul gol pana li se face frig si cer singure sa se imbrace. Cand fac ca toti dracii le iau de aripa si le pun la colt si le las sa urle si sa se dea cu capul de pereti pana se calmeaza – ghici ce, dupa vreo trei episoade din aste, din care unul a durat o ora, au invatat ca e naspa la colt si cand li se ofera ca alternativa decid ca e mai bine sa se conformeze. De batut se bat singure cu ce apuca, se incaiera din orice si sunt mereu pline de zgarieturi si vanatai. Dar cand plange una cealalta o ia in brate si o pupa.
    Eu nu le-am atins inca, maica-sa le-a mai dat una la fund de vreo doua ori, de simtit oricum nu simt nimic prin pampers dar le ajuta sa realizeze ca intrec masura. Si acum stiu ca daca nu sunt cuminti isi iau bataie la fund si simpla mentiune le face brusc mult mai cooperante.
    Un copil mic nu are foarte mult discernamant, nu intelege notiunea de pericol si se bazeaza pe parinte sa ii impuna limitele in care sa opereze. Parerea mea e ca parintii care nu impun aceste limite gresesc foarte mult si pe termen lung o sa creasca niste neadaptati pentru ca viata nu este nici roz nici plina de puf.
    Fiecare isi creste pana la urma copilul cum vrea si asta mi se pare un drept fundamental al parintelui.

  68. @nike, esti un suflet de om de pus pe rana.
    Ador cum scrii, cum povestesti.

  69. total de acord cu cvm. bataia e ca bomba atomica…o folosesti o data, dupa care stie toata lumea ca e nociva, dar exista si poate fi folosita .
    eu nu am copii, dar vazand ca fratele meu din prea multa vorba buna si rugaminti i-a “dus” pe unul in clasa a unprezecea la a sta 12-14 ore la computer iar pe celalalt la faptul ca in clasa a saptea pe la ora doua noaptea ratacea pe strada cu prietenii. de rezultatele scolare ce sa mai spun, ca erau zero pe bune.
    asa ca dupa o discutie cu tot familionul,parinti,bunici,frati ,copii…le-am spus ca ei se vor ocupa de cazare si mancare si restul eu. i-am dus la testari sa vedem de la ce plecam. cel mare 0.85 la mate, la fizica nici nu ne-am mai obosit era inclus in multimea vida, romana 5. cel mic statea mai binisor, 7 . mentionez ca ma mai ocupasem anterior de ei, vreo 3-4 luni cat fusesera plecati parintii lor afara si ramasesera la bunici. in fiecare seara cand veneam de la munca aduceam masina la ai mei in garaj si 10- 15 minute intram si discutam de ce facusera, de lectii si daca totul era ok le dadeam cheia de la masina si acolo gaseau dulciuri,fructe sucuri. de cateva ori le-am spus ca aveau in masina la fel ca si in celelalte dati dar nu meritau si desi mi-era mila de lacrimile din ochii lor m-am blindat pe dinauntru si am rezistat. intr-o singura zi am apelat la coada de matura, cand cel mic, care avea vreo 7-8 ani a suparat-o pe mama mea rau si cand am venit eu seara incepuse si la mine cu tipete ,cu amenintari ca fuge de acasa si ca ce o sa-i fac…asa ca doua bete zravene din alea la fund au reusit sa-l domoleasca si sa stie ca nu se joaca cu mine decat pana la un punct. in patru luni ajunsesera brici dar cand au revenit parntii m-am dat la o parte. si asa pana acu un an si jumatate cand i-am luat iar in “parohie”… cu discutii in fiecare zi, cu analize, cu explicatii, cu meditatii, cu discutii saptamanale cu profesorii si dirigintii, cu discutii cu colegii lor cu care sunt prieten si acum pe facebook, am reusit sa-i “duc” pe cel mare la automatica si pe cel mic la mate-info la prima clasa unde e cel mai bun dintre baieti acum. la asta se adauga lectiile de viata, de comunicare si incerc sa-i invat sa fie curiosi, sa-si doreasca ceva si sa stie sa se bucure de viata. asta vara cel mic care e mai independent si mai iute, la un meci de tenis de masa facea figuri( intrase cu notemari la liceu,fumuri) cu toate ca eu ii explicam ca nu face bine. dupa o saptamana de explicatii zadarnice din partea mea si incapatanare din partea lui i-am golit o sticla cu bere in cap…ca sa se racoreasca. a doua zi a fost mielusel si dupa doua saptamani ii batea pe fratii mei constant. si acum la liceu nu-i sta nimeni in fata. si asa am reusit ca el sa aiba note de tocilar dar le are si cu luptele, fotbalul, tenisul de masa, inotul si dansuri populare facute cu pasiune . acum incerc sa-l apropii si de computer si sper ca sa nu mai fie nevoie vreodata de corectii fizice, mai ales ca suntem prieteni. pe cel mare nu l-am batut niciodata dar l-am amenintat si a functionat. ideea e ca 17 ani a stat in casa si inchis in el si social e jale. dar nu disper si incet, incet il mut pe banda de viteza.
    am facut expozeul asta ca demonstrez ca niciun exces nu e bun. nici bataie, nici lipsa ei. sfanta cale de mijloc si compromisul inteligent e solutia unei bune educatii.
    parerea mea!

  70. Nike, am si eu o curiozitate, sper sa nu o iei personal: ne spui ca iti e foarte greu sa iti controlezi copilul cand iesi pe strada cu el ca altfel iti zboara din mana, ne spui ca nu ai pereti sau covoare nepictate prin casa, ne spui ca la gradinita rastoarna cosul de gunoi peste patuturile celorlalti copii, o santajeaza pe educatoare…tu ii spui cu mandrie kinetic!

    Asadar, in ce consta exact superioritatea metodei tale, pentru ca toate exemplele denota mai degraba un copil prost crescut!?

  71. Sorry, dar nu ma pot abtine sa nu comentez, pentru ca nu sunt deloc de acord cu articolul de mai sus si sunt total de acord cu ceea ce a scris “un om”. Un copil neastamparat care nu intelege anumite lucruri si face rau celor din jur nu trebuie tratat ca un adult. Este ok sa aplicam “palmuta” atata timp cat este intr-adevar o palmuta si nimic mai mult.

    Doua chestii legate de acest aspect:
    1. “Palmuta” nu trebuie data cu rautate, copilul simte ura cu care se da in el, cand el trebuie de fapt sa simta doar ca acel adult este ferm. Tin si eu minte scatoalcele care le luam, cand maica-mea ma dadea cu capul de dulap de la forta cu care era aplicata “palmuta”, sau palme peste fata, si sunt total impotriva. Nu durerea conteaza ci fatorul emotional care il face pe copil sa constientizeze ca nu e bine ceea ce face. Cand eram batuta cu palma la fund, mi se facea frica si stiam ca ceva nu e in regula ca si copil, dar daca mi se dadea cu palma peste fata, simteam toata ura adultului si abuzul asupra mea; si acum cand ma gandesc tin minte locul, frica, impactul, etc si mi se face pielea de gaina. Eu zic ca este o diferenta.

    2. Sa il tratezi pe copil cu indulgenta atunci cand el greseste este o mare eroare. Copilul nu va fi pregatit sa indure viata si este pasibil de depresii si de mari dezamagiri cand va afla ca de fapt nu e totul chiar asa roz cand e pe picoarele lui. Am drept sprijin urmatorul articol:
    http://prosistemhaha.wordpress.com/tag/copii/

    Tin minte o mica chestie de cand eram mica, tatal meu nu ma batea niciodata, si ma ascundeam in spatele lui de “furia” mamei. Dar cand am facut-o de oaie intr-o zi destul de tare, tata s-a suparat, s-a uitat urat la mine si mi-a zis uitandu-se la palma ” o vezi? sa stii ca ti-o iei daca mai faci asa ceva”. M-am speriat atunci pentru ca m-am simtit fara aparare. Dar nu cred ca as fi constientizat ce inseamna sa “o vad” daca nu mi-as mai fi “luat-o” pana atunci niciodata.

    Si ca sa inchei, cred ca un copil nu trebuie sa creasca ca o planta: atat stroke-ul pozitiv cat si cel negativ au un impact major asupra formarii copilului, insa trebuie “dozate” cu mare grija!

    • O mama

      1.fermitatea nu o obtii cu forta. Daca doar cu forta reusesti sa fii ferm, ai o problema. Tu, nu copilul.
      2. Evident ca un copil nu trebuie tratat cu indulgenta atunci cand greseste. Dar exista atatea metode de a-i arata ca a gresit. Te poti supara pe gestul/comportamentul unui copil0, de ex. Voi, cei care suntti pt palmute/palme…ati incercat vreodata sa ii aratati unui copil ca gestul sau v-a suparat? Sa nu mai vreti pt un interval de timp sa vorbiti cu el sau sa va uitati in ochii lui. Ati fi uimiti cat de sensibili pot fi si cat de rau le pare pt ce au facut. Dar e mai simplu, desigur, sa i tragem una, rezultatul e mai rapid.

  72. Andrei, nu ii spun cu mandrie kinetik.
    nu, nu e prost crescut.toti fac la fel.numai ca altii se linistesc doar la palme si bete, al meu daca e trimis in camera lui sau daca nu mai vb cu el.iar el, cultiva la randul lui acest tip comportamental.am castigat enorm in ziua in care mi-a zis ca in loc sa o traga de codite pe D, i-a spus ca nu mai vb cu ea.
    are 3 ani si jumatate,varsta mentala si emotionala de 6 ani.
    cred ca am de ce sa fiu mandra.

    nu spun ca e kinetik ca sa maschez un neastampar evident.
    chiar e. e un diagnostic medical. nu are ADHD , nu e hiperkinetik,dar e kinetik.
    e una din consecintele nasterii premature.el a fost prematur de gr III , al mai naspa, cu hemoragie cerebrala gr I-II si alte cele,cu recuperare ,kineto, mama cangur etc.
    e practic cea mai mica si slaba consecinta neuro si psiho pe care putea sa o aiba din cauza prematuritatii (29 de saptamani, oprit din evolutie).
    eu vin pe acest tip comportamental, pe care l-am acceptat,ca el exista indiferent daca eu il acceptam sau nu.
    il ajut sa depaseasca, sa se modeleze, sa se maturizeze.
    am din start deficienta asta.
    incep cultivarea rabdarii.aleg ce ii place.
    sa zicem plastilina.dar aia il umple de bibite. bun.fac coca, multa, o colorez natural si modelam.seara de seara.
    facem lego.
    si cand sta o ora si lucreaza la matematica pt ca asa vrea el,crede-ma , imi dau lacrimile.
    atunci sunt mandra.
    na.
    nu am venit peste explozia de emotii din el cu alta explozie de emotii.il distrugeam.
    am venit cu tot calmul, cu toata linsitea pe care o am.
    voia sa mearga km pe zi?
    ok tata saracul il lua de manuta si colinda cartierul si descopereau frunze, flori ,animale,oameni,case.nu au mers fara rost.
    intorcea explozia de enrgie in cunoastere,astfel nu era mers nebun pe jos,ci expeditie.
    voia sa o ia la fuga?
    no problem.
    am invatat sa jucam fotbal, handbal,sa prindem mingea.adica i-am dezvoltat capacitatile motrice.
    eu ,cand avea el o luna i-am bagat vergheta mea pe glezna lui………intelegi de unde am pornit?fara muschii abdominali,fesieri formati pana la 4 luni, fara gene,sprancene,cartilaj format la urechiuse,fara orificul pilor maturizat, a stat pe mine 4 luni,24/24.7/7.
    stiam cumva la ce ma astept.

    e mai combativ decat alti copii.
    atunci gasca de juniroi de pe strada,de 70 de ani in sus, au devenit parteneri de aprige controverse,ca el sa isi dezvolte argumentele.din “certurile”lor zilnice el a invatat cum sa isi convinga adversarul.

    nu am pretentii ca e super.
    dar stiam la ce sa ma astept si alta modalitate nu am gasit.pur si simplu asta am crezut eu ca i se potriveste.

    peste o luna ne pregatim de testare pt includerea in clasa de supradotati.

  73. @o mama- corect! am citit si eu studiul acum cateva zile si l-am dat la prieteni.
    ideea e ca putini sunt parintii care accepta opinii despre copiii lor si daca vrei sa-ti faci un dusman dintr-un prieten, vorbeste-i copilul de rau.
    ma abtin sa fac judecati de valoare pe tema educatiei lor si ii atac prin invaluire. curios e ca unii reactioneaza abia dupa o perioada maricica si insusindu-si “observatia” sau ideea. dar nu conteaza atat timp cat scopul e atins, uneori si copilul…nu?

  74. @o mama , si tie iti da sotul 2 palme, fara ura, doar ca ai sarat mancarea?
    Tu mentionezi 2 extreme: una cu lovitul, una cu lasatul sa faca ce vrea.
    Eu sunt adepta caii de mijloc, in care familia functioneaza in echilibru, avem zile fara tv, desene, avem activitati impreuna afara ( piscina, plimbari), facem curat impreuna ( fiecare dupa posibilitati fizice), facem mancare impreuna. Avem reguli in casa: le respect si eu, si copiii. Si avem si consecinte. Avem momente de nervi, tristete, neimpliniri: vorbim despre asta. Ii spun ca sunt suprata, ca am o perioada grea la munca, si copilul la fel.
    Da, a fost si perioada de scris pe pereti. Solutia: am lipit hartii mari pe 2 pereti, si i-am zis ca aici poate sa scrie. Evident am repetat de x ori, pt ca ne pandea si scria alaturi ( lucru normal pt un copil de 1-2 ani). la 3 ani s-a terminat, am spalat impreuna peretii, si zugravit.

  75. Ar fi ideal ca parintii sa nu bata copiii …
    Cred insa ca o solutie generalizatoare nu exista …
    Ma gandesc ca totul tine de gradul de educatie/cultura al parintilor, si implicit al copiilor … Ar fi bine sa ai metode eficiente de abordare cu copilul sa poti sa-l educi “cu frumosul” , dar cum spuneam nu stiu cum poti asta fara sa ai o anumita educatie/cultura, tu ca parinte.
    In acest context, parintii care sunt bine intentionati fac ceea ce considera ei ca este mai bine.
    Ar fi foarte bine ca parintii sa incerce sa se imbunatateasca continuu, sa devina mai buni parinti, si sa incerce sa il priveasca pe copil cu seriozitate, sa vada totusi ce vrea copilul, si de ce vrea, sa incerce sa vada in mod real ce vrea copilul si nu sa dea doar un verdict intr-un context general …
    La polul opus e sa nu faci absolut nimic si sa ignori faptele rele ale copilului …
    Vrem sa acceptam sau nu , parintii au un rol foarte important in educatia copilului si o fac cum stiu ei ca e mai bine, in contextul lor mental/cultural/educational si familial. Evident ca multi nu o fac bine dintr-un context al Binelui absolut (sau al Binelui meu), dar s-ar putea s-o faca destul de bine din contextul Binelui lor particular …
    Dau si un exemplu al meu.
    Eu aveam ce aveam cu focul cand eram mic, si dadeam foc la chestii mici (bucatele de hartie, mucuri de tigari, etc ) prin casa. Evident parintii au vazut si au incercat (inclusiv cu cate una la fundulet) sa ma convinga sa renunt la aceasta meteahna, dar nu au reusit. Totul a culminat cand am incercat sa aprind un foculet sub un TV de acela vechi de lemn pe care il aveam atunci in casa …
    Atunci “am luat-o” cred ca singura data cu cureaua de la taica-meu, si de atunci nu am mai facut astfel de pozne …
    Din punctul meu de evedere acest gen de interventie a fost justificata in contextul parintilor mei, care nu au stiut cum altfel sa ma faca sa renunt …

    Mai este si realitatea ca parintii ajung uneori sa fie extrem de enervati de ceea ce face copilul foarte grav, si atunci e foarte posibil sa actioneze la impuls , ca apoi sa regrete imediat ce au facut. Tine doar de cat se mai pot controla parintii odata ajunsi la acest nivel de enervare (la fel, ar fi bine sa nu ajunga acolo, dar realitatea este ca ajung) …

  76. Simona, ma bucur ca ai scris despre asta. Sper sa fie citit de cit mai multi parinti. Au mare nevoie sa si inteleaga ceea ce ai scris. Dar chiar daca nu inteleg, acolo, o fereastra mica a fost deschisa numai daca l-au citit. Stiu ca nu e suficient, dar e mai bine decit nimic. Insa cu al doilea articol nu sint de acord si sint multe lucruri scrise acolo cu care nu sint de acord. Dar, cind imi va permite timpul, ma voi duce acolo sa comentez despre el, nu-l stiam, mi-a scapat.

  77. articolul asta respira un mare adevar: nu ai copii, nu-i asa Simona?

    scuzele mele daca ma insel

    • mai lasati, oameni buni, chestia cu “n-ai copii, nu poti sa-ti dai cu parerea” . N a schimbat cu nimic venirea copillului pe lume, ceea ce credeam dintotdeauna despre bataie. Aici este vorba de principii si obiceiuri sanatoase vs cele paguboase.

  78. sa nu ma intelegeti gresit
    Ianu are reguli ferme,clare.nu trece peste ele.daca trece, vien pedeapsa,care e o interdicite de diverse grade, trimiterea in camera lui, lipsa comunicarii etc.
    regula e explicata: nu ai voie s afaci asta pt ca…………..ai consecinta asta.
    nu sutnd eacord cu parentingul neconditionat.e o tampenie.\sa descopere singru, rpin experiente binele si raul este o palarie prea mare pt capsorulor si genereaza un stres la care copilul nu face fata.
    ex stupid la Kohn: copilul nu ar evoie sa se urce pe masa. zi-i ca trebuie sa ramana cu picioare pe pamant.
    e o stupizenie.
    el intelege ce trebuie sa faca, nu de ce trebuie sa faca.adica cand va fi mare va face ce i se spune,ca asa ceva stie:va fi un bun executant, usor de manipulat. nu va formula usor unr ationament prin care sa isi exprime dezacordul.va naste un posibil comportament dependent fiind crescut spunandu-i-se ce sa faca si nu de ce sa faca.
    corect: nu te urca pt ca s-ar putea sa cazi.
    incorect: nu te urca pt ca o sa cazi.se poat eurca si se poate sa nu cada sia tunci va pierdeti credibilitate. insa prezentata ca pe o posibilitate,ca pe o consecinta posibila,atunci genereaza alt tip de atitudine din partea lui.
    dublu castig: renunta si dezvolta rationamentul logic cauza efect.

  79. La mine perioada de scris pe pereti a durat doua saptamani cand aveau aproape doi ani, pana le-am luat foi A3 pe care coloreaza toata ziua intinse pe jos sau pe unde apuca. Au invatat ca nu e voie sa scrie nicaieri altundeva decat pe foi, pur si simplu. Nu inteleg de ce ar fi fost nevoie sa tapetez toata casa cu foi…
    La fel am procedat cand se jucau cu mancarea si o intindeau pe masa sau altele de genul. Le luam farfuria din fata si gata, a durat foarte putin pana au invatat ca nu ne jucam cu mancarea.
    Alti parinti intind folie pe jos si ii lasa pe copii sa isi explore creativitatea…dar in acelasi timp se plang ca nu pot sa mearga cu ei prin vizite sau doamne fereste, la un restaurant.
    Nici nu mai intru in isterii cu mancare bio sau vegana, cu zaharul “moarte alba” si tot felul de concepte din astea pe care le exploreaza multe mame care sincer au prea mult timp liber acasa.
    Normal, bunul simt si masura nu fac rating, dar in viata sunt singurele care dau rezultate consistente.

  80. alioja,
    eu am facut recuperare cu copiii abuzati 8 ani fara sa am copii.
    naspa.

    ok,acum, faptul ca am un copil nu a fost decat un minunat prilej de a-mi pune in aplicare convingerile pe care le aveam inainte de a avea copii.nu a schimbat nimic.doar am pus in practica ceea ce eram convinsa deja……………………….

  81. Eu nu mi-as baza educatia pe ipoteza ca un copil de doi intelege diferentele de nuanta intre “nu te urca pentru ca o sa cazi” si “nu te urca pentru ca s-ar putea sa cazi”. Ca sa nu spun ca este o certitudine, 100%, un copil care se urca pe chestii va sfarsi prin a cadea la un moment dat: de pe scaun, din pat, de pe masa, de pe dulap sau din cires. Eu prefer sa aman momentul cat mai mult din motive fiziologice, de aia le interzic sa se urce pe masa si nu simt nevoia sa le dau un motiv. La fel cum le interzic sa umble cu telefonul meu, pur si simplu, este al lui tata. Au jucarii, au creioane de colorat, au carti de citit, au iepuri, au curte sa alerge, au nisip, alea sunt ale lor sa faca ce vor.
    In antiteza, bunicile le lasa sa faca tot ce vor, desi le zic NU de 100 de ori mai des decat noi e doar declarativ si in realitate nu au nici o autoritate asupra lor. Ba mai mult, pe cine crezi ca stau gramada, de cine trag sa se joace cu ele, cu cine crezi ca dorm cand suntem toti disponibili?

    Chiar, cand il vezi cu furculita in priza ii arzi una peste mana si urli la el sau ii explici parinteste potentialele efecte ale curentului electric? Cand e vorba de prize, masini pe strada, caini, cazut de la inaltime, cine vrea sa mizeze pe inteligenta copilului nu are decat , pentru mine Pavlov rulz!

    • Andrei, copiii trebuie supravegheati!! NU mizezi pe intelegerea unui copil de 1 , 2, 3 ani..il suppraveghezi! Asta-i rolul tau ca parinte. Pt un copil mic, parintele e gardian, printre multe altele. Iar cand mai creste, atunci ii explici. Pana atunci ii explici, nu l bati. Ca sa nu mai zic ca exista in ziua de azi protectie pt prize.

  82. andrei si l-a noi a corectat din comportament.picteazacum doar pe foi……………..

    cu mancarea vegana e o optiune DOAR pt adulti.din pacate parintii experimenteaza pe copii si le dau macare vegana producandu-le mari deficiente.
    fierul care se simileaza e doar cel din galbenus si carne,adica de origine animala.restul sunt povesti din comert.
    stiu doua cazuri: un baietel cu 9 kg la 3 ani ca parintii sunt raw vegani.familei i se par eok.copilul are anemie uriasa cu tone de spanac si vit C inutile. si al doilea, copil cu o forma usoara de malabsorbtie,mama vegana, copil cu retard psihic.creierul creste la copii odata cu toate organele.daca are malabsorbtie,daca nu are toti nutrientii dezvolta pana la jumatate din capacitate aintelectuala.
    al treilea caz e isterico-comic. tipa vegana .ok,e decizia ei. a convins barbatul si apoi copilasul,de vreo 2 anisori.saracutul,slab rau.ei si ajunge copilul la soacra unde se indoapa cu carne.
    replcia ei: mi-a distrus copilul.
    pai,zic,ziceai ca nu mananca deloc carne, ca nu paote.
    ba da,dar stiu eu ca nu e sanatoasa.cum s a manance tocmai de la soacra-mea?

    cu mancarea, un reputat profesor universitar mi-a spus un lucru: o data pe luna sau maxim la doua luni, nu mai mult, da-i copilului sa manace ceea ce niciodata nu i-ai da.
    a ajuns la el in ATI un baietel care mancase prima data care pe la 11-12 ani,ca parintii erau vegani.era in tabara copilul. blocaj hepatic,renal,naspa rau.
    e pus pe pcioare.acum eomnivor.

    repet, nu am nimic cu cei vegani ca adulti.sor-mea geamana numai cu asa ceva se hraneste.
    bine,mai fac jumari si la astea nu rezista.
    dar, copilul trebuie sa mance carne.

  83. boon, hai sa fim oleaca la subiect, pentru ca vad ca multi comentatori bat putin campii.

    daca am inteles eu bine, Simona este interesata nu de cei care considera bataia ca o chestie zilnica, si ca e normal sa ii tragi picioare in gura copilului atunci cand calca pe bec, ci de cei care considera ca a-i trage copilului una la fund atunci cand se considera ca o merita. retinem ca idee de baza ca discutia nu este despre multilarea fizica a copilului, ci de folosirea metodei “palma la fund” drept corectie.

    mai departe Simona exagereaza putin la chestia cu absenta totala a violentei (as recurge la violenta in anumite situatiei, cand e vorba sa ma protejez pe mine sau familia mea), dar asta mi se pare un subiect secundar.

    din experienta proprie, pot sa spun niste chestii.
    – e ideal sa eviti complet bataia. inclusiv palma la fund (care in mod teoretic se da nu cu scopul de a provoca durere, ci de a atrage atentia asupra unei greseli MAJORE).
    din pacate, ca tot ce-i ideal, nu exista in 100% din cazuri.
    exemplu concret: am mai luat batai de la taica-miu, dar cea mai crunta (si cu siguranta meritata) mi-am luat-o atunci cand era sa omor un alt pusti. ne-am certat, l-am impins, a cazut cu capul de scari si a ajuns la urgenta. putea sa moara, iar eu puteam fi un criminal. in cazul asta nu s-a aplicat metoda “palmuta la fund” ci metoda “rupt coada de matura (d-aia de lemn) pe spinarea mea.
    lectie invatata: nu folosi violenta decat in situatii extreme. si nu pentru bataia asta n-am resentimente la adresa lui taica-miu.

    – pentru cei care considera copiii mici adulti, am niste vesti triste: copiii NU SUNT mici adulti. nu se nasc cu notiunile de “bine” si “rau” invatate. copiii pot fi (si sunt, de multe ori), niste fiinte extrem de crude. chiar si cei mai dragalasi dintre ei.

    – mai ales la varste mici, cam pana cand sunt in stare sa comunice in mod cat de cat inteligibil, educatia unui copil e mai aproape de dresajul unui caine, decat de educatia unui adolescent, sa zicem. stiu, suna crud, dar asa e. un copil de 2-3 ani nu poate intelege foarte usor concepte EXPLICATE verbal de bine/rau. n-are notiunile si nici vocabularul necesare.

    asa cum dresajul se face dupa metoda “stick and carrot”, si educatia copilului decurge cam la fel. il recompensezi la chestiile bune (facutul la olita, de exemplu), il pedepsesti la cele rele (pedeapsa palmei la fund fiind rezervata chestiilor extrem de serioase; ca un exemplu orientativ, daca ii dai o palma la fund in fiecare luna / saptamana, ceva e in neregula, ori cu tine, ori cu copilul; cel mai probabil cu tine).

    si, in final, unul din scenariile in care palma la fund TREBUIE data (si insotita de cel putin 15 minute de cearta + pedeapsa) e atunci cand copilul ridica mana si isi loveste unul dintre parinti. pentru ca da, copilul incearca si asta. e in permanenta testare a limitelor, si o va incerca cu siguranta si pe asta. reactia trebuie sa fie dura din partea parintilor (si “dura” inseamna aici palma la fund + cearta + pedeapsa, si nu fracturi deschise). fireste, daca nu vor sa si-o ia mai tarziu zilnic (parintii). copilul trebuie sa stie ca a ridica mana asupra parintilor e unul din cele mai grave si de neiertat lucruri.

    in concluzie:
    “bataia” (si am explicat deja ce inteleg prin asta) in educatia copiilor trebuie evitata la maxim. daca se poate evitata 100%, e perfect. sunt momente totusi in care chiar nu se poate, din diverse motive.

  84. Catalina Dumitru

    Total de acord cu raspunsurile lui Andrei (tatal celor 2 gemene) si al unei mame “o mama”.

  85. costicamusulmanu

    ca si simona, nu avem inca plozi…dar lucram intens; cred ca de frica…cum il cresc?, ce-l invat? in ce lume il trimit?
    insa in cele din urma ne-am analizat si constatind ca nu avem noi (io si cadina mea) ochi de sticla sau picior de lemn, ca sunt la fiecare dintre noi citeva sinapse care functioneaza bine…am zis…wtf let’s see!
    respect pt nike dar arakelian e the best;
    pina la cei 40 de anisori m-am prins ca lumea asta functioneaza in tandem; actiune si reactiune, ce dai aia primesti; asa ca (vorbesc din papucii unui copil batut biniiiisor) simona greseste doar cu putin; este permisa o palma, dar nu din cind in cind ci DOAR O SINGURA DATA, cind copilul o da primul;
    nu-mi permit sa dau sfaturi nici unui parinte, nici acum nici dupa ce “Doamne ajuta” voi deveni unul; ce mi-am promis insa este ca al meu copil va fi fericit si liber FIX PINA UNDE INCEPE FERICIREA SI/SAU LIBERTATEA UNUI SEMEN AL SAU, indiferent cine ar fi ala
    p.s. imi doresc pentru adrian sa-si gaseasca omologul pentru o confruntare 😉

  86. Pai vezi, pentru mine si veganismul si teoria ca daca i-ai dat o palma la fund unui copil l-ai traumatizat pe viata sunt extremisme.

  87. costicamusulmanu,am io un amic de 2 m si 150 de kg.e cadou pt adrian.omul a zis ca vine la discutie cu el si daca are idei fixe sau in dezacord cu el, il “perciuneaza” periodic.la sututri in fund nu se baga,ca nu vrea sa il trimita pe Adrian in alta localitate.

    corect,corect. un copil nu stie diferenta dintre bine si rau decat prin reguli!
    societatea functioneaza pe baza de reguli si pt rau aplica masuri coercitive. lasand un copil sa descopere el singurel, cresti un inadaptat.

  88. Niciodata lucrurile nu sunt albe sau negre imaculate.
    Am 34 de ani, si inca nu mi-am iertat parintii pentru bataile aplicate mie si fratilor mei in copilarie. Cred ca prin inteligenta am reusit sa realizez ca vilolenta nu este buna in 99, 99% din cazuri. Intervin ori de cate ori vad parinti agresand copii , ori femei maltratate , cam orice persoana care o vad in dificultate si speriata.
    Acesta este cuvantul cheie: Sperietura si corespondentul sau agresiv Autoritatea!
    Am un fiu de 5 ani pe care nu il alint cum face mama lui sau bunicii, suntem cei mai buni prieteni, ne jucam, ii permit o multime de lucruri si e cele mai multe ori il tratez cu barbatie de tata ca sa se caleasca. Ca sa fiu mai explicit, nu obisnuiam sa il iau in brate la pupat cand mai mic fiind, se impiedica si consideram ca nu s-a lovit prea tare. Ori il las sa traga singur sania la urcare, sa sara de pe trambulina etc, toate acestea pentru al motiva sa fie mai competitiv si mai independent, fiind acestea fara rautate si fara a pierde controlul sau a abuza cand vad ca este deja obosit.

    Totusi uneori se transforma si devine irascibil, rautacios, sare la bataie sau incepe sa arunce cu obiecte prin casa. Fac pariu ca toti , absolut toti copii rasfatati si fara frica de parinti fac asta uneori si atunci da, o vorba ferma , un ton ridicat , o intransigenta este binevenita si necesara. Nu neaparat violenta directa .
    Poate unora li se pare ciudata abordarea mea insa copii, mai ales baietii tind sa copieze ce vad la parintii ori prietenii lor mai mari. Fapte bune sau fapte rele. Copii tind sa fie manipulatori si posesivi.
    In toate cazurile cunoscute de mine in care parintii nu au stiut sa-si pastreze calitatea de lideri, si copilul lor a facut ce a vrut cu ei , lucrurile nu au mers pe o cale buna.
    De aceea revin si subliniez ca singura exceptie care se poate face de la regula :” nu lovi copilul”, este atunci cand acesta divine violent. Binenteles ca doza de violenta trebuie sa fie moderata si nu cu ura sau rea intentie. Scopul nu este ca si copilul sa stie de frica sa aibe un soc emotional, si efectiv sa realizeze ca daca el crede ca lovindu-si mama poate sa-si impuna punctul de vedere , aceasta vine cu o consecinta ferma si imediata.
    Punct. Apoi cand lucrurile se calmeaza, i se poate explica regula stricta ca este rusinos sa sari la bataie la parinti , aceasta nu se face si ca trebuie sa invete sa-si controleze nervi.

    Probabil ca unii mai mierosi vor spune ca nici in acest caz violenta nu se explica, si le recomand sa studieze o haita de caini ori de lupi. Exact la fel sunt si relatiile interumane. Cineva trebuie sa-si asume rolul e lider, si sa asigure bunul mers al lucrurilor in respectiva haita, si neaparat de a nu tolera violenta in cadrul membrilor respectivei haite. In adolescenta, eu si cativa alti baieti mai mari am fost un model pentru cei mai mici decat noi, sa nu se apuce de fumat, sa mearga la sala, sa se ingrijeasca, sa sa se imbrace elegant la dicoteca, sa invete sa fie niste independenti in orice situatie capcana ce li se poate intinde .. Nici astazi dupa atatia ani, nici unul nu fumeaza, nu se drogheaza, inca sunt atenti la haina care o imbraca si la cum arata corporal.
    Din pacate , toate aceste necesita inteligenta pentru a putea pastra controlul in orice situatie, si multi barbati cred ca violenta pura si impunerea vointei prin frica este singura metoda cunoscuta si aplicata.
    End of story!

  89. eu nu mai zic nimic pentru că sunt depășită și de unele păreri, și de vehemența lor. dar sunt aici, vă citesc. 😉

  90. @ o mama

    atat am citit ““Palmuta” nu trebuie data cu rautate”. e caine copilul tau? se spune ca astia, cainii, simt rautatea, bunatatea, chestii treburi socoteli.

  91. Si sa nu uitam de violenta verbala, de traumele cauzate de apelative si jigniri aduse copiilor care de multe ori cauzeaza rani la fel de mari precum bataia, am auzit nu de putine ori franturi de conversatii (sau ma degraba monologuri) intre copii si parinti de tipul “Nu esti in stare de nimic”, “Asa faci mereu, m-am saturat”, “Stai naibii cuminte!” “Taci din gura!” etc. Precum si reprosuri mai elaborate, care vor transforma copilul intr-un adult frustrat si inhibat…Multi trebuie sa inteleaga ca un copil nu e o jucarie sau un caine care trebuie dresat, dar putini o vor face din pacate…

  92. ”Niciodata sa nu dai sfat nimanui, pana cand nu l-ai trait tu! Cel ce da sfat, dar el nu l-a trait, este ca izvorul de apa pictat pe perete”.

    Parintele Cleopa”

    Drept urmare am sa-ti dau un mare dislike ptr articolul tau. Asa cum spunea si altcineva e usor sa critici pe altul, mult mai greu e sa fii parinte. Nimeni nu-i perfect toti trebuie sa invete. Mai intai fi tu un bun parinte pt copilul tau, traieste experienta asta si apoi impartaseste-o cu noi.

  93. Isaac Asimov: „Violența este ultimul refugiu al celor incompetenți .”

    dar si lipsa violentei …

    SUN TZU
    ARTA RĂZBOIULUI

    Notă biografică

    Sun Tzu era originar din Statul Ch’i. Datorită cărţii sale despre arta războiului, el a obţinut o audienţă la Ho Lu, regele Statului Wu.
    Ho Lu spuse: ,.Ţi-am citit în întregime cele treisprezece articole, domnule”. Poţi proceda la o mică demonstraţie a artei de a stăpâni mişcarea trupelor?”
    Sun Tzu răspunse: “Pot”.
    Ho Lu întrebă: “Poti face acelaşi lucru şi cu femeile?”
    Sun Tzu spuse: “Da”,
    De îndată, regele îşi dădu încuviinţarea şi ordonă să fie aduse de la curte o sută optzeci de femei frumoase.
    Sun Tzu le repartiză în două companii şi puse în frun¬tea lor pe cele două concubine preferate ale regelui. El le învăţă pe toate să poarte o halebardă. Apoi el spuse: “Ştiţi unde se găseşte inima, unde se găsesc mâna dreaptă, mâna stângă şi spatele?”
    Femeile spuseră: “Ştim”.
    Bun Tzu spuse; “Când ordon “Faţa” întoarceţi-vă cu faţa, inima către mine; când spun “Stânga” întoarceţi-vă către mâna stângă; când spun “Dreapta” către dreapta; când spun “Înapoi” întoarceţi-mi spatele”.
    Femeile spuseră: “Am înţeles”.
    După enunţarea acestor pregătiri, au fost pregătite ar¬mele călăului.
    Sun Tzu repetă ordinele de trei ori şi le explică de cinci ori, după care bătu semnalul pe tobă: “Întoarceţi-vă la dreapta.” Femeile izbucniră în râs.
    Sun Tzu zise: “Dacă indicaţile nu sunt clare şi ordi¬nele n-au fost complet explicate, este vina comandantu¬lui”. El mai repetă ordinele de trei ori şi le explică de cinci ori şi bătu pe tobă semnalul de întoarcere la stânga. Din nou femeile izbucniră în râs.
    Sun Tzu zise: “Dacă indicaţile nu sunt clare şi ordinele nu sunt explicite, este vina comandantului. Dar dacă indicaţiile au fost explicate şi ordinele nu sunt executate conform legii militare, aceasta înseamnă crimă din partea ofiţerilor”. Apoi el ordonă: căpitanii companiei de dreapta şi acelei de stânga să fie decapitaţi.
    Regele statului Wu, care de la terasa sa, asista la scenă, văzu că cele două concubine ale sale mult iubite vor fi executate. El se înfricoşă şi trimise în grabă pe aju¬torul său de câmp să ducă mesajul următor: “Eu ştiu acum că generalul este capabil să folosească trupe, fără aceste două concubine hrana mea nu va mai avea nici un gust. Dorinţa mea este ca ele să nu fie executate”.
    Sun Tzu răspunse: “Servitorul vostru a primit deja de la voi investitura de comandant şef; aşadar, când co¬mandantul este în fruntea armatei, el nu este obligat să accepte toate ordinele suveranului”.
    El ordonă deci ca cele două femei, care comandaseră trupele să fie executate, ca să dea un exemplu. Apoi el numi în fruntea companiilor pe cele care ocupau gradul imediat inferior.
    După aceea din nou, el dădu drumul la tobă şi feme¬ile se întoarseră la stânga, la dreapta, cu faţa, cu spatele, se puseră în genunchi, se ridicară toate, exact cum cerea exerciţiul impus. Ele nu îndrăzniseră să facă nici cel mai mic zgomot.
    Sun Tzu trimise atunci un mesager regelui pentru a-i duce ştirea următoare: “Trupele sunt acum în ordine. Re¬gele poate coborî pentru a le trece în revistă şi a le in¬specta. Ele pot fi folosite după voia regelui, ele pot merge prin foc şi prin apă”.
    Regele din Wu spuse: “Generalul poate să se retragă în apartamentele sale şi să se odihnească. Eu nu doresc să vin să le inspectez”.
    Sun Tzu spuse: “Regelui nu-i plac decât cuvintele goale. El nu-i capabil să le pună în practică”.

  94. Nu inteleg cum niste persoane atat de pacifiste reusesc sa vada violenta chiar si acolo unde nu e.

    Creierul meu refuza sa creada ca un parinte care nu are probleme psihice si-ar putea uri copilul, sau l-ar putea lovi din placere.

  95. Nu accept sfaturi de la cineva care nu are copil , chiar daca a lucrat cu zeci de copii…e o diferenta intre a fi psiholog , terapeut , profesor , educator …si parinte!Si situatiile dintre parinti sunt diferite ( unii au bone si vin acasa si stau relaxati cateva ore cu copiii lor, altii stau toata ziua cu copiii si nici la wc nu au cum sa se duca…), dar si copii sunt diferiti ( unii stau cuminti /nemiscati intr-un loc si nu ai de ce sa te superi, iar altii iti rastoarna casa in doar o jumatate de ora!).
    Sfat pt autoare: scrie articole cand ai mai multe perspective asupra temelor dezbatute;fugi de articole atat de simpliste , superficiale! Asa toata lumea ar scrie “vorbe in vant”…

  96. NU inteleg cum poti sa induci frica in sufletul unui om, mare sau mic, si sa crezi ca astfel obtii un feedback pozitiv. Realizati ca e o ineptie, nu?!

    Si nu tre’ sa fiu parinte ca sa inteleg ca asta nu functioneaza.

  97. Alexandra Teodor

    Simona, nu vrei să mai comentezi, dar the bottom line is: nu prea ți-a ieșit asta, pentru că mulți dintre cititorii tăi cunosc nuanțele problemei 😉 Ce-nseamnă să-ți dai cu părerea despre o păpică din care nu numai că nici n-ai gustat, dar nici n-ai mirosit-o… ntz-ntz. Ferice de cei care reușesc să rămână “curați”, desigur. Restul sunt doar niște simpli oameni; niște “animale” dacă vă place mai mult. I’m OK with that. Când avem copii, devenim animale, iar instinctele sunt pe măsură. Nu mai amestecați ciorbele (pămluțe vs. violență – nu e tot aia…)! Nu crește nimeni copiii în locul nostru (decât dacă suntem cu totul iresponsabili), așa că – zic eu – putem avea dreptul de a alege felul în care îi creștem, desigur, în limitele decenței. Cui nu-i place, să reclame, să vedem cine se sinchisește pentru un părinte care i-a tras copilului o palmă la fund. Sunteți ridicoli!
    M-ai dezamăgit, Simona. Bye-bye!

    O mămică cu un doctorat în curs de finalizare, cu multe ajutoare și totuși cu rezerve reduse de răbdare (nu doar circumstanțial, dar și din fire). Probabil că n-ar fi trebuit să primesc aviz 🙂

  98. 😆 😆 Ce tare! Numai pentru că pledasem anti-bătaie nu primisem “bye-bye”! Drum bun, Alexandra, o să-ți returnez banii pe care i-ai plătit până acum, ca să mă citești, și o să mă prăbușesc în lacrimi. Nu plecaaaaaa… 😆

  99. Ce nu pricep astia cu “m-a mai atins mama si uite ce bine am ajuns” e ca au ajuns (relativ) normali nu pentru ca au fost ciomagiti, ci tocmai in ciuda acestui fapt :-(.
    Eu le inteleg pe mama si pe bunica-mea, au trait un anume context, in care omul nu mai era (chiar) om, atitudinea fata de copii si psihologia lor nu mai evoluase in Romania din perioada interbelica, informatii n-aveau. E drept, se poate pune problema “Dar sensibilitate, mila n-aveau?” Sunt sigura ca aveau, dar nu stiau sa le foloseasca :/(.
    Totusi, n-as spune ca am ajuns bine datorita educatiei coercitive. Dimpotriva. Mi-as dori sa fiu o altfel de mama pentru copiii mei si incerc sa fiu. Uneori, reusesc :-).

  100. Andreea, fara sa am doctorat in curs de initiere, nici macar de finalizare si tot cu rezerve de rabdare naturale scazute, mie mi-e jena de mine si rusine de ei si ma simt ingrozitor cand ma supar si imi pierd cumpatul. Nu ai nici o scuza cand te descarci pe copii. Explicatii, da, scuze nu. Pentru ca, mai ales cat sunt mici si habar nu au ce fac, n-au nici o raspundere pentru actele lor. A, cand sunt marisori si-ti pun rabdarea la incercare, sau mint, sau mai stiu eu ce poate sunt insuportabili uneori. Insa, chiar si asa, daca sotul, dau un colg, sau un necunoscut te provoaca, ii dai o palma? Si ala cum ar riposta daca i-ai da o palma? Ar inghiti-o, acceptabd ca te-a enervat? Tu ai accepta o palma de la cei de mai sus, cand ti-ar spune ca o meriti, ca n-ai gandit, ca ai mintit, a i-ai enervat…?
    O palmuta poate ca nu e violenta neaparat, insa e umilinta si dezamagire si lipsa de incredere.

  101. Scuze pentru replica de mai sus, am scris Andreea, in loc de Alexandra.

  102. @ioana
    “NU inteleg cum poti sa induci frica in sufletul unui om, mare sau mic, si sa crezi ca astfel obtii un feedback pozitiv. ”
    “Si nu tre’ sa fiu parinte ca sa inteleg ca asta nu functioneaza.”

    pai hai sa-ti explic cum functioneaza; nu e chestia de crezut, e o realitate:
    exista niste chestii care se cheama “legi”, facute de stat. legile alea ne spun ce avem voie sa facem, ne spun ce N-AVEM VOIE sa facem, si ce patim daca suntem obraznici.

    ce zici, daca violul n-ar fi pedepsit de lege, ar fi mai multe violuri? dar daca crima n-ar fi pedepsita de lege, n-ar fi unii tentati sa ii ia gatul lui Basecu / Ponta / Antonescu / insert random name?
    daca furtul n-ar fi ilegal, nu i-ar tenta pe unii sa-ti fure casa, mancarea, masina, banii etc?

    ei, putem echivala legile statului, in ceea ce priveste cetatenii (cu tot cu pedepse atunci cand le incalci), cu regulile stabilite de parinti pentru copii.
    QED

    deci raspunsul este ca DA, a induce frica intr-un om (mic sau mare), este o metoda extrem de efectiva (as zice eu, cea mai efectiva, pentru ca de recompense se mai satura lumea), pentru a obtine un feedback dorit (in cazul de fata, pozitiv, dar se pot dori si unele negative, si se obtin rezultate in aceeasi masura).

    iar frica (de pedepse, ca se supara parintii etc, de note proaste) e un instrument folosit cu succes in educatie. si un sentiment extrem de sanatos cand vine vorba de supravietuire.

    sper ca te-am luminat 🙂

  103. andreea,
    zici ca atunci cand ai copii devii animal?sau e de la doctorat? se ia? adica io nu stiu ca am si una si alta.
    ptiu, Doamne iarta-ma.
    si mi-a zis fi-miu cand m-am epilat ca am mai mult par ca de obicei.
    gata,ca devin axioasa.
    animalele sunt anxioase? 🙄

  104. alexandra, nu andreea..deja simt schimbari….

  105. @ dracu

    Mergand pe principiul asta inseamna ca pe tine te tine legea sa nu violezi, omori si nu constiinta, empatia, educatia, etc.

  106. Din ce am observat eu recompensele au efect asupra comportamentului uman doar de la un anumit nivel de inteligenta/maturitate/sensibilitate. Pentru tot ce este sub, batul este singura metoda cu adevarat eficienta. , mult sub.

    Cati oameni nu fumeaza constienti fiind ca le face rau, sau mananca tot felul de prostii? Sunt mai mult decat constienti de recompensa, avantajele unui stil de viata sanatos, si totusi continua. In schimb se apuca brusc de regim sau se lasa de tigari si le vezi zilnic la sala dupa ce le paraseste sotul ca se fac de 100 de kile, sau dupa ce afla ca au cine stie ce boala grava?
    Cati din cei care si-au schimbat radical modul de viata au facut-o pentru ca i-a gasit iluminarea in somn intr-o noapte sau au simtit chemarea absolutului si cati au facut-o simtind brusc cum viata ii loveste in cap?

    Nike, atunci cand copilul tau este in pericol devi animal si ai face orice pentru el, inclusiv ai ucide fara sa clipesti daca asta l-ar salva pe el. Cine are copii stie ce spun, cine nu are, nu are decat sa si-i sacrifice pe ai lui pe altarul principiilor utopice, o sa le treaca imediat ce o sa aiba si ei.

  107. Exista n-spe feluri de pedepse aplicabile. Pe vremea mea/noastra, pedepsele erau limitate la interdictia de a iesi la joaca, cu bicicleta, eventual accesul la televizor si atat.

    Dar in ziua de azi, cu toate briz-brizurile electronice si beneficiile evidente se poate aplica un numar infinit de pedepse care mai de care mai creative si semnificative, posibilitatile fiind limitate doar de imaginatie – clar, o problema imensa pentru unii 😀

    Pedepsele nu numai ca au posibilitatea de a fi aspre si direct proportionate cu situatia care le provoaca, dar au si rolul de a invata copilul despre meritocratie – iarasi, un concept clar abandonat si greu de inteles in zilele noastre in toate ariile, va provoc sa-mi demonstrati contrariul. Asadar, daca urmariti cu atentie, s-a folosit verbul a invata 😀

    Deci absolutamente nu mai exista nici o scuza, nici o concesie sau exceptie la civilizatie.

    Dar sa argumentam, totusi; daca-ti bati copilul, ce rezolvi?

    Poate ca te ia la p**a seful zilnic si tu esti complet neputincios, deci iti versi nervii pe copil pentru ca e al tau, si la o anumita varsta este din toate punctele de vedere un copil, sanatos, de fel.

    Te simti super si autoritar, iar copilul nu stie ce anume te-a determinat sa renunti la gandit si sa-l bati, dar stie ca nu mai are voie sa faca ceva, ca vine bau bau cu cureaua, sau chiar pumnul in situatii extreme. In absenta ta mai tine regula? Sau poate chiar te imita si se bate la scoala daca nu obtine ce vrea – va provoc iar sa ma contraziceti, argumentand ca situatia e fictiva :p

    Daca statea letargic si linistit in camera sa, clar ca e vorba de o problema grava de sanatate, fara discutii.

    Totusi, e de speriat faptul ca atatia argumenteaza ca si reactie la un simplu articol impersonal si informativ ca ei le stiu pe toate pentru ca au copii, stiu mai multe ca psihologii sau altii mai cumpatati, si daca cineva indrazneste sa le scrutinizeze metodele…

    Asadar agresivitate orgolioasa, o alta trasatura plebeiasca si redusa. Unele chestii trebe zise…

  108. f bine Carol

    nu-i asa, la ce mai opereaza chirurgul un apedince inflamat daca el nu a avut?
    sa-i fie rusine! fara o peritonita serioasa si personala sa nu intre in sala!

  109. Simona, ai atins o coarda sensibila. Sunt mama unei fetite de 5 ani si mereu mi-am pus intrebari daca o educ bine. Am inceput cu carti de pshihologie emotionala, apoi am citit-o pe Fraiberg, am ajuns la Dr.Laura Markham – preferata mea. In concluzie, violenta sau chiar pedepse non violente chiar si acelea “time out”-uri nu rezolva problema pe termen lung si nu-l invata pe copil cum sa-si gestioneze corect emotiile… E nevoie de multa empatie, reguli bine stabilite, mult timp petrecut cu copilul tau (copii nu au respect fata de cei cu care nu se simt “conectati”)…in fine, multe de povestit, o recomand pe Laura, cartea Peaceful parents, happy kids, are si un site si un newsletter cu articole care te ajuta sa intelegi.
    @un om – ce ai vrut sa spui cu povestea ta? copilul ala e un copil care vrea sa atraga atentia parintilor cu orice pret. posibil, parintii care “nu au timp” de el.
    parintii care isi imagineaza ca vor rezolva problema cu o palma – se inseala. poate doar temporar. o relatie frumoasa, de incredere, de durata…e imposibila cu asa tratament…

  110. @ioana,
    ce e mai important pentru tine, sa nu fii violata / batuta, sau din ce cauza nu se intampla asta?

    sigur, ar fi frumos ca toata lumea sa nu faca prostii doar din motive etice si de buna cuviinta. din pacate, experienta ne invata ca, fara legi (care prevad si pedepse), lucrurile tind sa se imputa destul de repede.

    asa ca, pana cand vom ajunge sa traim intr-o lume de miei, prefer sa am si niste legi care sa ma apere de lupi.

  111. @carol
    incurci borcanele intr-un stil ingrozitor.
    poate ca Simona ar trebui sa reaminteasca mai des subiectul discutiei:
    folosirea “palmei la fund” ca metoda educativa.
    si nu
    “cum sa ne batem copiii ca sa ne refulam”.
    sau cel putin asa am inteles eu.

    daca “copilul nu stie ce te-a determinat sa-l bati”, e clar ca ai o problema.

    deci, ca sa raspund si titlului:
    Da, una e sa-ti bati copilul, si alta e sa-i tragi una la fundulet, din cand in cand (cat mai rar).

    “bataia” presupune violenta fizica, provocarea de durere fizica intensa si de rani, in cazurile mai grave.
    “palma la fund” nu inseamna ca nu mai poate sta pe scaun 2 saptamani dupa aia, ci pur si simplu un mod tactil de a atrage atentia copilului ca a depasit limitele trasate intr-un mod serios.

  112. Russell Peters… adevaraciune, asta are dreptate! Si e si amuzant… Ma rog, pentru cei normali la cap, ca sint sigura ca unii isterici or sa sara in sus ca vai, sa nu atingem puradelu’!!! Ca-l stressam! :mrgreen

  113. Nu stiu de ce nu s-a atasat link-ul…

  114. Ok, palmuta in sine nu doare, dar repercusiunile ei? Ce va intelege copilul ala? In cazul fetelor( dar uneori si in cazul baietilor), acestea vor considera ca palmuta primita e ceva normal, ca o merita. Iar mai tarziu in viata, o va accepta ca pe o parte a vietii ei. O va accepta de la sot, de la cei din jur, si va fi mereu o victima.
    In cazul baietilor (dar uneori si fetele), acestia aduna furie si frustrari, pe care mai tarziu si le revarsa asupra celor mai slabi decat ei.
    “Tata m-a batut, eu nu il pot bate ca e mai mare, insa imi pot bate colegul mai slab, si in viitor copilul, ca doar sunt mai puternic”.
    Parinti, cand alegeti aceasta modalitate barbara de educare, ganditi-va ca o sa umpleti societatea de monstrii.

  115. Din cate am citit comentatorii se impart in doua tabere : cei care au primit bataie zdravan in copilarie si cei care “si-au luat-o” din cand in cand.Fiecare tabara se imparte la randul ei in doua: unii traumatizati si altii pentru care metoda de respectiva nu a lasat cine stie ce sechele.In concluzie …majoritatea a cunoscut la un moment dat o forma sau alta de violenta.Din pacate face parte din viata…Cred ca e exagerat sa generalizam si sa consideram ca toti parintii care isi ating copiii fara sa-i bata au traume din copilarie.Cred ca fiecare copil e unic si poate fi afectat mai mult sau mai putin de violenta verbala sau fizica, regulata sau exceptionala.Generalizarile nu fac nicicand bine .Nu vreau sa comentez faptul ca unii isi dau cu parerea fara sa fie parinti.Fiecare parinte face cat poate si cat stie pentru copilul sau.Si-i are asa cum si-i creste.

  116. De acord cu dracu! 🙂 Sigur ca niciun om normal nu-si bate copilul. Uneori insa cate un copil merita cate una, doua la popou!
    Brutalitatea, violenta nu-si au locul niciunde, cu atat mai putin in educatia copiilor. Cu toate astea, in situatiile in care refuza sa inteleaga de “vorba buna” si primeste doua pliciuri la popou….care e problema? Nu-i “distruge personalitatea” nimeni, fiti linistiti! Cunosc copii la care ajunge sa spui pe un ton serios “ajunge!” si se potolesc. La fel cum cunosc copii la care argumentele sau tonul serios nu ajuta! Ei bine, pana si copiii astia trebuie sa inteleaga faptul ca exista reguli si ca nu pot face doar ceea ce vor! Si daca altceva nu ajuta, poata ajuta un plici la popou! Asa cum spuneam, aici nu vorbim de violenta, de palme strasnice, pumni sau altele.
    Insa a elimina o metoda, uneori singura care ajuta pe lungul drum al educatiei, doar pentru ca spune asta cineva care crede ca stie mai bine decat toti ceilalti, iar daca nu esti de acord esti brutal, pervers, etc….mi se pare tras de par.
    Desi am “capatat cateva la popou” copil fiind, nu am fost niciodata “batut”….imi iubesc parintii, au fost oameni rationali si civilizati (odihneasca-se in pace). Iar aceste “cateva la popou” nu m-au indepartat de ei, nu m-au facut sa nu ma simt iubit si ocrotit de ei. Pur si simplu “mi-am cautat-o”, ca sa citez un amic amuzant….Copiii trebuie sa inteleaga faptul ca exista limite. Iar uneori asta nu poate fi realizat fara metode ceva mai radicale. La randul sau, asta nu inseamna sa te repezi pentru orice maruntis la copil si sa-l “nenorocesti in bataie”, pe considerentul “eu te-am facut, eu te omor” 😉
    A clasifica insa orice metoda de (hai sa-i spunem) constringere drept brutalitate, bestialitate, etc., etc. mi se pare exagerat.

  117. Eu sunt bucuros că ai mei m-au mai “corectat”, din când în când.
    Dacă nu o făceau, poate eram la pușcărie, acum.
    Cât despre comparația cu adulții, e foarte șmecheră, dar falsă.
    Adulții care greșesc sunt “trași de perciuni” și chiar mai rău… Se cheamă “sistem de justiţie” și se ocupă exact cu asta. Pentru că, indiferent de vârstă, oamenii trebuie constrânși să respecte reguli. Amenzile și pedepsele privative de libertate pentru asta au fost inventate.
    Un copil, care nu are noțiunea de “bun” sau “rău”, cu atât mai mult are nevoie de ghidare. Ori, dacă adultul beneficiază de experiența de viață, care îl ajută să “navigheze” printre situațiile cotidiene, pentru a lua decizii, copilul nu are acest avantaj. “Jaloanele” lui trebuie impuse. O pedeapsă trebuie, întotdeauna, sa fie corect proporționată, dar încrederea unora că ascultarea vine doar din rugăminți și “vorbă bună”, e ușor naivă, dacă nu de-a dreptul ilară.
    Bine că a reușit omenirea să supraviețuiască zeci de mii de ani după anumite reguli și venim noi, deștepți, să le întoarcem pe dos…

  118. discutiile la extreme fac ratting … fiica-mea de 1 an si 2 luni ma trage de par fara sa-si scoata mana din parul meu dupa nenumarate explicatii ca nu e frumos (deh ..la varsta ei nu pricepe treaba asta … ).Solutie : in timp ce ma trage de par imi prind si eu mana in parul ei si o trag si eu progresiv pana cand intelege ca doare si isi scoate ea mana din parul meu; Zic : ‘vezi iubita de ce nu e bine ? Pentru ca doare !!! ‘ Ea zice spasita :’da’ . A fost ultima data cand s-a intamplat !!! Deci , ca de obicei, extremele astea …

  119. Nu sunt parinte! Vorbesc din perspectiva copilului ;).
    Am mai luat-o si eu de la mama si nu am ramas cu nici o sechela, nu am considerat niciodata faptul ca ma mai atingea, un act de violenta din partea ei. Acum, privind inapoi, regret ca am provocat-o sa ma loveasca. Vad ca aici toata lumea compatimeste saracutii copilasi care mai iau cate o palmuta, dar sa ne gandim si la parintii care dau respectiva palmuta. Nu cred ca un parinte sa se simta minunat dupa ce si-a lovit copilul. Eu tin minte ca tati (cel mai minunat om ever) m-a luat odata de par (meritam mai mult decat o ciufuiala – cum se zice pe la noi), nimic dureros sau demn de tinut minte. Totusi, imi amintesc nu senzatia si sentimentul ca vai Doamne ma “bate tata”, dar rusinea pe care el a simtit-o ca a trebuit sa actioneze asa. Tin minte si acum discutia in care imi explica cat de rau s-a simtit ca m-a tras de par (mai mult se scuza). Pai in momentul ala mie imi venea sa ma trag de par singura.
    Si da, cum bine a spus cineva mai sus, copiii pot fi adevarati “monstrii” (I know, I was one of them :mrgreen: ). Si sa nu uitam ca acesti “balauri’ de parinti ne mai si iubesc. Si mult! Nu pot cuantifica dragostea unui parinte (cum am mai spus, nu sunt parinte), insa pare infinita.

  120. Prima amintire cu bataia o am de la doi-trei ani, cand tata m-a altoit cu o curea alba ca voiam sa joc cu el. Urmatoarea cea mai pregnanta amintire e din primele saptamani de liceu, cand aveam carne vie pe spate de la atata curea. Si nu eram doar eu victima, ci si mama, cateodata cainele si cine se mai nimerea. Desi am fost olimpic national ani la rand in cei 12 ani de scoala, nu am auzit decat ca nu sunt buna de nimic, ca nu o sa ajung nimic si ca “o sa spal pe jos”. Sunt doi ani de cand am plecat de acasa si imi dau seama in fiecare zi cate reflexe de teama am … Imi e mila de mama, care a ramas acolo…

  121. Articole de genul acesta scriu oameni care:
    1. n-au copii
    SAU
    2. au un singur copil
    SAU
    3. au doi copii, intre ei fiind diferenta mare de varsta, incat cel mare poate fi baby sitter

    Restul parintilor, care au doi copii de varste apropiate sau care au peste 3 copii nu vor impartasi ideile acestea.

    Autoarea ar trebui mai intai sa devina mama a peste 2 copii de varste apropiate, sa aiba grija de ei, singura, fara bona sau bunica, sa aiba si serviciu, sa n-aiba menajera si dupa aceea o asteptam cu teorii “trendy” de genul acesta… gen hai sa ne crestem copiii ca in Norvegia sau Suedia.

    Si acum va recomand un articol despre copiii crescuti in Suedia:
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16610070-parintii-permisivi-din-suedia-dat-nastere-unei-generatii-monstri-intampla-copiii-lasati-faca-tot-vor-prabusirea-disciplinei-scoli-pana-suicid.htm

  122. Una din Bucuresti

    @Nicky:

    Am murit de ris!! Cit de adevarat e! Am niste colegi chinezi la munca, mi se plingeau unele ca pe copiii facuti cu americani nu-i pot altoi, dar pe cei facuti cu chinezii i-au crescut in “asian style” (confucianism?…), adica cu bataie si disciplina, si acum isi fac doctorate si sint bine merci. Una mai blinda si fara barbat, l-a adus pe fii-su din China si nu se mai intelege cu el, nu vrea la colegiu, are gagica si vrea sa munceasca, ca deh, e mai usor decit efortu’ intelectual. Nu sint de acord nici cu unii, nici cu altii, numai cu mine :mrgreen:

  123. Pentru autoare:
    M-am intrebat daca esti mama… Suspiciunea mi s-a confirmat. Despre tine am gasit aceasta insiruire de cuvinte “jurnalist, femeie, prietena, fiica, sora, sotie, vecina, cetatean”… orice, dar mama nu!

    Este specific “jurnalistilor”, “expertilor”, “figurilor publice” din Romania (ghilimelele au semnificatie si ti se aplica), sa-si spuna parerea, sa dea sfaturi pe teme despre care habar n-au. Comunicarea in spatiul public in Romania a devenit o arta, anume “arta macanelii”. Noul trend in macaneala este sa vorbim despre “parenting pozitiv”. In Suedia generatia actuala de adolescenti crescuti conform acestor principii sunt niste ratati si neadaptati social. N-ai copii, dar macar deschide-ti mintea si citeste PROs and CONs legate de tema despre care vrei sa “macani” inainte de a te inscrie in trend.

    Iti doresc sa ai copii, cel putin 2 copii, de varste apropiate. Apoi sa-i cresti singura, numai tu si sotul, fara bone, bunici, menajere. Sa te duci si la serviciu, singura sa gatesti, sa speli, sa faci curat, sa faci cu ei lectii, sa nu mananci ca sa le ajunga lor mancarea si sa nu dormi nopti la rand cand sunt amandoi bolnavi si au febra mare… dupa aceea sa-ti exprimi parerea in public!

  124. @Una din Bucuresti: ma bucur ca in sfirsit, s-a gasit cineva cu simtul umorului. Ca de miorlaitii astia m-am saturat… “vaaaaai, sa nu care cumva sa-i atingem cu o zambilutza… mvaaai, mvaaai, or sa creasca niste monstri, mvaaai”.

  125. Sunt impotriva palmutei, altoirii si a altor forme de descarcare a frustrarilor adultului pe fundul/fata/perciunii plodului. Mi se pare umilitor, nedrept si infricosator pentru un copil sa aiba parte de asa ceva tocmai de la omul/oamenii de la care se asteapta sa-l protejeze si sa-i fi alaturi orice ar fi. Si, cu toate astea, am dat o palma peste fata. M-am simtit groaznic, mi-am cerut scuze, am explicat si tot cred ca n-a fost de ajuns ca sa indrept greseala. Dupa o singura palma copilul se asteapta si acum, dupa cateva luni, ca atunci cand strig sa urmeze ceva mai rau. Asta pentru adeptii metodei cu pricina ar fi un argument perfect (uite, a invatat!) dar pentru mine a fost si va fi doar dovada si reminder-ul ca mai am eu de invatat si de lamurit niste lucruri cu mine insami ca sa nu mai repet vreodata greseala.

  126. S-ar putea ca toate spaimele si stresul parintilor de a nu isi traumatiza copiii din orice, toate procesele de constiinta pe care si le fac de fiecare data cand au ridicat vocea, nevoia de a supra-analiza tot ce face si ce spune copilul, toate asta s-ar putea sa se reflecte asupra copilului mult mai mult pe termen lung decat o palma la fund data cand are trei ani menita sa ii impuna o limita atunci cand orice altceva a esuat.

    Aproape ca te apuca depresia citind comentariile unora, habar nu aveam cat zbucium intern si suferinta presupune pentru unii cresterea copiilor…

  127. Fraților, dar de ce, la voi, există doar 2 extreme, de o parte bătaia și, de partea ailaltă, proasta creștere&obsesia “sa nu-i spunem NU lu’ bebe, că îl traumatizăm”? Că eu nu sunt de acord nici cu una nici cu cealaltă și cred cu tărie că un părinte poate să normeze și să fie ferm și fără să lovească. Zicea cineva mai sus “să îi dai pălmuța, dar să nu i-o dai cu răutate și cu ură, să i-o dai cu calm” sau ceva de genul ăsta. Păi, nu mai bine, dacă tot “trebuie să i-o dai cu calm”, nu i-o mai dai deloc și o înlocuiești cu alte metode de convingere?

    V-aș întreba un lucru pe cei care acum aveți copii mici și îi normați cu pălmuța: când vor fi adolescenți și se vor revolta împotriva a tot (vă amintiți adolescența voastră, da? trăirile de atunci, toată furia, toate alea), cum o să mai negociați cu ei? tot cu pălmuța???? o să-i snopiți de-a dreptul, ce o să faceți???

  128. Pornesc de la doua premize:
    1. Ai primit o gramada de comentarii la articolul asta si nu am timp sa le citesc pe toate ca sa vad daca a mai raspuns cineva la fel sau asemanator.
    2. Nu am copii si nu stiu, deci, cum as reactiona in realitate, ce metode as aborda in educatia propriului meu copil

    Asadar, consider ca alegere unei metode coercitive depinde de multi factori: nivelul intelectual al plodului, gravitatea faptei de corectat, etc. Dar cred ca motivul care primeaza in alegerea “palmutei la fund” este faptul ca pana la o anumita varsta educarea copiilor se bazeaza in principal pe principiul pedepsei si al recompensei (cam ca la animale, fara nicio intentie peiorativa). E greu sa determini un copil de 3-4 ani sa discearna si uneori trebuie sa simta efectele unor apucaturi distructivea (care uneori li se pot parea amuzante) pe propria piele si aici intra si violenta. Pe scurt, ti se pare amuzant sa fii violent sau sa chinui animale? Stai sa vezi cat e de amuzant de partea cealalta.
    Un exemplu: imi povesteau ai mei ca m-au surprins intr-o zi, pe la 4-5 ani jucandu-ma cu un chibrit sub masa. Mama a vrut sa sara in secunda doi sa-mi ia chibriturile si sa ma certe. Tata a oprit-o insa si m-au lasat sa continui “joaca”, supravegheat normal, sa nu sevtransforme in dezastru. Consecinta? La al treilea bat aprins m-am ars la mana, am lasat chibriturile si am inceput sa plang. Traumatizant, da, dar nu m-am mai atins de chibrituri multi ani de-atunci. Eu cred ca ar trebui sa luam in considerre ai partile educative ale traumei. Mai bine fara, dar daca alta solutie nu merge sau nu mai da rezultate sau pur si simplu e accidentala, cu siguranta in viitor vom sufla si in iaurt.

  129. Ce alte medode de convingere duoamna? Matale nu potz casa pricepi ca la unii nu ajuta nicio metoda ratzeonala da convingere? Scuzoaie pentru pentru tonu’ daztul da peiuorativ casa zic ajiea! Da’ matale o tzii p-a ta pana-n panzele albe, pen’ca, deh, ie ideia miea shi ie cea mai buna iar eo sunt minunata, rupta din soare, mi-s buna la suflet si ratzeonala si-s si cea mai dajteapta! Totz’ ceilanti is niste brute si vai da capu’ lor! Uite d-aia o ajuns societatea acolo unde-o ajuns! Din cauza aztora ca voi care maltrateaza copiii! Ne lasi? Pls.! Deviezi in ridicol, parol!
    Revenind la un ton normal, nu am vazut aici pareri care sa apere brutalitatea fata de copii. Am vazut parerile unor oameni care isi cresc copiii cu drag, oameni responsabili si rationali! Oameni care insa nu sunt inchistati in idei de genul “a da o palma la fund este automat o actiune brutala”. Am vaga senzatie ca Dv. refuzati sa faceti diferenta intre o palma data la popou atunci cand orice alt argument nu mai tine si “bataia rupta din rai!”. O faceti pentru ca acea palma data la fundulet, necesara uneori, va contrazice teoria! Frumoasa, de altfel! Insa, vorba aia…..teoria ca teoria, da’ practica ne omoara! Aveti copii? Ma indoiesc! Texte de-astea venite din America, legate de orice domeniu din viata noastra privata, sociala, etc. am auzit destule! Traiesc in vest de niste ani buni. Si pana si aici se schimba optica legata de educatie. O doza sanatoasa de severitate, de impunere a unor reguli de conduita este din nou bine vazuta! Sigur, asta nu implica masuri de “corectie corporala”. Insa, in cazuri deloc rare, nici nu se exclud! Si ma repet, nimeni nu a vorbit aici de “bataie”….insa Dv. vedeti o palma la fundulet ca pe ceva brutal si fara sens! Si vrem sau nu vrem sa recunoastem, in unele cazuri este singura metoda care ajuta! Daca cineva sustine ca uneori ajuta, il contraziceti cu “vai, vai, vai, nu aveti argumente cu care sa convingeti pruncu’, cum puteti sa spuneti si sa faceti asa ceva?” Ei bine, daca argumentele rationale nu ajuta, ajuta pliciul dat la popou! In 90% dintre cazuri. Si-s curios si eu sa vad ce argumente ajuta la cate un pui de om hotarat sa faca doar ceea ce vrea el, in conditiile in care singurele argumente sunt cele “rationale”. Si daca astea nu prind, ce faceti? Il pedepsiti, asa-i? Cum? “Iti confisc iphone-ul”! Si daca nu ti-l da? Treci in camera ta, nu ai o zi voie la joaca? Si daca il doare-n cot si iese? Il inchizi in camera lui? Va urla ca-i rapesti libertatea! Ii explici ca ceea ce a facut nu este bine? De cand poate face diferenta un copil de cativa ani intre concepte de genul “bine” si “rau”, in cazul in care este direct implicat si “isi doreste” ceva? Etc., etc, etc. Pe scurt, ne lasati, va rugam, cu idei scoase din putul gandirii? Cat despre “normarea cu palmuta”…sa fim seriosi! Ce fel de a pune problema este asta? Copiii sunt diferiti (din fericire). Normarea tine de industrie, de stiinta, etc. Copiii nu sunt nici una, nici cealalta! Situatia se schimba insa daca vorbim de normele de comportament, de conduita, morale, etc. Exista deci o diferenta intre “norma” si “normare”, functie de context. Subtila, de altfel! La fel ca si diferenta dintre libertate si libertinaj. if you know what i mean! Daca as fi in locul Dv., mi-as alege mai atent formularile, nu de alta, dar m-ar putea trada! Dixit!

  130. Eu sunt una din persoanele cu care ai treaba in acest articol. NU VREAU sa fiu pusa vreodata in situatia de a-i da copilului o palma. Dar daca voi fi- probabil ca-i voi da.

    Vad ca multi oameni nu vor sa faca diferenta intre un adult si un copil. Un adult are discernamant, un copil… are si el, dar mult mai putin dezvoltat.

    Un copil trebuie educat; educatia presupune insuflarea unor cunostinte si unor valori. Ce te faci cand dai gres cu orice metoda incerci si copilul insista sa scuipe alti oameni de exemplu?
    Trebuie sa-i arati ca orice lucru rau pe care-l face poate avea consecinte negative asupra lui. Daca ar fi adult i-ai putea explica asta, dar daca e copil nu prea intelege doar din teorie; el “invata” lumea exerimentand si impingand limitele pana unde ii este permis- si aici intervine parintele, care trebuie sa ii seteze limite sanatoase copilului.

    Parintii care nu trebuie sa dea vreodata o palma copilului sunt cei mai fericiti. Dar asta depinde si de parinte, si de copil, si de cat timp ai pentru educatia lui, si de diversi alti factori externi… fa intai un copil, Simona, creste-l si apoi spune povestea asta altfel: EU nu am dat o palma copilului niciodata pentru ca…

  131. @Simona,
    ti s-a explicat, atat de catre mine, cat si de catre altii, ca exista o varsta in viata copilului (pana pe la 3-4-5-6-7 ani, depinde de la caz la caz), cand copiii nu pot face diferenta dintre bine si rau, nu pot intelege consecintele, si nu pot intelege argumente rationale. din simplul motiv ca nu au atata ratiune, bagajul de cunostinte si vocabularul necesar.
    dupa momentul asta, cand incepi sa te poti intelege cu omuletul din viata ta, “palmuta la fund” isi pierde treptat efectul si astfel rostul.

    ca sa revenim la intrebarea ta, ce facem cu adolescentul?
    o palmuta la fund ii va provoca clar un acces de ras. pe de alta parte, scoaterea usei din balamale de la camera lui/ei si lipsirea de orice fel de intimitate astfel, are un efefct cu totul diferit, din cate imi spunea un prieten 🙂

    ultima palma la fund a luat-o fiica-mea acum un an jumate, cand a dat in maica-sa. o fi fost o metoda brutala si chiar criminala (dupa unii), da a functionat. are 7 ani jumate acum.
    mno, dupa unii, oi si un tata criminal, care isi traumatizeaza pe viata copilul. pe de alta parte, eu vad ca ea creste frumos sii fericit.

  132. treaba sta cam asa: copilul stie cam ceea ce il invata parintii. un copil invatat cu asprimea, va stii ce e aia si va sti de frica. altul, invatat cu respectul (fata de el, desigur) si vorba buna (adica si inteligenta, sa ne intelegem), va sti de acestea din urma.
    de o vreme ma intreb de ce in biblie nu se spune sa-ti respecti copilul. aceasta fiinta pura care nu are nevoie decat de dragoste. ar fi fost bine pentru brutele alea care mai ajung pe la biserica duminica.

    am doi copii. 2,5 ani si 6 luni, cu toate provocarile datorate varstelor si vietii. galagia a inceput la un an si am cam depasit-o. cu bine. fara regula plesnitului la fund. m-am luptat cu bunicile copiilor pt asta. pt ca ele l-au mai plesnit. bataia rezolva situatia atunci pe loc, pt ca la inceput il surprinde. apoi devine insensibil si la palma la fund, va trebui sa mariti gradul de durere. si asta umileste.

    un copil plesnit de fiecare data cand are impulsurile specifice varstei va cauta sa le satisfaca dar sa nu fie prins. sau raman latente si vor lua alte forme. o sa vedeti efectele nu acum, in copilarie. in adolescenta sa veniti aici sa ne spuneti: aveti incredere in copiii vostri? sunteti multumiti de ei?

    copilul simte interdictia la orice varsta, daca aceasta i se explica. si o interiorizeaza in timp. poate in acelasi timp ca si in cazul bataii. dar, desigur, intr-un mod sanatos pt dezvoltarea lui cognitiva. si in cadrul unei relatii afectuoase, in care e dornic sa faca pe plac parintilor, in prima faza. apoi intelege din ce in ce mai mult, de la o zi la alta, pentru ca e conectat cu parintii lui si e deschis spre vorbele lor.
    dar legea compensatiei a mai scos o vorba: cine nu are creier are muschi.

    adevarata educatie are efecte si atunci cand educatorul nu e de fata.
    cum zicea f dolto : daca mama simte nevoia sa dea, poate s-o faca, natura ei agresiva nu se schimba odata cu venirea unui copil pe lume. dar sa nu aiba pretentia ca face educatie!

  133. “exista o varsta in viata copilului (pana pe la 3-4-5-6-7 ani, depinde de la caz la caz), cand copiii nu pot face diferenta dintre bine si rau, nu pot intelege consecintele, si nu pot intelege argumente rationale”. de acord, iar adolescența e vârsta la care te revolți împotriva tuturor regulilor și ți se rupe de orice consecință. repet întrebarea: ce faci atunci, ca părinte care ai rezolvat lucrurile cu pălmuța, când era copilul mic?

    2. nu am spus că cine a dat o pălmuță este un criminal și, după cum am repetat deja de 100 de ori, nu sunt nici adepta invitării copilului să se suie-n capul părintelui și în capul tuturor celor pe care-i întâlnește, pe considerentul că “ne-am reprodus, de-acuma tot universul trebuie să trăiască acest miracol, împreună cu noi”. am spus că, dacă ți s-a întâmplat să îi dai pălmuța (care, hai să fim serioși, la nervi nici nu e “pălmuță”, e palmă în toată regula), tre’ să te raportezi la asta ca la un accident nefericit (te-au lăsat nervii și blabla), nu ca la un instrument din portofoliul actului de educație. există și alte metode de a fi ferm, există vocea, există tonul, există gesturi nebruște care trasează limite și așa mai departe. dacă n-ar exista, n-am face decât să ne batem unii cu ceilalți, chiar și adulți fiind. adică de ce cu adulții nu ne permitem să cedăm nervos și să le tragem una-n freză, în timp ce cu copiii ne-am permite???? pentru că sunt mici și nu au putere să riposteze cu același efecte și mai sunt și dependenți total de persoana care îi altoiește? oau!

  134. “adică de ce cu adulții nu ne permitem să cedăm nervos și să le tragem una-n freză, în timp ce cu copiii ne-am permite???? pentru că sunt mici și nu au putere să riposteze cu același efecte și mai sunt și dependenți total de persoana care îi altoiește? oau!”

    Daca eu iti dau o palma tie, Simona- te umfli la mine, ramai calma, imi dai o palma inapoi- treaba ta. Dar intotdeauna ai optiunea sa te duci la politie.
    Cu copilul ce extra optiune de genul asta ai, cand e responsabilitatea ta sa-l educi sa nu dea palme oamenilor? Il duci la psiholog? Pasezi responsabilitatea educarii lui altcuiva care o poate face mai prost decat tine, cine stie?

    Faceti diferenta- oameni buni- intre palmele date la nervi si palmele date sa educi copilul. Pe primele le regreti ca parinte (ca parinte bun- chiar toata viata) dar pe cele din urma ti le asumi fara regret. Nu mai generalizati, atata zic.

    Ce am citat mai sus din ce-ai zis tu Simona se aplica la altfel de “palme”, la abuzuri mai grave, poate. Eu am trait asa ceva; batai pana copilul face pe el la 10 ani, nas spart, arcada ochiului sparta si trimis la scoala plin de vanatai, +colegii care inca nu stiu ce-i aia empatie si rad in loc sa compatimeasca etc.
    Niciodata nu va trece copilul meu prin asa ceva, dar nici nu sunt genul de parinte care sa nu-si asume educarea copilului sau; chiar daca asta inseamna sa-l educ pana la o anumita varsta cu cate-o palma cand chiar e nevoie.

  135. @dracu

    “ultima palma la fund a luat-o fiica-mea acum un an jumate, cand a dat in maica-sa.”

    haha, de la cine o fi invatat copila sa dea? in loc sa fi folosit si ea niste argumente din astea de le-ar fi inteles poate ma-sa.

    “pe de alta parte, eu vad ca ea creste frumos sii fericit.”

    sa o intrebam si pe ea

  136. @delia: poate a invatat de la gradinita. toti sunteti mari experti, ma, pe toate le stiti si le psihanalizati. 😀

  137. +++ “sa o intrebam si pe ea” la The hunt te-ai uitat?

  138. @nana

    la 6 ani copilu e destul de marisor, zic, asta nu mai e comportament de gradinita decat daca e imatur, ceeea ce nu cred pt ca tatal ei spune ca “pe de alta parte, eu vad ca ea creste frumos sii fericit.”

    “toti sunteti mari experti, ma, pe toate le stiti si le psihanalizati.”
    eu sunt aia, m-ai prins.

    bai, ma uimeste cum vine una sa vorbeasca de cazul ipotetic ca daca ea ar avea ar face si ar desface, da cand vine alta si vorbeste din experienta ei de bona, profa si mai apoi de mama ii da cu flit

    vezi mai nano ca nu esti prea credibila, in primul rand ai atitudinea omului mediocru care-si da importanta pt ca nu-i dau ceilalti si apoi am zis- mediocru.

  139. Mai delio, daca tot ne dam in vocative, iti accept judecata cu mediocritatea, dar atunci hai sa tacem dracului amandoua, ca nici tu nu esti vreo somitate, scumpa mea.

    Hai, te pup, ca intre mediocre!

  140. Nu credeam ca o sa ajung sa fiu cam de acord cu dracu’.Am1,83 si o suta de kile.Nevasta-mea are 1,60 si vreo cinzeci de kile.Am facut handbal si canotaj.Cum mi-ar sta sa o lovesc pe ea sau pe fata..Cand era mai mica,m-a mintit o data si am atins-o cu degetul pe obraz in semn de’shame to you’ si a bazait doua ore dupa aia.Dar nici n-a mai mintit.Are doctorat in psihologie,preda la universitate si tre’sa mint eu ,acum, ca nu ma doare nimic,ca altfel in cinci minute sunt luat pe sus,impachetat si dus la fel de fel de vraci cu titluri academice… :mrgreen:

  141. Atata timp cat exista parinti care si-au educat copiii fara palme, care au stiut cum sa poarte o discutie cu copiii lor astfel incat sa se faca intelesi si sa obtina comportamentul dorit de la copil, voi cei care ii palmuiti nu aveti nici o scuza. Sunteti incapabili sa gasiti solutii non-violente de educatie pentu ca nu aveti nici caracterul, nici inteligenta necesare. Exista carti de parenting, de psihologia copiilor, puneti dracului mana si cititi. Nu aveti timp, rabdare etc? Atunci nu va reproduceti! Va faceti rau si voua si copiilor. Si asta va spune un parinte care are un copil bine educat fara sa-i fi aplicat vreo palma. Copiii inteleg explicatii, argumente, chiar daca uneori trebuie repetate de 10 ori. Dar fara rabdare, nu faci nimic. Mai bine nu ati face nici sex, daca nu aveti asa ceva.

  142. @delia,
    bai ce-mi plac psihologii astia de internet.

    de unde stiu ca e fiica-mea fericita? pai, nu stiu altii cum fac, da io am grija sa nu-i lipseasca nimic (nici material, nici altfel), vorbesc cu ea, ma joc, si o invat chestii. treburi care cred ca io ca pica in responsabilitatea unui tata.

    de unde “a invatat” fiica-mea sa loveasca?
    nu stiu cum iti cresti tu copiii, dar a mea nu-i tinuta legata sub pat. are acces la tv, internet, se duce la scoli, petreceri, etc. zic si io ca e posibil sa fi vazut pe undeva si lupte/batai. cu siguranta nu m-a vazut pe mine lovind sotia.

    ca mai zicea Simona de violenta: as pocni la fel de sigur pe oricine ar ridica mana asupra sotiei. chiar daca e vorba de copilul meu.
    ce fac altii, mi se rupe, eu unul asa am fost educat sa ma comport. da-i in nevasta/copil /frate/mama / tata, ori iti rup eu tie capul, ori tu mie.

    acu, sunt curios ce reactie ar dori Simona de la Tata Uranus, daca e cu el si o ia un golan la bataie pe strada. presupun ca, fiind total impotriva violentei, l-ar ruga pe Tata Uranus sa stea frumos deoparte si sa sune la Politie, facand galerie pana vine Politia.

    am dreptate, Simona? 🙂

  143. @ema
    sa mori tu?

    si nu-i asa ca toti copchii sunt identici si se educa FIX in acelasi mod? daca tu ai o leguma pe post de copchil, e treaba ta. vrei sa cresti o leguma care una-doua fuge sub fusta ma-sii, e treaba ta iarasi. dar abtine-te in a incerca sa obligi pe altii sa iti urmeze exemplul.

    pune mana dracului (ca sa ma exprim in acelasi fel), si educa-ti propriile progenituri, si lasa-ne pe noi astia “salbaticii” in plata domnului.

    daca nu te duce mintea sa faceti diferenta intre “palma la fund” si rupt mainile, pune mana si mai citeste.

    Nota generala (inclusiv in atentia gazdei):
    mi se vorbeste frumos, vorbesc frumos. sunt luat la maciuci, raspund la fel, ca nu sunt dator cu nimic nimanui.

  144. scuze pentru “d-ai in neamuri” 🙂 din cauza vitezei.

  145. @dracu

    “io am grija sa nu-i lipseasca nimic (nici material, nici altfel), vorbesc cu ea, ma joc, si o invat chestii. treburi care cred ca io ca pica in responsabilitatea unui tata.”

    uite care e treaba… sunt convins ca ai intentii bune si nu esti singurul de aici insa treaba cu psihologia, de internet sau de budoar, e foarte complexa. mai ales un barbat nu prea stie el care e treaba cu sentimentele altora, mai ales daca nu-l invata nimeni. io am grija, io vorbesc, io o invat, io cred- asta nu merge. si o sa-mi dai dreptate la un moment dat, poate. nu tre sa-mi dai acum. cand fiica-ta o sa aiba chef la un moment dat sa vorbeasca si ea la persoana 1 singular. si n-o sa te intrebe pe tine nimic. ca nici tu n-ai intrebat-o

    fata de 6 ani nu e ca si copilul meu de 2 ani care ma mai loveste la nervi. desi ambii lovesc din frustrare si neputinta. si in loc sa vedem de unde vin astea, le-o dam inapoi, ca IO sunt ala care face regulile in casa MEA cu nevasta MEA si ala e copilu MEU.

    suna bine egocentrismul asta?

    pe copiii mei vreau sa ii invat despre noi si despre fiecare

    sanatate!

  146. Simona Tache, tot mai comentezi?
    “cred cu tărie că un părinte poate să normeze și să fie ferm și fără să lovească”

    Mai femeie, nu intelegi sa nu mai crezi nimic cu tarie pana nu treci singura prin experienta de a fi mama? Nu intelegi ce gandire mediocra si superficiala ai?

    Nu stiu daca mama ta mai traieste, iar daca traieste nu stiu daca este mandra de tine cand scrii asemenea articole izvorate dintr-o superficialitate profunda! Dar daca as fi mama ta, asa ti-as trage doua palme, asa capra mare cum esti acum, ca sa intelegi ca nu-ti poti lansa “teoriile” si “convingerile” in spatiul public, fara a avea o anumita calificare in domeniul respectiv. Chiar daca ai fi psiholog (dar nu esti), daca n-ai copiii tai, tot degeaba.

    Opreste-te din a mai comunica public regurgitarile mintii tale!

  147. @delia
    ma bucur ca ai revenit la un ton normal de conversatie.
    ca orice parinte normal la cap, am intentii bune si doresc tot ce-i imai bun pentru copilul meu.
    ca barbatii sunt mai limitati in a intelege psihologia (? 🙂 mi se pare amuzant. asa o fi, nu ma pricep, sunt inginer, nu psiholog. asa ca am o abordare ceva mai pragmatica care, culmea, functioneaza de obicei. ce spui tu ca nu merge, de fapt merge, cel putin in cazul meu si al familiei mele.
    cand fiica-mea a luat ultima data o palma la fund acum mai bine de un an, cred ca ar fi oarecum exagerat sa fiu considerat o bruta care isi macelareste copilul. nu ca ar conta parerea publicului pt mine mai mult decat ce cred eu ca-i bine pentru mine si ai mei 🙂

    corect, asta e parerea mea. copilul nu are voie sa-si loveasca parintele. poate as accepta exceptii in cazuri extreme (de viata si moarte), dar altfel, nu. asa am fost educat eu (nu-mi amintesc sa fi indraznit vreodata sa ridic mana la parinti, indiferent cat eram de suparat), si intentionez sa-mi cresc copilul cu aceeasi idee.

    cum ti-l educi pe al tau, nu te invat eu. e responsabilitatea ta, asa ca multa bafta.

  148. @Cri: hahaha, adorabil. mai zi-mi, îmi place, am râs mult 😆

  149. Doar niste parinti/adulti frustrati folosesc bataia ca metoda de educatie .
    🙁

  150. @dracu
    pana la urma pierdem esentialul: nu e atat de importanta palma aia data o data pe an ci convingerea ca asa trebuia actionat. eu regret orice scapare fata de copil: strigat la el, gesturi mai bruste sau un limbaj-abordare nepotrivita. si ma straduiesc sa fiu mai buna

  151. @Cri

    Violenta este ultimul refugiu al incompetentei. Numai un parinte primitiv si slab (ca tine) ar apela la violenta. Habar n-ai ce spui, esti facuta gramada. Exista in aceasta tara zeci de mii de copii care sunt ca varsta de doua ori mai mici decat tine si sunt de 10000 de ori mai inteligenti!

    Esti o marmota, mergi de-nveleste ciocolata-n staniol.

  152. M-am abtinut in a comenta ceva pana acum. e un subiect delicat. Si da, consider ca trebuie sa fii deja parinte sa intelegi care iti sunt limitele si cat de bine te poti mula dupa comportamentul copilului tau.
    Am obtinut copilul prin FIV dupa mai multe incercari. Si cu toate acestea n-am pornit in viata cu ideea ca daca m-am chinuit atat de mult, trebuie sa-i permit sa crizeze cand are bunul plac din orice. A luat si palme la fund. Destule. si da, ma simt prost si m-a durut sufletul de fiecare data. Insa sunt satula de oameni care nu fac altceva decat sa-ti trimita link-uri catre nush ce psiholog, care desi sunt ajutati de bunici, bone, etc, dau sfaturi cum ca ce bine e sa pleci 5 min sa te calmezi (cand tu esti singur cu copilul) si multe alte chestii.
    Nimeni nu ofera ceva concret. Toata lumea vrea sa fii super mama. Sa fii zen. Nu. Realitatea unor mame e alta. Daca n-ai ajutoare pe langa tine, si ai un copil foarte activ si incapatanat, nu te poti descurca prea bine.
    Simona, ai atins un subiect sensibil. Insa nu-s de acord sa fii jignita. Mi se pare corect ca fiecare sa-si spuna parerea. Atat. Nu sa fim tratati ca niste calai ca a luat copilul una peste maini (ex.: scos cenusa din soba cand ardeau lemnele).
    Cred ca atentia ar trebui indreptata spre parintii care isi bat cu violenta copii, mai ales in mediile sarace. Acolo e buba si nimeni nu face nimic.
    In incheiere, as dori sa raspund si la intrebarea :cum iese un copil in strada? Foarte simplu. Nici nu va dati seama cum la 1 an jumate al meu escladase o bordura si apoi poarta 🙁 .

  153. cri,
    soacra-mea e competenta?
    are 3 copii,cu 3 barbati,altii decat sotii din acel moment si decat cei care i-au recunoscut(sandman stie cu arborele ce si cum) si pe primul l-a abandonat la 3 zile,apoi la luat la 10 ani cand l-a pus sa sara de gatul a 30 de barbati sa le zica te iubesc tati,apoi i-a pus in brate 2 surori pe care le-a crescut 4 ani,apoi l-a dat la camin pe sot.
    ce zici,faptul ca a nascut de 3 ori o face calificata?

    daca n-ai fi patologica, ai fi amuzanta.

    mama lu simona, cri nu stie ce zice. e soara lu soacra-mea,aia cu vipera.

  154. “Stadiul de animal primitiv”. Simona, suntem animale. Animale inteligente ce-i drept, cu constiinta de sine si de rest insa in esenta suntem animale . Nu sunt de acord cu bataia insa o palma la fund si o mustruluiala serioasa in momentul in care un copil isi face un obicei din a se pune pe sine insusi in pericol (se joaca mereu pe strada, sare gardul la vecinul cu pitbuli ca sa fure mere etc.) consider ca e necesara. Conteaza acum de la caz la caz bineinteles, daca acesta asculta de vorba buna sau daca asculta de o voce ferma e una, daca orice ii spui si cum ii spui nu-l impresioneaza (si crede-ma ca sunt si temperamente dintr-astea) atunci un soc (nedrept, corect) poate reprezenta evitarea unei tragedii. Nu am copii dar am lucrat cu copii pentru cativa ani si imi place sa cred ca dibuiesc cat de cat cum le merge mintea prin stadiile astea timpurii de dezvoltare. Din comentariile de aici deduc ca nu ai copii. In acest caz tind sa cred si eu, precum altii de aici ca a creste un copil iti poate schimba un pic pozitia radicala pe care te situezi acum (radical pozitiva daca vrei). In fapt, dupa cum spuneam, suntem animale, iar o pozitie atat de idealista precum cea pe care o propui tu este inca departe, in multe cazuri, de a fi atinsa. Critici multe vad si ma intreb daca nu cumva daca atat de multe nu te pun cumva pe tine in pozitia de a ramane intr-o stare de reflectie rigida. Sau, cine stie, poate ca dreptatea e de partea ta si noi aici, ca oamenii mici, incercam sa te tragem inapoi de dupa gardul ala de-l sari ca sa ajungi intr-un loc mai bun la care noi nu mai speram 🙂 Si te mai apuc si eu de un picior si spun: Teoria ca teoria, dar practica ne omoara …

  155. Si ce faci cand juniorul ajunge sa faca lucruri care ii pun viata in pericol .. si le face cu zambetul pe buze .. stiind ca nu este pedepsit in nici un fel. Vorba buna nu ajunge de multe ori ca sa nu bage mana prin gard la caine la fel si sa se opreasca din alergat cand ajunge la strada. Trebuie sa fie un trigger care sa-l constientizeze cand baga mana prin gard.
    Cred ca o palma la fund e mai putin dureroasa decat o muscatura de caine sau o lovitura de masina.

    Pt. Nike:
    Nike, ce ai rezolvat ? Ai creeat un mic santajist care o sa gaseasca o modalitate ca sa te fenteze sau sa te determine sa faci ce vrea.

  156. Noi n-avem încă copii dar ne pregătim, cel puțin psihologic. Sunt complet intolerantă în ceea ce privește pedepsele corporale… dar, sincer cred că o palmă pe fund nu poate fi considerată pedeapsă. De ce zic asta?

    Cu câteva excepții (pe care le număr pe degetele de la o mână), ai mei nu m-au atins. Singurele momente în care s-a întâmplat asta au fost atunci când nu mă puteau scoate din starea de hiper-activitate în mod rațional. Tata de exemplu mi-a tras o singură palmă. La 10 seara eram la ei în pat, sărind pe saltea, și nu mă potoleam (în ciuda a nenumărate avertizări). Mi-a ars una la fund și m-am liniștit instantaneu, sincer nu știu ce ar fi trebuit să facă pentru a avea același efect. N-am resentimente și nu s-a mai repetat… era de ajuns să se uite încruntat la mine pentru a mă face să înțeleg că depășesc o limită. D-asta zic că o palmă nu-i o pedeapsă, e mai mult un mod de a întrerupe imediat un comportament irațional al copilului, de a atrage atenția.

    Dar o palmă e tot ce pot justifica pentru un părinte… mai mult intră la capitolul abuz. Un copil pedepsit prin bătaie se va închide și nu va comunica liber niciodată cu tine, am văzut asta la prietenii mei… note ascunse pentru că ar fi primit bătaie acasă, minciuni pentru a putea merge la un film în weekend, fugit de acasă.

  157. Intersecția de la Romană, aia din fața McDonalds-ului.
    Dau să traversez când aud o voce hârșâită de abuzul îndelungat de țigări, cu și fără filtru, cum se oțărăște la un ghemotoc cu cipici roz:
    ”Taci dracului din gură, că dacă îți trag una îți mut fața la spate!”
    Cipicii roz i-am văzut când am întors capul, ce-i drept, inițial am crezut că se răstește la ceva trecut de 1 metru 50. Dar nu, aia mică abia se ridica pe vârfuri să ajungă la mâna aspră care o trăgea besmetic de partea cealaltă a drumului și plângea de-i sărea pamponul roz. Eu zic că fiecare și le știe cel mai bine pe ale lui și cel mai ușor e să judeci fără să cunoști, nu? Adică cine știe ce monstru cu chip de serafim era prefăcuta aia mică?! Că doar și criminalii în serie au chip uman… unii sunt și frumoși, ai dracu! Omu ‘ era pus pe treabă și nu avea timp de privit în jur între atâtea sudălmi administrate corectiv boțului de humă.
    Adică ce-aș fi putut să fac altceva?! Eu n-am copii și nu vreau să fac copii, deci nu am dreptul să deschid gura, punct. Aștia care s-au scremut să îi facă și să îi șteargă de rahat, știu cum stă treaba mai bine. Cum ai vrea domne să crești un voinic ca bradu’ făr’ să îi lipești câteva scatoalce pe bucuțele călduțe, să înțeleagă cine-i șefu?!Dacă nu-l altoiești la timp te trezești că fumează marihuana la 17 ani și se tăvălește cu un malac tatuat și pe lobul urechii! Bătaia e ruptă din rai, frățicule! Frăgezește-i bine cât sunt mici că dup-aia cresc și ai rupt-o-n fericire, vorba aia ”Dacă nu l-a bătut când era mic, uite acu’ ce face?” Înțelepciunea asta grea, da’ grea nu glumă, rezolvă rapid problema ”educației” copilului în România! ”Bătaia e ruptă din rai!” și dup-aia dacă ești fraier și ți se face milă de diavolul mic o poți drege o leacă cu ”Unde dă mama, crește!”
    Crește da, crește furia născută din imposibilitatea de a administra exact același tratament. Care-i ăla, om mare zic, care și-a luat o palmă și a zis ”Merci, acum am priceput!”. Și câți sunt cei care au răspuns cu o palmă, un brânci sau un simplu întors de spate și un ”din momentul ăsta am uitat că te cunosc!?”. Nu că la 5 ani încă nu știi ce e aia umiliță, corect?! Dar trebuie musai să știi că lu’ mami nu-i place când te zbengui tu în parc și îți murdărești rochița sau când te dai cu fundulețul de legătuș că tu nu vrei să pleci, vrei să mai stai. Și ți-a zis de mai multe ori, nu mai are chef să se repete (că doar nu e moară hodorogită) așa că îți taie rapid macaroana cu două palme scurte peste tutu.
    Exagerez evident, știu prea bine cât de obositor este să răspunzi nevoilor și isteriilor unui plod de 3 ani, 12 ore pe zi…nu-i deloc fun! Da’ mamă la job e mai mișto? Acolo nu te ia cu stres, cu nervi? Îți dai colegii cu capul de birou? Îți tragi colegele de păr că vorbesc prea tare în timp ce tu te zbați să termini la timp proiectul ăla? Asta treabă n-o înțeleg eu, dacă cu ăștia mari care pricep, adicătelea, ce și cum nu îți permiți, cum se face că îl plesnești pe ăl mic când ajungi acasă de îi sar mucii pe pereți înainte să aluneci pe jucărie, doar ce-o vezi în mijlocul casei…
    Păi îți permiți că ai mușchii tari, p-ăsta tu l-ai făcut, da?! Și dacă tu l-ai făcut, e al tău și nu îl bați așa de nebună, îl bați ca să îl educi, da?! Că și te tine te-au rupt cu bătaia ai tăi și uite ce bine ai ajuns! Și oricum tu nu o faci așa … să îl umpli de vânătăi și să îi bai borșul pe nas, tu îl bați așa din când în când…sportiv. Trăiască Patria Mumă! Dacă îi ziceai John și nu Ionel și îl plesneai în public, aveai șanse mari să te trezești cu poliția la ușă dornică de socializare, eventual te mai invitau și la o sesiune de meditații transcendentale, găzduită într-o cămăruță întunecată…

    Dar nu, dacă de vorbă bună nu-nțelege neam, de țipat la el nu mai țipi că te aud vecinii și oricum îl doare în paișpe că s-a prins că numai gura aia mare e de tine…ce să faci?! Să îi vezi pe toți ăștia cu gura mare, care sar de cur în sus că ”nu bateți copii”… să îi vezi pe ei cu doi țânci de mâna vorbindu-le duios și explicându-le de cincinșpe mii de ori să nu facă aia, să nu facă ailaltă.. să îi vezi atunci când lucrează dușmanul miniatural la moralul și la sănătatea ta mintală cu program prelungit!

    Și mă întreb eu ca una ce n-are, deci și nici n-ar vrea, de ce îi faci bre dacă ți-e greu ?! Încep să cred tot mai tare în licența pentru făcut copii ! Să faci cursuri la școală să știe omu’ la ce se înhamă ! Am impresia că unii își imaginează că și-au luat o jucărie drăgălașă care tre’ să facă frumos când vin ei obosiți de la job. Cum adică au și ei personalitate ? Vor și ei să își impună punctul de vedere cum face mama cu tata!? Păi de asta m-am muncit eu 9 luni cu tine în burtă!? De asta mă chinui să te șterg la cur!?
    Fraților s-a dus treaba cu perpetuarea speciei, suntem prea mulți pe amărâtul ăsta de Pământ, să se pună pe făcut copii ăia cu nervii mai tari! Așa n-o să mai avem generații de frustrați (like myself) care și-au luat-o pe coajă grav când erau mici din te miri ce și tot ce au putut ei să înțeleagă din treaba asta e că ar fi cazul să aplice exact același tratament propriilor odrasle.
    O palmă doare indiferent de vârsta la care o primești, un cuvânt urât sapă în sufletul tânâr la fel de adânc ca în cel matur. Și apoi ar trebui să fie mai ușor să te cobori tu la vârsta lui decât să îi ceri lui să ajungă înainte de vreme la vârsta ta. Nu amărî o lume a bucuriei!

    (Majoritatea expresiilor legate de educația copiilor expuse aici erau la mare căutare pe vremea când eram copil și părinții doar ieșiseră din comunism. Ajunsesem să cred că erau reacții naturale de autoapărare într-un sistem opresiv. Erai educat să îți ții gura, să faci ce ți se spune și să uiți de existența ”de ce”-ului. Le-am regăsit pe toate în discursul copiilor părinților comuniști și e trist, foarte trist, zău!)

  158. delio, mediocro, m-am întors să văd dacă ai avut decența să mai taci.

    Vad că nu, tot mare intelectuală te rostogolești, așa că mai măcăn și eu un ultim ceva.

    Ce bine că măcar în ultimul comment ți se citește printre rânduri cât de isterică poți fi cu copil-tău- grozavă bonă, mamă, educatoare și psihanalistă; bună numai pentru dat sfaturi seci și emis judecăți de 2 parale.

  159. Iti mai zic, Simona, iti mai zic! Poate inveti sa comunici responsabil in public. E plina mass-media romaneasca de “experti” ca tine. Dar putini au intelepciunea sa se opreasca si sa se focuseze pe temele despre care chiar au habar. Comunica-le acest aspect si colegilor tai jurnalisti si altor figurine publice, care comunica public. Creati mult zgomot. Comunicati iresponsabil.

    Incepeti sa mai creati si valoare!

    Esti impotriva violentei? Foarte frumos! Focuseaza-te sa comunici despre desenele animate violente, cu roboti si monstri difuzate la TV, despre jocurile video violente, despre dependenta de jocuri, TV si internet in randul copiilor.
    Ce-ar fi sa incepi sa fii si impotriva “pitiponcarelii” de la toate emisiunile de divertisment. Chiar este nevoie de asa multe femei dezbracate cu dansuri lascive ca sa va creasca rating-ul? Iti place ca fetitele, viitoare mame, sa fie educate in felul acesta? Sau ce drum vor apuca ele? Spre Italia, sa practice una dintre cele mai vechi meserii?

    Poti sa razi Simona, iti face bine. Dar situatia actuala creata de mass-media romaneasca (esti si tu o rotita in ea), este de plans. Din ’90 incoace, copiii au fost educati si de voi. Copiii au fost abuzati psihic si de voi – vizual si auditiv. Asa ca cine este cel mai vinovat? Parintii cu palmuta ocazionala, sau voi cu TV-ul, revistele si internetul? Acum intelegi iresponsabilitatea unde este? Acum intelegi primitivismul unde este? Voi, mass-media, intretineti violenta si destrabalarea. Tot voi trebuie sa corectati situatia si sa deveniti responsabili, sa va ganditi mai putin la castigul material personal si mai mult la oamenii carora le vorbiti – ei nu sunt “audienta”, sunt oameni!

  160. @delia
    am mai spus si explicat, palma la fund trebuie sa fie ultimul resort, dupa ce le-ai incercat pe toate celelalte (cu exceptia cazului lovirii parintilor, cand ii musai, dupa parerea mea).

    cei care au copii stiu, cei care vor avea vor afla faptul ca piticii au darul de a te aduce si la “ultima solutie”, cateodata. din pacate pentru toata lumea. nu cred ca exista parinte normal la cap care ii trage palme copilului cu placere.

    in afara de asta, isi pierde eficacitatea ca pedeapsa dupa o anumita varsta, destul de frageda (5-8-10 ani, in functie de copil).

    dar nici nu poate fi exclusa pe motiv de ce au mai descoperit cercetatorii engleji.

  161. In primul rand trebuie subliniat ca nu exista copii identici, deci nicio metoda nu va functiona cu orice copil. De asemenea, cu exceptia copiilor apatici, cei pe care unde-i pui acolo stau, orice copil testeaza limitele adultilor, in primul rand ale parintilor. Daca parintii nu reactioneaza vor face asta si cu altii. Cu siguranta parintii sunt cei care trebuie sa impuna copilului limite, pentru a-l pregati pentru viata de adult. Daca ajunge adolescent fara aceste limite, va fi vai si amar atat de el cat si de parintii acestuia.
    Nu am fost lovit niciodata de parinti, mama mai ridica vocea la noi, dar stiam bine ca asta era tot. Acum am o fetita de 2.5 ani care, in multe momente, pare ca incearca sa faca orice altceva decat ti-ai imagina ca poate face. Inclusiv sa incerce sa te zgarie pe fata daca nu o lasi sa faca vreo tampenie. De mai multe ori am simtit impulsul de a-i da o palma la fund si pot intelege un parinte care a facut asta atunci cand nu a mai gasit, pe moment cel putin, o alta metoda. La noi functioneaza inca “mama/tata s-a suparat si nu mai vorbeste cu tine”. In acel moment se termina tot si vine ia sa ne ia in brate, are o atitudine de ajunge sa ne para rau ca i-am spus asta. Sa ne intelegem: zgariatul sau lovitul nu le-a vazut in casa, nu le-a vazut nici la tv. Poate doar in parc, la alti copii. Pur si simplu este o manifestare a frustrarii intr-un anumit moment.
    Si nicio relatie adult-adult nu se poate compara cu relatia parinte-copil.
    De asemenea, nicio carte/scoala nu te poate pregati pentru relatia cu copilul propriu. Majoritatea teoriilor din manuale sunt foarte bune, daca le aplici copiilor altora, pina sa ai tu copii.
    Ce usor e sa spui din postura de femeie “barbatii nu le au pe astea cu psihologia sau cu sentimentele”! Really?
    Cand fiica-mea avea colici si nu dormea decat in reprize de 1-1.5 ore si doar lipita de burtica mamei sau a mea, iar maica-sa era inca in refacere dupa nastere si faptul ca nu dormea niciodata mai mult de 1.5 ore legate o termina fizic si psihic, eu, tatal si sotul care nu prea le are cu sentimentele, spala rufe (la masina automata, evident), spala vase, facea de mancare si o hranea pe sotie cu furculita/lingura, dupa caz, si statea nemiscat cu copilul adormit in brate doar-doar mai prinde si mama 2 ore legate de somn, si facea tot posibilul sa nu se trezeasca copilul. Intre timp se ducea si la un serviciu extrem de solicitant unde avea termene limita si targeturi. De ce credeti ca facea asta? Poate pentru ca avea ceva sentimente fata de cele doua fete ale lui (sotia si copilul) si poate intelegea ce ajutor psihologic era pentru mama epuizata?
    Dar sa revenim la copilul care cere palme la fundulet. Aproape orice copil cere aceste palme si putini parinti reusesc sa nu le dea (motivele sunt multiple si nu le vom discuta aici). Faptul ca eu nu am atins-o pe fiica-mea nu inseamna ca as condamna un parinte care cedeaza si o face. Sunt de acord cu cei care spun ca este o mare diferenta intre a da o palma la fund pentru a sublinia autoritatea si a bate un copil.
    Cunosc parinti care nu si-au atins copiii niciodata dar ii traumatizeaza psihic in mod constant. Credeti ca sunt mai buni?

  162. E clar ca e nevoie de “scoala de parinti”. Care din pacate nu va exista niciodata.
    Toti cei care au copii cred ca stiu ce sa faca cu ei. Problema e ca unii stiu, altii nu stiu.
    Si fac prostii. Care transforma copiii in niste bombe cu ceas, pline de furie si frustrare.
    Si multe alte sentimenet pentru care noi, adultii, nu avem toleranta. Daca ni s-ar intampla noua am face ca trenul.

    Aviz celor care citeaza cazul clasic cu “tavalitul prin magazin”. Niciun copil care stie ca parintii il baga in seama si sunt atenti la nevoile lui nu face asta. Situatiile de criza in care sunt invocate “palmutele necesare” ca parte a educatiei nu apar din senin. Apar pt ca acel copil vrea sa ti arate ceva, vrea sa ti demonstreze ceva, vrea sa vada o reactie. Ceva pentru el e prea mult, sau prea putin. Sau doare.

    Copiii fac tot felul de “rele” pt ca nu se simt iubiti, intelesi, pt ca nu primesc atentie, pt ca nu primesc ceea ce au nevoie. Si ei sunt oameni. Pt ca sunt mici, au nevoie de multe. Ca sa creasca mari si intregi, pe dinafara si pe dinauntru. Copiii simt si inteleg foarte multe. Mult mai multe decat cred majoritatea adultilor.

    Asa ca inainte sa deveniti parinti, incercati sa va interesati in mod serios daca “sunteti calificati”. Toti oamenii fac sex. (Aproape) toate femeile pot ramane insarcinate. Nu toti oamenii pot fi parinti.

    PS: si eu sunt mama si stiu cu ce se mananca. Dar inainte de asta sunt om si, spre norocul meu si al copilului meu, am invatat cu ce se mananca sa fii om in adevaratul sens al cuvantului – asta inainte sa fiu mama. N-ai cum sa cresti un copil care sa sa devina un om intreg daca tu nu esti un om intreg. Si majoritatea oamenilor au lipsuri mari la capitolul as
    ta. Li se pare ca daca sunt adulti nu mai au nimic de invatat. Nici din carti, nici din alte parti.

  163. Simona, imi retrag cuvintele de “capra mare”. Nu te cunosc si-mi pare f.rau ca te-am facut in felul acesta. Am dat si eu dovada de aceeasi superficialitate de care te-am acuzat. Imi retrag si “palmele de mama” 🙂 Esti un om ca toti oamenii, care poate incerci sa faci ceva… Sper sa-mi accepti scuzele si sper sa reusesti sa schimbi ceva in felul in care se comunica in public, sper sa reusesti sa schimbi ceva legat de violenta promovata prin toate mijloacele de mass-media, violenta care a intrat in sufletele tuturor, copii, adulti…

  164. Bataia coboara omul la stadiul de animal primitiv, da, dar in cazul adultilor uneori este necesara, in special in cazurile de autoaparare (ce faci daca te ataca unul pe strada?). Insa, in cazul copiilor, in cazul in care ii bati, este clar ca esti un parinte depasit de situatie! Nu esti capabil sa vorbesti cu el, sa empatizezi cu el, sa-l intelegi!

  165. haideti sa facem mafia “palmarilor”.
    Cand vedem vreo mama ca isi altoieste copilul, japjap prin parc, si noi sa sarim sa ii dam mamei 2 palme. JapJap.
    2 palme cand un parinte trece neregulamentar strada. 2 palme pt toti soferii care au copii fara scaun/centura adecvate copilului.

    Zic sa formam @ mafia celor care sunt pro educatie prin violenta@. Facem asociatie, cerem donatii de la cei care sunt pro, si convinsi ca asa se educa societatea, omul cel mai bine, si sa vedeti cum evolueaza Romania. In 15 ani lasam o ceatza in urma, la ce viteza prindem, trecand in fatza Suediei, Norvegiei, Japoniei etc!!!

  166. Sunt mama de copil de 5 ani care a fost crescut fara niciun fel de corectie fizica si sincer nici cine stie ce pedepse nu am aplicat, mai mult decat un trimis in camera ei cand imi ieseam din fire.
    Inainte sa o nasc consideram ca un copil trebuie educat si prin palme corectoare (deh o palma nu a omorat pe nimeni). Dupa ce s-a nascut si am vazut ce minune mi-a dat Dumnezeu (nu-s religioasa, dar cred ca numai ceva supranatural poate crea asa minuni 🙂 ) am zis: eu nu o sa o fac niciodata sa sufere. Asa ca m-am apucat de citit, iar prima carte care mi-a picat in mana a fost “Cand apare copilul ” de Francoise Dolto. Am simtit nevoia sa citesc tot ce a scris femeia asta geniala. Femeia asta m-a ajutat sa-mi vindec ranile copilariei, rezultate in urma abuzurilor fizice facute de parintii mei – si eu am fost batuta cu cureaua, nu am ajuns chiar la furtunul de la masina de spalat cum zicea cineva mai sus, dar am auzit si eu tot prin cartier de practicarea metodei.
    Am un copil activ si incapatanat nevoie mare, nu ma plang, nu inteleg de unde gaseste atatea resurse, insa nu consider ca schimb ceva daca-l lovesc si culmea sunt foarte incantata ca are parerile ei, are tabieturile ei, stie exact ce-i place si chiar nu vad de ce sa-mi impun eu parerile mele. Nu am fost si nu sunt o persoana zen, insa am invatat multe despre autocontrol in acesti 5 ani minunati. Am avut momente in care imi venea sa ma urc pe pereti de nervi (sa ma exprim plastic, i-as fi ars niste palme de toata frumusetea) insa am preferat sa plec de acolo, sa o las urland (ma simteam razbunata ca urla, ma bucuram – era modul in care ma simteam razbunata 👿 ) si sa ma intorc dupa ce m-am calmat, sa vorbesc apoi cu ea si sa-i spun ce m-a deranjat, apoi sa ne impacam. Apoi urmau discutii de genul:
    – Mami, tu cand esti suparata nu ma iubesti!
    – Te iubesc oricand, orice ai face, insa nu imi cere sa-mi placa de tine cand te comporti asa.
    Cu timpul a inteles ca nu agreez comportamentul ei (nu pe ea) si culmea, acum cand face ceva gresit si stie ca e gresit tot ea se supara si trebuie apoi sa discutam ce nu a fost bine, ce a gresit fiecare, etc. 😆 Discutiile astea au loc de pe la 6-8 luni (la inceput au fost monoloage) cu timpul s-au schimbat in dialoguri. 🙂
    Cand am ridicat vocea la ea (si inca mi se mai intampla 🙄 ), mi-am cerut apoi scuze si i-am zis ca asta nu e un comportament de adult si i-am spus parerea mea. Stiti care a fost urmarea? Copilul isi cere si el acum scuze cand greseste si admite cand greseste.
    As avea multe de spus, experiente din care am invatat multe, ceva insa eu am ajuns la concluzia clara: ASA CUM TE COMPORTI TU CU COPILUL, LA FEL SE VA COMPORTA SI EL CU TINE. Din toate “invataturile neamului” cred ca invatatura: “Copiii sunt oglinda parintilor” este cea castigatoare :D.
    Sa nu mai aud povesti gen: Domn’e, baga degetele in priza, ce sa-i fac? Raspuns: Sa-i acorzi atentie, opreste-te 15 minute din ceea ce faci si joaca-te cu el. Bagatul degetelor in priza e doar un mod de a-ti atrage atentia la el, cu riscul de a fi o atentie “negativa” copilul a invatat ca in acel moment EL e cel mai important pentru tine.
    Si nu, palmele nu ajuta pe nimeni, ba cu timpul si cu aplicari repetate ii distrug increderea copilului, il frustreaza, il inchid in sine, dar din pacate vor descoperi urmarile parintii practicanti, doar ca, din pacate pentru ei si copiii lor, nu vor accepta niciodata lucrul acesta. 🙁

  167. @diana

    cam asta as fi scris si eu daca mi-as permite sa ma intind cu scrisul si fix asa gandesc si eu de cand am copii (exact cu aceste cuvinte! )

    CUM TE COMPORTI TU CU COPILUL, LA FEL SE VA COMPORTA SI EL CU TINE

    Copiii sunt oglinda parintilor

    in rest, hartuitoarea aia mica sa-si scoata dintii din turul pantalonilor mei ca promit ca nu ii mai ranesc sentimentele alea neocrotite de genitori.

  168. De multa vreme n-am mai vazut atata ipocrizie.

  169. Multumesc pentru raspuns.

  170. @Delia
    Din pacate eu am descoperit de-a lungul “luptei” mele pe care o duc impotriva violentei, ca cei pro aplicarea pedepsei corporale sunt si cei mai agresivi si mai indarjiti in sustinerea acestei cauze (tind sa cred ca o fac tocmai din sentimentul de vina care-i urmareste). Sunt cei care nu pleaca urechea la nevoile celor din jur, sunt cei care au fost abuzati la randul lor de parinti, profesori, bunici etc., sunt cei care nu pot sa se puna o secunda in locul copilului sa vada si de acolo cum se vede lumea, sunt cei care cred ca le stiu pe toate…
    DA! O PALMA LA FUND ESTE ABUZ, putem sa-i zicem in cazul in care nu doare ca e ABUZ DE PUTERE din partea unuia mare asupra unuia mic care nu dispune de nici o forma de aparare. Cum ziceai mai sus, de cele mai multe ori palma peste fund va evolua in diverse moduri de agresiune (fizica sau verbala) direct proportionale cu varsta copilului.

    Stati linistiti, toti vom culege ceea ce am sadit!

  171. Abuzul fizic sau psihic asupra copiilor nu este normal si nu ar trebui sa fie acceptat. In aceste conditii nu ar trebui sa ne mire ca tot vedem la televizor cazuri in care parintii, ajunsi la o varsta inaintata, sunt parasiti, batuti sau chiar omorati de proprii copii.

  172. Pe aia care au impresia ca daca un copil face crize de nervi atunci sigur e vina parintilor ii bag in aceeasi oala cu aia care cred ca oamenii sunt muscati de caini pentru ca i-au simtit ca sunt rai. Si le urez un copil din ala (sau sa ii muste un caine) si sa ne explice dupa aia cum e.

    Fii-mea a stat o data o ora in cap la colt, plangand si jelindu-se, pentru ca refuza sa is puna pijamaua pe ea. Si desi i-am explicat ca nu pleaca de acolo pana nu isi pune pijamaua tot eu am fost ala care a cedat dupa o ora, cand am vazut ca se pregateste sa se culce acolo, pe jos, pe gresie. Asta era acum cateva luni, acum desi nici nu are nici doi ani jumate si este in continuare de o incapatanare infioratoare, cateodata imi este practic imposibil sa o determin sa faca ceva ce ea nu vrea.
    Asa ca nici nu stiu daca sa ma enervez sau sa ii compatimesc pe aia care ne explica cum se creste un copil, cum un copil este imaginea parintelui, si alte mostre din astea de intelepciune izvorate strict din norocul lor de a fi avut un copil cuminte – din ala de sta unde il pui.

  173. @gcorneille

    cand am zis ca barbatii nu sunt niste psihologi prea buni m-am referit ca regula generala si nu se refera la lipsa lor de sentimente, ci la faptul ca le e mai greu sa inteleaga niste subtilitati comportamentale. inteleg f bine cum e cu oboseala, copilul meu mare si acum se trezeste noaptea, dorm cu el ca sa nu se simta abandonat din cauza celui mic. fug la cel mic in alta camera de 3 ori pe noapte sa-l hranesc ca plange.

    colicile, adica durerile de burta la copii zic eu ca sunt rare. dar majoritatea copiilor se nasc cu niste nervi f sensibili si in primele luni sunt mai plangaciosi, agitati si dependenti de mama. de aceea nu exista leac pt asa zisele colici.

    @dorada

    si copilul meu mai face crize in magazin, rar. mai ales daca e obosit. vrea sa ne imite, sa puna si el chestii in cos. si acasa ne certam mai mult din cauza mancarii- vrea ciocolate, biscuiti sau mancaruri prea sarate, de calitate proasta, sau vin, sau mai stiu eu ce vede. cum nu a fost niciodata bolnav nu intelege ce e boala si ca unele mancaruri sunt nesanatoase, dar perseveram

    curatenie si mancare face, la cutite are acces supravegheat, asa si la focul din soba, ne-am certat cand a urlat ca tre pus tiramisu in cuptor, dar a doua oara n-a mai facut. si ne atentioneaza : ai ghija sa nu te tai, ai ghija sa nu cazi pe scari etc

  174. @ andrei

    daca i-ai asculta pe aia care iti explica cum se creste copilul ai sti ca un copil are nevoie sa detina si el controlul sau macar sa ii dai impresia asta, si trebuie lasat, mai ales in zonele in care se poate, in functie de principiile parintilor; imbracat/dezbracat, alegerea hainelor, desenat pereti, facut mancare, sarit in pat, spalat gresia, aspirat, jucatul cu apa.
    asta cu refuzul de a se imbraca sau dezbraca e atat de comuna, al meu iesea pe terasa in ger la bustul gol, fara sosete nu mai zic, de se mirau vecinii. merg pe principiul ca un copil nu e prost sa stea sa inghete.

  175. @Nike:

    Copilasii tai, atit de corect crescuti, or sa-si maltrateze la maximum copiii LOR.
    Cum crezi ca or sa reactioneze cind, dupa o viata in care au facut doar ce-au vrut, or sa fie confruntati cu niste fiinte care fac doar ce vor ele?
    Raspuns: Or sa le “rupa capul”. Pentru ca nu vor sti cum sa raspunda GRADUAL si/sau MODERAT la frustrarile respective.
    E ceea ce am denumit “Sinusoida generatiilor”. Copii batuti care cresc copii rasfatati care cresc copii batuti…
    E doar o parere personala si NU am sa intru in controverse pe aici. Psihologia e buna ca sa-ti puna o piine (usoara) pe masa. REALITATEA e ceva diferit.
    In rest, numai de bine.

  176. @Cri, ai auzit de instabilitate de ordin psihic? emotional?
    Lady, please you need medical assistance! ASAP 😯

  177. […] Una e sa bati copilul, alta e sa-i tragi, din cand in cand, una la fundulet? – simonatache.ro562 shares 365 comments 2265 likes 4 tw. trackbacks 17328 tw. followers […]

  178. Ca si la alte subiecte din gama parentingului si a motherhoodului pe care le-a propus aici Simona, observ ca cei mai multi dintre comentatorii habotnici, care “stiu” exact cum e corect, ce e justificat si cum se face treaba asta isi incep discursul cu replica asta: “Simona, (sau X alt comentator), tu nu esti parinte / gravida / mama, deci opinia ta (sau a lui X) este din start pusa sub semnul indoielii, pentru ca vorbesti fara sa stii, respectiv fara sa faci / fi facut!”

    Nu stiu daca realizati cat de cretin este acest argument in orice domeniu. Si cat de limitati sunt cei care sustin ca faptul ca au o experienta practica intr-un domeniu este o conditie nu doar necesara, ci si suficienta pentru a da opiniei lor titlul de adevar absolut, si ca procesele de gandire ale celor carora le lipseste practica sunt lipsite de legitimitate.

    Noi, ca specie, am reusit sa evoluam dincolo de pestera pentru ca am GANDIT, nu pentru ca am FACUT.
    De notat ca erorile de gandire produc efecte mai usor de corectat decat cele de executie.
    Pe romaneste, dragi practicieni atotstiutori, cred ca este de preferat sa te gandesti de 10 ori daca e bine sau nu sa aplici corectii fizice copilului tau, chiar si inainte de a avea un copil, decat sa propovaduiesti bataia ca metoda de educatie pentru ca tu ti-ai batut copilul si ti se pare ca a functionat, sau dimpotriva, tu ii accepti orice viciu de comportament copilului tau si ti se pare ca este metoda optima de a il educa.

  179. Toata povestea se reduce foarte simplu la atitudinea ta fata de propriul copil. Vehement ii contrazic pe toti cei care cred ca nu-i tocmai rau sa-ti pocnesti copilul, si aici ii dau dreptate Simonei, si pun cam aceeasi intrebare. Daca iti pocnesti odrasla ca sa impui o regula, ori ca te-a scos din minti, de ce nu faci la fel si in societate, in grupul din care faci parte ? De ce nu-l pocnesti si pe sef cand te pune sa faci o munca ce nu ti-e pe plac, sau pe ala de se baga in fata ta la rand, sau pe cel de te calca pe trecerea de pietoni?
    E destul de simplu raspunsul. Pentru ca fata de copilul tau ai o anumita atitudine. Aceea de sef, aceea de proprietar. Si inconstient(sau constient) crezi ca poti face ce vrei cu proprietatea ta. Iar forma asta, a violentei fizice e doar o cale, cel putin la fel de marsava ca si violenta pshica sau verbala.
    De parca nu-i suficienta ingradirea de libertate, si “pumnii in cap” pe care-i practica societatea, scoala, biserica, de cand te nasti si pana mori.
    Daca inainte sa am copilul, acum 10 ani, as fi dat de un asemenea articol, probabil ca raspunsul meu ar fi fost o simpla strangere din umeri, as fi trecut pe langa el.
    Dar de cand s-a produs minunea, de cand am un ingeras in casa, nu pot trece cu indiferenta pe langa asa ceva. De aceea va spun voua, celor care credeti ca palmuta aceea este binevenita uneori, va spun uitandu-ma in ochii vostri, ca sunteti tare nefericiti, daca nu reusiti sa gasiti alta cale de a va face inteles punctul de vedere. Si credeti-ma, caile sa ajungeti la intelegerea propriului vostru copil sunt atat de frumoase. Mai multe are un adult de invatat de la un copil, decat invers. Eh, dar voi nu vreti decat sa va impuneti un punct de vedere, lucru care nu are treaba cu intelegerea, cu prietenia copilului tau.

    Acum ceva ani, intr-un salon de spital, era internata impreuna cu mama ei o fetita. Era vremea sa se externeze de acolo, iar fetita ii spune mamei…mami, hai sa mai stam aici, ca daca mergem acasa iar ne bate tati. M-au trecut fiori reci pe sira spinarii, si la ce ma gandeam in clipele alea nu vreti sa stiti.

  180. Diana C. excelent comentariul.

  181. @alegoris – Corect. 1000% corect!!!!!!

  182. Vorbesc si eu din experienta de fost copil si de om fara kinder (inca) la activ: nu stiu altii cum faceau, dar mama avea o metoda fantastica sa corecteze “abaterile”- numa din privire. Sincer, habar nu am cum ii iesea dar stiu ca era suficient sa ma uit la ea, sa o vad cum i se ridica o spranceana a enervare, ca sa las balta toate minunatiile pe care le faceam. E adevarat ca noi doua am dezbatut multe de-a lungul timpului, de foarte devreme. Primele amintiri sunt discutiile cu mama si felul in care imi explica ea ca are incredere ca eu inteleg ce imi spune si o ascult…Nu zic ca nu si-a pierdut rabdarea si a mai tipat, dar eu n-am fost niciodata tentata sa tip la ea inapoi si nici nu mi-ar fi trecut prin cap ca as fi total nevinovata de declansarea furtunii. Pt ca dupa aceea imi spunea de multe ori ca si-a pierdut capul si a tipat de frica. Isi cerea scuze ca i-a fost atat de teama incat nu s-a mai putut stapani. Dar nu e mandra pe tema asta si isi cere scuze, dar si eu trebuia sa promit ca nu mai fac x sau y, sau ma comport altfel in situatia x sau y. Fata de teme si de scoala nu am avut niciodata discutii, pe principiul ca ai mei ma credeau in stare sa stiu cand am nevoie de ajutor si sa le cer sfatul.

    Odata chiar am avut parte de o scena nostima: ajunge mama intamplator la scoala (eram prin clasa a 6 sau a 7-a) si diriginta vrea sa ii arate notele mele. Mama se uita mirata la diriginta si ii spune, stiti doamna, eu inca nu am vb cu fiica-mea sa ii povestesc ca o sa ma uit si la note. O sa o intreb maine daca are ceva sa imi spuna pe tema asta si pe urma vin sa ne lamurim. A ramas diriginta cu gura cascata. 🙂

    Cred ca asta e una din componentele principale in a-ti educa copiii fara frica de bataie: increderea in faptul ca sunt niste oameni bun care fac uneori alegeri gresite. Si siguranta ca vei fi acolo alaturi de ei chiar daca nu le aprobi comportamentul (si in zi de azi, mama e unul dintre cei mai aprigi si mai directi oameni din viata mea, singura care are dreptul sa imi serveasca “adevaruri” neindulcite. Stiu ca o face cu iubire si mai ales si empatie. Chiar daca ne suparam pe moment, si acu ne trece, ca prea ne place sa dezbatem ce si unde a gresit si exagerat fiecare 🙂 )

    Eu is de partea Simonei si votez ca se poate si fara bataie. PS: Daca ati stii ce privire are mama cateodata…o scatoalca imi era preferabila 🙂 dar ntz! teorie nene si analiza 🙂

  183. “ce facem cu adolescentul?
    o palmuta la fund ii va provoca clar un acces de ras. pe de alta parte, scoaterea usei din balamale de la camera lui/ei si lipsirea de orice fel de intimitate astfel, are un efefct cu totul diferit, din cate imi spunea un prieten 🙂 ”

    … mda, cresc umilintele aplicate, pe masura ce creste copilul 😡 cu palmute, cu lipsa de intimidate taman cand incepe sa constientizeze ca are nevoie de ea … ce l-ar impiedeca sa intre-n viata cu impresia ca o portie de umilinta e necesara, din cand in cand, si chiar benefica? s-o incaseze, sau s-o aplice celor din jur.

    e tot ce-si poate dori un parinte pentru fiica lui, nu-i asa? 😛 (sa zicem ca e doar un feeling ca era vorba de adolescente, nu de adolescent). deja palmuta luata peste pampersu’ roz suna a zahar candel 🙂

    oare sotii care-si umilesc nevestele n-o fac tot asa, din convingere? si oare nevestele care accepta sa fie umilite, nu cu ideea asta strecurata mai mult sau mai putin discret or fi crescut?

  184. @andrei
    Parerea mea de tata posesor de fetita cu spirit liber….
    Cand a ta copila se incapatana sa stea in coltul ala si sa nu-si puna pijamaua, stii unde erai tu, Andrei ? Intr-un alt colt, imaginar si opus coltului ei, incapatanandu-te ca ea sa faca ce spui tu, pentru ca tu crezi ca asa e bine.
    Eu, in locul tau, ii spuneam ca e ok, sa lase pijamaua unde vrea, si o provocam la joaca, la desenat, improvizam un joc din care sa rezulte CONVINGEREA EI ca-i bine sa poarte afurisita aia de pijama.
    Iar povestea asta ar fi insemnat calea de mijloc, echilibrul si intelegerea dintre voi.
    Bafta sa ai !

  185. @alegoris – Felicitari! Cred ca esti “rara avis”.
    Pentru adultii prea solicitati (sau care au impresia ca sunt prea solicitati si nu au niciun ajutor) – daca au dat “palmuta” desi nu au avut asemenea intentii inseamna ca au scapat lucrurile de sub control; si au de lucrat la autocontrol. Si la citit, si iar citit, si iar citit… Pana gasesc solutia optima. Pentru cei “pro-palmuta” e si mai mult de citit… Ceilalti (pro-agresiune+umilinta) nu intra in discutie; nu stiu daca se numesc oameni si au capacitate de a rationa…

  186. Ce-si mai camufleaza romanii frustrarile, rautatea, incompetenta, lipsa iubirii, propriile traume nerezolvate, prin justificari de doi bani!…

    Suntem un popor de sclerozati si daca nici acum n-am invatat ca violenta de orice fel e otrava, nu o sa avem in veci copii fericiti si viitori adulti stapani pe propria viata!

    Ma dezgusta toti parintii de mai sus care folosesc violenta, iar eu ii intreb acum: sunteti perfecti si nu gresiti niciodata? (desi nici macar nu e corecta comparatia asta intre un adult care rationeaza si stie ce face, are parghiile de a alege si A DECIDE, si un copil care e in formare si e dependent totalmente de parinte)
    Daca nu sunteti perfecti, si nu sunteti!, atunci dati-mi voie sa vin sa va trag cate un pumn fiecaruia, cate un sut in fund si cate un scuipat in ochi (in functie de cum bateti sau scuipati si voi la propriu si la figurat pe fata si sufletul lor) de cate ori gresiti ca adulti, si sa va umilesc de cate ori nu faceti cum PORUNCESC cei din jurul vostru.

    Natiune infecta, copii abrutizati de animale care-si zic parinti, familii violente, maturi plini de traume, desi n-o recunosc…

    Copiii abuzati in copilarie tin cu dintii de „palmuta” inofensiva la fund pentru ca emotional sunt praf. Voi, astia de mai sus, ma auziti? SUNTETI PRAF! Duceti-va la psiholog, daca singuri nu v-ati reparat, pentru ca e inuman sa suporte un copil nevinovat mizeriile din psihicul si caracterul vostru!

    N-aveti scuza pentru nici un fel de violenta, v-a dat viata un copil si va simtiti si voi stapani pe ceva, in sfarsit, dupa o copilarie in care ati fost umiliti si injositi de propriii parinti. N-o sa stiti niciodata cat rau faceti, sa nu va mai mirati ca peste ani o sa primiti palme, pumni si chiar cutite in plex de la copiii vostri „needucati”. Cica asa zice societatea, ca aia care isi bat parintii sunt needucati. Zau? Pai nu loazele de parinti i-au „educat” cu bataia si violenta de orice fel, aratandu-le ca ASA se rezolva orice? Alea sunt de fapt palmele date INAPOI, ca stiti cum e, asa cum iubirea se rasplateste si se inapoiaza, tot asa si pumnii se restituie. Daca tot faceti troc cu copiii vostri (auzi, pedepse/recompense!), atunci sa fie reciproc!

    Din inima va spun, o sa va meritati toate lacrimile, frustrarile, singuratatile, casele golase sau azilurile prin care o sa putreziti la batranete!
    Un copil iubit cu adevarat si respectat de parintii lui nu-i va parasi niciodata. Acolo unde se intampla inversul, e clar ca a existat cel putin un parinte, dar de obicei doi, care au maltratat si distrus copilul si caruia i-au mutilat inocenta si i-au spurcat tot ce avea mai frumos in el.

    Pentru animalele care-si bat copiii (de la „palmuta” pana la pumni, curele, picioare, oase rupte), le spun doar atat: mai ales copiii merita respect! Voi cereti, dar nu oferiti nimic, credeti ca daca le dati nutret si apa, gata, v-ati indeplinit atributiunile? Cum ramane cu sufletul lor? Cu demnitatea lor? Cu increderea pe care le-o faceti praf cu bocancii vostri plini de mizerie umana?!?

    In incheiere, desi as avea multe de spus, scriu o constatare personala amara:

    Putini parinti pe lumea asta isi merita copiii!

  187. simona, urmaresc cu rigurozitate blogul tau (de aproximativ 18 luni) si este primul comentariu pe care il postez. nu am nervii si nici timpul necesar sa parcurg cele 186 de comentarii de aici, fapt pentru care imi cer scuze in caz de redundanta.

    nu te supara pe mine, imi esti foarte draga, dar teoriile predate de feluritele modele de parenting (oricare ar fi acestea) nu se aplica si in viata reala si, cu tot respectul pe care ti-l port, iti spun pe sleau ca bati infiorator de tare cimpii. nu era cazul sa iti dai cu parerea intr-o situatie care te depaseste.

    am 40 de ani si un baietel de 4 ani si 10 luni. tata m-a batut si cu cureaua, si cu papucul, si cu pumnul, in cele mai multe cazuri din motive aberante, si mi-am jurat ca nu o sa imi bat niciodata copiii. nu am sechele din copilarie sau mai stiu eu ce diagnostic rahato-terapeutic mi-ar gasi 80% dintre cititorii blogului tau, nu am nevoie sa imi linistesc frustrarile si nici sa ma simt superior baietelului meu, dar am ajuns la concluzia ca “bataia cu cap” (bataie care nu umileste, bataie care nu arata cine este seful) nu strica si are rolul ei educativ

    1. daca ti se smulge din mina si trece la 30 de centimetri de botul unei masini in viteza, in conditiile in care i-am explicat preventiv de 20 de ori pericolul, o bataie (palma la fund sau tras de perciuni) ajuta mai bine sau nu la fixarea pericolului letal la care se expune?
    2. daca se joaca cu un avion pe linga aragazul pe care fierbe o oala mare cu ciorba si ai incercat pasnic 30 de minute sa il faci sa inteleaga ce consecinte poate avea prabusirea lichidului peste el, i-ai propus alta activitate, i-ai propus sa mearga in alta camera, realizezi ca a inteles 100% pericolul, dar persista in joaca lui, o bataie (palma la fund sau tras de perciuni) ajuta mai bine sau nu la fixarea pericolului letal la care se expune?
    3. pot sa imi bat copilul daca are peste 18 ani si este mai mare ca mine sau tot la categoria mostri ma incadrez ?
    4. “Și mai e ceva: majoritatea sfaturilor vin de la oameni bine intenționați, dar care n-au copii și nu știu cum e să raționezi cu unul, plus categorioa distinctă “am 35 de ani și n-am avut timp de copii până acum, așa că hai să te învăț să îl crești pe al tău”. Când mai vedeți sfaturi din astea, întrebați-vă cine sunt cei care le scuipă pe net fără nici o jenă. Au copii? Sunt un reper moral sau doar niște sclavi îndobitociți de corporatie?” (sursa http://www.arhiblog.ro/metode-parenting/ )

    p.s. pot raspunde si “tatoii si tatoaiele” fara copii, fara idee de cum e sa cresti un copil, dar cu opinii categorice

  188. Sunt uluita de ce citesc, aproape ca ma iau palpitatiile pe mine cand ma gandesc ce e in sufletul unui copil batut „cu cap”, fara cap…

    Intodeauna violenta fizica si de orice fel TRAUMATIZEAZA!

    Nu exista palma sau bataie care sa nu lase urme! Iar tu, cretinul de parinte care bati, bati si iar bati, doar pentru ca nu poti sa rezolvi normal si omeneste o problema, meriti sa fii calcat in picioare de copilul tau cand se va face mare si nu va mai accepta mizeriile tale! Din pacate, de cele mai multe ori, nu o va mai face pentru ca toata educatia ta de „parinte”, de fapt monstru de parinte, iti va transforma copilul intr-un bolnav psihic!

    Tu, ixulescule, poti sa scrii aici ce vrei, ca esti mare si tare, esti stapanul. Insa ai curajul sa-ti lasi copilul sa scrie si el aici ce umilinte simte, ce dureri, ce frustrari, ce frici, ce suferinte are ori de cate ori il traumatizezi si NU STII sa-l educi si sa-l ocrotesti asa cum trebuie?

    Exemplele cu oala si masina sunt camuflajul tau, ca tu de fapt il bati pentru orice si de fiecare data cand frustrarile tale si viata ta mizerabila in raport cu altii te fac sa nu te mai suporti pe tine insuti.

    Stiu ca vei veni din nou sa spui ca ai o viata perfecta si ca esti in armonie cu toti cei din jurul tau. Insa baliverna asta o s-o inghiti doar tu, pentru ca de fapt tu esti un inadaptat social, esti un om rau (un om bun ar avea inima sfasiata sa vada cum se chirceste de durere si umilinta boţul de copil facut din carnea si sangele lui), esti un om traumatizat la randul tau de bataile din copilarie si care a preluat pana la perfectie comportamentul parental in care te-a crescut bruta de tata al tau.

    Daca ai fi crescut cu iubire adevarata de parinte, in vecii vecilor nu ti-ai fi atins copilul si gaseai tu o solutie si pentru oala clocotita, si pentru masina, si pentru orice situatie mai speciala din viata asta. Dar daca si pe tine te-a distrus psihic tatal tau, iar acum te bate seful la figurat (ce sa ne mai ascundem dupa degete, te … verbal de nu te vezi, de cate ori doreste mintea lui bolnava), de ce n-ai face-o si tu cu unul mai slab ca tine?

    Adevarul e unul singur:

    Toti astia care va ziceti parinti, dar care va maltratati copiii, de fapt nu-i iubiti cu adevarat!

    Voi nici nu stiti ce inseamna iubirea neconditionata (adevarata) pentru ca nici voi n-ati fost iubiti neconditionat si pentru ca v-ati adus copiii pe lume din sex neprotejat, din interese sau ca asa trebuie!

  189. Windi, Dumnezeu m-a ascultat, detinatoarea ADEVARULUI , de cand te astept !

    Doua raspunsuri , te rog, la cele de mai jos:
    1.Cine va castiga anul acesta campionatul mondial de fotbal?
    2.Salariul doamnei Esca ?

    Saru’ mana si merci mult, te pup.

  190. XXX- interzis celor care nu au nervi

    proverb tiganesc: cine da palme la fund de dimineata la trasul de perciuni ajunge! poate chiar in seara aia. acest tras de perciuni care da iluzia unei atentionari subtile… cat sadism

    cunosc si eu un copil tras de perciuni acum la 8 ani… cred ca mai face noaptea pipi in pat. + probleme de alimentatie (obezitate)+ pb la scoala+ mai prevad eu cateva (alcool, droguri)

    un copil frustrat nu o sa coopereze cu parintele: o sa faca fix ce i se cere sa nu faca, cata vreme mai are un dram de copilarie in el, apoi o sa minta/triseze la greu.

    pe cand un copil care se simte iubit si acceptat ajunge spre 3 ani sa isi ceara voie sa faca unele lucruri. al meu la doi ani, dupa ce s-a nascut fratele lui, tipa fara sens de-mi suna capul, acum intreaba daca doarme fratele lui ca sa vorbeasca tare.

    am mai zis si eu, am si citit zilele astea ce mai zice cucoana aia de-i psiholog si ia banii degeaba oamenilor: toti copiii (sanatosi) au un mare potential de inteligenta, pacat ca-i prostesc parintii (creandu-le blocaje emotionale- stres- care-i impiedica sa fie receptivi, sa asimileze noutatile, sa rationeze)

    nervosu roade osu

  191. […] femeilor. Ieri am citit două articole despre educarea copiilor, Bataia NU e rupta din rai! și Una e să bați copilul, alta e să-i tragi, din când în când, una la funduleț?. Ambele articole au strârnit controverse printre cititori, eu nu îmi voi da cu părerea despre […]

  192. @ Windi, Sophia, Delia, si toti care, ca si mine, sunteti impotriva agresorilor astia, va dau un sfat prietenesc…stati locului cuminti, nu-i mai criticati atat, ca daca va prinde vreunul ca ixulescu, sa stiti ca-i vai de pielea voastra 😀
    Astora nu le scoti din minte preconceptiile sun nici o forma, doar vedeti ca-s vehementi si ei in aceeasi masura cum suntem si noi, neagrosorii. Cum pentru mine, nimeni, niciodata, nu va avea suficiente argumente sa ma lamureasca sa-mi lovesc copila, asa nici noi nu vom putea sa lamurim vreun “educator” din asta.
    Si mai e ceva. Eu nu cred ca ce li s-a intamplat lor in copilarie, are vreo influenta asupra modului cum se poarta ei acum, cu proprii copii. Sunt oameni care au fost peste masura umiliti in copilarie si nici nu concep sa-si altoiasca odrasla, la fel cu sunt oameni care nici o palma nu au primit vreodata, dar nu se dau in laturi sa care palme cu nemiluita copiilor lor.
    Eu unul am avut niste parinti minunati. Nu numai ca nu ma pocneau, dar nici alt gen de pedepse nu serveam. Si credeti-ma ca nu eram in inger. Totusi a fost o exceptie. Undeva pe la 11 ani, pentru niste absente la scoala, am incasat o bataie cu nuiaua de la maica-mea, de m-a facut numai dungi. Slava domnului, nu m-a afectat peste timp, dar stiu ca o vreme n-am mai vorbit cu ea deloc. Pana cand a venit sa-si ceara scuze pentru ce a facut.

  193. […] Comentariul lunii. De la postarea Una e să bați copilul, alta e să-i tragi, din când în când, una la funduleț? […]

  194. Mi s-a zbarlit parul pe ceafa dupa ce am citit comentariile vis-a-vis de cum “ai voie” sa-ti bati copii… sau despre cum “bataia e rupta din rai”. OAMENI BUNI!!! …copiii pe care ii bateti sunt adultii de maine carora le saditi ura si revolta in suflet atunci cand ii bateti. Ce vor deveni? Niste “oamnei buni” ca si voi care isi vor bate copii si pe oricine nu ii asculta sau nu agreeaza cu punctul lor de vedere. Am un baietel de 4 ani care e departe de a fi “ascultator” si uneori ii explic de 10 ori in juma’ de ora ce trebuie sa faca si el tot face pe invers…. si tot ce imi spun e ca n-am fost suficient de “pe intelesul lui”. Ai mei parinti m-au abuzat fizic (batai nu gluma) si psihic cand am fost mica si mi-au trebuit vreo 35 de ani sa inteleg si constientizez efectele si sa incep sa le remediez…Imi iubesc copilul si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca mi l-a dat si ma gandesc ca singurul lucru pe care pot sa i-l fac cadou in viata asta a lui e sa-l ajut ca stie la 20 de ani ( sau chiar mai repede )ce am invatat eu la 35. Numai dragostea NECONDITIONATA poate sa ajute copii nostrii…asata e singurul dar pe care putem sa-l oferim copiilor nostri…ca restul stiu ei sa-si ia de la viata daca au dragostea noastra neconditionata. Si dragostea asta n-are nimic de-a face cu agresiunea in orice forma, fie ea palmuta sau urecheala sau vorba urata….
    Cand ii aud pe cate unii cum spun ca “eu te-am facut…eu te omor” imi vine sa lesin de-atata ipocrizie. Stiti voi oare ce INSEAMNA sa faci un corp uman? Astia care spun pun pariu ca nici macar nu stiu sa numeasca toate partile corpului uman…nu mai spun sa stie cum functioneaza sau sa le creeze… Dar ei sunt “dumnezeii” pe pamant…

    Draga “ixulescu”-le, nu pot sa nu ma leg de raspunsurile tale pentru ca ma recunosc in situatia ta atat de bine. Fii-miu are 4 ani si si mie mi s-a intamplat de cateva ori ce descrii tu mai sus. Si poti sa ma crezi si nebuna sau paranoica dar sa stii ca si atunci cand copilul ti se zmuceste din mana la 30 cm in fata unei masini e tot problema/vina ta…si stii de ce? Pentru ca esti atat de paranoic si frica ta (care e o stare creata de mintea ta/ego-ul fals) creaza “situatia de criza” in care copilul tau este in fata unui pericol letal. De fiecare data cand iti trec prin minte idei ca ai putea “salva” copilul de la un “pericol letal” fa-ti un favor si mai gandeste-te odata de cate ori te-ai gandit inainte la aceasta situatie si de cate ori ti-a fost frica ca asa ceva se poate intampla copilului tau ianinte ca el sa fie “la un pas” de situatie cu rpicina…Astea fiind spunse… gandeste-te ca daca i-ai explica o singura data copilului ce trebuie sa faca… daca l-ai invata CU DRAGOSTE si nu cu frica…atunci ar prinde mult mai repede. Eu am inceput sa practic asta si sa stii ca e metoda cea mai eficienta pana acum….Deci solutia la problema: “te reglezi” tu mai intai ( dpv psihic) si apoi ii explici copilului sau il inveti ce e bine pentru el. Frica se transmite cel mai usor de la parinte la copil.. si daca sadesti frica in el cand va fi un adult va fi la fel ca tine “un om plin de frici”. Am vazut de curand un documentar foarte interesant (“Biolgy of belief ” – http://www.youtube.com/watch?v=jjj0xVM4x1I) in care spuneau ca pana la varsta de 6-7 ani copii sunt “programati” cu notiuni despre viata… adica nu au puterea sa discearna ce li se explica… asa ca ei iau de bun ce li se explica. Iti dai tu seama cum creste (in sensul de ce devine ) un copil care e “terorizat” de frica masinii sau a oalei cu ciorba de pe aragaz?
    Bafta:wink:

  195. Azi am aflat de existentza acestui blog si nu inteleg cum dracu de starneste controverse! Adica ce are in plus fatza de altele, articolele par la fel de … nu stiu… banale asa…

    Bine, asta la care comentez acu, nu e banal, e penibil! Papuse, daca tu crezi ca stii care este adevarul si calea de urmat pe o astfel de tema, crede-ma cand iti zic ca ai luat-o razna de la prea multe comment-uri.

    Ai sau nu ai copii, este irelevant. Relevant este ca, daca nu intelegi ca pe o astfel de tema, pur si simplu nu exista un adevar absolut sau o cale de urmat si totul variaza functie de o mie de lucruri, esti, pe scurta TUTA.

    Sau vanezi commenturi, adica faci trolling.

  196. Alt frustrat ↑.

  197. Articol bun, dar eu cred ca esti cam ipocrita, non violenta lu’ peste. Indemni, c-o ura bine vopsita de-un discurs, aparent, de om normal, la omorarea cainilor, dar vii tu si dai lectii anti violenta. IPOCRITO. Ti-o spune asta o mama care nu-si bate copilul si care nu vrea sub nici o forma eutanasierea celui mai bun prieten al omului. IPOCRITO.

  198. Am 5 copii pe care ii mai atingeam uneori dupa minim trei avertismente si cand incalcau in mod repetat regulile desi stiau ca nu este bine ! Nu au iesit eichiar niste sfinti , chiar daca se mai contrazic intre ei , se iubesc ca fratii ! Mie nu imi comenteaza in fata desi s-au facut mai mari decat mine ! Cu mama lor isi mai permit sa “glumeasca” dar cu mine vorbesc intotdeauna serios ! Bineinteles ca glumim , spunem bancuri , dar nu este permisa impertinenta ! Vecini de-ai mei care si-au “educat” mai bine copiii , acum suporta consecintele ! Una care ma tot acuza ca-mi “maltratez” copiii , a fost lovita in public de fiul ei ajuns acum la maturitate ! Ba umbla vorba prin vecini ca si sotul ei “beneficiaza” de acelasi tratament ! O alta vecina , la fel de experta in educatie , era sa faca infarct cand “babele” de pe strada i-au adus la cunostinta ca fiul ei beat , a vomitat pe o distanta de cateva case , facand o dara …Nu va povestesc de acei vecini ai caror copii au ajuns la puscarie …Ambii ! Una dintre fiicele mele , maritata , m-a pricopsit cu o nepotica ! Trebuie sa amintesc despre o alta vecina care avea trei fete si toate sunt prostituate ? Fetele mele sunt maritate , dar unii vecini le numesc “curve” ! Macar ele au barbati spre deosebire de odraslele expertelor care au atatia copiii cati barbati au avut ! In final , eu am 30 de ani cu aceeasi sotie cu care am 5 copiii ! Am 30 de ani si pe cartea de munca si aceiasi “experti” ma numesc pe mine “boschetar” iar pe sotie “curva” ! Cine ma numeste pe mine astfel ? O familie a unui imbecil care nu are macar o zi pecartea de munca si care a schimbat 5 sau sase femei pana sa o gaseasca pe asta de acum care afost prinsa intr-o relatie cu o lesbiana ! Ce tampit se insoara cu o lesbiana ? Copiii mei au mers in picioare inainte de a implini un an si au vorbit perfect la cel tarziu doi ani ! Cine de cine rade ? Fiica mea cea mai mare , la 13 ani , a primit de la mine 2 curele la fund , cei care au copii adolescenti s-au prins de ce ! Pentru asta , o mana de vecini experti in educatie mi-au facut reclamatie la politie in urma careia am fost arestat cu catuse si mi s-a intocmit dosar penal , in baza unei legi care atunci nu trecuse de parlament ! Acum fiica mea este maritata la casa ei , in timp ce progeniturile “expertilor” se prostitueaza prin Italia sau sunt proxeneti…Ca tot veni vorbade animale mai sus … Este plina tara de “binevoitori” care te fac sa vomiti numai cand se apuca sa vorbeasca ! Multi dintre ei militeaza pentru drepturile animalelor dar baga in ei tone de carne ! Hai siktir fir-a-ti-ai dracului de ipocriti ! Sa nu dati o palma unui copil atunci cand comite o fapta grava , care este generatoare de consecinte pe termen lung , pupati-l in cur si umpleti tara de prostituate si puscariasi !

  199. La noi, la romani, este o vorba; “bate fierul cat e cald si copiii cat sunt mici”. Eu nu i-am prea batut pe ai mei. Ba daca stau bine si ma gandesc, nu prea i-am batut deloc. Ce-i drept, un “voleu” tot i-am scapat feciorului, avea vreo 12 ani, cand l-am prins cu tigara in gura. Si se pare ca i-a prins bine. Acum are 20 de ani si tot pe ascuns fumeaza. 🙂

  200. Stefan Viorel Cristian

    Simona, permite-mi sa ma opun la ceea ce sustii tu si-ti voi aduce si argumente serioase.
    “Omul fara o constrangere (de natura fizica/ morala) nu poate fi reeducat si descurajat”- principiu personal extras dupa ani de zile de studii juridice (penal & criminologie) si o multime de carti citite din domeniul teologiei. Constrangerea fizica si morala exista inca de pe vremea protoparintilor nostri Adam si Eva. Cum Tatal Ceresc a recurs si inca mai recurge la acest procedeu spre binele nostru, al pacatosilor ce nu ne putem compara inteligenta cu cea a Adevarului, a Legii celei noi, la fel si parintii trebuie sa procedeze cu copiii lor. Compara viata copilului cu sofatul acestuia la volanul unui tir cu parintii lui pe scaunele din dreapta. Cum viitorul celor aflati in tir poate fi catastrofal in cazul in care parintii nu actioneaza, la fel si-n viata viitorul familiei poate fi oribil, copilul “crosetandu-si” o mentalitate capabila de a pata imaginea parintilor intrucat “copacul dupa fruct se cunoaste”.
    Asadar un na-na la poponet e binevenit (bataia e rupta din rai) doar ca tot ce e mult strica.

    • Astea nu sunt argumente serioase. Vad ca esti o persoana crestina, deci parerile sunt impartite. Daca tu crezi ca e bine sa iti bati copilul ca sa-l educi, bravo tie, da-i bataie pana nu mai poate. Argumentul cu constrangerea fizica e de-a dreptul penibilia. Am evoluat, domnule Stefan! Nu mai suntem pe vremea cand vrajitoarele erau arse pe rug, negrii erau biciuti pana la moarte etc. Abia astept sa se schimbe generatiile cu gandirea asta incuiata! Poate macar copilul tau o sa gandeasca altfel decat tine.

  201. Stingaciu Daniela

    Stiti ce ma framanta pe mine? Ca din aproape toti cei care comenteaza,mai mult de 80% au dat cate o scatoalca copilului sau/copiilor sai……numai ca e foarte greu sa recunosti asta in public. Eu recunosc ca mi am lovit copilul cu o palma la fundulet ,acum la varsta de 11 ani. Nu incerc sa ma justific si nici nu sunt mandra de asta ,pur si simplu dupa ce am aplicat toate metodele,am rabufnit.Stiu ca nu este normal sa lovesti,un copil,un adult etc dar chestiile astea vin pe moment si trec la fel de repede cum au venit. Partial mi am rectificat, sa zicem asa, greseala,mi am cerut iertare din tot sufletul,iar apoi i am explicat si l am facut sa inteleaga de ce am recurs la acest gest si mai presus de toate si a dat seama singur,ca lovitura doare si raneste nu numai trupul ci si sufletul ,astfel incat de atunci nu a mai ridicat mana la nici un copil ,inclusiv la mine,caci da din aceasta cauza l-am ”lipit ”pe fundulet. Mentionez ca este prima oara in 14 ani de zile,de cand sunt mama,cand am facut asa ceva. Eu tin minte si acum bataile pe care mi le a aplicat mama,tipetele si etc.Nu am urat o niciodata dar nici nu am aprobat vreodata aceste corectii.De aici sentimentul meu de vina,de sentimente necontrolate ,de aici rusinea si lehamitea fata de propria-mi persoana , aparut in urma acestui incident.

  202. Foarte interesant articolul, dar, facand o analogie cu batutul intre adulti, sau faptul ca un barbat nu bate o femeie, uitati un aspect important : la adulti exista optiunea de a refuza contactul, de a intoarce spatele persoanei care nu vrea sa inteleaga. Intradevar, nu bat o femeie, dar daca nu accepta ideea mea, sau nu e de acord cu ceea ce mie imi pare ca e bine, ii intorc spatele si la revedere, caut alta femeie. Simplu. Am un adult care din prostie sau incapatanare insista sa se dea cu capul de perete, superb, il las sa se dea cu capul de perete pana crapa. Am un adult ale carui actiuni ma tenteaza sa il lovesc… il ignor si plec sau chem politia. Pot continua cu exemplele … ideea e aceeasi, exista optiuni. La un copil nu poti sa ii intorci spatele, nu poti sa il dai pe mana politiei, nu poti sa il ignori si sa il scoti in afara vietii tale pentru ca are niste idei gresite. Iar daca nu vrea cu nici un pret sa te asculte, trebuie sa faci orice poti sa ii corectezi derapajele. Asa ca va rog sa reformulati textul fara sa omiteti acest aspect esential 🙂 Sper ca nu v-am dat peste cap ideea feerica din text 🙂

  203. Bataia, sub orice forma, nu este o solutie in sine. In primul rind ca este extrem de urit sa ridici mina la cineva, indiferent de cine este vorba. Cred ca orice om a avut cel putin o data in viata impulsul de a lovi, de a deveni violent. Spun asta in deplina cunostinta de cauza. Nu stiu cite studii si statistici demonstreaza ca metodele corective fizice (palmite, bataite etc) nu functioneaza la majoritatea din noi. Exista doar impulsul de a deveni violenti. Impuls pe care trebuie sa il controlam. Violentele se pot manifesta in cele mai diverse forme si aici se impune un autocontrol.
    Cred ca nu va inchipuiti ce urme lasa aceste corectii fizice! Se poate proceda si altfel. Nu stiu sa va dau retete pentru ca situatiile difera de la om la om, insa este nevoie de ceva ce poate fi la indemina tuturor: radbare!
    Cu putin control si cu aceasta rabdare ne putem cunoaste copilul, aproapele, sotia etc si putem invata sa fim buni si sa nu ne lasam dominat de frustrarile care duc la manifestari din acestea. Nu vreau sa imi inchipui cum cineva se joaca cu propriul copil, pentru ca peste 10 minute sa ii traga o palma si sa isi lase urmele degetelor pe un obrajor pe care tocmai l-a sarutat cu citeva minute in urma. Sau ca tocmai ai facut dragoste cu o noapte in urma cu o fata pe care acum o cocosezi putin cu pumnii tai.
    Nu vreau sa dau lectii nimanui, dar exista si alte metode; daca considerati ca nu exista, asa cum spunea cineva pe aici, intorci frumusel spatele, te duci si te calmezi, iar in 5 minute furia e deja mai mica, ireparabilul nu s-a produs. Pe urma, gindind mai la rece, vezi care este etapa urmatoare.
    Imi pare rau ca nu am avut nici un fel de iz umoristic aici, dar numai de ris nu imi vine cind ma gindesc la asta! Weekend frumos tuturor!

  204. Total de acord cu articolul !!!

    Copilul trebuie sa fie lasat liber sa alerge prin restaurante, sa se exprime liber prin a scuipa alti oameni. Copilul trebuie dus la StandUP Comedy ca deh este normal sa tii copilul in fum si limbaj obscen dupa ora 12 noaptea.

    Copilul trebuie lasat liber sa alerge pe strada fara sa se uite stanga dreapta (evident ca ii spui frumos ce si cum sa faca daca intelege bine daca nu.. iarasi bine) .. poate il loveste o masina si MOARE caz in CARE foarte BINE !!!! UN VIITOR PONTA COCALAR IN MINUS !!!!

    NU am copil, dar si acum tin minte micile palme usturatoare aplicate .. pot sa zic ca mi-au salvat viata !!!

    Acum am probleme foarte mari cu spatele deoarece cand eram mic ii placea sa ridic obiecte foarte grele. NU am fost batut pentru chestia asta, parintii mei erau plecati in concediu iar bunica mea foarte blanda … mi-a zis sa nu mai ridic chestii .. dar evident ca nu am ascultat. Oare daca era mama acasa si imi aplica un kung fu .. mai ridicam eu ceva ??? Mai aveam eu probleme cu spatele acum .. cand sunt adult ???

    Am o groaza de povesti de impartit .. cu exemple etc. Dar spre deosebire de cel care a scris articolul asta eu am ceva de facut …

  205. Din pacate nu toti copiii se nasc ingerasi, unii au o personalitate foarte urata desi traiesc in conditii excelente si fizic si psihic. Daca aveti impresia ca astfel de copii pot fi “dirijati’ numai cu vorba buna, va inselati amarnic. Se intampla ca unele corectii aplicate in copilarie sa scoata un om adevarat dintr-un copil ce nu promitea nimic bun. Invatatorii din epocile trecut stiau acest lucru. Stiau sa-i invete carte si pe copiii cei mai caposi si foloseau din plin si pedepsele corporale. S-au format astfel generatii intregi, mult mai bune decat cele de astazi, nu stiu de unde a pornit chestia asta ca o corectie (cu masura!) aplicata unui copil il afecteaza psihic. Comparatia cu bataile intre adulti este stupida. Plus ca exista reversul. De ce un copil crescut cu asa zisa blandete ajunge sa-si ignore sau chiar sa-si bata parintii, ajunge sa se drogheze, sa fure din casa, sa tipe la parinti? Am cunoscut atat de multe cazuri incat as baga mana in foc ca motivul a fost tocmai lipsa unei palme atunci cand trebuia.

  206. Logica ta sufera de un sofism ingrozitor. Simplificata se rezuma la “nu face unui copil, ce nu ai face unui adult”. Niciodata, nimeni nu va baga un adult in apa in timp ce ii canta in falset, dar totusi 90% din romani isi boteaza copii, cand acestia nu au nici un drept la replica. Mai sunt exemple, dar asta iti invalideaza tot articolul.

    Nimic nu motiveaza mai mult rasa umana decat frica. din pacate copii din ziua de astazi sunt niste destrabalati fara nici un reper moral. Sunt un copil al 80-90-lor, si copii de atunci, mare parte care primeau corectii fizice din partea parintilor, erau mult mai politicosi, bine crescuti si educati decat copii de astazi care nu au primit nici o palma. E bine si cu modernismul asta, dar statistic, rasa umana nu se educa decat fortat.

    Crezi ca piramidele, Casa Poporului, canalul Panama sau zidul Chinezesc au fost construite cu “te rog frumos” ? Rasa umana nu construia nimic remarcabil, daca ne bazam pe logica ta. Totul s-a facut cu sclavi, cu pierderi de vieti umane si cu frica ce motiveaza fiinta. Remember that ! Ne place sau nu, frica este motorul civilizatiei si este valabila atat la infanti cat si la adulti.

  207. Multi dintre copiii rasfatati care zbiara in Kaufland si deranjeaza pe toata lumea ar trebui un pic disciplinati! Nu sunt obligata sa le suport urletele.

  208. Foarte tare articolul. Multumesc!

  209. As avea o intrebare, adica va cer sfatul…
    Am 2 baieti, unul de 4 luni si unul de aproape 2 ani. Cel mare nu vorbeste inca si e ff “nazdravan”.. Am mers la multe seminarii de parenting etc dar nicaieri nu s-a spus ce putem face atunci cand nu vorbeste.copilul. De multe ori ii spun frumos sa inceteze o actiune sau ii explic de 1000 ori de ce nu e bine ceva dar degeaba ca parca vorbesc singura. De multe ori face crize asa de maraiala daca nu e cum vrea el si se enerveaza urland… Si de multe ori continua sa faca ceva rau chiar daca ii explic frumos de n ori ca nu este bine etc etc…
    Va rog sa imi spuneti.. Cum il pot disciplina? Am incercat sa vb cu el.frumos, sa ii explic etc dar nu merge. Ce sfat imi dati?

  210. Nu vorbeste deloc? Nici mama, tata, papa, da?? Adica nu zice nimic?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green