Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

“Am cunoscut un băiat, la 21 de ani. Părea OK…”

shutterstock_191387450

Cristina are 29 de ani și e închisă pentru că, după ani de calvar, și-a omorât, într-o încăierare, soțul violent, care sărise la ea cu un cuțit. Peste 70% dintre femeile închise în România pentru omor sunt, la origine, victime ale abuzului și ale violenței domestice. Filmul de 4 minute în care Cristina își spune povestea e făcut de jurnaliștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț (despre care vă spuneam că au lăsat tot și au plecat prin țară, într-o rulotă, să caute povești), pentru Campania Respectului desfășurată de Avon, o campanie împotriva violenței domestice.

Tot violența domestică a fost și tema Burselor Superscrieri-Avon (organizate de Fundația Friends for Friends), ai căror câștigători au fost anunțați acum câteva zile. Cele trei echipe care vor primi finanțare pentru realizarea materialelor propuse în concurs sunt:

1. jurnalista Lina Vdovîi și fotograful George Popescu – pentru proiectul Ordinul de protecție. Instrumentul victimei sau al agresorului?”, care va fi publicat pe Casa Jurnalistului

2. jurnalista Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț – pentru proiectul “Fără antecedente penale”, care va fi publicat în Esquire România

3. jurnalistele Ana Maria Ciobanu și Oana Sandu împreună cu artista vizuală Solene Cesbron – pentru proiectul “Harta violenței domestice”, care va fi publicat în Decât o Revistă

Am citit, în calitate de jurat, cele 42 de proiecte înscrise în concurs și mi-a părut teribil de rău că am avut de dat numai trei burse, pentru că cel puțin 10 dintre aplicații au fost excepționale. Mai există în țara asta câțiva jurnaliști tineri, extrem de îndrăgostiți de meseria lor și extrem de talentați, pe care ar trebui să-i îngrijim ca pe urșii Panda, să-i răsfățăm și să-i susținem cât de mult putem. Cum putem face asta? Păi, în primul rând, ar fi frumos să-i citim și să împărțim textele lor cu cât mai mulți dintre prietenii noștri. Apoi, ar fi frumos să le creăm condiții cât mai bune în care să-și poată face munca. Cum cei mai mulți sunt jurnaliști independenți, iar cei încă angajați prin redacții nu-și văd salariile cu lunile, asta ar însemna, practic, nici mai mult nici mai puțini decât bani. Bani pe care să-i donăm noi, personal, platformelor independente, de tip Casa Jurnalistului, sau bani pe care să-i ofere companiile, sub formă de burse. M-aș bucura, așadar, să văd cât mai multe branduri alăturându-se lui Avon și oferind burse pe jurnalism, care să se întoarcă apoi către noi toți, transformate în materiale frumoase, deștepte, curajoase, creative, pline de povești și de informații noi.

Așa cum avem nevoie de investiții în spitale sau în învățământ, avem nevoie și de oameni care să ne spună povești precum cea a Cristinei. Ori asta nu se poate decât dacă ai timp să lucrezi pe îndelete un subiect și mintea la el, nu la întrebări de genul “Oare ce mănânc azi?” și nici la vreun șef care urmează să intre în redacție, urlând că n-au fost puse pe site cele 20 de articole zilnice, obligatorii, despre Bianca Drăgușanu. Jurnalismul făcut bine și frumos costă timp, costă energie creativă, costă talent și, nu în ultimul rând, costă bani. Eu vreau să las puțin la o parte tradiția strâmbăturilor din nas, atunci când e vorba de corporații, și să-i mulțumesc, cu toată sinceritatea, lui Avon pentru că a ales să ofere aceste burse. Mulțumesc, Avon, sper, cum ziceam, să ți se alăture și alte companii! 😉

Bun. Acum putem să ne întoarcem la povestea cutremurătoare a Cristinei. La povestea ei de dragoste care s-a sfârșit cu moarte și închisoare. “Am cunoscut un băiat, la 21 de ani. Părea OK”… Câte povești care au început așa și au continuat cu violență știți? Spuneți-le! Singura șansă ca violența domestică să înceteze este să vorbim despre ea. Iar “să vorbim” înseamnă mai multe lucruri. Materialul pe care îl vor face Lina Vdovîi și George Popescu, Ordinul de protecție. Instrumentul victimei sau al agresorului?”,  se va ocupa, de exemplu, de felul în care legea reușește sau nu să protejeze victimele. Mai exact de felul în care, după cum reiese și din povestea Cristinei, NU REUȘEȘTE.

P.S.1 Pe www.campaniarespectului.ro sunt multe informații destinate victimelor violenței domestice. Dacă cunoașteți pe cineva, strecurați-i discret link-ul.

P.S.2. Deși e vorba și despre un brand, aceasta nu este o postare plătită.  🙂

Foto Shutterstock

52 comentarii

  1. Stop violenței domestice ! ❗ ❗

  2. Nu stiu povesti de felul acesta, decat eventual la a 14-a mana. In cercul meu de prieteni si de cunostinte cea mai violenta chestie pe care am auzit ca i-a facut-o un barbat unei femei a fost ca a turnat cosul de gunoi peste ea in pat (o porcarie, e drept, facuta de un idiot, dar mult sub alt fel de violente). Iar divorturile despre care stiu bine si pe ai caror protagonisti ii cunosc au fost in mare civilizate (inclusiv cel cu gunoiul).
    Pot insa sa spun ca exista o vina colectiva pe care o constientizam (unii dintre noi) dar nu actionam deloc. Vina tine de paguboasa mentalitate ca “nu ma bag eu in casa omului”. BA DA! Daca afli despre asa ceva, trebuie sa anunti autoritatile. Iar acestea TREBUIE sa ia masuri (pentru ca si la nivelul reprezentantilor acestor autoritati se resimte efectul mentalitatii despre care vorbesc, anume ca “rufele se spala in familie”, “fiecare om si le stie pe ale lui” si alte vorbe de duh extrem de paguboase).

  3. Scuzati-ma ca par un pic nelamurita dar cum exact le ajuta Legea impotriva violentei domestice pe cee 50% dintre femei care stiu de ea? Cristina nu stiu daca stia sau nu dar n-are importanta, pentru ca a facut totul cat a putut ea de legal( a chemat Politia, a avut martori, Politia a avertizat victima sa nu mai vina la domiciliu, etc…) si ea totusi a sfarsit inchisa. Intelegeam daca era achitata pt “in legitima aparara” dar se pare ca daca nu esti faimos, nu e la fel de “legitima” Acest film pare mai degraba o campanie de constientizare ca Legea nu te ajuta cu nimic.

    • ăsta este și sensul materialului “Ordinul de protecție. Instrumentul victimei sau al agresorului?” pe care îl va face Lina Vdovîi, în urma acestei burse.
      se pare că Cristina, în timpul încăierării cu soțul, a luat un cuțit mai mare decât cel cu care încerca el să o omoare. de aceea nu a fost achitată. a primit 8 ani.

    • stiu ca e un subiect serios, pe care din pacate putini il iau in serios si cei mai multi (din nefericire tot femei) considera ca “a facut ea ceva de si-o ia asa”. am avut dovada acu’ vreo luna si ceva, dar in ton mai putin serios, intreb, mai mult sau mai putin retoric, eu ce naiba fac?!
      din motive de seriale politiste/investigatii/oarescum psihologice servite prea multe episoade deodata si pe burta goala si niste zgomote suspecte intr-o dimineata, mi-am dus pe noptiera cel mai mare cutit din bucatarie. acu’ daca vine unu’ peste mine cu un briceag, ala cat dulapu’ de nuc cu 3 usi a lu’ mamaia, eu 1,5 m si 50 de kile (stiu, cam multe, dar astea-s masurile), tot eu intru la parnaie? nasol. ma duc sa inlocuiesc cutitul.
      din nefericire (altfel de nefericire), in cazurile pe care le stiu eu de genul asta, ele stau si indura in continuare, au fete adulte cu copil care stau si indura si ele din partea barbatilor sau altele, din si mai mare nefericire, isi mai varsa nervii pe copii (nu batai, dar tipete si circoteca pentru greseli copilaresti pe care altii, sau chiar persoana in cauza in alta situatie, le-ar trata cu ‘las ca strangem, nu-i nicio tragedie”). ultimul caz se gandeste si rasandeste cu privire la divort de vreo 4 ani. am incercat sa-i zic, am incercat sa nu ma bag pentru ca ma afecteaza pe mine psihic, nici nu mai stiu ce sa fac.
      cand vor fi publicate acele reportaje, tine-ne si pe noi la curent, te rog.

    • Dar in Romania nu exista dreptul la auto-aparare? Daca femeia era in legitima aparare, nu ar fi tb sa primeasca pedeapsa cu inchisoarea, ci in cel mai rau caz pedeapsa cu suspendare. Adica ce ar fi tb sa faca: sa caute un cutit asemanator cu cel al agresorului? Sa riste sa fie injunghiata ea de catre sot? Stupid law!

    • Asta cu arma mai mare e o cretinatate. Adica ala ma ameninta cu cutitul si eu stau cu rigla sa vad cu ce ii dau in cap?? Ultimul sa stinga lumina……..

    • Stati putin ca nu inteleg.
      Daca l-ar fi ucis cu un cutit mai mic nu mai facea puscarie? 😮

    • V-as spune eu, la prima mana, cum va ajuta atat legea cat mai ales oamenii legii:
      – politistii la interventie cand se raporteaza un act de violenta domestica cu victime vin si insista sa i se dea apa agresorului sa nu i se faca rau. in tot acest timp doua victime sunt acoperite de sange din cap pana la brau si prezenta lor este privita cu nepasare;
      – femeile care raporteaza acte de violenta domestica nu au decat sa raporteze, in fond plangerile lor sunt preluate si inregistrate de politisti barbati (care acasa probabil nu se poarta altfel decat agresorii din plangerile pe care le indosariaza la birou);
      – daca femeile sunt victime ale actelor de violenta sigur este vina lor (asa gandesc inclusiv femeile, judecatori chiar);
      – dureaza mai ibne de 14 luni pana cand fapta este incadrata ca DUBLA TENTATIVA DE OMOR;
      – dosarul, cu fapta incadrata, se plimba de la un procuror la altul, este lasat mostenire prin arhive sau pe colturi de birou pentru ca aproximativ 60 de zile de ingrijiri medicale si fapte precum tentativa de omor se cer in continuare ‘studiate, cercetate…’, ca sa inteleaga onor procurorii “despe ce este vorba in acest dosarel”;
      – cazul nu ajunge la instanta pentru ca fiind vorba de un caz penal statul este cel care se sesizeaza si actioneaza dar in ritmul lui si dupa interesele slujbasilor sai,
      Victimele ajung sa inteleaga perfect dupa doi ani de ce se ajunge atat de frecvent la crima, fie ea comisa si in autoaparare. Victimele continua sa fie hartuite si terorizate chiar si cu ordin de protectie, politia si procuratura gasind potrivit sa solutioneze plangerea de incalcare a ordinului de protectie ignorand fondul, constatand in bataie de joc ca ‘actul de amenintare nu a avut loc’. Nu doresc nimanui sa stie asemenea povesti la prima mana!

  4. Un prim pas catre abuzul fizic este abuzul emotional si ambele se intalnesc oriunde, indiferent de educatia sau statutul celor implicati. Fostul meu prieten, cu masterat, educat, cu o imagine perfecta in exterior, din Bucuresti si angajat ca PR Manager la o companie foarte renumita (astea mi se aplica si mie), avea mania controlului si un misoginism bine inradacinat in conceptiile sale. Nu prea suporta sa fie contrazis, sa nu fie ascultat. Avea pretentia ca persoana de langa el sa fie docila, sa-l asculte in orice, prin relatie nu intelegea parteneriat ci stapan-supus. El era barbatul si pentru el era injositor sa isi spele o haina, o farfurie sau sa faca orice alta treaba de femeie. Cand a vazut ca nu este sustinut in conceptiile si pretentiile sale a inceput cu manipularea emotionala, denigrarea constanta a celuilalt pentru a-i da impresia ca nu e bun de nimic si ca ar trebui sa se simta norocas ca inca il are, indepartarea de familie si prieteni prin denigrarea acestora. De aici la mici suciri de mana in joaca, imbranceli, muscaturi care de la joaca ajung forme de pedeapsa si duse pana la punctul in care provoaca vanatai serioase, nu e decat un pas. Si restul vine tot asa… Unii barbati chiar se feresc de a da cu palma/pumnul considerand ca asa nu au comis niciun act de violenta domestica, ignorand insa restul metodelor folosite. Evident ca am pus punct, dar nu a fost simplu pentru ca astfel de persoane nu-si arata adevarata fata decat cand se simt cu sacii in caruta. Pana atunci au grija sa-si tot slefuiasca imaginea cat mai mult posibil, iar abuzul emotional iti tot taie din putere putin cate putin. Cand se ajunge si la abuzul fizic si te trezesti practic, constati ca nici nu stii cand ai ajuns acolo, cand ai devenit asa slaba, cand ai lasat toate astea sa se intample, pentru ca inca nu-ti vine sa crezi ca omul de langa tine nu e deloc asa cum te-a facut sa crezi o buna parte din timp, ci are o cu totul alta fata (culmea, o fata hada pe care o pastreaza doar pentru persoana care a facut greseala sa-l iubeasca).

    • Ina, cu toata compasiunea si cu toata simpatia de care sunt capabil, iti spun: ai aflat PREA MULTE despre el. Stii ce vreau sa zic? Ca ai stat prea mult cu “baiatu’ mamei” (cam asta e tipologia). La primele semne trebuia sa pui piciorul in prag. Adica esti dispusa sa faci o concesie pentru el daca si el face una pentru tine. Totul sa fie urmarea unui continuu compromis. Dragostea inseamna si respect, altfel nu are decat conotatii sexuale.

    • Ina, minus cariera stralucita (fostul meu sot era un ratat pe toata linia, de la postura de tata la cea de administrator de afacere), l-ai descris pe fostul meu partener. Doar ca eu n-am asteptat sa ajung decat la un telefon spart intr-o criza de alcool. Sunt divortata de pe 5 mai, a plecat din acsa de o saptamana (casa e a mea) si pot spune ca si eu si fetita suntem mult mai linistite acum…

  5. După cum ziceai: “Peste 70% dintre femeile închise în România pentru omor sunt, la origine, victime ale abuzului și ale violenței domestice”. Povestea Cristinei susține fix afirmația asta și pe ea n-a ajutat-o cu nimic vorbitul despre problema ei și mersul la poliție. Eu cred că singura șansă ca violența domestică să se mai rărească e ca astfel de cazuri să nu mai existe și victimele să fie de 10 ori mai protejate decât agresorii.

    Vorbitul despre problemele astea e perceput ca fiind umilitor și, în contextul în care agresorii sunt atât de apărați de lege, poate bine-mersi să fie și un motiv de și mai multă violență. Cum, probabil, a fost și cazul Cristinei.

    • încă o dată, proiectul care a obținut cel mai mare punctaj la Bursele Superscrieri -Avon (“Ordinul de protecție. Instrumentul victimei sau al agresorului?”) exact de asta se va ocupa, de legi și felul în care ele protejează sau nu victima. și asta înseamnă să VORBIM despre acest fenomen.

    • Ordinul de protectie nu protejeaza! In baza ordinului de protectie politia ar trebui sa intervina in sensul protejarii victimelor. Nu face acest lucru pentru ca nu vrea si pentru ca nu se simte obligata sa aplice intocmai prevederile legale. Ba chiar vine cu ‘argumente’ in sprijinul agresorului, ii faciliteaza prezenta in preajma victimei, intermediaza diverse lucruri pentru acesta. Procurorii la care ajunge dosarul procedeaza la fel, sfideaza si legea si victimele… Intri in audienta si constati ca au fost la lectia despre ascultare empatica. Dupa care primesti o rezolutie care nu are nimic, dar absolut in comun cu subiectul plangerii. Si nu se aplica masurile prevazute de lege. Sa spuna autoritatile de ce! Victimele invata doar ca NU ARE ROST sa ceara prelungirea unui ordin de protectie, ca instanta cere probe si argumente suplimentare pentru a justifica prelungirea, ca nu este usor sau simplu. Riscurile exista si violenta este facilitata daca nu incurajata de neimplicarea politiei si a procuraturii. Pericolul ramane, se amplifica de vreme ce lipsa masurilor punitive transmite agresorului mesajul ca este indreptatit sa actioneze asa cum a mai facut-o! Aceasta este realitatea povestita din proprie experienta, nu din ziare, din auzite sau de pe holurile tribunalului. Nu legea in sine ar putea schimba ceva ci faptul CA APLICAREA LEGII ESTE IMPERATIVA! Dar nu se va intampla nimic, in fond cine sunt victimele, niste amarate care isi imagineaza ca ar avea drepturi reale pentru ca exista legislatie? Si mai sunt si vocale si pretind sa le fie respectate niste drepturi ce deriva dintr-o literatura juridica transpusa cu titlu obligatoriu in dreptul roman pentru Ro este membra a UE. Nu mi-a fost dovedit nicicum ca victimele au drepturi reale sau ca agresorii platesc, ca celor din urma s-ar deranja cineva sa le aplice sanctiuni. As putea sa dau detalii, nu stiu insa la ce bun… Si daca mai esti si un nefericit anonim de ce s-ar osteni cineva sa rezlve un caz care nu conteaza la portofoliu. Nu fiti naivi, nu va faceti iluzii, nu textul de lege ci actiunea in baza textului de lege ar schimba ceva.

    • @Gabi: dacă ai fi de acord, i-aș da adresa ta de mail unei jurnaliste care urmează să facă un material mare tocmai despre aceste probleme. Lina Vdovîi se numește jurnalista, iar cu materialul la care lucrează sperăm să putem face suficient tam-tam încât să înceapă să se ia măsuri reale.

    • desigur, daca povestea mea poate ajuta la ceva… daca experienta mea poate schimba lucrurile pentru alti nefericiti, ajut cu mare placere.

    • Legea nu trateaza decat evenimentul final: crima, bataia cu urmari serioase, etc. Nu trateaza niciodata cauza si nici nu o analizeaza macar. Daca ai ucis sau i-ai rupt trei coaste, vina e a ta, nu mai conteaza 15 ani de bataie incasata cu consecventa.

      Am vazut, din nefericire, cateva cazuri de genul acesta. Unul dintre ele m-a terorizat acustic vreme de vreo 10 ani, in copilarie, si cred ca m-a si marcat cumva, desi nu se intampla in familia noastra. Era vorba despre niste vecini, o familie “mixta”, compusa din 2 etnii. Era infernal ce auzeam si greu de pus in cuvinte, mai ales ca eram copil pe atunci. Cel mai mult ma impresinau stropii de sange pe care-i vedeam uneori pe casa scarii. Si cei trei copii care faceau eforturi vizibile sa para ca traiesc o viata normala atunci cand erau printre noi, cei care nu treceam prin asa ceva.

      Abordand problema in termeni primitivi, ghinionul femeii este ca, prin natura ei, este mai pasnica decat barbatul si nici nu are destui muschi sa-i faca fata atunci cand situatia “deraiaza”, asa ca ea e victima “prestabilita”. Asa a impartit Dumnezeu hormonii, sau cine i-o fi impartit…
      In alti termeni as zice ca radacina problemei vine mult mai mult din calitatea si/sau lipsa educatiei decat din legislatie si din modul cum este folosita (ezit sa spun aplicata).

      Nu cred ca o legislatie “beton” si judecatori cu un caracter corespunzator ar schimba prea mult. Dar chiar si asa, oricat de putin ar fi, merita incercat.
      La fel nu cred nici ca asociatiile, organizatiile, etc, care sprijina femeile aflate in asemenea situatii ar putea ajuta mai mult decat punctual. Chiar si asa merita incercat, oricat de putin tot inseamna ceva mai bine.
      Asemenea cazuri se petrec pe fondul tensiunilor acumulate de-a lungul timpului si “explodeaza” la bautura sau disperare, cele mai multe dintre ele. Nu stiu cat de mult ar conta atunci, cand lui sau ei i se umfla vena la tampla, ca legea e aspra si zice si drege, etc, etc. Nu cred ca ar sta sa consulte codul penal inainte sa dea cu pumnul sau cu ce se mai gaseste prin sertarele de la bucatarie.

      Spunea un psihilog renumit ca oricine, dar absolut oricine – chiar si un copil, este in stare sa ucida. Totul tine de context.

      Atacul este instinctiv, controlul este rational.

      Instinctului nu ai ce-i face, vine “la pachet” cu tot ce primim vand venim pe lume.

      Cu controlul e alta poveste, aici se poate lucra mult. De fapt cred ca doar aici.

  6. Bondar Cristina

    Tot o Cristina sunt si eu …si cu o poveste trista in spate. Nu am ajuns decat foarte aproape de un final tragic , dar sufletul nu si-a revenit nici acum.
    Povestea pe scurt a calvarului trait langa un barbat violent timp de 18 ani a ajuns si intr-o revista dedicata femeilor sub titlul “Spune NU violentei!”.
    Am trecut prin injosiri , batai si manipulare pana am reusit sa ma scutur de greutatea asta. Am plecat cu gemenii mei fara nimic …nico macar cu un asternut so o perna. Off…
    Am trecut peste divort si incerc sa uit . Dar am ramas cu o groaza in suflet : nu pot citi despre experientele altor femei. Ma regasesc in ele , plang si cad intr-o deprimare de nu imi revin in fire. Curaj celor ce au probleme ! Puteti reusi , nu va uitati inapoi !

    • @Cristina: nu găsesc prea multe cuvinte, deși aș vrea. îți spun doar că e extraordinar faptul că ai reușit să-ți salvezi copiii și să te salvezi pe tine, pentru ei. ești un om foarte, foarte puternic.

  7. astept detalii despre caz, ca-i prea de tot. Daca tipa a luat 8 ani, inseamna ca i-au retinut circumstante atenuante. Probabil pt depasirea limitelor legitimei aparari. Casa jurnalistului, zici?

  8. Astfel de cazuri ar trebui calificate de catre legiuitori ca fiind situatii de legitima aparare.

    • Cristina, toate cazurile de aparare trebuie considerate ca atare. Apararea nu poate fi ilegitima, asta e o prostie scornita de comunisti si ramasa in legislatie din pacate pana acum. In engleza terminologia e “self defense” de exemplu, deci nici pomeneala de legitim sau ilegitim. Oricine are dreptul de a se apara cu ce mijloace ii sunt la indemana iar un procuror, in cazul unui eventual proces trebuie sa dovedeasca , ca nu a fost aparare (prezumtia de nevinovatie).
      In alta ordine de idei, cate din femeile/fetele care citesc acest blog ar fi pentru un regim mai lejer al armelor de foc? Stiti cum spun americanii, “Dumnezeu i-a facut pe oameni iar Samuel Colt (inventatorul revolverului, n.tr.) i-a facut egali”, deci diferentele de testosteron in acest caz ar fi muult reduse.

  9. Trist……Din pacate la noi inca se mai intampla,barbati de 2 lei sant destui.Treaba cu legile si cu protectia e un pic mai spinoasa,cred eu.In tari mai civilizate exista legi mult mai dure,dar de cele mai multe ori duc in extrema cealalta.E destul sa dai un telefon gratuit si vin se pun ordin de restrictie peste care nu mai treci indiferent de acordul partilor implicate,am vazut un om care a fost dat afara din casa parintilor,bunicilor lui si se ruga de doamna sa mai poata dormi in garaj pana isi gaseste ceva dupa o cearta in care ridicase tonul si amenintatse,fara sa o atinga,fapt recunoscut de amandoi.Am vazut om cu interdictia de a se apropia de casa pe care o cumparase din banii lui,arestat ca vorbea cu fata lui la 100 de metri de casa(era in divort pentru ca a prins-o cu altcineva in garajul casei si a palmuit-o).Am vazut copil de 12 ani care o ameninta pe mama-sa ca suna la nr albastru si spune ca a fost batut daca nu ii cumpara nus ce joc.Eu cred ca doar gradul de civilizatie si sfatul celor carora le pasa pot fi de ajutor in astfel de situatii,legea nu ajuta.

  10. Din pacate asta e un subiect foarte actual, indiferent de societate, situatie economica, educatie, etc.

    Violenta domestica, dupa pararea mea, se bazeaza foarte mult pe situatii, idei, prejudecati si comportamente “la limita” acceptabilului.

    Desi nu ne place sa ne gandim la asta si cu atat mai putin sa vb deschis despre asa ceva, violenta, mai ales fata de femei, e un fapt de zi cu zi, de multe ori trecut la capitolul “normalitate” sau diminutivat in idei de genul “boys will be boys”, “e barbat, ce sa ii faci,” “asa trebuie, sa imi stie de frica”, etc.

    Nu stiu daca ati citit sau urmarit discutia generata de ultimul “mass shooting” din America, cand un student si-a impuscat colegii pt ca ii considera vinovati ca au parte de atentia femeilor si el nu.
    #yesallwomen a fost lansat pe twitter si a adunat povesti peste povesti de violenta abia mascata de un strat superficial de acceptabilitate. Ce e socant e ca toate povestile alea sunt identice cu ce am trait eu si multi din colegii mei, chiar daca venim din locuri foarte diferite. Se pare ca violenta nu are nationalitate…

    Violenta domestica este o extensie a felului in care suntem educati, educam si ne autoeducam sa acceptam inacceptabilul.

    http://www.gender-focus.com/2014/05/26/yes-all-women/
    http://www.slate.com/blogs/bad_astronomy/2014/05/27/not_all_men_how_discussing_women_s_issues_gets_derailed.html

  11. nu comentez de violenta, batai etc… dar, garantat, daca tipul avea un cutit in mana, tipa nu ar fi reusit sa scape nevatamata si, mai mult, sa-l injunghie ea ( cu “acelasi” cutit, probabil ). pe scurt, asta e o minciuna.

    • Alex, stiu ca spui asta in spritul argumentului, dar suna al naibii de nasol. Nu cunosc detaliile cazului, dar din ce stiu, din alte povesti asemanatoare, ca genul asta de tipi nu au cutitu in mana pt prima data. Si apoi, intentia lui nu era probabil sa o omoare, ci sa o tortureze, sa ii demonstreze cine e cel mai puternic. La un moment dat, ea a cedat.

      A incerca sa aplici logica din asta “rece” in situatii de genul asta e un pic absurd si cinic. Nu era un concurs de cutite sau de greutate, marime, etc., ci un moment abuz extrem, precedat de ani de abuz.
      Practic, ceea ce spui tu suna ca si cum femeia asta ar fi fost un monstru care foloseste o scuza oarecare sa justifice o crima fara motiv. Pratic, avem o singura victima, in viziunea ta: sotul ideal 😯

    • nici vorba… ce vreau sa spun e ca nu a fost o “lupta”, pur si simplu l-a injunghiat intr-un moment de neatentie, poate era si beat etc… si asta e crima. ca s-a saturat de atatea bataie, asta e altceva…dar un om normal, in conditii similare, pleaca, cheama politia, divorteaza etc…nu pune mana pe cutit.

  12. spun. dar unde?

  13. bogdan ala e supertroll, i-ar face sa planga pe poptamas si radu f. 🙂
    nici eu nu cunosc cazuri din astea cu violente la extrem. dar am observat o chestie pe care nu o inteleg – comportamentul asta violent se transmite cumva si la copii, chiar daca si ei au fost afectati de violenta tatalui, cand cresc si aia isi bat nevasta!

  14. costicamusulmanu

    știu și eu un caz cu intelectuali care au ajuns la divorț după 10 ani de căsnicie din care ultimul cu urlete și piz….li ca la ușa cortului, amenințări cu cuțîtu’ și in general tot tacîmu, de am rămas mască atunci cînd am aflat…
    cine lovește o femeie, din punctul meu de vedere ar merita, pentru fiecare palma, un an de batalion disciplinar!
    în altă ordine de idei, îl salut cu f f f multă căldură ( arză-l focu’) pe dobi de pe feisbuc și asemeni pe orice cretin care gîndește așa; se spunea:”cine ridică sabia, de sabie va muri”; s-a gîndit de ce acele cruzimi din partea femeilor? din 2 motive: de frică ( i-au vrut morți pentru a nu le mai fi) și pentru că în general ( în medie) sunt mai deștepte decît noi, bărbații!
    ah, să nu uit: îi mai doresc cretin(ilor)lui care a propus articolul ăla de lege cu intensitatea atacului/apărării să-i “beneficieze” copii sau nepoții de respectivele prevederi; i-auzi dom’ne, în casa mea, tre’ să-l întreb pe intrus ce lungime are brișca, ce fiu’ are ranga lui, să nu cumva să-l ofensez cu o armă de calibru superior; mă gîndesc să existe la brico “truse de apărare domiciliu pe categorii de intensitate a atacului” :mrgreen:

  15. Problema in Romania este ca legile, bune sau rele, nu se aplica. Si nu doar in speta de fata, a violentei domestice, ci in orice fel de neplaceri cu care, intr-un fel sau altul, fiecare se confrunta (clauzele abuzive ale bancilor, incalcarea drepturilor omului sau ale consumatorului, abuzurile autoritatilor etc. etc.). Cel mai adesea, daca soliciti respectarea legii de catre autoritati ajungi din victima vinovat, la fel ca in cazul de fata. Ai impresia ca institutiile statului apara si protejeaza infractorii si nu pe cetatenii onesti. Aceasta pt. ca s-au adoptat institutii care exista in democratiile reale, dar institutiile nu au fost prevazute cu reglementari si proceduri democrate. Ati auzit macar de vreun singur judecator sau functionar care sa plateasca din buzunarul propriu despagubirile din procesele castigate la CEDO de romanii nedreptatiti??? NU, se platesc din bugetul statului. Deci cei obligati sa puna in aplicare legile pot sa n-o faca caci nimic nu vor pati, nu-si pierd functiile, nu platesc amenzi si nici nu stau dupa gratii. De aici si avantajul “parteneriatului” statului (functionarilor sai) cu infractorii: este profitabil sa faca pact cu vinovatul caci acesta plateste (mituieste) pt a fi scos basma curata. Pe cand ceilalti cred ca dreptatea le este suficienta, nu se gandesc sa “unga” statul. Si astfel devin din victime vinovati!

  16. e oribil. victimele nu au nicio sanse in fata barbatilor de genul asta.
    sunt povesti.
    ordin de restrictie?
    il incalca de cate ori vrea si amarata nu se poate apara.
    daca are 45 de kg cu totul,ce poate sa fca?
    si graza din minutul in care bestia o loveste se condenseaza si sedimenteaza in ani si devine o piatra de moara, de care nu se scapa.

    apoi intervin desteptii ulitei:satul,familia,sa nu fie cu rusinea divortului,de parca ar indura ei pumnii si palmele.

    si copiii care devin copii captivi,fetele indurand pumnii vitorilor soti, baietii batandu-si nevestele.

    amaratele alea nu au nicio sansa.
    nici cea mai mica.
    si uneori nu au nici macar unde sa fuga.ca s apelci cu copilul din casa iti trebuie putin curaj pe care f probabil l-au pierdut in noptile petrecute pe afara, batute,stalcite de pumnii nemernicilor.

    iar frica ramane mereu,acolo, in subconstient.mai iese din cand in cand,ca si cum iti aminteste ca te afli in proprietatea ei.

  17. hai sa va spun si eu ceva.vecini-sot si sotie,ea- asistent medical,el-navigator.de cate ori se intorcea ala din concediu,certuri si scandal(intre noi fie spus,la usa ei-coada de barbati ca in reclama aia la schauma,dar ma rog).la un moment dat,intr-o seara,cearta a continuat mai mult ca de obicei si s-a ajuns si la bataie,ca se auzea inclusiv cum spargeau farfuriile-nu glumesc.copilul lor,o fetita de vreo 7 anisori,incepuse sa planga si sa urle ,,tati,n-o omori pe mami”.evident,-m-am speriat rau,ca se auzea perfect la noi in casa si i-am facut pe ai mei,impreuna cu vreo 3 vecini sa bata la usa lor si sa vada ce se intampla-,,dom’le,o omoara pe saraca femeie”.s-au dus ei,s-a mai potolit trb vreo ora,iar au luat-o de la capat pana cand,in final,liniste.a doua zi,dimineata,cine mergea brat la brat si,intrebati fiind,spuneau ca merg la mall la plimbare?-aveti 3 incercari.
    P.S.:acum cei doi au divortat.ea a ramas in urma divortului cu un apartament super luxos,situat central,cu masina si o pensie alimentara generoasa ptr copilul pe care l-a lasat maica-sii sa il creasca.am inteles de la biata femeie ca nici nu intreaba de fetita,macar.

    P.S.2:in fiecare saptamana,vine cu altul acasa.si cu astia se cearta ca la usa cortului.De atunci am zis ca nu ma mai bag niciodata in treburi de astea.
    Da,sunt femeie si stiu ca exista numeroase cazuri grave,care tin de politie si stiu ca sunt femei nevinovate cu soti mizerabili care o duc greu.Dar sunt si numeroase astfel de panarame ptr care pur si simplu,nu merita sa te zbati

  18. one sided story is one sided

  19. Din pacate, in Romania, legea nu te protejeaza decat dupa ce esti mort. Cat timp mai traiesti, tot tu , ca femeie, platesti . Ca femeie, nu esti protejata nici cum de legea din Romania. Ordin de protectie? Apa de ploaie. Din punctul meu de vedere, daca un barbat ridica mana la o femeie, pe acel om nu il pot numi barbat, caci nu e barbat, e carpa de sters pe jos. In afara de asta, nu da dovada ca el e cel mai puternic, ci ca are mari probleme la mansarda si ca e slab. Nu am mila de femeile care stau cu sotii lor doar ca “e rusine sa ma despartde sot, ce or sa zica vecinii?”, sau ” o fac pentru copii” ……….Care vecin sare atunci cand esti batuta sau mai exact de cate ori sar, ca nu vorbim de o singura data, ci de nenumarate ori? Iar in ceea ce priveste copiii, acestia cresc, dar la randul lor devin violenti, pentru ca provin dintr-un mediu violent si cand traiesti atata timp in acest mediu, imposibil sa nu devii si tu asa ……. Eu am ales varianta sa iau taurul de coarne, sa imi cresc copilul singura. Nu spun ca e simplu, ca nu e. Dar macar suntem linistiti. Si eu am fost educata ca “femeia trebuie sa se supuna barbatului “………. Dar asta nu inseamna ca am si acceptat aceasta conceptie. Nu sunt o eroina ( la fel ca mine mai sunt o gramada de femei care au avut curajul sa plece si sa isi creasca singure copiii), nu am nimic de demonstrat nimanui, dar am de gand sa ii ofer copilului meu o viata linistita, chiar daca nu are tata.

  20. Este de datoria legiuitorului sa vina cu instrumente care sa protejeze persoanele abuzate in orice fel.
    Cred ca este totusi insuficient, si intr-adevar un ordin de restrictie este ca o lama cu doua taisuri. Cand intra unul cu un cutit peste tine nu te poti apara cu o hartie. Ai de ales unde iei cutitul, in ficat sau in mana.
    Este necesara o schimbare profunda a mentalului colectiv pentru ca intr-adevar sa functioneze lucrurile.
    In primul rand, treneaza in mintea prea-multora ideea ca o femeie fara sot e handicapata social. Frecvent chiar e. Asta le determina pe multe dintre ele sa acorde sanse unor relatii sortite unui astfel de deznodamant, in ideea ca “poate merge” si pot fi “in randul lumii” si/sau se vor descurca mai bine din punct de vedere economic.
    In plus, in medii surprinzator de elevate am auzit discursuri de genul “e rea de gura, isi merita niste palme”. Culmea, venite din partea unor femei. Asadar, se intampla des ca unei femei batute sa-i fie rusine sa spuna ca a fost batuta de teama ca va fi judecata imediat si ca cei din jur vor incepe sa investigheze ce anume a gresit.
    Si nu in ultimul rand, mama barbatului care-si bate nevasta este vinovata pentru cel putin unul dintre urmatoarele motive:
    – a acceptat sa fie batuta de barbatul ei, iar in fata fiului si-a facut siesi mea culpa, a mintit in privinta bataii, a pastrat aparentele, etc.
    – stie ca fiu-su isi bate femeia si e prima care sa-i ia apararea si sa-i cauta vina bietei victime.

    Daca as fi in pozitia sa iau niste masuri, as adauga la legile existente urmatoarele:
    – pedepse grele nu doar pentru cei ce-si agreseaza partenera, ci si pentru autorii morali sau spectatorii indiferenti.
    – campanii serioase de promovare a independentei femeii si a ideii ca viata ei are sens si daca alege sa fie singura in loc sa-si ia pumni in gura de la un purtator de cuc.
    – solutii practice si eficiente pentru a le sustine economic sa iasa din dependenta care le tine pe unele legate ca boul in jug.

    Eu, din fericire, nu sunt intr-o astfel de situatie. Cunosc, in schimb, cateva povesti care mi-au ridicat parul in ceafa. Am avut o colega de birou care accepta sa fie batuta sistematic de sotul ei. Culmea, castiga mai mult ca el si si-ar fi putut permite sa-l trimita in bratele ma-sii. Ce am observat la ea a fost ca inainte sa inceapa cu bataile, sotul ei a abuzat-o psihic. O jignea si-o umilea inclusiv de fata cu alte persoane, povestea tuturor pe ton de gluma ca noroc cu el c-a luat asa o stramba de nevasta, altfel ramanea fata batrana, ca nu fac copii ca i-e teama sa nu iasa urati si prosti ca ea, ca se duca sa manance la mamica lui pentru ca sotia gateste mancare de porci, etc. Fata despre care va spun si-a convocat parintii sa le spuna ce pateste. Mama ei i-a replicat ca “daca vrea sa aiba barbat, trebuie sa suporte, altel o sa ajunga o divortata de rasul lumii” Ca “asa e in casnicie, se fac compromisuri”. Ca “la mine la usa sa nu vii ca o proasta, sa ma faci de poveste, fa bine si mai da-ti cu un ruj, mai piaptana-te, fa si tu o mancare, fa-i pe plac”.
    Discutia asta a avut loc de fata cu el.
    A doua zi i-a umflat un ochi.
    Fata nu a mai spus nimanui.
    Noi ne-am prins la serviciu ca ia bataie la ceva vreme. Nu de alta , dar n-o mai jignea, plus ca ea purta des ochelari de soare si incepuse sa se machieze. Mult fond de ten…
    Pe cuvant ca noi, colegele, am incurajat-o sa il paraseasca, sa isi caute fericirea singura sau cu un om normal.
    Si astazi sta cu el, o bate zilnic, si mai nou ea a inceput sa creada ca merita, de nevrednica ce e, sa si-o ia peste ochi.
    🙁

    • Doamne, ce poveste tristă! 😥 Și ce părinți de rahat are fata asta! 🙁

    • Genul de parinti care au crescut intr-o comunitate mica, sateasca: era rusine sa fii nemaritata. rusine sa nu fii gospodina si sa-i sufli in cur sotiorului aducator de venit. Mama a fost crescuta de o mama singura (nici macar nu si-a cunoscut tatal, decedase) cu niste conceptii satesti-urbane. S-a maritat cu “baiatul mamei”. Ne-a crescut aproape singura, a renuntat la tot, am asistat si la abuzuri. Am 24 de ani, crescuta cu ce si cum a stiut mama mai bine, cu profesori buni si cu internet. Acum o ajut in procesul de divort si imi face placere. Imi pare rau ca nu s-a intamplat mai devreme dar ” de dragul copiilor….” 🙄

  21. nu am putut citi tot , am avut de curand in foarte mare apropiere , foarte mare

  22. Violența domestică va exista mereu, în orice țară, în orice timp. Femeile vor fi mereu agresate, pentru că întotdeauna vor găsi aceea putere de a ierta bărbatul care a ridicat mâna asupra lor. Poate că într-o zi se vor trezi și vor realiza că nimic nu este mai prețios pe lumea asta, decât ele însele. Și cu toate acestea, vor mai îndura, căci nu multora le va sta în putere să plece, să-și înfrunte familia, rudele, prietenii. Nu toate vor vrea să aibă de a face cu întrebări de genul ”Ești mai bine acum?” pentru că nu vor fi și nu vor ști ceea ce le doare mai tare: cicatricile lăsate de o iubire bolnavă, faptul că au avut puterea să îl ierte din nou și din nou sau faptul că au fost atât de lașe de a nu se apăra. Este un cerc vicios, pe care oricât am încerca să-l combatem, tot se va închide în jurul anumitor femei – din toate clasele sociale. Este o realitate tristă și crudă. Și poate că par pesimistă. Mi-aș dori să cred că putem învinge acest viciu, această slăbiciune, dar este în natura noastră, de altfel animalică.

  23. și reiau, pentru cei care încă nu l-au văzut, comentariul de pe Facebook al Elenei Stancu, jurnalista care a documentat cazul redat pe foarte scurt în filmuleț:

    “Cristina s-a despartit si s-a reimpacat cu sotul ei in repetate randuri. S-a impacat pentru ca avea un copil pe care nu il putea creste singura, pentru ca se temea de gura satului (nu e ok sa iti parasesti barbatul, chiar daca te bate), s-a reimpacat pentru ca l-a crezut ca se schimba. Ultima despartire insa a fost definitiva: a facut ordin de restrictie si a intentat divortul. El insa a incalcat ordinul de restrictie de mai multe ori, iar politia nu l-a arestat. In noaptea in care a murit, a incalcat din nou ordinul de restrictie si a intrat peste ea spargand usa. A amenintat-o pe Cristina cu cutitul si i-a spus ca nu concepe sa divorteze de el. „Nu mai iesi pe aceasta usa“ i-a spus. Cristina a luat un alt cutit sa se apere si, cand el a lovit-o, l-a ucis.”

  24. Stau si ma intreb, de ce anumite femei rabda asemenea tratament si raman alaturi de agresor? de ce nu divorteaza de la bun inceput? Am cunoscut si un barbat care era batut sistematic de sotie, el fiind alcoolic, si tot ramanea langa ea… Ce-i tine pe acesti oameni langa agresori? Ce factor te poate determina sa ramaii (sau sa revii) langa cel care te maltrateaza pina in momentul in care il omori? Iubirea? Frica? Gura satului?… nu… Educatia! blestematii aia 7 ani de acasa, in care femeilor (mai ales din mediul rural) li se spune ca trebuie sa fii supuse… sau lipsa educatiei in general (de ambele parti), o femeie educata si stapana pe viata ei il arunca pe individul ala la prima abatere, nu astepta pana in momentul in care trebuia sa aleaga intre viata ei si viata lui.

  25. Alex, sindromul Stockholm le face sa ramana. Asta consta in faptul ca victima se ataseaza de agresor.

    In practica, un barbat nu-si loveste din prima zi femeia, decat daca e complet retardat. Intai o face sa creada ca e ultima carpa din lume, apoi ca ii face un maaare favor ca sta cu ea si abia la final o bate. Deci pana la prima palma, femeia deja e dependenta psihic de el.

    Mai descrie cineva asta intr-un comentariu de mai sus (colega de la serviciu).

    Simona, inca astept un raspuns la intrebarile legate de ONG-uri. 🙂

    • răspuns la întrebarea de ce nu ți-au răspuns cele două ONG-uri, atunci când te-ai oferit voluntară, aștepți, nu? ei bine, iată-l: nu am nici cea mai bagă idee. 🙄

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green