Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Femei dându-se cu capul de cadă

shutterstock_66501931

V-ați dat vreodată cu capul de cadă, în timp ce vă scuturați pletele, și ați leșinat? Dar în cada plină ați leșinat vreodată, din cauza unui accident domestic? Un genunchi în ochi, în timp ce dormeați, v-ați tras? Din mașină ați căzut, în plină intersecție? Nuuu? 🙄 Înseamnă că sunteți bărbat. :mrgreen: Noi, femeile, ne autovătămăm zilnic, în toate felurile posibile și imposibile. 😆 Mai jos, o selecție a celor mai amuzante povești lăsate de cititoare la această postare. Vă promit că veți râde mult. Aveți grijă, doamnelor, ca, din cauza hohotelor, să nu vă loviți cu tâmpla de ceva și să înceapă să șiroiască sângele! 😛

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

Dacă mai aveți povești, mai ziceți, să mai râdem! 😉

Foto Shutterstock

83 comentarii

  1. Da’ parul in portiera nu vi l-ati prins niciodata? 😀 Eu ma mir ca mai am podoaba capilara pe partea stanga la cat mi l-am agatat in usa sau in geamul de la masina cand le-am inchis.

    • Bineinteles, eu eram in benzinarie si faceam pe interesanta si cand am inchis geamul mi-am prins si de la vant o mare suvita de par :)) si eram in continuare, foarte figuranta si cu suvita aia in sus, prinsa in geam va dati seama ce interesanta eram :)))

  2. evident ca am si eu patanii de astea…cea mai memorabila a fost cind stateam sa ma marit. Imi trimisese mama 4 traisti cu bagaje si taman in ziua aia trebuia sa mergem sa ne luam verighetele de la facatorul de verighete. Am luat vitejeste eu 2 papornite si viitorul sot doua si haida la verighete. Am luat-o prin fata bancii nationale si pe vremea aia (acu nu mai stiu) era o bariera acolo. Trece al meu si cind sa trec eu mi-a cazut bariera in cap. Cad secerata in genunche fara sa dau drumul la papornite. Sedeam asa in genunchi tinind inca papornitele in maini. Insa cea mai tare faza a fost ca al meu viitor sot in loc sa se repeada sa vada daca mai sint valabila in vederea casatoriei macar…a aruncat papornitele si s-a dus sa zbiere si sa se incaiere cu pazitorul barierei: baaaaaaa ce faci o omori…si da-i si tipa si cara pumni..eu sedeam in genunchi si ei se cafteau. Pina la urma mi-am revenit singura si m-am dus sa ii despart.

  3. Hm, si eu care credeam ca fac parte din categoria cu risc… Dar la ce necazuri am citit mai sus ca exista… 😆
    – am soldurile mai mereu vinete, sunt slabuta, repezita si iau virajele prea strans cand intru pe usa;
    – vanatai inexplicabile am si eu pe picioare, bine macar ca nu ma dor;
    – am lucrat o perioada intr-o cladire cu trepte foarte inalte, aveam mereu de urcat si de coborat un etaj. Cam o data pe luna cadeam pe scari – la urcare, ma grabeam si nu nimeream treapta.
    – prin ultimul an de facultate am alunecat pe scari la vale, era iarna si treptele erau ude. La capatul lor am reusit s-o daram pe cea mai antipatica asistenta cu tot cu tava cu cafele clocotite pe care o ducea cu grija. Eu nu m-am ars, in schimb am avut dosul vanat o buna perioada de timp. :mrgreen:
    – iarna trecuta am dormit cateva nopti cu usa de la dormitor inchisa. Intr-una din noptile alea m-am trezit sa merg la baie si m-am napustit cu toata puterea cu capul in usa. Mi-a dat borsul pe nas si mi s-a invinetit lejer un ochi – prin simpatie.
    In rest sunt ok. 😆

  4. Nevasta lu' Sandman

    2 ianuarie. plecam de la socrii. ziua in amiaza mare. pe jos, uscat si neted ca in palma, doar din loc in loc, cate o portiune minuscula de gheata. eu duceam plasutele cu bunatatile primite la pachet, sotul ducea copila de nici 3 luni, in scoica. distanta pana la masina, aproximativ 20 m. calc pe o bucatica de gheata, cat palma, ma dau cu capul (fruntea) de cimenti. fara nici cea mai mica intentie de a pune vreo mana jos. si totusi ma ridic, fericita ca nu tineam eu scoica. ma rog, urmeaza dureri, invineteli, tot tacamul. pe 8 ianuarie botezam, iar eu aveam tot ochiul stang vanat. am fost superba, toti invitatii se uitau lung si la mine si la sot. pe fotograf si pe cameraman i-am obligat sa ma prinda doar din dreapta, macar finutul sa nu fie socat peste vreo 20 de ani. dar a fost bine, iar peste 7 zile, cand ne-am botezat fetita, aratam aproape normal.
    si au mai fost si altele, dar deja cazutul, impiedicatul pe strada, lovitul de diverse chestii prin casa, intratul cu capul intr-un stalp, sunt chestiuni banale.

  5. Eu cad, cel mai adesea in genunchi. Acum de exemplu sunt la pat, cu piciorul drept pe perne si cu gheata 😀
    E proaspat lovit, ieri mi l-am accidentat dupa ce in weekend am mers si mi-am luat frumusete de pantofi stiletto ca sa fiu si eu fancy maine la cununia civila a unor prieteni. Evident ca nu ii pot incalta, o sa imi iau balerini 🙁
    Alta data ma grabeam spre sala, fericita ca am scapat de munca si vorbeam pe whasapp cu o prietena si am cazut. Pur si simplu, nu stiu cand am ajuns jos, intre o masina (parcata pe trotuar) si perete. Nu mai spun si faptul ca era uscat pe jos dar eu am cazut in balta! Singura balta pe o raza de cativa km probabil, ei, eu am cazut in ea. M-am intors acasa cu ambii genunchi juliti, cu sange siroind si cu blugii rupti 😀
    Si alta cazatura minunata: pe scarile alea multe de la metrou de la Romana. Eu cu o prietena, ma uitam foarte atenta pe niste acte si coboram si scarile in timpul asta. Iar m-am trezit jos, in aceeasi pozitie ca atunci cand citeam actele–nu am pus niciun degetel jos, sa nu vin cu capul de scari, nimic. Ma intrebam numai de ce prietena mea e brusc mai inalta ca mine. De atunci mi se spune dirty Diana–prietena mea a spus ca am fost leit Michael, cand se arunca el in genunchi prin videoclipuri…
    Si dupa patania asta mi-am rupt blugii pe care am reusit sa ii schimb, motivand ca m-am aplecat si au pocnit in genunchi 😆

    Si ca sa nu uit, am mai cazut (tot in genunchi) pe scarile care duc la Collosseum 😀 Macar asa m-am facut remarcata 😆

  6. Am si eu una care m-a marcat:

    Era 1 decembrie 2005 si tocmai imi facusem cadou o porcarie de sosete care aparusera atunci la moda – cu degete 🙂
    Mandrie mare, imi lua vreo 10-15 minute pana reuseam sa le pun, erau incomode precum dracu’, dar…eram in trend! Tocmai ce ajunsesem de prin oras, eram singura acasa, afara deja se intunecase, asa ca am dat drumul la TV si evident mi-am pus sosetele cu degete. Stand eu asa cuminte la TV, incaltata cu sosetele-mi minunate (dintr-un fel de lana), vad cum una dintre usile sufrageriei se deschide de la curent. Sufrageria – camera semidecomandata – era delimitata de doua usi intre care se aflau vitrinele mamei cu bibelouri si comoda TV.
    Desi ambele usi aveau opritoare si nu loveau niciuna dintre vitrine, ma trazneste revelator sa sar sa o opresc, ca altfel sparge geamul vitrinei. Si sar rapid, fac doi-trei pasi, ajung de pe covor pe parchet si atunci am alunecat cu sosetele cu degete, m-am sprijinit cu cotul de geamul de la vitrina, am spart geamul de la vitrina si geamul de la vitrina mi-a intrat direct in cot, unde mi-a sectionat putin dintr-o vena si putin dintr-un tendon.
    Sarea sangele din cotul meu, de ziceai ca trag cu agheul! Intrucat tendonul s-a refacut teribil de greu, inca am dureri chiar si dupa 9 ani de atunci.
    Morala acestei povesti: durerea in cot este foarte rea!

  7. Job nou, birou nou, colegi noi. Prima zi de lucru, vreau să fac impresie bună, numai că mă trezesc mai tâziu decât îmi planificasem. Trec val-vartej prin baie, fug până la taxi, ajung teafără în clădire, cu numai cinci minute întârziere. Fericită și grăbită trec prin bucătărie să-mi las pachetul (pe ăsta nu-l uit niciodată, mai ales că atunci eram însărcinată, numai că nu știam încă) și încerc să recuperez cele cinci minute făcându-mi avânt spre birou, numai că mă opresc cu fața într-un perete de geam termopan. S-a auzit un pocnet, am simțit privirile colegilor întreptate asupra mea, că de văzut nu mai vedeam din cauza lacrimilor care mi-au năvălit în ochi, ei icnesc de râs, eu de durere, “te doare?” “a, nu, un pic”. Îndur cu stoicism toată ziua “picul” de durere iar seara, mai mult de gura soțului, trec să-mi fac o radiografie. Da, îmi rupsesem nasul. Noroc că s-a rupt foarte aproape de vârf și nu se vede.

  8. Mama, mama! Credeam ca sunt singura “ametita”, insa sunt socata sa constat ca ce am patit eu este praf in ochi. Imi fac rost lejer de vanatai de la bust in jos, imi tai unghiile cu cutitul la fiecare gatit, ma impiedic de papucii de casa si reusesc din cand in cand sa ma scurg pe scari sau in mijlocul drumului.
    In 2005 cand am dat cu mana stanga in clanta si am ajuns la Urgenta. Am calcat stramb pe o scara si am paralizat vreo 2 saptamani(2006). Am fugit si am calcat pe o treapta pe care n-o vazuseum si mi-am rupt piciorul drept(1994). Am ridicat un pachet cu hartie si am ramas pe pachet fara sa mai pot sa ma indrept(2014). M-am epilat cu minunatul Brown si am ajuns la Urgenta cu o alergie de mama focului(2008). Mi-am invinetit ambele fese in coltul unui pervaz de nu mi-am simtit fundul cateva saptamani bune. Am cazut in cada si mi-am rupt fiecare bucatica de piele de pe spate.
    Cea mai dureroasa experienta a fost in 1991 cand m-am jucat intr-un parc pe o bara curbata si m-am lovit la coccis. Am avut niste dureri fara masura care m-au facut sa ma culc in baie, pe gresie. Am cazut in genunchi si mi-a intrat o sticla in genunchiul stang.(1992)
    Mi-am ars falanga de la indexul drept cu ondulatorul(1993)
    Astea sunt o mica parte din micile mele accidente. Sper ca n-am speriat pe nimeni:)))) Pupici nedurerosi!

  9. La mine intamplarile de genul asta se impart intre “subtile”si “evidente”, cu rezultate horror de fiecare data, si efecte de durata 🙂

    In prima categorie intra asa: curatatul zarzavaturilor de unde achizitionez cu taieturi adanci si sange din belsug, care dor si nu se vindeca mai repede de 2 saptamani, pusul sau indepartatul machiajului, care se lasa cu infipt diverse servetele sau pensule sau mascara in ochi, fara mila, de parca e atat de greu de apreciat distanta dintre ochi si pleoapa…De aici plec cu albul ochilor rosu, rauri de lacrimi si probleme de focusare pt min 15 min. Vanatai, julituri si zgarieturi produse de vreun avant prea mare in luatul vreunei curbe, a scamelor de pe covor, a colturilor de mese, etc – nici nu se pun. Partea proasta e ca nu pot sa ma plang prea mult de ele, ca desi se observa ca am fost in ceva “lupta” 🙂

    In categoria “incidente evidente” intra ultima intamplare, in vacanta: eram pe munte, toata lumea trecea pe poteca, care poteca trecea peste un pod. Toata lumea se oprea sa isi faca poza cu apa albastra -turcoaz de ghetzar de munte, zona alpina, ce mai, feerie. In afara de mine. Pt ca eu, in drumul meu extaziat spre poza care mi-ar fi facut FB sa explodeze, alunec si ajung sub pod. Yep. SUB pod. Prompt, constat ca apa are foarte putine grade in posesie, cu toata vremea frumoasa, si la fel de prompt realizez ca nu pot sa respir de frig. Nu stiu dc cineva a facut o poza fetzei mele, dar pariez ca nu e ceva ce vreau sa fie cunoscut publicului larg 😀 Am fost tarata afara din apa, si am tremurat serios pana a venit o masina de interventie, sa ma culeaga, pe mine si pe my better half, care, de cand si-a dat seama ca nu m-am lovit serios si nu o sa mor, se scutura de ras. Am petrecut totusi restul zilei in spital, unde mi-am dat seama ca imi scrantisem glezna oribil (la frigul ala nu mai simteam nici picioru, ce sa mai vb de glezna!) si ca am o duzina de julturi, zgarieturi, vanatai si umflaturi, pe langa soc termic 🙂

    q.e.d 😆

    • O, vaaai, biata de tine!
      eu, odata, tot asa, la munte, mergeam pe un traseu un picut mai dificil care avea cablu de sustinere din loc in loc, dar nu era musai sa-l folosesti. La un moment dat, am simtit ca alunec de pe poteca si m-am prins asa de violent de cablu, ca am reusit cumva sa-i scutur de pe el pe cei trei turisti din spatele meu, care au picat in fund taman in valea cu apa rece ca gheata care strabatea cheile. Tot n-a fost rau, ca i-am scuturat intr-o zona unde nu au avut mult de cazut, eram practic spre finalul traseului, la nivelul solului. Daca ii scuturam mai devreme, cand eram 10 metri deasupra firului de apa, era mai grav 😯

  10. Am uitat alta faza din tinerete, tot in fatza unui grup de oameni redusi la tacere de socul actiunilor mele. Eram cu colegii de facultate, tineri si nelinistiti, plecati la munte. Coboram din tren, cu chiu cu vai, ametiti dupa o noapte chinuita pe sinele patriei, in clasa a 2-a. Elementul asta e important. Incepem sa cutreieram orasu, sa dam de statia x de minibus, care trebuia sa ne duca in satul din creieru muntilor. Buuun. Cum cutreieram noi asa, io o pornesc inainte, dominata de spirit de aventura. Deodata, ma opresc secerata de o durere imensa, care mi-a intunecat si vederea, imi dau lacrimile, constat ca imi curge si un lichid, later identificat ca fiind sange…Ce se intamplase? Am dat cu capu si m-am oprit in singurul stalp din piatza mare, care arbora ceva nenorocire de steag. SINGURUL STALP. A sunat toata piatza aia goala de la capu meu, si io am arborat pe urma un cucui cat toate zilele, plus durere de cap de nu mai stiam de mine 😀

  11. La mine nu se întâmplă frecvent, dar şi cand se întâmplă se ţin scai..sunt pur şi simplu zile nefericite cu întamplari de genul ăsta, de exemplu cea de mai jos:
    14 August 2013 – deplasare Topliţa, eu şi alte două colege noaptea, în camera de hotel. Terminăm bârfa şi ne hotărâm să ne retragem la culcare, nu înainte de a fuma o ţigară pe blaconul camerei. Ne ridicăm cu toatele din pat, eu cu una dintre ele ţintă spre balcon, cealaltă spre baie. Înainte de a intra în baie o rog frumos să stinga lumina, ca să nu intre ţânţarii, după care dau să ies din cameră şi îmi aminesc că nu am brichetă, mă întorc în cameră prin beznă spre întrerupător, în calea mea statea trolerul meu abia desfăcut, normal că ma împiedic de el, ma înfig cu capul in parchet şi cu restul corpului in troller, ma buşeşte râsul şi leşin..pentru cateva clipe doar..caci mă trezesc în ţipetele colegei mele chioare şi fară ochelari la momentul respectiv, care urla: Unde ţi-e capul, unde ţi-e capul?? M-am trezit din leşinatură râzând, evident si cu un ditai cucuiul, şi cred că am reuşit sa trezim în noaptea aia jumătate din oraş cu râsetele noastre. Aa şi ca să nu uit, cu două ore înainte de păţanie am reuşit să cobor de pe o şina de tren cu un coleg peste mine, el draguţ mi-a dat mâna să mă ajute sa cobor, iar mie mi-a alunecat dreptul de sub mine şi am ajuns sub el :D. Restul deplasării am mers doar dusă de mânuţă, iar porecla mea devenise Hopa Mitică.
    Sau o alta minunata zi din viaţa mea cînd in aceeaşi zi am cazut pe scări, am băut 2 chiştoace din paharul de cafea, pentru că dragele mele colege au crezut că e scrumieră, aproape am dărâmat un monitor de ăla din autobuz, unde vezi harta caci m-am infipt bine cu capul în el iar seara la culcare am dat cu capul in noptieră..asta în loc de ceai, pentru un somn liniştit. 😆
    Ah şi ca să nu uit, cand eram în liceu, mi-a fost prins capul între uşile autobuzului :mrgreen:

  12. Eu scap chestii din maini… A venit un prieten in vizita sa imi arate noul lui telefon…l-am scapat din mana pe gresie. Nu a patit nimic, dar eu am intrat in pamant de rusine. Am scapat o farfurie, pe care am incercat sa o prind si dupa ce am jonglat cu ea, in cadere, am prins-o intre genunchi… Am departat genunchii si farfuria s-a spart, cred ca de emotie si pt ca nu ma asteptam sa o prind.
    Am o problema, calc stramb. Port foarte rar tocuri, dar problema e ca rade lumea de mine ca imi sucesc picioarele si cand am incaltari cu talpa de 2-3 cm. Cred ca sunt facuta sa merg desculta.
    Acum cativa ani, la prima intalnire cu prietenul meu mi-au curs pastele din gura. A ramas totusi pana acum cu mine. :))
    Si am si una care e facuta din prostie, nu din neatentie. Am o prietena care prin liceu urca scara rulanta pe partea care coboara. Si prin facultate mi-am luat inima in dinti si am incercat si eu…la metrou…sus ma astepta o colega. Am reusit sa urc pana sus…aproape. Mi-a povestit colega mea ca s-a sperit ca de-odata am disparut din raza ei vizuala. :)) m-am rostogolit de sus pana jos, am avut fundul si un picior vinete si celalalt picior, genunchiul mai exact, taiat de am cicatrice si acum. Piciorul imi amorteste de sus pana jos uneori. Am fost si la doctor care mi-a zis ca nu a iesit radiografia bine, dar crede ca n-am fractura. The end.

  13. eu cum racesc un pic incep sa tusesc rau, dar rau de tot. asa mi s-a intamplat si acum doi ani. aveam crize groaznice de tuse, tuseam pana imi venea sa vomit, pana cand simteam ca imi iese si sufletul din mine. intr-o noapte, vin de la munca, era vineri, trecut de miezul noptii. cu cateva ore inainte, colegii mei se dusesera sa isi ia shaorma, mi-am cumparat si eu una, ca nu mai mancasem de muuuult o shaorma.

    ajung acasa si incep sa tusesc! si tusesc! si tusesc! imi vine sa vomit, asa ca ma duc la baie…numai ca mucusul expectorat se intalneste pe drum cu niste varza din shaorma infulecata de mine… si la mine in gat se formeaza un ghem care nu ma mai lasa sa respir. dau sa il dau afara, nu se misca, era fix in gat! dau sa il trag inapoi, nu se clintea! ma uit in oglinda de la baie, vad cum ma inrosisem si cum incercam sa horcai si NIMIC! paranteza: eram singura acasa! eram disperata! ce sa fac???! imi dau seama ca daca nu reusesc sa ma “eliberez” in cateva secunde o sa cad inconstienta in baie. in acelasi timp ma gandeam si ca usa apartamentului e incuiata si cheia e ramasa in usa, asa ca ai mei vor fi nevoiti sa sparga usa ca sa intre in casa si ma vor gasi moarta in baie. eram ingrozita! terminata! cand deja simteam ca nu mai pot, corpul meu face un ultim efort si, cumva, god knows how, caile mele respiratorii se mai contracta o data si eu reusesc sa vomit “ghemul” ala. toata noaptea nu am mai putut dormi, am plans ca o nebuna rememorand secundele alea de chin cumplit din baie, ferm convinsa ca am fost la doar cateva minute / secunde??? de moarte

  14. Genunchi in ochi cand dormi? Serios? Cum se intampla asta? Chiar sunt curios.

    Numai bine,

    Claudiu

    • cand dormi in pozitie fetala,adica cu genunchii stransi la piept,la cea mai mica miscare a capului te poti lovi,la barba ,la nas,la ochi.ce e asa curios??

    • Si eu dorm ghemuita, dar genunchii nu-i pot duce mai sus de piept decat daca ma fortez si aceasta pozitie e foarte incomoda (si nu-s grasa sau rigida). Chiar aseara ma chinuiam in pat sa-mi dau seama cum D-zeu se pot ghemui unele astfel incat sa ajunga in acea pozitie.

  15. Am si eu cateva intamplari tragico-comice la activ. Nu o sa le povestesc pe toate aici, nu pentru ca sunt foarte multe, ci pentru ca nu mi le mai amintesc pe toate, poate si pentru ca creierul meu a suferit cateva socuri bune in urma imapactului craniului cu mingi de toate marimile, de la mingi de tenis, golf, la cea de handbal, baschet si da…mingea medicinala grea de vreo cinci kilograme, in forma de bostan pe care le foloseam cateodata la orele de sport…sentimentul de surpriza din secunda imediat urmatoare socului, asta mi-l aduc aminte, nu stiam daca sa plang sau sa rad si imediat imi puneam mana in locul lovit sa simt: e umflat? era umflat bine si anesteziat, iar durerea de cap venea pe urma, la ora de chimie de exemplu, de nu mai stiam ce-i cu Mendeleev, sau acasa unde o auzeam pe mama vorbind ca dintr-o alta lume…Apropo de alta lume, va aduceti aminte cum jucam “ata” sau “elasticul” in fata blocului? Ei, am jucat si eu muuult si parca la un moment devenise ceva obsesional, nu faceam decat sa sar peste tot unde gaseam doua linii paralele: trotuar, scari, desene pe asfalt si…tevi metalice. Nu stiu cum am dat de ele in spatele blocului si am inceput topaiala, mergea totul bine, practicam sirul de sarituri sub ochii fascinati si parca invidiosi ai unei prietene de joaca si la un moment dat simt o durere scurta, dar foarte patrunzatoare in degetul mare de la picior…si ce credeti, imaginea cu unghia sarita mi-a facut mai mult rau decat durerea insasi si lacrimile au aparut si de frica de a nu sti cum sa-mi explic faimoasa fapta in fata alor mei, nu a fost asa rau, ca s-au speriat si ei… Si tot legat de picioare, eram intr-o perioada mare gimnasta, dar nu faceam decat sa ridic piciorul drept intins foarte sus, asa incat aveam impresia ca fac un fel de spagat in aer…si de ce sa nu le demonstrez flexibilitatea mea unor prietene uimite. Imi fac avant, ridic piciorul intradevar sus de tot( dupa spusele spectatorilor) sau prea sus, ca cel stang nu reuseste sa contrabalanseze si hop cu fundul pe podea si un zgomot de sac de cartofi cazut de la inaltime, hehe a fost de poveste, fetele aveau lacrimi de la atata ras 😀

  16. Una din Bucuresti

    Azi m-am dat cu capul de pereti de furie, dar am ris cu lacrimi pe infundate la absolut toate povestile de mai sus. Terapeutic. Mai ales ca dupa criza de nervi m-am dus si la dentist, unde am stat fix doo ore cu gura deschisa, iar anestezia mi-a trecut dupa 4-5 ore.
    Deci va multumesc ca m-ati facut sa rid!!

  17. Imi trec fulgurant prin fata ochilor diverse-cum am sarit gardul in cimitir si m am ales cu sarma ghimpata intrata pe o parte si iesita pe cealalta parte a mainii, cum am stat cu un ciob in palma timp de o luna, cum am cazut pe scarile primariei in timp ce vorbeam cu primarul orasului, cum am disparut de langa sora mea intr-o groapa ce-mi ajungea la gat, cum mi-a ramas incaltamintea in noroi dupa inundatie (eu am aterizat alaturi), cum mi-am rupt piciorul punand rufe la uscat si am slabit apoi ca uitau sa mi dea sa mananc (abia nascusem,eram grasa, asa ca in jum de an am ajuns iar la 55 de kg)…
    De fapt, la mine se intelege, sunt ochelarista de peste 35 de ani, dorm 3-6 ore pe noapte (sechele de la inundatie) si scriu in rest… asa ca azi dim.,trezita la 5, am dat sa inchid geamul la baie si mi-a cazut peste 4 degete (doua julite, doua doar invinetite, dar le folosesc deja…)
    Am scris trei carti si am inceput o pe a patra, cred ca e o idee buna sa pun ceva picanterii din astea in ea.
    De fapt, mare campioana as fi la trasnaile legate de sofat, poate cea mai cea… Aici ar trebui sa-mi alocati spatiu, iar daca as posta si fotografia masinii (are 14 ani Bombita me! e Cielo, apropo s!) as face furori (nu se mai vede, dar e cu dizabilitati,saraca… basca c-a fost inundata pana la jum geamurilor si m-a costat 30 mil s-o faca functionala la limita minima)
    Deci, nu uita, pune un topic legat de sofatul feminin (ei,hai, fie,sa nu discriminam pe ei)

  18. Uitam ceva antologic-acum cativa ani,la tabara folk, masina impotmolita pe plaja. Dau sa ajut, ma pozitionez langa roata si tot noroiul se depune pe mine. Am facut intai poza, apoi dus! Nu aratam rau, doar buclele se ingreunasera. Si poza arata bine, cu mine suspect de vesela si haine in picatele

  19. mama are talente din astea. ti-e rusine sa mergi cu ea pe strada. acum e langa tine, te intorci sa vorbesti cu ea si invariabil e pe jos.

  20. dadada,mai spala fata vasele,mai da cu capul de dulapul de vase,mai ajunge pt 2 operatii la Bagdasar -Arseni,
    mai intram cu capu in vitrine de magazin in mijlocul Brasovului si redecoram intrarea magazinului! citind posturile astea am realizat ca e o consolare,nu sunt singura!:))

  21. Io as mai zice, desi un pic mi-e rusine:

    Prima: pe toata perioada liceului, am avut,aproape permanent, vanatai serioase asa, cam cu o palma deasupra ambilor genunchi. Motivul? In drum spre scoala, era un pod. Podul avea un trotuar ingust, delimitati de sosea cu niste stalpisori de metal a caror inaltime era taman asa, deasupra genunchilor mei cu o palma. Cand mergeam catre scoala, luam din plin cel putin 2-3 stalpisori din aia cu piciorul stang. Cand ma intorceam de la scoala, evident, luam 2-3 stalpisori cu piciorul drept. Asa ca aveam vanatai asortate, pe ambele picioare.

    Tot in liceu, excursie cu clasa, la Iasi. Vizitam biserica aia mare din centru, nu mai stiu cum se cheama, Trei Ierarhi parca. Am iesit din biserica, afara, pe trotuar, ne plimbam, si eu m-am uitat in sus, admirand constructia. Evident, nu am vazut stalpul (nici nu mai stiu, era din ala pentru cablurile de curent sau din ala pe care sa lipesti afise si alte reclame, oricum, nu conteaza, de ce naiba se planteaza stalpi pe trotuar?). Am tras un cap din plin in stalpul ala ca am ametit instant. am avut un cucui cat un ou in frunte vreo 2 zile.

  22. Cea mai si cea mai cazatura a fost cand mergand cu mama la cimitir am cazut intr-o groapa proaspat sapata pentru un viitor locatar… Nu-mi amintesc cum am iesit de-acolo. Pur si simplu in cateva secunde am fost afara. Ca sa fie ceva si cu sange: eram in anul I la facultate, stateam in camin, mi-am taiat rau cotul in faianta de la dus, sange pe pereti… ce mai… arata ca si cum tocmai se filmase Psycho acolo.

  23. Am calacat in cel mai mare shit de caine in centru Napoli ,eram in sandale si senzatia a fost groaznica, cineva mi-a facut cadou doua pachete de servetele.

    Cand ieseam dintr-un magazin mi s-a agatat poseta de clanta , am tras atat de tare incat mi-am rupt geanta si clanta.

    Pe strada mi s-a agatat din nou cureaua de la poseta de cureaua altui trecator de ne-a luat o jumatate de ora sa le desfacem.

    La trecerea de pietoni m-am impiedicat de bordura cand am dorit sa cobor de pe trotuar incat am alergat cu capul inainte si viteza mare.

    Lista de accidente e foarte lunga, acestea sunt numai cele mai recente. 🙄

  24. Citind toate comentariile de aici ma simt ca Badea Ion din celebrul banc in care, dupa ce asculta un grup de femei povestind experiente care mai de care mai dureroase, se baga si el in vorba zicand: “Au v-ati lovit domniile voastre vreodata la c**ie?”

    La barbati, pe langa situatia evidenta descrisa de Badea Ion, rani tipice sunt cele capatate la fotbal, de exemplu dand cu sutul in altceva decat in minge (care era de fapt tinta loviturii), cum ar fi un gard (am schiopatat o luna).

    In adolescenta m-am suit o data pe bicicleta unui amic, bicicleta moderna, cu frane doar la mana si am pornit cu ea la vale. Eu aveam Pegas si eram obisnuit sa pun doar frana de picior. M-am pierdut pe moment si m-am oprit tot intr-un gard. Consecinta: rana pe jumatate din fata.
    In timp ce invatam sa schiez am reusit performanta sa ma lovesc in cap cu propriul schi in timp ce acesta era inca atasat de picior (nici acum nu imi dau seama cum a fost posibil).

    O tema pentru un viitor post ar mai putea fi: “barbati lovindu-se peste degete in timp ce incearca sa bata cuie” sau “barbati lipindu-si degetele laolalta incercand sa prepare un superadeziv”.

  25. Am avut parte de multe faze penibile la viata mea =)) 2 dintre ele:
    Cand sa se inchida usile de la tramvaiul 41 am coborat rapid, pentru ca nu mi- am dat seama ca am ajuns la destinatie si am reusit din fericire sa ies..alaturi de o cazatura pe trotuar, si unul dintre balerini ramas intre usile tramvaiului.M- am repezit sa trag de el, ce naiba nu puteam sa merg desculta de un picior.. noroc ca era doar un pic prins intre usi =)) oamenii erau socati, nu radea nimeni
    Eram in mijlocul gainilor la tara si m- am incapatanat sa rup o bucata de pepene si s- a rupt odata cu unghia mea, ouch parca iar simt durerea aia teribila.. am fost dusa la spital alaturi de toate rudele pt ca aveam maxim 12 ani:))
    A, si mai e una 😆 😆 😆 😆 !! Voiam sa ma intorc acasa de la biblioteca nationala si nu stiam exact ce masina trb sa iau de la unirii. am bagat capul intr- un bus am intrebat daca ajunge unde voiam eu sa cobor..si cand sa se inchida usile mi s- a spus cA NU!! si mi- a ramas geanta infipta intre usile de la bus.. am mers cu busul cam 5 metri.. soferul a vazut ca trageam de geanta sa iasa si a zis sa ma ajute.. a deschis usile si am fugit aducandu- mi aminte de faza cu papucul si tramvaiul 😯

    • My sister from another mother :))))) jur ca am patit si eu faza cu picatul din tramvai (doar ca in loc sa-mi pierd pantoful, mi-am facut praf pantalonii :D) si cu poseta prinsa in usa, numai ca si mana imi ramasese prinsa si urlam de mama focului, saracul vatman a deschis-o dar am ramas cu o vanataie de toata frumusetea :)))

  26. Eu am cazut din taxi, la coborare. Uitasem sa-mi scot centura de siguranta si m-am smucit. Soferul, dragut, a desfacut el centura, dar eu deja plecasem pa! M-am infipt in gardul viu de pe marginea drumului si am ramas acolo pana a venit nenea taximetristu’ sa ma scoata, pentru ca eu eram prinsa in crengi si cregute ca o marioneta.

    • Una din Bucuresti

      Asta cu centura o mai patesc si io, dar n-am cazut din masina, doar ma agitam sa ma dau jos si nu intelegeam ce dracu’ ma tine blocata. Dureaza maxim doo secunde, dar e comic, pt ca centura se blocheaza automat la miscari bruste. Exact senzatia pe care am avut-o cind mi-a cusut mama tricoul de pat cu o amica, in timp ce dormeam, la mare, in hotel, aveam vreo 14 ani. Apoi m-au zgiltiit sa ma scol, vezi doamne era dimineata si mergeam la plaja, dar eu abia adormisem, deci senzatia de zona crepusculara a fost inzecita 😆

  27. Săptămâna trecută mi-am tras lada de sub colțar pe deget. Am sângerat prin toată casa și-am dat cu mopul pe la 12 noaptea. Unghia e neagră, mi s-a lipit pansamentul de rană, 2 zile n-am putut să mă-ncalț decît ca o doamnă, respectiv cu șlapi. Azi am ieșit până-n curte s-arunc la tomberon niște reclame și o rafală de vânt mi-a trântit portița terasei fix în cot. M-a străfulgerat o durere până-n creieri. Exact, mă doare-n cot, al naibii de tare. Dacă ziceam azi că sunt un accident ambulant, tocmai ce m-am consolat văzând că nici altele nu-s mai breze. Aveți grijă, dragelor, fiecare zi e o luptă pentru supraviețuire 😀

  28. Am intalnit oameni care pareau sa fie favorizati de f’un zeu al amuzamentului celorlalti in detrimentul integritatii lor – fizice si/sau psihice.
    O doamna, colega de nadejde care parea ca nu poate sa scape de intamplari nefaste, mi-a povestit ca la un moment dat, intr-o noapte cu luna mica si durere de masea si-a adus aminte ca a citit undeva cum ca fumul de vata abia stinsa ajuta daca-l inhalezi cu nara de pe partea dureroasa. Zis si facut.
    A luat un pai de chibrit, a infasurat niscai vata flocoasa, a aprins-o, a suflat repede sa o stinga si sfaaarrr! sub nara cu sorbul maxim drept in fosa. Sa intre fumul pana in centrul durerii sa-l mangaie duios. Faptul ca a infasurat vata pe capatul cu fosfor al batului de chibrit a facut ca acesta sa se aprinda imediat dupa vata care-l acoperea, facand-o pe doamna colega sa inspire mica explozie pana in rarunchii lobotomiei. Cu miros de soric proaspat in jur a inceput sa strige catre cine voia sa o auda ca ” ARDE !!!EEE!!! AJUTOR” executand un dans ancestral pe care sotul chior de somn aparut in cadrul usii de la bucatarie nu a stiut cum sa-l interpreteze, asa ca s-a intors la culcare. O cunostea prea bine, stia ca nu poate face nimic.
    Metoda, chiar daca implementata oarecum diferit, a dat rezultate intrucat dupa parlirea perisorilor nazali si agitatia inerenta durerea de masea a fost data uitarii.

  29. Rad de un sfert de ora, citind postarile :))
    Asta am scris-o acum vreo 2 saptamani, sa ma fac de rusine.

    Ieri am avut o ceartă îngrozitoare cu cablul de alimentare al laptopului. A ajuns la capătul răbdării, îl înțeleg. Ducem o luptă surdă de aproape doi ani. Nu vrea decât să fie lăsat în pace. Eu, însă, sar peste el de 50 de ori pe zi și reușesc, de cele mai multe ori, să înving. Ieri nu a mai putut suferi încă o umilinţă. M-a apucat de picior şi a ţinut strâns. De unde eram cu gura până la urechi, cu telefonul în mână, zburdând ca o căprioară, totul a început să se mişte cu încetinitorul. Ştiu chiar şi când zâmbetul mi-a dispărut de pe faţă şi gura începuse să mi se ovalizeze de surpriză. Da, cablul nu a mai suportat; îmi apucase glezna stângă şi se încrâncena, încercând să mă pună jos. În capul meu era: NUUUUU LEEEEPPPTTTOOOOPPPUUUULLLL! Toate acareturile de pe birou se împrăştiau cu viteză. Cei trei vajnici colegi ai mei, mi s-a părut că la fel de încet ca mişcarea universului meu, decideau dacă să mă strângă pe mine sau creioanele, hârtiile, bateriile, bănuţii de 10 bani de pe jos. Fără să îmi pese de siguranţa personală şi fără să ajung să simt pământ sub mâini sau picior stâng, m-am întors să mă uit la laptop. Era complet dezorientat: pe o parte, prins de cablul de internet; pe de alta (la propriu), liber să zburde cum nu a mai făcut-o vreodată. M-a văzut. I s-a făcut milă de mine. A alunecat de pe birou, s-a ţinut bine de cablul de internet şi a coborât în rapel. Totul s-a terminat. Nu m-am prăbuşit ca Gulliver când l-au prins piticii. M-am bucurat. Mâna mea puternică m-a ajutat mult în demersurile subconştiente (mă întreb cum de nu a păţit ceva telefonul mobil; cred că s-a speriat şi el şi şi-a încolăcit picioruţele în jurul palmei mele). M-am ridicat cu o atitudine regească, doar sunt o doamnă. Laptopul era întreg; un pic ud de la impactul cu paharul de plastic plin de apă. Cablul de alimentare chicotea înfundat, strâns colac lângă priză. Coleguții strângeau de zor diverse obiecte (aoleu câte aveam pe birou!).

    Mda cablu, ai câştigat bătălia asta. Mă doare glezna de înnebunesc, abia păşesc. Soţul m-a dus în cârcă 4 etaje şi la urcare şi la coborâre (pun pariu că mai ai un duşman acum ha!). Dar nu ai câştigat războiul: din această dimineaţă vei sta înghesuit printre picioarele scaunului (cu rotiţe!), nu ale mele. Să te văd acum muahahahahahahaha

  30. Am și eu povești despre mine, încă de mica aveam talent la automutilat:
    1. Pe la 12 ani intru în holul blocului și ma trăzneste ideea: oare cum e sa fii orb, cum merg ei? Închid ochii și pornesc. Ma opresc cu fata în muchia zidului, îmi sparg un dinte (doamne, ce dureri am avut câteva luni, ajunsese spartura la dentina) și îmi umflu buza.
    2. Ca adult sunt destul de potolita dar când ma apuca treburile devin năvalnica. Viteza + inerția mare= rețeta perfecta. Vin cu forța, dau cu ușa de perete, ușă are recul și se întoarce cu aceeași viteza, înfigandu-se cu clanta în coastele mele. Pe moment a fost ok dar la vreo doua zile a început sa ma doară rău locul, nu puteam dormi, nu ma puteam suci, mai mult ca sigur mi-am fisurat ceva pe acolo. Culmea, abia când a început sa doară am realizat de la ce mi se trage, trecusem rapid peste incident, nu era nici primul nici ultimul. Mai spun ca nu m-am învățat minte și încă iau clanțe în coaste dar nu asa de rău. 🙂
    3. Născusem de câteva luni și ca sa ies cât mai mult, stabilisem cu soțul din dotare sa scot eu câinele afara cât e el acasă. Seara frumoasa de decembrie, ma îmbrac, eu rapid ce-o fi în picioare sa ies puțin cu Micky. Numa ca intre timp afara dăduse polei. Ies, cobor treapta din fata blocului, câinele trage bucuros de lesa și eu ma întind cât sunt de mare, pe spate, pe aleea din fata blocului. Am dat cu capul de asfalt, noroc ca aveam căciulă și a mai atenuat lovitura puțin. Norocul cel mare a fost, însă, că am ratat cu câțiva centimetri treapta, altfel acolo rămâneam. Din nou am avut dureri de cap zile bune.
    În rest, sunt o artista în bucătărie, mi-am dantelat degetele culorile cuțit ascuțit am nimerit, de-aia nu prea veți găsi cuțite sa taie bine la mine în bucătărie.
    Copilăria mea toată am avut genunchii juliti. Cu clanțele v-am zis cum stau… Ce mai, viata e frumoasa!

  31. Scuzați greșelile, încă nu m-am obișnuit cu telefonul asta care completează cuvintele cum ii vine 🙂

  32. Si eu am câteva:
    1. Cainele o lua la fuga pe palier când deschideam usa, asa ca si eu dupa el. De obicei faceam cobcurs, fara a fi castigatoare vreodata. Si intr o zi am căzut pe palier de mi-am mișcat ceva la genunchi. Fa dupa acea fizio, kineto …
    2. Inramam un tablou. Pun sticla pe pat iar când sa asez panza in rana, ma asez pe pat… bineînțeles cu fundu drept pe sticla. Instinctiv am pus mana pe pat si m-am tăiat, dar nu oricum … drept pe vena, pe lungime. Am fugit la spital cu un prosop plin de sange tot zicand in stanga si dreapta ca a fost doar un accident si nu am vrut sa-mi tai venele, chiar dacă iesise asa perfect. Dupa asta la câteva zile ma duc la Aventura Park si imi dau cu un lemn in cap de mi-am spart arcada.

  33. Nu va opriti. Va rog. Niciodata.

  34. ma gandeam la o poatare de genul: monumentul gafei amsculine.

    alaptam, chioara de somn, ma duc sa imi fac ceai de ala menit sa curga laptele rauri rauri, mai ceva ca Dunarea.
    incurc cutiile si in loc de ala romanesc,fac de ala grunjos, solubil de la milupa sau nestle, nu mai retin.insa retin ca era forte,efect garantat, imediat.
    pun 5 lingurite in loc de doua si amestec cu nadejde si speranta falfainde pe la 3 dimineata.
    ingerul pazitor in sopteste ca ceai de ala nu mai pot bea,ca am facut alergie de la el.
    il las, ma culc profund nesatisfacuta.
    dimineata sotul imi multumeste pentru minunatul ceai roze inchis cu gust parfumat pe care il savurase imediat dupa ce m-am culcat eu. zice ca i-a linistit gatul, stomcaul si sa-i mai dau.
    zic ca o sa ii linisteasca toate cele,dar sa stea calm, o sa aiba lapte……….

    in alta ordine de idei: incerc sa ii fac patul strumfului,deschid capacul lazii de la pat ,sa scot cearceaful. il scot si trantesc cu sete capacul,sa se inchida bine.
    urletul meu s-a auzit din strada, unde, din fericire era si sotul,scapand altfel de anumite banuieli nu tocmai domestice.

    imi trasesem capacul peste degetele mainii stangi.peste toate degetele.

  35. monumentul gafei masculine

  36. Ba eu cred ca daca va loviti la cap e bine, ati avut noroc ca nu v-ati lovit intr-o zona vitala!

  37. Intr-o zi, sotul meu a decis sa-mi faca o surpriza si sa-mi ia o saorma cu de toate, la farfurie. Ne asezam sa mancam cu furculitele din dotare, mancam cam jumatate, cand constat ca imi lipseste un dinte de la furculita. Soc si stupoare! Ma si gandeam cum o sa mor cu hemoragie interna, fiindca o sa mi se infiga dintele furculitei pe undeva si n-o sa se vada la radiografie! El radea pe infundate, eu urlam ingrozita ca mor, apuc sa si sun la serviciu sa zic ca ma duc la urgenta, ma duc si evacuez saorma cu doua degete pe gat, mai urlu un pic la el sa manance mai repede si sa ma duca la urgenta, si observ ca rade pe infundate. Transpirata din cap pana-n picioare, vad ca gasise dintele furculitei bine ascuns in salata de varza. De atunci, nu mai mananc nimic cu furculite din plastic.

    • @Sandra 🙁 Adica ai in dotare furculite de plastic? Si eu care am citit pana la sfarsit convins fiind ca ai inghitit un dinte de furculita de metal. M-ai pacalit!

  38. Am ras cu lacrimi la cele de mai sus si mi-am mai amintit de ale mele: in urma cu cateva luni am scapat telefonul intr-o tigaie de teflon (cu fund dublu/triplu zdravana) de s-a spart ecranul, noroc ca ma cunoaste telefonul si inca functioneaza dar acum are model de geam spart si de curand l-am scapat in wc, l-am luat repede de acolo si mintea mea creata s-a gandit ca ar trebui clatit repede (ca poate nu intrase apa peste tot), s-a suparat telefonul pe mine si n-a mai functionat decat pe speaker o perioada dar acum si-a revenit complet 😀 . Anul trecut am vrut sa omor o musca cu un ziar si am dat cu ziarul ca nemancata de faianta de mi-am dat degetul mijlociu complet peste cap (s-a umflat ca un carnat si era cand negru, cand verde purpuriu pana mi-a trecut) si musca a scapat. In adolescenta am vrut sa opresc o usa care se trantea de la curent si am pus mana pe geam, geamul s-a spart si mi-a trecut mana prin el ca in filme de m-am taiat la degetul mic chiar pe o vena din care sarea sange. Dar ce este cu adevarat surprinzator la mine este faptul ca pe gheata nu prea cad in schimb pe uscat, teren drept sau prin casa ma intind destul de des si mai am ceva cu manechinele prin magazine de la daram tot timpul si se uita fetele alea asa de urat la mine.

  39. Eu am pățit o chestie nu prea hilară, mai curând prozaică.
    Am întins mana in dus după șampon, ca mi se terminase gelul de corp si cum nu sunt pretențioasă la parul meu foarte scurt, uneori mă spăl tot cu gel si pe cap.
    Dar șamponul nu era acolo, așa că am ieșit din dus sa-l caut bâjbâind in dulăpiorul de deasupra chiuvetei unde sunt rezervele de făcut clăbuci.
    Covorașul din fata dusului era cauciucat pe dos, intrase niscai săpuneală sub el si-am alunecat, proptindu-mă in podea cu arcada dreapta, ca n-am mai apucat sa întind o mană cu care sa mă sprijin de ceva si eventual sa mi-o rup frumos cum ar fi fost normal, ci am dat mai întâi cu capul de cimentul mozaicat. Probabil aia e partea cea mai grea din corpul meu, mai supusa gravitației, fiindcă n-are mușchi destui. Ori creierul meu e mai greu decât ar fi normal? (Mai sper încă, yay!!)

    A doua zi ambii ochi îmi erau complet vineți si dreptul, cel cu arcada cea pripită era complet închis de-un hematom durduliu si bucălat, cat o caisă violet.
    Familia m-a forțat sa mă duc la doctor, speriați nevoie mare…așa ca mi-am pus niște ochelari mari de soare si demodati al naibii si m-am lăsat dusa, ai mei erau majoritari…
    Doctorul s-a uitat, mi-a explicat povestea cu gheața/fleica si compresa pe care le știam si le încercasem fără folos, s-a scuzat ca un cap nu se poate pune in ghips chiar daca e fisurat osul tot ce puteam face era o radiografie, nimic altceva.
    In vremea asta s-a uitat la mine foarte lung de câteva ori. Îl manca așa o grija…se vedea pe privirea lui ba jenată, ba neliniștită.

    In final a îndrăznit si mi-a spus că trebuie să raporteze autorităților orice violentă in familie si dacă aveam încredere totală in el, putea să-mi garanteze ca totul rămâne intre noi si…autorități!
    Foarte greu am reușit sa-l conving ca eram divorțată si mama sau copii mei nu erau niște bătăuși agresivi!
    Când am ieșit pe ușă, el încă avea teribile îndoieli si mustrări de conştiinţă probabil, fiindcă m-a condus prin hol tot încercând sa mă convingă (sub forma de scuza, evident) că povestea cu alunecatul in baie o mai auzise in cariera lui de 30 de ani, de la destule femei…

  40. Câteva zile după asta, am trăit cu neplăcuta senzație ca politia era la ușa casei sa-mi aresteze soțul inexistent, de cate ori suna cate un Iehovist sau vreun Mormon, in turele lor de cartier.

  41. Intr-o seara, cum stateam eu linistita, m-am gandit sa ma asez in fotoliul pe care il aveam in bucatarie si sa ma uit la tv…. asa…si? dupa vreo ora am zis sa ma ridic. Zis si facut! Curba stransa pe langa manerul fotoliului si ce sa vezi??? ma pocneste ceva direct in frunte! Si nu doar atat, dar toata lumea mea se cufunda in intuneric, iar pamantul se apropia (de fatza) foarte foarte repede! M-am adunat de pe jos, cand am realizat ca am cazut si de aia mi se misca teritoriul, ca sa vad ca, atunci cand m-am ridicat, am calcat in galeata cu apa+solutie de curatat, care statea cuminte lipita de fotoliu. In galeata era, cine credeti??? Mopul! Mandru de cat curatase, cand m-a vazut ca ma dau la galeata, mi-a dat una in frunte.
    Dupa 2 zile, colegii de serviciu m-au dus fortat la urgenta. Oamenii se uitau compatimitor la mine, fara sa creada povestea mea; eram deja plina de vanatai pe toata partea stanga a corpului, mana dreapta mi-au pus-o in semi-ghips, iar eu ma incapatanam sa recunosc ca am cazut singura.

  42. Doamne, cat am ras! Am behait si-mi curgeau lacrimile de atata ras, de-a venit barbatu sa vada de ce behai la ora aia din noapte. Data trecuta cand am ras asa a fost la postul cu pamatuful de pene…
    P-asta cred c-o sa-l salvez undeva, sa mai rad si altadata…

  43. vin si eu cu povesti la spartul targului:
    1. eu, pe treapta 2, prietenul pe trotuar tinand bicicletele. ma intind sa il pup. ma preling pe scari printre biciclete. cad cu bicicletele in cap.
    2. liceu. alerg sa traversez spre magazin pt ca venea tamvaiul. imi prind piciorul in sine, ma intind pe jos, imi rup pantalonii, soc, groaza, unde sunt, de ce se aud claxoane?!?! ma ridic repede, cad si langa trotuar. inca eram ametita.
    3. casa noua, parchet cerat, sosete flausate noi. intru in sufragerie cu laptopul in brate, simt cum virez spre dreapta, reusesc sa arunc laptopul pe canapea si apoi in slow motion cad ca o scandura pe dreapta. dureri teribile. peste 3 zile realizez de ce ma dor coastele atat de rau.
    4. orice implica cuptorul implica si piele mea. prajita. inclusiv pe omoplat. da, bagasem mana sa aranjez ceva in tava si, ei bine, m-am lipit de ceva incins. sfffrrr.
    5. cu uleiul este aceasi poveste. ma iubeste. este tot timpul pe mine. cu cat mai incins, cu atat mai bine.
    6. oximed este my bff inca din scoala generala: aveam o pasiune pt cremwurstii pe gratar. gratar metalic vechi, super greu, mai batran decat mine. eu, maini micute, el gratar mare, nu prea reuseam sa ii tin capacul, asa ca se sprijinea el in bratul meu. avea locul lui, inca am semn. restul semnelor de dragoste dintre mine si gratar au fost ascunse de spray-ul minune.
    7. cand eram mica, mica si aranjata ca o mini mary poppins(fara umbrela) cu paltonas gigea gigea si palariuta, am vrut sa sar peste o baltoaca. nu am reusit. dar am reusit sa ma intind pe toata latimea ei. mama m-a luat de aripa, m-a dus acasa, in cada si a pus dusul pe mine. inca aveam echipamentul de mary poppins in mizerie pe mine.
    ca tot am zis de mama, e clar ca o mostenesc. asta pentru ca isi cioparteste degetele periodic. dar nu zgarieturi sau chestii banale, ci rani adanci cu sange valuri, valuri si 3 pansamente schimbate in 10 min. si cade pe strada. sau in magazine. peste tot, de fapt.

    • Mama când era micuță stătea în holul casei (casă de țară, clasică, cu pod și un mini-beci în interior) cu mama ei și o vecină. Ușa de la beci ridicată, ora destul de târzie, afară întuneric, în casă lumină de la bec 😀 Ei bine, n-a durat mult și s-a luat lumina brusc. Mama a făcut un pas în spate și s-a trezit, evident, făcând o aterizare forțată în beci :))) A scăpat ieftin, fără fracturi, doar o fisură de os care și acum se mai simte puțin prin piele.
      Iar euuu, pfuuu, am destule la activ. Am fugit cu fostul prieten (într-o mică excursie în Italia) să prindem ultimul tren care era pe punctul de a pleca. Când am ajuns în dreptul lui, ușile au început să se închidă. El a trecut, eu m-am încăpățânat să trec și am rămas câteva secunde blocată între uși, pentru ca mai apoi să capăt două vânătăi simetrice pe ambele antebrațe :))
      Era să cad să-mi rup gâtul când plecam din căminul studențesc spre banchet, în anul 3… toată aranjată, rochiță frumoasă, ”toace”, zâmbesc unei colege de cămin care abia aștepta să vadă cum îmi stă cu rochița șiiiii… mi se agață tocul în cauciucul care mărginea treptele. În momentul acela mi-am iubit instinctul de supraviețuire, pentru că am apucat atât de tare și disperată balustrada încât am reușit să-mi salvez seara, pentru că altfel în loc de bal ajungeam la.. spital :))
      Iar la cununia mea… eh… a fost singura dată în viață când mi-am cumpărat fond de ten, dar nu pentru a-l folosi pe față, ci pentru a-mi acoperi vânătăile imense și zgârieturile de pe picioare…

  44. + colegii mei pun pariu in cate secunde reusesc sa pun apa/ceaiul/orice alt lichid pe mine, in cei 3m dintre dozator si usa biroului lor.

  45. Top 3 personal:
    – locul 3: ma aflam la dus, cu sapun pe fata si ochi inchisi; cade sapunul, ma aplec sa il ridic, il gasesc pe pipaite si cand sa ma indrept, iau cu arcada suportul de sapun; rezultatul: un ochi vanat timp de 2 saptamani.
    – locul 2: mergeam sporovaind, alaturi de sot, intr-o seara linistita de mai, pe o strada intunecoasa cu miros de tei; la un moment dat, sotul se trezeste ca vorbeste singur, eu disparusem!! ei bine, am cazut intr-un canal fara capac, si mare noroc am avut ca mi-am incetinit caderea cracanandu-ma ca diblul si m-am prins in maini; m-a extras sotul de acolo, multa vreme am avut vanatai cumplite, noduroase pe gambe, am depus plangere la politie, medico-legal etc…
    – locul 1: in parcul Herastrau, pe langa terenurile de golf, pe unde mai sunt pontoane pentru caiace cred, eram la plimbare cu sot si ciobanesc german; tinuta: salopeta bleu si-un rucsac pe post de geanta; sare cainele in apa, inoata ce inoata si vrea sa iasa, dar e inalt malul si n-ajung sa-l iau de zgarda sa-l trag; ma duc la ponton, trag cainele si, vai, nenorocire! calc pe mazga de pe ponton. In secunda urmatoare alunec pe spate si ma lansez la apa pe planul inclinat cu viteza uniform accelerata; dau sa ma opresc, nu mergea, ca era mazga; sotul , om cu judecata, salveaza rucsacul (in ordinea prioritatilor…). Ghinion, pe mine nu m-a mai apucat; nu-i problema, stiu sa inot, ma scufund, ma redresez si ies afara siroind; de aici incepe greul, ca eram scuzati in perioada delicata si salopeta mea bleu a capatat instant tente purpurii. Tot drumul pana la cea mai apropiata iesire din parc l-am facut din tufis in tufis, sotul tinand de sase; am ajuns la statia de taxi, eu raman dupa boscheti, sotul negocia cu taximetristul, sa ma ia pana acasa; ies din boscheti si ma prezint in fata omului, se uita saracul, dand a paguba din cap si-mi intinde in tacere un teanc de ziare, sa le pun pe bancheta… Asa am ajuns acasa, fara sa schimb un cuvant!
    In rest, obisnuite, repetandu-se ciclic: usi de sticla luate-n nas, geamul de la baie luat in tampla, reculul usii inchise cu putere, merginea de sus de la masina, luata-n freza cand ma ridic….
    Oricum, parca nu ma mai simt asa de singura in prostia mea :))

  46. […] nu demult un articol despre isprăvile casnice mai puţin fericite ale acestor fiinţe pline de potenţial care suntem, […]

  47. Am zis cu acvaplanarea… Se pune accidentarea copilului?!
    Era fiu-meu bebelus, 2-3 luni, colici, noaptea, moarta de oboseala si nervoasa ca eu fac urat la nesomn (sotu’ zice ca daca ma trezeste din somn, se trezeste monstrul din mine, fac urat de tot!)… Ei, copilul scanceste, ma dau jos din pat a n-shpea oara, sotu’ n-aude nimic, e lemn, eu ofuscata, iau copilul din patut culcat pe bratul stang si doresc sa ma duc in sufragerie, numai ca in mers, nu nimeresc iesirea prin cadrul tocului usii si izbesc copilul cu capul de toc… Copilul plangea, mnah, dupa izbitura urla efectiv!! Asa s-a trezit si sotu’ :))
    Noroc ca tocurile usilor nu aveau muchii drepte, erau rotunjite… M-am simtit o mama mizerabila, m-a apucat plansul… Copilul e perfect, daca va intrebati, are 7 ani 🙂
    Mai una cu copilul, tre sa o povestesc :)) copilul 5 ani, imbracat cu o pereche de bermude noi, mergem in parc cu trotineta. Pe drum, din 5 in 5 metri, copilul se oprea si se scarpina la fund.
    Eu, mama grijulie, intreb si verific ce il supara pe odor. Constat triumfatoare: nimic! Opririle se repeta, eu verific iar: nimic! Copilul insista, eu insist asemenea sa mearga ca am verificat eu si nu are niciun motiv sase scarpine :)))
    Copilul enervat, se opreste in loc si se scaarpina k lumea, moment in care decid a ii dau pantalonii aia jos si constat ca mai aveau un snop de etichete de carton care il jenau pe fiu-meu :)) jur ca scosesem 2 randuri de etichete de pe ei 🙂
    Si mai am una

  48. Una de-a mea… Am iesit de la metrou de pe scara rulanta, cu capul in jos, privirea in pamant… La 10 m de scara rulanta era o taraba de ziare, artizanal construita, acoperisul foarte jos… M-am izbit efectiv cu capul de acoperis si am picat in fund. Nu stiu cum de nu mi-am spart capul, dar am fost nauca, nu imi amintec cum m-am ridicat si am plecat mai departe.

  49. Eram dupa un chef monstru. M-am sculat mahmura pe la doispe, mi-am pas papucii de casa si halatul si am coborat sa-mi beau cafeaua ca sa redevin umana. Mama, care ma auzise miscand, imi pusese doua oua in tigaie. Din pacate, spalase si pe jos. La primul pas pe care l-am facut in bucatarie am derapat ca pe ghetus, am pedalat putin in aer, falfaind din halat si am cazut pe spate. M-am izbit atat de compact de pardoseala incant au clantanit paharele in dulapul din sufragerie (mi-a zis unchiu-meu, care se uita la televizor), slapii mei cu blanita au zburat, unul pe geamul deschis si celalat pe dulap, iar eu, in cadere, m-am agatat ca disperata de coada tigaii. Rezultat : cele doua ochiuri semi-facute s-au catapultat pe peretele din fata aragazului, de unde s-au prelins incet pana pe masa ca in desene animate. Tigaia incinsa m-a evitat amabil, dar am fost pistruiata pe picioare si pe brate de stropi de ulei. Happy me!

  50. Evident ca si eu am vanatai, uneori durearoase, la care nu le pot explica aparitia. Asta e cea mai mare dilema: daca doare, de ce nu stiu cum a aparut?
    Dar am o poveste de la un barbat, desi nu se incadreaza intocmai in articol.
    Se trezeste omu’ cu o mana sub capul lui. Se gandeste, apoi sare speriat…nu intelege cum a aparut acolo, desi stia ca trebuia sa fie singur. Isi da seama apoi..a dormit pe mana si i-a amortit, era mana lui…

  51. La multi ani tuturor !
    Sunteti incredibile,grozave,nemaipomenite…tineti-o tot asa,mi-ati facut ziua fericita.

  52. Fetelor ! va iubesc ,am ras cu lacrimi !…Dumnezeule ,am crezut ca sunt singura impiedicata din lume ! off ,nici nu stiu care sa o spun..eram insarcinata in 6 luni,1 Mai muncitoresc ,ma duce sotul meu sa mananc mici la padure,unde se aduna lumea la iarba verde…ca de ,pohteam ,dupa ce beau un pahar de bere,vezica mea se revolta ,unde sa mergi ..in padure !trece sotul meu inainte si apleaca o creanga de salcam cu multi tepi pe ea ,crezand ca am trecut ii da drumul exact in clipa in care eu treceam…mi-a intrat in ochi ,dar instinctiv am dus mana la ochi si nu a apucat sa se infiga bine,am stat trei zile cu ochiul rosu si umflat …va spun atat ! dupa 29 de ani am si acum varful spinului in pielita ochiului…deci am un salcam in ochi de 29 de ani si nu ma deranjeaza ..e infim de mic si se vede doar cu lupa !asta a fost cea mai grava ca restul sunt frectii,picat din pod de doua ori,picior rupt,vanatai ! merg pe strada fara tocuri,fara sa alerg ,fara gropi si imi fuge piciorul,cad pe el si poc ! prima zi de lucru la un magazin ,ma roaga sefa,sa ma urc pe pult sa agat niste umerase,partea din fata cu sticla…ma dezechilibrez si calc pe sticla,cad in vitrina ..noroc ca aveam cizme pana la genunchi din piele,altfel imi taiam picioarele …prietena mea se strica de ras !….astea sunt doar cateva..va pup si aveti multa grija de voi !

  53. De asta iubesc femeia sunteti exceptionale a fost o distractie pe cinste sa citesc comm este si o idee de film ar fi superb insanatosire grabnica tuturor accidentatelor aveti un simt al umorului extraordinar

  54. Cazut in mijlocul strazii cand ma uitam dupa un caine. Cazut cu pisica in brate pe scari. Desi aveam vreo 45 de kile, “aterizarea” a fost asa de zgomotoasa incat niste vecini care ulterior au venit sa ma culeaga de pe jos au exclamat: “Asta e madam N” (vecina mea de 120 de kilograme). Mers cu fusta lunga la piata, calcat pe fusta, rupt nasture. Dupa ce cativa cetateni mi-au vazut chilotii, m-am tarat pana acasa cu o mana tinand fusta si cu cealalta ditai sacosa plina cu cartofi. Intrat cu bicicleta in usa deschisa unu Matiz (proprietarul, care se aplecase sa ia ceva din masina, a scapat neavariat). Cazut cu bicicleta in boscheti (asta la 30 de anisori). Nici n-are rost sa mai amintesc de vanatai, taieturi, arsuri de la cuptor (din motive care imi scapa, am uneori senzatia ca pot apuca tava abia scoasa din cuptor cu mainile goale). Oricum, nici barbatu-meu nu e mai breaz. Tocmai si-a facut o taietura frumusica pe frunte cand curata cuptorul. 🙂

    • ceaunelul de mamaliga ai incercat sa il iei cu mana goala ca sa rastorni mamaliguta?? eu da!! am incercat figura si cu gratarele de la aragazul pe care tocmai terminasem de gatit…a cam usturat,apoi s-a umflat,apoi…

  55. cat am raaas!

    cea mai recenta si cea mai crunta, sper, Doamne, sa nu fie gravitatea in raport direct cu timpul…

    ziua jumatatii, o zi obisnuita de miercuri, si avea si a’ mica serbare pe la 16.00. Stiu ce vroiam sa fac: un tort in 3 culori, fiecare culoare era o crema de ciocolata de alta culoare, se topea se mixa, frisca + gelatina si se punea peste blat, dat la rece, si tot asa. la culoarea no.2 vad ca e 15.30, ma asteapta copilu sa o infrumusetez pt serbare, panica a luat locul gandirii. sunt cu mixerul vertical in dreapta, termin de mixat, bag deletul aratator de la stanga pe la lame sa curat, si ce sa vezi, apas si pe buton cu dreapta. vazui a 3-a culoare, rosu si am crezut ca mi-a picat deshtu’ pe jos. al meu vorbea cu clientul, urlu “vino!!”, vine, calmare, oprit sangerare, pansat, plecat amandoi la serbare, terminat serbare, mers acasa, apoi la urgenta sa ma coasa. dupa aia ne-am dus sa sarbatorim ( pe el, viata in general, ingerii pazitori…).
    acum se reface pielea, noroc cu minunea asta de se cheama trulp omenesc.

  56. Sa va spun ca am reusit sa imi rup al patrulea deget de la piciorul drept cu usa la dormitor? Sau ca ma chinuiam sa cobor din masina cu centura pusa ? Si cate unghii cu gel mi le-am scos cu usa masinii nici nu mai stiu . Si nu stiu cum am reusit sa fiu intepata de albina in talpa . Si eram sa raman fara un deget pentru ca mai aveam putin si il tocam la masina de tocat carne ( am scapat cu o cicatrice de toata frumusetea ) . Am mai incercat sa trec si printr-o usa de sticla securizata ( norocul meu ) de am scuturat toata usa pt ca eu eram convinsa ca e deschisa .

    • daaa…si eu ma mai lupt cu centura uneori,si eu “gasesc” toate colturile din casa cu degetele picioarelor,imi prind degete in portiera si…daaaaa,si pe mine m-a intepat o albina in talpa,asta vara! Si de curand am dat un mare cap de coltul caloriferului in incercarea mea de a lua pisicul in brate de…sub calorifer!

  57. Ce bine este sa afli ca nu esti singura! Eu o sa povestesc doar trei, desi ar fi de scris un roman.
    1. Eram vara in tabara la Costinesti. Facusem si eu o cucerire si ne plimbam, uitandu-ne la cerul plin de stele, iar eu am cazut intr-un canal plin cu apa si resturi.
    2. Alt an, alta cucerire la mare (deh, adolescenta), romantism maxim. Nu-i dau numarul de telefon, ca am vrut sa fac pe interesanta. Am stabilit ca ne vedem in Bucuresti, la Universitate, intr-o zi anume. Fiecare a inteles in alt loc si nu ne-am intalnit. Ne-am intalnit din intamplare pe strada un an mai tarziu. Am schimbat cateva cuvinte si eu am plecat foarte intepata. El pe langa mine, cu explicatii. Eu nimic. Dar nu am facut 3 pasi ca am calcat intr-un rahat imens, dar imens si uman, care nu stiu nici acum cum aterizase in mijlocul trotuarului. El explica in continuare, eu incercam sa ma sterg, dar faracsa se i am cazut intr-un canal plin

  58. Buuun, am si eu una din miile care mi s-au intamplat. Imi cumpar una pereche ghete Wonders frumoase rau, visam de mult la ele. Ma duc la munca si in ziua cu pricina trebuia sa ajungem undeva inainte de o anumita ora. Vine al meu cu vreo 15 minute inainte de ora cu pricina, eu undeva la etaj (lucram la o firmulita cu sediul intr-o casa), el ma suna ca e afara. Eu cobor in tromba de la etaj, pun piciorul jos, aluneca tocul (ghetele astea sunt tare inteligente, doar talpa e antiderapanta, toculnu), cad si ma duc precum pinguinul pe burta taras, pe distanta a doua camere. De oprit m-am oprit in frigider. Cu zgomot inca. Noroc ca nu era usa intre camerele alea.

    Povestea nu se termina aici. Ajungem la locul cu pricina, rezolvam problema si plecam. In holul cladirii ud, ninsese afara. Aluneca tocul din nou, fac un semispagat si raman pe podea. Nu mai precizez ca inca mai am ghetele si inca le mai port. Numai ca am grija cat pot sa pun talpa jos mai intai :mrgreen:

  59. Doamneeee, cate povesti din astea am si eu! Citind posturile anterioare m-am regasit in multe dintre ele: m-am lipit de usa de sticla a unui bar in fuga mea de a iesi sa raspund la telefon; cu capul de stalpul de pe trotoar pentru ca m-am intors cand cineva m-a strigat din spate, eu continuand sa merg, si am revenit fix ca sa faca cunostinta fruntea mea cu domnul stalp; de cazut din picioare pe trecerea de pietoni ca in palma sau pur si simplu in Piata Unirii din Iasi fara a putea preciza exact de ce anume m-am impiedicat (poate de propriile picioare?). Curbele prin casa le iau si eu asa, din scurt, astfel incat sunt “foarte buna” prietena cu manerele fotoliilor,colturile meselor etc. Dar in canal, la propriu, a mai patit careva? Eram prin liceu cand cinematograful Victoria din Iasi era inca foarte frecventat. Erau la matineu multi liceeni adunati sa intre la Basic Instinct. Eu si prietena mea ne grabeam catre intrare, jur ca am vazut canalul descoperit dar neapreciind distanta corect si angrenata fiind in discutia captivanta intr-o clipa prietena mea s-a trezit ca io nu mai sunt langa ea. Ce se intamplase? Am calcat cu piciorul stang exact in canal. Va puteti inchipui rasetele celor ce asteptau sa intre la film, juliturile si schiopatatul vreo 2 saptamani, de cat timp am fost eu tinta glumelor prietenilor mei nu vreau eu sa imi aduc aminte :)). Am cazut ca sacul pe treptele Teatrului National. Aranjata toata, ca o lady, ma duc la teatru si la iesire imi intra unul din tocuri in grilajul de la usa, incerc sa ma redresez fac un pas cu celalalt picior, se intampla acelasi lucru si bineinteles ca in final ma dezechilibrez si cad fix pe scari. Si multe altele.. De mult nu imi mai fac griji ca voi putea fi vreodata mai atenta. Pot doar sa sper ca nu ma voi accidenta cu adevarat serios.

  60. Și mie mi se întâmplă multe lucruri din astea, dar odată am avut o zi… de pomină.
    Stau în cămin în Iași și din când în când merg la prietenul meu care locuiește în alt oraș. Așa că într-o dimineață mă trezesc eu devreme și încep să mă pregătesc. Intru în baie și aud cum îmi sună alarma la telefon (uitasem să o opresc). Ca să nu trezesc bietele colege care dormeau, ies repede din baie dar mă lovesc cu toată puterea la oasele șoldurilor în tocul de la ușă. Prima vânătaie a zilei. Înjur în gând, îmi ling rănile, opresc alarma, termin bagajul, văd că sunt în întârziere (nimic nou pentru mine) și chem un taxi. Vine taxi, eu cu multe bagaje după mine urc, le așez lângă mine și mă întind cu un picior în afara mașinii să trag ușa să o pot închide. Evident că trag prea tare și îmi prind piciorul în ușă, mă seceră o durere prin picior și îmi umplu pantalonii de noroi de pe ușa ”curată” a taxiului.
    Într-un final ajung la autogară, intru în microbuz, perioadă de calm pentru următoarele 2 ore (chit că am stat înghesuită între câteva măicuțe care citeau rugăciuni și aveau gabarit depășit), iar când ajung în autogara următoare, intru în cel de-al 2-lea microbuz și acolo full de oameni, că e cursă locală…! Mă îngrămădesc și eu cum pot și noroc că era multă lume că nu aveam unde să cad când lua mașina curbe, pentru că altfel povesteam de vreo 15 vânătăi pe puțin. Mă pun eu mai lângă ”perete” și mă mișc mai brusc să-mi dau părul din ochi. Moment în care simt cum îmi vine să urlu de durere, o șuviță din frumosul meu păr se prinsese într-un cui bătut incomplet și cumva oblic care fixa plasticul acela care tapetează interiorul mașinii. Evident că nu mi-am mai putut scoate părul de acolo decât prin rupere, cu multe înjurături în gând. Deja lumea din jur se amuza de pățania mea :))
    Buun… lângă un sat oprește mașina să coboare cineva, iar eu mă prind cumva mai bine cu mâna de tocul ușii, ușa fiind deschisă, fără a gândi ce urmează (prost moment și loc mi-am ales). Coboară omul și evident, închide ușa, cu alte cuvinte o trântește cu putere peste biata mea mână :)))
    Cu degetele palpitând de durere am ajuns într-un final la prietenul meu și i-am povestit câte am putut păți în decurs de câteva ore, iar el mi-a zis că nu mă mai lasă să ies singură din casă, că riscă să mă piardă :)))))
    Am mai pățit una când eram mai micuță, prin clasa a 7-a și eram îndrăgostită lulea de un băiat care locuia la câteva blocuri de mine. Mergeam uneori la el la bloc cu o prietenă și stăteam pe un gărduț înalt cam până la genunchi, cu el și prietenii lui. În ziua respectivă eram chiar mai mulți decât de obicei, iar eu nu știu ce glump am fpcut și prietena mea a venit la mine și a dat să mă împingă în glumă, eu m-am speriat și m-am dezechilibrat și am făcut o ditamai tumba pe spate, cu cracii în sus, de față cu al meu crush care râdea cu lacrimi în ochi. M-am făcut roșie ca o sfeclă, dar mi-a trecut :)))
    Tot așa la un grătar cu colegii m-am urcat pe o salcie înclinată și am căzut din copac, de la vreo 2 metri și ceva brusc, cu BUF!, de s-a adunat toată lumea în jurul meu să vadă dacă mai respir. Am avut un noroc din ăla chior că nu pățisem absolut nimic; ei erau îngrijorați iar eu râdeam de nu știam ce e cu mine :)))
    Mai sunt muuulte dar nu mi le amintesc acum. Oricum sunt și eu o clumsy queen 🙂

  61. Deci asa bine ma simt cand vad atatea fete cu capu-n nori (in afara de mine) Am ras continuu :)) Ale voastre sunt mult mai amuzante dar mi.au amintit si cateva de.ale mele.La patinoar am avut mereu noroc. Nu sunt foarte buna la asa ceva, dar reusesc sa ma tin pe picioare, sa fac intrecere si alte nazbatii. Facem trenuletul.Eu ultimul “vagon” . Cand s-a luat curba eu am aterizat in parapet si cu alti 2 peste piciorul meu.era indoit sub mine cum n.am crezut ca exista.cand deschid ochii, cerc de oameni in jurul meu sa vada daca mai traiesc.In alta zi patinam eu frumos si prietenul meu zice :”Mami, intr-un picior!” Numai in 5 secunde cat am ridicat piciorul, direct in cap am aterizat de mi s.a umflat pe loc
    Si cum eram aproape de margine, toata lumea iar in jurul meu si eu plangeam cateva secunde, cateva radeam… In alta zi tot la patinoar ma tineam de mana cu prietenul meu si un amic a vrut sa treaca pe sub mainile noastre patinand ghemuit.eu am crezut ca trece pe langa mine si m.am dat mai aproape de prietenul meu ca sa.i fac loc. De unde? Cand m.a izbit o data am aterizat lata de nu mai aveam aer :)) astea sunt cateva pe langa ca nu apreciez distantele si intru pe usa numai cu jumate de corp si jumate de perete,odata nu am vazut o usa si m.am izbit de mi.a ramas mutra turtita pe geam si.am vazut stele verzi la propriu de nu am mai gasit manerul ca sa ies ca oamenii, mi.am trantit portiera peste mana de mi s-a desprins unghia pe loc, am cazut pe gheata de nenumarate ori cand imi era lumea mai draga, mi.am turnat apa clocotita pe maini de n.am putut dormi cateva nopti de usturime, am cazut pe spate cu bicicleta peste mine, am cazut cand eram mica si saream coarda de mi.am julit amandoi genunchi si cotul….

  62. sa va povestesc si eu una nostima,care din fericire nu s-a lasat cu vanatai :facuse mama ciorba de perisoare si ,noaptea,eu si sora mea mai mica ,ne hotaram sa ne ducem la bucatarie sa furam perisoarele din ciorba.Din camera pana in bucatarie,hol cu usa undeva pe la mijloc…tiptil-tiptil,tiptil-tiptil,sa nu ne auda mama…si poc cu,capul in usa din hol. Evident,ne-a pufnit pe amandoua rasul instant si tot planul nostru s-a dus pe apa sambetei :))
    si-nca una: cu sotul in masina,in vizita la bunica,portiera dreapta fata cu defect,poate fi deschisa doar din exterior. Afara,iarna grea,zapada de juma’ de metru,ulita ingusta,zice omul sa ma dau eu jos sa poata parca cumva in asa fel incat sa poata trece oamenii. Bineee…las geamul jos,trag de maner,imi deschid portiera,comentez ceva de genul “nu imi place sa-mi deschid singura portiera!” si trosc…cand am inchis mi-a ramas unghia mica,intreaga,intre portiera si restul masinii…am simtit eu ceva,credeam ca mi-am pocnit gelul,dar vai,cand m-am uitat…

  63. […] și s-au adunat zeci de povești la care am râs cu lacrimi. O parte dintre ele le-am adunat la această postare, în subsolul căreia s-au adunat însă noi și noi istorioare savuroase. Am simțit nevoia să […]

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green