Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Femeia, această ființă inferioară

shutterstock_82544512

 

Am deschis, la un moment dat, un topic cu tema “Femeia, această făptură inferioară“, la care s-au adunat diverse povești care ilustrează elanul misogin al poporului nostru (și nu numai!). Vă ofer mai jos o frumoasă selecție:

1

2

3

4

55bis

6

7

8

Am și eu o poveste din gama asta, am consemnat-o mai demult, o găsiți aici.

Vă aștept și cu altele, doamnelor, și – de ce nu? – îi aștept și pe domnii care nu se consideră mai cu moț doar pentru că i-a făcut mama lor cu un cromozom diferit. La o adică, sunt acceptați p-aici și domnii cu convingeri de Ev Mediu, dar nu-i văd bine, ceva îmi spune că or să sfârșească cu moțul superjumulit. :mrgreen:

Foto Shutterstock

121 comentarii

  1. Intr-o perioada lucram de acasa si aveam un SRL deschis si am primit un plic de finante pe care trebuia semnat “in calitate de”. Postasul vazand ca sunt toata ziua acasa a tras concluzia: deci ” in calitate de” sotie administrator. (Ca nu doar eu stateam acasa si sotul se ducea la munca – logic e firma lui).

    • hahahahahahaaaaaaa. doamna care-i spală chiloții domnului administrator 😆

    • Pe vremuri Academia Catavencu a facut un hai nebun pe tema, doar ca era pe dos. Pe cartea de vizita a unui taran a carui nevasta avea un birt scria: (nume, prenume) si dedesubt “sotul patroanei”. 😀
      Prea bun, prea ca la tara!

  2. Din nefericire, primele care se pun in situatie de subordonare si incompetenta in comparatie cu atotstiutorul si atotputernicul barbat sunt chiar multe dintre ele, doamnele…
    Scena de zi, locul actiunii:tren interregio Bucuresti Braila, in fata usii, moment: intrare in gara. personaje: un card de femei 45-55 ani,eu, bagaje, zgomot de fond…
    Una incearca sa deschida usa, fara succes. Eu: nu se opreste, doamna(?) daca n-a oprit in statie. Sunt ignorata cu gratie.
    Incearca una mai voinica. Nimic. Eu( lejera iritare, indicata printr-un ton ceva mai ridicat): NU SE DESCHIDE, CA N-A OPRIT! Cum nu vorbesc despre ultima promotie de ulei de la Billa, nimeni nu ma baga in seama
    “Sa chemam un barbat!” gaseste una solutia. Ghinion, nu eram decat vreo 10 femei si 2 copii( fi-miu de 9 ani inclus) la coada.Privirea unei doamna zaboveste cateva secunde pe pusti(30 de kile imbracat) si ma pufneste rasul la reactia pe care ar capata-o daca l-ar deranja de la Candy Crush.
    Mai incerc “Am putea incerca dupa ce opreste, astea sunt vagoane noi care nu se des….”dar panica devine palpabila “Sa vina conductorul!”
    Trenul opreste in statie, o doamna incearca sa deschida usa dar probabil convingerea ca nu suntem asa de pricepute ca un barbat la chestii asa de complicate i-a paralizat mana nu numai creierul ca nu reuseste. Mi-arunca o privire revelatoare:”Vezi ca habar n-ai ce vorbesti?” Ma multumeste totusi ideea ca cineva m-a auzit….
    La care ma enervez, ma reped la usa tarand 2 geamantane si un copil absent dupa mine, calc pe vreo doua sacose si un pantof de la 38 si usa se deschide la prima atingere.
    Ah, daca privirile ar putea ucide: “Tineretul din ziua de azi!”

  3. Si aici, la Switzerlandia, tot asa. Nu o data am primit scrisori de pe la diversi (si MAI ALES tot ce e oficial, de la guvern etc) pe nume “Dl si Dna Xulica Xulescu” si asta chiar inaitne sa ne fi casatorit, ei presupuneau din start ca eu sunt undeva pe langa… 😯

    Cel mai rau me enerveaza my own mother, care desi a razbit in viata, este medic, sef de nu mai stiu ce, presedinte de comitete si comitii, imi mai zice din cand in cand “daca poti sa faci in asa fel, e mai bine sa castigi mai putin decat el, barbatilor nu le prea plac femeile voluntare”. In conditiile in care toate femeile de la noi din familie au gena “voluntara” si au reusit bine in viata, singure si nu pe spezele barbatilor lor. Dar eu trebuie sa ma port cu manusi se pare, si eventual sa refuz sa imi mareasca cineva salariul 👿

    • Mama ta are dreptate. Stie ea ce stie, si nu degeaba! Tu castiga cat poti de bine, bineinteles…dar daca se afla, incearca macar sa te simti prost! =))

    • Genial! O sa incerc sa ma simt cat de (proasta) prost pot :mrgreen:

    • Deci, ca sa nu lezam orgoliul porcului, sunteti de acord sa ii spunem ca nu castigam mai mult de 50% din cat avem in realitate, iar restul sa ii punem deoparte… pentru nevoi proprii? 😀 (o noua garsoniera, cumparata pe numele lui maman, de exemplu…) Iar la divort ii luam mai mult de juamate din bunuri, pen’ ca na, prostul nu mi-a citit fluturasul, dar Doamna Judecator da! :)) Works for me! 😀 😀 😀

  4. Noi am angajat, vara asta, o firma de constructii sa ne faca oaresce lucrari de amenajare la exteriorul casei si prin curte. In perioada respectiva, eu mi-am luat concediu sa supraveghez activitatea. Seful muncitorilor, un domn inginer, trecea in fiecare zi pe la fata locului, sa vada cum merge treaba. Evident, in stilul clasic in care isi fac mesterii din lumea intreaga treaba, si eu aveam aproape in fiecare zi reclamatii si sugestii pt domnu’ inginer, ca nu eram taman multumita de calitatea muncii prestate. Omu’ ma aproba asa, dand din cap cu o mutra extrem de plictisita, si nici nu intram bine in casa ca-l suna pe sotzu’ la job ca sa….nici nu stiu ce, ca sa-i relateze conversatia cu mine, ca sa se convinga ca intr-adevar trebuie facut ce am zis eu ca trebuie facut, ma rog, nu putea omu’ sa ia indicatii direct de la o femeie, trebuia sa le filtreze prin intermediul lui barbatu-meu. Asta, pana cand m-a prins intr-o zi din aia in care eram cu nervii in piuneze, si cand am vazut ca iar sare pe telefon dupa ce i-am zis ca trebuie sa refaca muncitorii ceva ce gresisera, am iesit din casa “ca o pajura” (asta-i expresia lui barbatu-meu) si i-am zis: Auzi, dom’le, la mine in casa eu comand, nu mai tot suna pe barbatu-meu ca el si asa face cum zic eu! 😀 A facut o mutra…..

    • ahahahaaaaaaaaaaaa. 😆 😆 😆 tare!

    • Eu am avut echipa de “mesteri” la birou. Intr-o dupa amiaza am constatat ca varul de pe pereti se umflase si peretii mei aratau ca niste burti de dinozauri. Pun mana pe telefon, sun mesterul sef, ii explic politicoasa problema si promite ca rezolva. A doua zi nu se schimba nimic si peretii mei aratu jalnic, ba mai si gresisera nuanta varului. Sun iar si mi se spune ca ” daca n-a sunat domnu’ sa ezplice, ei n-a inteles problemele!”. Asa ca pun mana pe un ciocan zdravan, sparg tot varul si las bilet” Executat. Doamna”.
      A treia zi, sotul meu ( care imi era doar prieten la vremea aceea), asteapta mesterii la birou si le spune:” Puneti mana si remediati tot, ca daca se enerveaza, va bate si pe voi! Azi am venit eu, ca sunt mai bland, dar maine….”.

    • (Ce-mi plac mie clienții ăștia la prima casă sau prima lor zugrăveală, care confundă șantierul cu farmacia și munca de zidar cu cea de cearsornicar. Nu zic, putem face și farmacie sau ceasornicărie pe fiecare rost de faianță, pe fiecare glaf dar pe banii și timpul celor cu idei. Eu trag de limbă clientul dacă e la prima experiență cu șantierul în casă, dacă așa e, prețul e dublu. Serios, dublu, numai așa merită efortul că oricum te întoarce înapoi de fiecare dată și muncești dublu până își dă seama ce vrea.)

      La subiect, ăla era un ingineraș fără experiență. Serios. Am dat gata multe recepții iar pe partea de amenajări interioare vorbești numai și numai cu Doamna. Dacă Doamna e ok, te ocupi și de piticii domnului. Dacă mai scapi cu nervii intacți. Cum ziceam, Doamnele la prima renovare/reamenajare sunt mai rău decât virginele fane revista Bravo. Vor să fie totul perfect ca-n revistele de amenajări, de-ți vine să le-ntrebi dacă ele arată ca-n revistele de femei.

    • Pai, in cazul nostru, santierul era afara, s-o fi gandit domnu’ injiner ca pe mine nu ma duce neuronu’ sa vad ca au pus pavajul stramb in curte, numa’ sotzu poate baga de seama o asa chestiune. Si nah, chiar nu sunt la prima renovare, am renovat doua apartamente si o casa, plus construirea casei in care locuim acum…deci nah, nu sunt o virgina din punctul asta de vedere, nici pretentii iesite din comun nu am. Doar asa, in linii mari, sa fie cat de cat OK, adica dalele din pavaj sa fie la aceeasi inaltime, nu unele cu 2 cm mai sus decat altele, nu de alta’ da’ ma impiedic de ele si sa-mi rup gatu! 😀

  5. Un politist ajunge la locul unui accident unde o masina a iesit de pe autostrada, a darmat un hambar si a omorat mai multe animale.
    Politistul il ia deoparte pe Gigel, care abia se mai tinea pe picioare si se sprijinea de nevastasa si il intreaba :
    – Fii sincer, cat ai baut ?
    – Am baut zece beri si o sticla de vin. Sunt beat, ce sa mai … zice Gigel.
    – Stiu ca esti beat, zice politistul nervos, dar asta nu e un motiv sa o lasi pe nevasta-ta sa conduca.

  6. Nu cred ca in societatea de azi se mai poate spune despre femeie asa ceva.Din contra femeia este egala cu barbatul 😀 😀 :D,chiar superioara uneori 😀 , cu multe atributii si responsabilitati 😀 😀

  7. Din pacate mai am povesti, unele foarte recente…

    1. In vacanta: mergem la mare, frumos, soare, etc. Mergem sa mancam. La finalul mesei, scot EU, protmoneul MEU, cu numele MEU pe el, din geanta super girly din posesie. Dupa ce introduc pinul, chelnerul inmaneaza ceremonios cardul domnului de langa mine. 🙄 Am intins mana, i-am luat cardul si nu m-am mai abtinut: “acesta e cardul meu daca n-ati observat!!!”

    2. Tot in vacanta: Cand ajungem la destinatia de vis constat ca am primit o camera care nu semana deloc cu ceea ce platisem. Ma duc la receptie si foarte politicos ii explic domnului de acolo ca stiti, cred ca e o greseala,etc. Dupa ce sunt ignorata pe jumatate, tipul se uita in ochii mei albastrii si zice: “Dumneavostra ati facut rezervarea? Poate ati gresit cand ati introdus datele…stiti, poate e mai bine sa vorbim cu sotul, sa vedem ce spune si el.” 😯 (El a zis la fel, pt ca intamplator, el facuse rezervarea….)

    3. La serviciu: una din colege revine din concediu vizibil insarcinata, dar nu in ultimul trimestru. Unul din colegii nostrii ne intreaba senin: dar cum de o lasa sotul sa vina in halul asta la serviciu? daca i se face rau sau se naste copilul aici?? 😯 (A urmat o sesiune de explicatii, pretty graphic, despre cum un copil NU SE NASTE pur si simplu pe mocheta de la birou, in 10 minute…)

    • “Poate e mai bine sa vorbim cu sotul” 😆 😆 😆

    • Si reversul, in situatia de la numarul 1:

      Cumparaturi la hipermarket, ajungem la casa, prietenul meu plateste cu hartie mare, ca deh, nu aveam nici unul marunti – de fapt, eu nu aveam bani deloc. Doamna de la casa numara politicos restul si, desigur, mi-l inmaneaza mie. O fi stiut ea ceva!

    • de unde deduci cateva chestii interesante: una, ca de obicei platesc barbatii, de-aia chelnerul a predat acrdul barbatului, din obisnuinta, a doua, ca pe chelner il durea fix in c** cum te cheama, pentru ca nu s-a uitat pe card, deci, nu toti barbatii se uita dupa tine, (femei in general), cu gandul la chestii sexuale si ultima, te-ai purtat exact ca un barbat ghiolban razpunzandu-i ofuscata ca e cardul tau. deci, sunteti egale cu barbatii atunci cand va convine, cand nu, pozati de victime.

  8. Am si eu una cu bunica prietenului meu, cand a sosit momentul sa mi-o prezinte: “draguta, iti luasem cadou un sort de bucatarie, dar nu mai stiu pe unde l-am pus… Lasa ca-ti ia Vladut altu’, ca are leafa buna” :)) needless to say, castig mai mult decat el…

  9. gps- ul nostru are selectata o voce masculina, pe nume marcel; la inceput ne distram, dar dupa un drum mai lung plin de “ati depasit limita legala…”, ”reconfiguram traseul”, ” ”ati depasit limita legala”, ”ati depasit limita legala..” barbatu-meu a inceput sa ii zica de dulce si sa ii faca promisiuni temeinice lui marcel ca va sfarsi acasa in oala cu ciorba; cum si noi ne saturasem de vocea aia de neamt ratacit prin ungaria care a invatat limba romana ieri de la un profesor englez, l-am intrebat de ce nu alege alta, ca erau mai multe optiuni. ”pentru ca celelalte sunt femei si as capia sa imi spuna una zece ore ce sa fac!”
    p.s. banuiesc ca nici n-ar fi crezut-o, chiar daca s-ar fi jurat aia ca ”daca o luati pe prima la dreapta, mergeti 50 de metri si virati usor la stanga, ajungeti la destinatie” 🙂

  10. Eu cel mai des le patesc legate de profesie. Pentru ca femeie inseamna automat ori casnica ori prostituata. Ca sa lamurim din prima, eu sunt freelancer in web design si lucrez de acasa.

    1. Eu in spania, se strica buda si vine instalatorul, incepem sa facem conversatie. Si din vorba in vorba instalatorul ma intreaba de fac eu acasa la ora asta, de ce nu sunt la munca (era vreo 1 dupa-amiaza). Ma rog, trecand peste impolitetea in sine a intrebarii, eu dau sa fiu prietenoasa si ii spun ca lucrez de acasa. Si el – a, deci sunt casnica. Eu nu, nu casnica, am o meserie, lucrez pe calculator, de acasa (avea omul o varsta, nu stiam sigur daca intelege treaba cu web designu’). Mai sta el putin, se mai gandeste si ma intreba “si cam cat se castiga din videochat”

    2. De cate ori vin in romania ma reped ca uliul asupra librariilor pentru ca tot anul citesc in engleza si drumurile acasa sunt singurele mele ocazii sa-mi mai iau si niste carti in romana. Intru eu intr-un humanitas si iau cartile la puricat. Si vanzatorul vazand ca nu ma mai dau dusa incepe sa faca conversatie, ma intreaba cum de cumpar atatea carti. Si eu ii spun ca stau tot anul in spania si mai am si eu ocazia sa ma mai rasfat cu 5-6 carti in limba mea. Auzind ca vin din spania gagiul brusc schimba formula de adresare de la “dumneavoastra” la “tu” si devine extrem de… prietenos. Mi se pare mie ciudatel dar nu zic nimic. Dupa alta serie de intrebari in care ma tutuie, ma intreaba cam cati clienti am eu in spania. Eu inocenta ma gandesc ca poate i-am zis cu alta ocazie ce lucrez eu, si ii raspund ca nu prea lucrez cu spanioli, mai mult cu americani, ca stapanesc si limba mai bine. Urmatoarea lui intrebare e “si vin la mine acasa sau mergem la hotel”. Si atunci imi pica mie fisa ca vazandu-ma tinerica si afland ca locuiesc in spania el credea ca-s prostituata. Ma gandesc eu in sinea mea si imi zic ca nah, n-am de ce sa ma supar pe om, vremurile, mentalitatea, asta e, si avand deja cartile in cos zic hai sa ies mai rapid de aici si ma duc la casa sa le platesc. La care el pune mana pe prima carte sa mi-o scaneze – ceva non-fictiune, nu mai tin minte – imi spune “draguta, dar cartea asta n-are poze colorate, esti sigura ca o vrei”? Bai, la faza asta i-am trantit cartile pe tejghea si am iesit**. Adica da, ok, ma faci prostituata, e de inteles daca in adolescenta visai sa faci sex freudian cu maica-ta. Dar cand incepi sa ma faci si idioata aici incepem sa ne suparam.

    (** culmea umilintei, dupa 5 minute am intrat inapoi, ca-mi uitasem portofelul pe tejghea)

    • OMG, eu i-aș fi dat cu toate cărțile alea în cap! 😯

    • Am observat si eu asta , chiar si propria mea famile ,crede ca fac prostitutie prin New York, desi eu nu imi vad capul de munca in contabilitate.Super funny ! 😀

    • Ion Ionescu de la Prad(a)

      Foarte interesant. In Humanitasul din care oras era librar acest marlan?

    • aiurea. e lipsa totala de politete sa intrebi de veniturile unei domnisoare 🙂

    • Eu am facut un MBA la strainatate si cand am plecat o matusa “binevoitoare” a lansat un zvon prin sat pe la tzara ca am plecat “la spalat de vase”, in conditiile in care castigam in tzara super bine de 11 ani, si aveam super-functie in multinationala. Peste vreun an am primit la un targ de arta decorativa niste cadouase gen vinuri, ustensile de bucatarie si sorturi colorate, dragutze. Eu, incantata, sa le indes repede in bagaj sa le dau cadou pe la tzara, dupa care mi-am adus aminte ce a zvonit matusa-mea nebuna si am inceput sa scot, usor-usor sortzurile si ustensilele…. 🙄 🙄

    • Eu il bateam. Luam cartile si aruncam dupa el.

  11. Eu cer nota, eu platesc, eu las bacsis, i se multumeste prietenului si tot el e invitat sa revina.

    • Yup, incredibil, nu-i asa?
      Tot el e intrebat daca ii place vinul (nu la faza degustarii, ci atunci cand revine chelneru’ sa verifice dc e ok), eu sunt asaltata mereu cu oferte de desert (desi nici pe departe nu arat rubensiana…on a second thought, si DACA as arata, ce i-ar arde pe ei de treaba asta!!?) si in final i se inmaneaza LUI cardul MEU. 👿

  12. Noi avem o firma iar specificul activitatii ei este, hm, orientat spre interactiunea cu partea masculina – si asta tot din cauza “inferioritatii” femeilor. :mrgreen: Asa ca am parte saptamanal de diverse situatii SF:
    – singura in birou, toata lumea pe teren, inclusiv sotul. Intra un potential musteriu: buna ziua, nu e nimeni aici?
    – alta zi, alta intrebare. Un el: buna ziua, as dori detalii despre un produs. Eu: da, spuneti-mi despre ce e vorba. Omul, siderat: DUM-NEA-VOA-STRAAAAA imi dati detaliile? 😯
    – alt el, cam 20 de anisori, intra in birou si se uita fix la sotul meu: Salut! Sotul, lejer indispus de familiaritate: salut. Eu tac malc. Baietasul pivoteaza spre stanga, se uita fix la mine si repeta, mai tare de data asta, poate oi fi surda, saracuta de mine: saluuut!
    – intr-o zi un nene trecut binisor de varsta pensionarii mi-a tinut o adevarata teorie cum ca locul femeilor nu e intr-o firma de genul asta, as face bine sa stau acasa sa vad de copii si de gospodarie. Ca asa era pe vremea mea, duduie, si tare bine mai era.
    – si, in final, bomboana de pe coliva, cativa colaboratori care nu s-au obisnuit nici dupa 10 ani cu existenta mea aici. Unii suna pe fix, il cer direct pe sotu’ la telefon. Altii apar in birou: X (sotu’) nu e aici? Eu: nu, e plecat. El, incurcat: OK, stai ca il sun acum sa vad cand vine.
    S-a intamplat si sa platesc eu pe la vreo carciuma. Ultima data, exasperat de aerele ospatarului, sotul i-a zis sa-i dea nota sotiei (mie adica), lui i s-au terminat banii de buzunar pe care ii primeste. :mrgreen:

  13. Eu am una cu o tantitza care a venit sa ii semnez un tabel cu citirile la caldura. Dau eu cu subsemnata, asta se uita la hartie, dupa care ma intreaba: “tata nu e acasa?”. Eu fac ochii mari (aveam vreo 30 de ani) si ii zic: “”Este, dar la ael acasa, la Nord”. Asta face ochii mari. Realizeaza ca stau singura si in drum spre usa se opreste in fata sufrageriei si se holbeaza la mobila mea cu gura punga. Si pleaca fara sa spuna macar la revedere.

    O alta faza am avut-o la vama. Proaspat casatoriti, am venit in tara, sa isi ia nebuna din dotare cartile, farfuriile si alte cele si sa le mute peste mari si tari. Nebuna nu si-a schimbat numele de domnisoara pentru ca ar fi insemnat un intreg circ birocratic si nu ma simt in stare. In schimb am dat o caruta de bani pe o traducere nenorocita a certtificatului de casnicie ca sa am dovada ca omu’ are patalama la mana. Ajung cu tot calabalacul (si masina dand cu fundu’ de pamant) la Nadlac, ala se uita patrat la tot ce era in masina, eu ii explic ca ma mut, el foarte nemultumit “nici macar nu aveti acelasi nume!”, eu “pot sa va arat certificatul de casatorie, il am in geanta”. El acru: “nu e nevoie”. Dupa care a urmat alt circ la granita ungara, dar ala a avut mai mult de a face cu pasaportul meu de Romania.

  14. Eu am multe, dar concluzia nu e vesela deloc…
    Sunt o femeie greu de ignorat. Fizic, sunt foarte inalta (aproape 1.80), si asta intimideaza din start. Dar “problema” majora e ca sunt un fel de enciclopedie ambulanta: stiu foarte multe chestii din foarte multe domenii, candva citeam mult si aveam memorie buna… Pe langa asta, nu mi-e frica nici de surubelnita (eu mi-am reparat/schimbat mereu singura prizele) sau cheie franceza (nah, pentru chestii minore care nu sunt rocket science). Oh, si ma mai uit si la fotbal sau alte sporturi, si nu sunt deloc necunoscatoare. Ai zice ca toate astea ma fac “a good catch”. Gresit. Corect e “a menace”.
    Cu exceptia celor 2 ani in care am stat acasa crescandu-mi copilul si a inca vreo 4-5 luni din restul de 15 ani de munca, niciun partener nu a castigat mai bine ca mine. Candva am facut greseala ca, la o petrecere, sa spun ca eu castig mai mult decat ‘el’. Nu vreti sa stiti ce cearta a urmat…
    Imi place sa vorbesc daca am ce si, de obicei, la petreceri sau intalniri, daca ‘fetele’ discutau despre unghii sau haine, eu stateam in grupul barbatilor. O sa ma acuzati ca eu sunt aia sexista, dar nu e asa – am si prietene cu care e mai mare dragul sa dezbat :-). Si daca tot ascultam discutiile barbatilor, fireste ca imi dadeam cu parerea.
    Cu ce m-am ales: barbatii din viata mea mi-au reprosat ca prea o fac pe desteapta. Asta a contribuit si la divortul meu…
    Sotul a fost deranjat ca, nu numai el, ci si prietenii lui se simteau amenintati in masculinitatea lor de discutiile cu mine, si a tinut sa-mi reproseze asta. Si ca prietenii fac misto de el, ca ii zic ca eu il iau de prost, si ca de ce el accepta asa ceva (sa nu va ganditi ca il tratam jignitor sau dispretuitor in public, nici vorba). Cum adica imi permiteam, de fata cu altii, sa am pareri contrare, sau sa-i explic ca greseste (chiar cand era evident ca gresea)? Cum naiba imi permiteam sa stiu mai multe decat el si prietenii lui, pana la urma, cam asta ar fi concluzia… Nici el, nici prietenii lui nu vedeau ‘confruntarea’ cu mine ca stimulanta (bah, poate ar trebui sa mai citim si noi), ci doar un atentat la statutul lor de atotstiutori default, pe motiv de sex.
    Nu toti barbatii sunt asa, fireste. Am si prieteni buni, barbati (mereu am avut mai multi prieteni barbati, dar prieteni adevarati), cu care am discutat de nenumarate ori in contradictoriu, si care nu s-au simtit lezati. Poate ca asta e si diferenta, ei erau doar prieteni… (nu, de fapt diferenta e alta: cei care priveau lucrurile absolut firesc erau mai inteligenti si/sau cititi decat aia frustrati, care nu-si puteau gestiona propriul complex de inferioritate).
    Cand casnicia mea mergea foarte prost, m-am dus si la psiholog. I-am povestit de lucrurile astea si sfatul ei a fost: “Tine-ti gura. Barbatii (multi dintre ei) se simt castrati cand vad o femeie care stie mai multe. Asa ca, daca nu vrei sa ai probleme, mai bine taci.”. Ei bine, eu nu pot si nu vreau sa tac. Mi se pare absurd sa mi se pretinda ca cea mai inteligenta abordare e sa par ca nu-s prea inteligenta…
    O sa ziceti: pai si de ce te-ai mai maritat? Pai n-a fost asa de la inceput. Initial, s-a aplicat aia cu ‘intelligence is sexy’. Spunea ca e fericit ca, in sfarsit, a dat peste o femeie de la care are ce sa invete. Cu timpul, insa, frustrarile au invins.
    Si cum, culmea, mai aveam si pretentia sa impartim cat de cat sarcinile domestice (am uitat sa spun, 97% erau in sarcina mea ca doar, deh, sunt femeie…), lucrurile s-au deteriorat iremediabil. El se plangea ca nu ii mai ofeream afectiune, iar eu n-o mai puteam oferi pentru ca nu eram tratata corect. Si cum era mai greu sa ma trateze corect decat sa gaseasca alta sursa de afectiune…

    • off…dora, imi pare rau…dar din pacate cred sincer ca, in societatea noastra, ce faci tu e din seria “self inflicted pain”…nu ai fi scos-o ok la capat nicicum.

      Si eu am observat ca atunci cand ma aventurez afara din domeniile “castei” pe la petreceri sau intalniri, se face un soi de liniste de aia care nu aduce nimic bun.

      Norocul meu, ca sa citez un amic barbat, e ca sunt “foarte decorativa” si daca tac sau dau pe analiza de marci de posete sau rujuri, am sansa sa fiu categorisita ca “dulcica” si sa imi fie trecuta cu vederea mentionarea unui articol in NYT despre efectele testarii produselor cosmetice pe animale sau vreo parere legata de felul absolut insustenabil in care se produc atatea articole de imbracaminte si accesorii sau mai rau, ceva ce am scris legat de vreo tema de interes public. Nici nu ma gandesc ce ar fi daca m-ar suspecta careva ca as stii sa montez vreo roata la bicicleta (done!) sau sa schimb tevi (cu indrumare prin Skype, recunosc 🙂 )

      Un alt noroc e ca omul din dotare e (inca) happy ca are o partenera care se descurca sa faca conversatie in orice situatie. Mai mult decat atat, e mandru daca reusesc sa aduc mai mult in pusculita comuna, zice ca aia sunt bani pt batraneti fericite 🙂

      Dar pana si el a avut parte de un soc atunci cand se lauda fericit grupului (eu nefiind de fata) legat de noul meu job, pe care el il considera super misto, si unul din amicii lui i-a spus: “Eh, la cum arata Mara, nu ma mir ca a primit si promovare si marire de salariu! Cine stie ce face prin delegatii”8O 😯 Asta fiind prieten cica… 👿

      Dar in principiu…ce spui tu suna al naibii de cunoscut si imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva…

    • arghhhhhh! 😯 niște pumni n-a luat domnul prieten ăla? 🙄

    • nu…pt ca cica era “gluma” si recunoastere implicita a “calitatilor” mele…Eu nu l-am mai invitat niciodata pe la noi si nici nu ies cu ei atunci cand stiu ca e in zona.

      Si da, cumva e acceptabil sa faci genu asta de “glume” desi niciunuia dintre ei nu i-ar trece prin cap sa spuna asa ceva despre un coleg barbat. Dar pt ca domeniul meu e unul destul imbarligat, cu posibile itze si azte politice, s-au gandit ca ar fi IMPOSIBIL ca o tipa fara relatii sa ajunga in pozitia aia fara sa faca ochi dulci cuiva. BTW, am auzit acelasi lucru de la femei 😥 Ca sa nu mai spun cum functioneaza misoginismul “interiorizat” atunci cand am parte de persoane bine-voitoare – IN LIFT, LA SERVICIU – care isi dau cu parerea: “of, esti prea slaba, trebuie sa mananci ceva, ca arati de parca n-ai putea duce o sarcina” / “daca pleci mereu la ore din astea de la birou, te lasa barbatu”/ “te imbraci prea feminin, nu te ia nimeni in seama daca arati asa” – aveam fusta si sacou, ca doar avem cod de imbracaminte…

      Deci da.

    • Nu-i bai! Zilele trecute un dobitoc mi-a pus in vedere sa imi cer scuze pentru lipsa de modestie! ii explicasem politicos ca subiectul discutiei il depasea, ca batea campii si mai era si restantier la gramatica. I-am spus prostii trebuie sa fie modesti, pentru ca au toate motivele iar lui nu trebuie sa ii fie rusine de starea lui naturala! 😈

    • Imi pare foarte rau, e nedrept. Faza cu “imi place sa stau la discutiile cu barbatii fiindca sotiile/prietenele discuta doar despre pampers, sarmale si posete’ imi e foarte cunoscuta. Si ma trezesc adeseori singura femeie care sta la masa cu barbatii in timp ce restul isi fac de lucru cu farfuriile sau aduc platouri si pahare…. Nu am avut reactii negative din partea lor, dar am impresia ca partenerele nu ma vad intotdeauna cu ochi buni… 😥

    • Nu inteleg un lucru, sunt cateva doamne mai sus care au scris ca se simt mai bine in compania barbatilor, ca ´´au ce povesti´´ pe cand femeile vorbesc de pempersi si haine, discutii mult sub nivelul lor intelectual, inteleg. Asta e o tampenie. Sa nu ne fie cu suparare, dar problema nu sta in sexul purtat ci in calitatea individuala a partenerului / partenerilor de discutie. Nu toti barbatii , in toate cercurile ,sunt savanti sau parteneri extraordinari de discutii asa cum nu toate femeile-s tute si incapabile de a vorbi despre altceva in afara de ingrijirea corporala.Si inca ceva: de ce se separa femeile de barbati la intruniri, ca uleiul de apa? Nu se poate sta la aceiasi masa si nu se poate discuta pe diverse teme??
      Sapati singure gropi adanci care duc la misoginismul de care va plangeti.

    • Mi-ai luat comentariul din taste 🙂

    • Si mie! Exact asta voiam sa spun si eu 😯

    • Poate ca ai dreptate Joana J., nu toti partenerii de discutie barbati sunt savanti. Pe de alta parte exista si barbati si femei carora le place sa citeasca, sa invete si sa faca lucruri mai mult sau mai putin specifice genului caruia apatin. Nu are nimeni pretentia ca femeile trebuie sa lucreze cu betoniera si roaba pe santier sau sa mearga in padure la carat lemne, la fel cum nimeni nu arepretentia ca barbatii sa nasca copii. Sunt chestii care tin de constitutia fizica a fiecaruia si nu e la indemana celuilalt… Problema e ca femeile, dupa maritis, intra intr-un trend in care “se cade” sa gateasca, sa spele, sa schimbe pampersi etc. Imi amintesc cu mare neplacere inceputurile casniciei, cand fiecare intalnire cu unii cunoscuti, rude sau prieteni, indiferent de varsta, era un prilej sa ne intrebe ce mai asteptam, de ce nu vine copilul si toti se uitau acuzator spre mine… Ma simteam ca un animal de prasila… tocmai pentru ca acest lucru este unul intim, decis de comun acord de catre parteneri (ca de aia suntem in sec. 21!!). Acesta a fost unul din motivele pentru care am inceput sa isim din ce in ce mai rar in compania unora dintre ei… Dupa vreo 2 ani s-au calmat, gandindu-se, probabil, ca este o problema fizica la mijloc…

    • Si nu am afirmat ca femeile sunt tute, incapabile de conversatie. Dar sustin cu tarie ca dupa ce se casatoresc, unora parca li se spala creierul si subiectele enumerate anterior sunt litera de lege. Deci, da, asa o fi, probabil ca singure facem loc misoginismului tocmai prin superficialitatea afisata. Nu ma plang de stul meu, nu e deloc retrograd si nu-l deranjeaza daca uneori am dreptate. Alteori are el dreptate, ma inclin; respectul sta la baza unor relatii in familie, ca si in societate, de altfel. Dar intram prea profund in discutii, aici erau enumerate situatii amuzante… 😛

    • @Nadina, nu cred ca virgula casatoria spala creiere. Creierele alea erau ´´spalate´´ si inainte de casatorie, casatoria fiind doar terenul propice pentru manifestare.
      Nu este nicio rusine sa vorbesti despre pempersi, cand esti proaspata mamica si crezi catoate se invart in jurul micului tau univers. Nu e nici o jena sa vorbesti despre retete, trenduri de moda si altele asemenea, la intruniri lejere intre prieteni. Dar e o problema cand vine o femeie si zice ´´eu cu femeile nu am ce vorbi , eu sunt mega inteligenta, vorbesc doar cu barbatii´´. Si nu ma refer la tine, zic asa, in general.
      In cazul de mai sus, cand pe tine nu te intereseaza pempersii si trendurile ,zici: ´´eu nu gasesc teme de discutie cu cei din cercul meu de prieteni/cunostinte, ar fi cazul sa schimb cercul´´.Punct.
      Cat despre faptul ca te-ai simtit aiurea sa tot fii intrebata cand si daca faceti copii- asta e meteahna veche, nu scapa nimeni de ea, pentru ca lumea in general se raporteaza la familia traditionala si mersul ´´firesc´´: dupa casatorie vin copiii. Dar stai linistita, nu sunteti singurul cuplu de casatoriti fara copii si nici singurii care au tot auzit intrebarile alea.

    • Ei, da! De acord acum, am inteles eu aiurea initial, poate… Nu e nicio rusine sa vorbesti si de treburile femeilor si nu e vorba de inteligenta pe care cineva (eu sau altcineva) ar vrea sa o etaleze. Cand refuzi si altceva, pe motiv ca “ce stim noi femeile”, acolo e o problema. Cercul in discutie e format din cumnati/cumnate (toti din partea sotului, eu nu am frati) si, prin urmare, e greu de schimbat “cercul”. E drept ca nu ne vedem insa prea des :mrgreen:
      Eu cand ma vad cu prietenele mele (nu-s multe, dar sunt haioase…) ne simtim bine si vorbim tot felul…
      In ceea ce priveste copiii, suntem tineri, nu ne facem griji, avem timp… Oi vorbi si eu de pampersi si de chinurile nasterii… doar ca nu in prezenta celor care nu au copii, ca sa bag bine sperietii in ele… :mrgreen:

    • suna cunoscut. mie imi zicea de acasa “vezi ce vobesti, mai stai si tu cu fetele ca ma faci de ras”. Pana la urma previzibilul s-a produs, cam tarziu dar asta e. In continuare sunt independenta, castig bine si am ca hobby pescuitul 🙂

    • Mai fetelor ma – ca e plina lumea asta de misogini tampiti, e una, nu prea avem ce face…dar macar cand socializati, cand va alegeti prietenii (barbati sau femei) gasiti unii care sa fie dupa sufletul vostru! Eu, daca ies cu prietenii mei, am ce vorbi cu fiecare dintre ei, femeile, desi sunt maritate de ceva (zeci, in unele cazuri) de ani nu vorbesc non-stop despre pempersi si sarmale, si daca ma contrazic cu barbatii, nu se supara nimeni! 😀 Deci nah, daca aveti probleme precum alea discutate mai sus, poate e cazuls a revizuiti un pic cercul de prieteni, zic eu!

    • Cate mi-am auzit si eu cat am stat prin tara: de la dezamagirea profunda de pe fetzele petzitorilor cand deschideam gura si-si dadeau seama ca-s dashteapta, dar de ce? doar arati bine… pffffffffffff…la a presupune ca cine stie ce am facut cu cine stie ce sefi ca sa am salariu mai mare decat al lor (gen, dublu-triplu….), la comentarii de genul “tu esti carierista, sigur nu stii sa gatesti nimic”, zzzaaaauuuuu??? asta de la oameni care in trecut mancasera de nspe ori la mine in casa. Si da, si mie mi se pare ca misoginismul din Ro e intretinut INCLUSIV de majoritatea femeilor, care se prostesc expres pentru a place, si, mai grav, desi mai competente, odata maritate se lasa in umbra barbatului si-l imping pe el, socialmente, in fatza. 😕 😛 😛

  15. Cand eram pustoaica (vreo 10-1 ani), ai mei aveau masina: si anume o rabla Dacia 1300 de prin anii ’70; bunicul conducea (dar la vremea respectiva mai putin, ca era deja destul de batran si cu probleme de sanatate), mama conducea, tata nu.
    Si intr-o zi plecam la padure: cu mama, cu tata, cu o prietena de o varsta cu mine, cu taica-su si cu doi catei. Nici taica-su nu conducea/n-avea masina, asa ca toti ne urcam in rabla, cu mama la volan.
    La intoarcere, ramanem cu rabla in drum pe autostrada (nu mai stiu ce o fi fost- dar a trebuit sa ne ajute/remorcheze niste oameni cumsecade care au trecut pe langa noi). Deci, coboara doi babrbati din masna, fac ce era nevoie (nu ma intrebati detalii) si pe urma, se uita la taica-miu si la ta-su:
    -Aa, bun; domnii- care dintre voi conduce mai bine?
    Tata si ta-su se dau cate un pas in spate:
    -Aaa…. stiti… noi nu… doamna conduce.
    Ar fi trebuit in momentul ala sa le vedeti fatza. PRICELESS!!!

  16. Una din primele mele intalniri cu bunica prietenului meu, o femeie foarte de treaba, doar ca mare amatoare de religie, biserici si ceremonii religioase. Ea imi povestea de-ale ei, eu ma gandeam la ale mele, pana ajunge la povestea nasterii fiicei ei ( mama prietenului meu).
    “Vai Camelia, cand am nascut-o pe Ioana asa de fericita am fost ca in spital era o femeie care nascuse un baiat si nu avea lapte si l-am alaptat eu pentru ea! Asa ma bucur ca am alaptat un baiat. Si asa de tare m-am bucurat cand Ioana l-a nascut pe Dan, ca e baiat!”
    Mi se zbatea un ochi. Imi venea sa-i zic ” femeie, astea mi le zici mie, care-s fata!!!!”
    Impricinatul si acum rade de mine sa ii dau vitamine sa manance bine, sa nu slabeasca, ca ma reclama la bunica-sa si cuvantul lui cantareste mai mult decat al meu, ca e BAIAT :))

    • O mare realizare intradevar! Am si eu o poveste cu bunica prietenului meu, dar cred ca intra in alta discutie. Deoarece nu sta in acelasi judet, prima oara cand am cunoscut-o a fost la o nunta. Toate bune si frumoase, nu am avut discutii sau vreo tangenta cu ea in seara aceea. In schimb, inainte sa plecam de la nunta, pe la 5 dimineata, ma trage deoparte sa imi explice cum se fac chiftelutele, in ideea ca ma voi trezi a doua zi, duminica pe la 8 sa ii fac chiftele baiatului, “sa nu i se faca saracului foame pe drum spre casa”. Cand am coborat la masa la ora 12, ( cand m-am si trezit), nu iti poti inchipui ce priviri am primit! 😮

  17. Lucram în Urgenţa unui spital judeţean mare. Mă mânca undeva şi mă puneam de gardă numai cu o altă doctoriţă, mai în vârstă ca mine, foarte buna profesional, dar cam afurisită (o plăceam mult pentru competenţă şi lipsa de fiţe).
    Prima dată intră un domn (35 de ani, agricultor cu mâini bătătorite) în cabinet, eu mă ridic (consultam întâi eu şi o chemam când era ceva mai complicat), el zice: doamna asistentă, am nevoie şi eu de un doctor. Eu, încă calmă, că n-are omul de unde să ştie: sunt doctoriţa M, vă ascult (am zis replica asta de un milion de ori). El încurcat: nu, n-aţi înţeles, aş vrea să vorbesc cu un doctor. Eu, puţin iritată, dar încă neînţelegând: eu sunt doctor, ce vă supără? El, iritat de-a binelea: un doctor adevărat, domniţă, adică bărbat. Nu pot să zic ce potop de vorbe s-a auzit din spate, de la şefa. L-a consultat aproape cu forţa şi mai avea şi-o boală lumească, cu bube urâte pe cele organe.
    După câteva zile, alt domn, de data asta maxim 25 de ani, păr dat cu gel până la refuz, parfumat ca o cocotă. Scena se repetă aproape identic: vreau şi eu un doctor, n-aţi înţeles, vreau un doctor, nu o femeie (n-a zis doctoriţă, că era o blasfemie). Eu politicoasă şi dulce zic: nu e nici un doctor bărbat aici, puteţi să aşteptaţi? El, fără nici o ezitare, mândru foc: sigur ca da şi îmi mai şi face cu ochiul, convins că ne-am înţeles. Şefa mea zice: eşti nebună, face astă vreo peritonită prin sala de aşteptare… M-am gândit că dacă a avut timp să se parfumeze, geleze şi să fie şi misogin, n-o avea mare brânză. După vreo două ore lejer crispat apare: Vroiam şi eu un doctor, ştiţi… Eu: da, parcă îmi amintesc, eu sunt doctoriţa M, vă pot ajuta? El, ca fript: nuuuuu, dar vă zisesem, nu femeie, ştiţi, un doctor-doctor. Nu m-a lăsat inima să-l mai las în sala de aşteptare şi i-am zis: numai noi două suntem aici până mâine la 8 dimineaţa (era sâmbătă pe la 4-5 p.m.) şi nici nu ştiu măcar dacă ne schimbă un bărbat sau tot femei. El, speriat şi transpirat: aoleu, şi eu ce mă fac? Eu, dulce: sunt doctoriţa M, parcă v-am mai spus, pot să vă ajut cu ceva? Bietul avea apendicită acută, în două ore îl luau deja de pe masa de operaţie. Nu vă spun cu ce faţă a aflat că şi chirurgul şi anestezistul erau, întâmplător femei. Nu mai zic de asistentă. S-a urcat pe masă ferm convins că ajunge direct la morgă, noroc că a primit doar rahianestezie şi a fost mereu conştient. În 4 zile pleca jovial din spital, fără scuzele pe care le aşteptam. Am mai păţit-o de vreo 3 ori, dar la următorii m-am răţoit direct şi le-am spus că n-au de-ales, statul furnizează numai doctoriţe. Apoi am renunţat la urgenţă şi acum stau în spatele microscopului. Nu ştiu de ce, barbaţilor li se pare mult mai feminină ocupaţia mea. Până află că fac şi autopsii. Unul chiar m-a întrebat dacă mă lasă soţul să fac aşa ceva…

    • :)) cred ca sotului i-e teama sa spuna ceva, ca altfel ii faci autopsie pe viu!

    • Neah, sunt blânda ca un miel. Dar nici nu mi-a trecut prin cap să-l întreb dacă mă lasă să-mi fac meseria pentru care am învăţat atâţia ani.

  18. …Femeia, această ființă inferioară…
    ma gandeam ca am citit candva un studiu, printre alte tampenii de rentabilizarea agriculturii, in care reiesea ca pozitia preferata a femeilor este cea de dedesupt…
    nu stiu cat era de credibil, ca era facut de americani, dar de aici ar reiesi ca femeile sunt inferioare barbatilor cu 10-20-30 de centimetri…
    era vorba doar de atitudine si altitudine.

  19. Maica-mea avea o colega, inginer chimist, care a fost trimisa intr-un schimb de experienta la o rafinarie din Iran si intoarsa de la intrarea in fabrica de acolo cand au realizat aia ca Andreea nu e nume de barbati, ca la italieni. Asta e un motiv real sa te enervezi, zic eu, ca un barbat insensibil ce sunt.

  20. eu sunt o femeie foarte divortata!
    DAR
    cand am vreo chestieinteractiune sociala ( inclusiv intervuri pt job, etc) la care nu vreau sa raspund pe loc, iau o mutra de mielusel si zic cu voce supusa: sa ma consult si eu cu sotul si revin cu raspunsul!
    Nimeni n-a comentat vreodata!
    :mrgreen:
    Bun e un barbat la casa omului ( pardon, femeii! )
    😳 😳 😳

    • ce chestie…
      eu cand nu stiu cum sa raspund la o intrebare zic: lasati-ma sa ma consult cu cruella…
      apropo, dar parca nu aveai fraier la usa…

    • 1. eu n-am zis ca nu stiu sa raspund, am zis ca NU VREAU! :mrgreen:
      2. n-ai inteles nimic! ultima fraza era o observatie filozofica;ramane valabila deschiderea:sunt o femeie foarte divortata si spre deosebire de cei ce au o caZnicie fericita , eu am un divort fericit! :mrgreen:
      3. desi e coada la usa, prefer sa tin un barbat in pat, nu la usa! 😳 😳 😳 ( ca sa respectam adevarul istoric) :mrgreen:

  21. Pe mine astea nu ma deranjeaza deloc, sint de cind haul si vilagul absolut peste tot in lume, asa ca nu conteaza. Insa ma apuca dracii cind vad vacile astea de feministe ale lui peste-prajit care-si ard sutienul in Piata Sfatului pentru drepturi egale cu ale barbatilor (ma rog, ale lor or fi ieftine :mrgreen: ) pe care le-au capatat: dreptul de a cara plasele, dreptul de a munci cit un barbat si acasa si la serviciu si alte timpenii, in schimb dreptul de a fi platite dolar la dolar l-au lasat pentru alt (ano)timp. Vine si obama (da, cu o mic de tipar) sa ne explice dind din miini ca vai, sa propasim femeia, uitind un vag si prin urmare neimportant, nu-i asa, amanunt, cum ca fimeile care lucra la Casa Alba sint platite 80 de centi la dolar, dar in rest gura e mare. Daca as fi platita egal cu barbatii, putin m-ar interesa ca ma considera fiinta inferioara. Dar ma considera fiinta inferioara doar la plata, in rest sintem “egale”, futu-i!

    @Cruela: genial raspunsul, pot sa-l adopt sau ai copyright pe el? Pina acuma la mine functioneaza insa pe invers: in piata, prietenul meu ii zice tarancii: Nu stiu, sa ma consult cu seful (si acum in cor: awwww). Eu sint ala, ca sa nu existe dubii 🙂

  22. loatzi o dedicatzie de la ADA MILEA
    :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

  23. nu e asta…..
    :((((
    e asta :
    ( cu codu’nu merge, fa simono!)
    sper sa nimeresc de data asta

    • Una din Bucuresti

      Am murit de ris, ce odă buna!! Vai de capul meu, ce ma fac, am doo fete!! 😆 . Una cre’ ca se face judecatoare sau ceva executive, ca-i prea dăsteapta pt presedinte, iar aialalta antrenoare de cai, daca nu se marita cu vreunu’ bogat, si de singe-albastru, ca sa-i intretina pasiunea super costisitoare. Bine ca-s frumoase, macar atit, nu? :mrgreen:

  24. si acum Nicky : folositi cu incredere! e testata! ce-i drept “dacat” in romana!
    :mrgreen:
    bagatzi dvs un iecsxperiment in limba lu Shakespeare si zicetzi-ne daca sa confirma!
    😉

  25. In Onor, la rusi dupa piese de Lada.
    Cer niste semeringuri, oare ce pionioane, ca imi sarea dintr-a doua, masonul si el era stricat,sincronul de a cincea dus.
    Ma uit, piese de milioane, nu gluma.
    Dau inapoi de nu e de la rusi si e facatura.
    Permanent moldoveanul baga cate un sa se uite domnul,ca femeia sta la cratita. Ba chiar m- a ingnorat zicandu-i sotului: de ce nu o trimiti domnule sa faca nisti ciorba? Pai,ea castiga banii….
    Moldoveanul nu se lasa: lasa domnule,ca femeia trebuii numai la cratita sa steie.
    Nu era prima data cand facea asta.
    Bag piesele originale in rucasac, il sun mai alaturea cu drumul,cat sa nu auda fatalul barbat pe seful lui sii ii zic ca ii dau banii a doua zi,apoi moldoveanului ii zic la revedere. Pai banii? Pai de la cratita ce sa va dau? Niste carne,zic,sa va ajunga pe mai multe generatii.

  26. Nemulţumit că nu este suficient de respectat de către angajaţii săi, patronul unei companii mai mici se plânge de acest lucru în timpul unei şedinţe. A doua zi, încercând să schimbe atitudinea generală la locul de muncă, aduce cu sine o pancartă pe care scria “EU SUNT ŞEFUL AICI!”. Aşează pancarta pe clanţa uşii de la biroul său astfel încât toţi angajaţii să o poată vedea. Ziua urmptoare, unul dintre angajaţi lipeşte un post-it pe pancartă pe care scria: “Soţia ta îşi vrea pancarta înapoi!.”

  27. io m-am maritat tanara. iar asta oripila lumea cand mergeam la interviuri. o tanti culta din lumea artei, nu dau nume, m-a intervievat pana mi s-a facut rau. iar pe final m-a intrebat ce disponibilitate am sa lucrez peste program cand e musai. i-am zi niste blabla-uri tipice, la care ea: esti totusi maritate, o ciorba tot tre sa te duci acasa sa faci! 😯 pentru ca ciorba se face numai de catre femeie, si numai dupa ce se marita. inainte sa vorbesc cu ea trecusem de interviul cu un el care m-a intrebat daca am de gand sa fac copii curand, tot din cauza ca eram maritata.

  28. Rele. Toate. Si maritate. 🙂

  29. Mda, niste porci misogini barbatii astia. Pai poftititi dragelor la impins roabe pe santiere, taiat copaci in paduri, la tras de fiare prin santierele navale si de ce nu, la interventii din linia I prin Afganistan sau mai stiu eu pe unde… Terminati odata cu elucubratiile astea cu femeia moderna si drepturi egale! Barbatul si femeia nu au fost niciodata egali din simplul motiv ca natura nu i-a facut egali. Oamenii sunt mamifere care prezinta dimorfism sexual. Diferentele fizice sunt evidente chiar si pentru cele mai fanatice feministe si, culmea, sunt cercetatori renumiti (barbati, bineinteles 😀 ) care spun ca aceste diferente sunt destul de evidente si la nivel psihic. Asa ca lasati orgoliile astea prostesti la o parte si fiti femei, ca asa avem nevoie de voi si asa va iubim. Si cu cat veti fi mai femei (constiente de minusurile si plusurile voastre), cu atat ne vom preface si noi mai egali cu voi 😆

    • robinetule care esti tu 16 (4×4), iubire blonda, nu era vorba despre egalitate intre sexe samd, era vorba de validarea femeii prin intermediul barbatului, era vorba de cat de invizibila e o femeie intr-o lume a barbatilor, dincolo de dimorfismul sexual…

    • Aaaa… bine, atunci scuze, credeam ca vorbim pe marginea postului care a inceput asa: “Am deschis, la un moment dat, un topic cu tema “Femeia, această făptură inferioară“, la care s-au adunat diverse povești care ilustrează elanul misogin al poporului nostru (și nu numai!). Vă ofer mai jos o frumoasă selecție:”
      Recunosc, n-am citit chiar tot, poate am inteles eu altceva (decat tine).

    • De acord că nu suntem egali în ceea ce priveşte capacităţile, nici fizice, nici psihice şi nici mentale.
      Însă suntem oameni şi respectul ar trebui să fie egal pentru ambele sexe.
      Feminismul primar a venit cu cererea imperativă de a se ”libera” muierea de sub jugul patriarhal în care e ţinută de hăhăhă.
      Feminismul actual vine cu ideea cretină că femeia tre” să fie tratată fix ca un bărbat. Ceea ce e o tâmpenie. N-o să-l pot bate pe bărbată-meu în veci, nici dacă e în cărucior. Însă nici el nu poate face nişte lucruri pe care eu le pot face şi-n vis.

    • Total de acord cu tine, pana la vorba despre asta este vorba, despre respect. Dar eu consider ca un nesimtit este de cele mai multe ori mojic cu o femeie pentru ca asa este el, si nu pentru ca ar fi neaparat misogin. Si daca este mai magar cu femeile decat cu barbatii, asta se intampla doar pentru ca este si las, si se teme de un eventual pumn in bot, pe care are mult mai putine sanse sa-l primeasca de la o femeie. Si mai cred ca o femeie echilibrata si desteapta, care gandeste ca tine si actioneaza in consecinta, stie cum sa tina departe astfel de specimene si sa le impuna respect. Ba cei mai multi barbati sunt chiar intimidati de-a dreptul de o femeie sigura pe ea.
      DAR sunt unele femei care pur si simplu vad misoginism in orice comportament reprobabil, ba mai rau, chiar si intrunul bine-intentionat. Genul ala cu care incerci sa fi politicos incercand sa le ajuti sa urce caruciorul cu copilul in el pe scari, si-ti sar la beregata ca ele sunt puternice, au drepturi egale, iar tu esti un misogin nenorocit care le considera inferioare (poveste reala traita de catre subsemnatul). Si in cazuri din astea, ma scuzati, dar este foarte amuzant sa pozezi in misogin stiind ca asa lovesti proasta unde o doare mai tare 😈

    • Ce de cacat …am intrat aici ca sa trolez, si am sfarsit vorbind serios 😛

    • cred ca ai ramas putin in urma. Exista muuuulte femei care imping roabe, taie copaci, lupta in Afganistan, trag de fiare si ce mai vrei tu.
      Acum citiva ani aveam nevoie de o platforma ca sa-mi ridice masina de pe trotuar s-o duca la demolat. Stii cine conducea platforma? O blonda asa de buna si de misto, ca ma uitam si eu de drag la ea.
      Pina la proba contrara, femeile chiar POT sa faca ce faceti voi.

  30. Cruelo, ce sa zic, conform unui episod din Sex and the City in care Miranda semneaza contracutl pentru un apartament in City si se simte ca ultimul rahat cind se uita ala strimb la ea ca a scris single, aici lumea e vag pe invers. Practic, aceeasi Marie cu alte tocuri (Loboutin), doar ca fiind politically fucking correct (fac ceva pe ea de corectitudine falsa!), nu indraznesc sa fie la fel de directi. Poate nu chiar la fel de primitivi ca in Romania unde femeia e prin definitie si genetica menita sa stea la coada (maturii, cratitei, aprozar, etc.), ba chiar putin invers uneori, dar o sa fac experimentul si chipintaci cu autcamu’ :mrgreen:

    • Una din Bucuresti

      Tin minte episodu’!! Asa e, si si-a facut si un copil cu alaaa, cum il chema? Barmanul, care era clar cinci etaje mai jos ca ea, dar era baiat bun si de casa. Parca se mutara in Brooklyn pina la urma, nu? Ceea ce e de neconceput pt manhattanites, e ca si cum traiesc in exil 😉

  31. Pana acum, ca femeie, n-am patit din astea prea multe sau prea gogonate. De fapt eu imi aduc aminte doar de una:
    dupa interviul de “angajare” ca avocata la o un cabinet de avocatura, patronul catre mine (varsta 26 de ani, 1,50m, 45 kg, blondutza cu par lung): Adevarul este ca eu cautam un barbat, inalt cam la 1,80, brunet si mai agresiv. Dar esti buna si tu… Esti acceptata, poti sa incepi de maine dimineata.
    Sincer, mi s-a parut magulitor mai mult decat ofensator (mai ales ca inteleg de ce avea nevoie de un macho, date fiind task-urile).

    O prietena de-a mea a patit una si mai si: avea o sarcina cu probleme, la toate testele preliminare ii iesise ca are risc foarte mare sa faca un copil cu sindrom down. A cheltuit o gramada pe analize, la un moment dat se impotmolise in evaluari, isi pierduse increderea in loboratoare si medicii care faceau analize genetice si taraganau treaba, si se apropia foarte repede termenul limita la care mai putea sa intrerupa sarcina. Era cu nervii praf, si in tot iuresul asta de medici, ii zice la un moment dat ginecologul (la care mersese de-o viata, si cu alte sarcini): doamna, hai sa pastram sarcina asta, ca e fata. Nu conteaza ca e putin mai redusa sau proasta, ca poate ai noroc si o sa fie frumoasa.
    Mna, paradoxal chestia asta ajutat-o pe prietena mea (dublata de un comportament profesional foarte OK l medicului cu pricina si o realtie foarte apropiata). Fetita e mare acum, sanatoasa tun si frumusica.

  32. Ma invita la cafenea o colega si-mi spune, e invitatia mea, platesc eu. Cind vine nota deschide poseta si-mi strecoara discret niste bani.
    Zic: Ce faci?
    Zice: Am crezut ca te deranjeaza sa vada lumea ca plateste o femeie!

    Vorbesc despre o femeie cu educatie universitara. La zi. 5 ani. Inginer. Insa inclin sa cred ca asta i s-a bagat in cap de mica.

    • Sa stii ca e de inteles – multi barbati se simt aiurea cand plateste “doamna” – chiar si sotul meu se simte “vinovat” desi banii tot din contul comun vin…

  33. zîce o vorbă căcantitatea de inteligență pe planetă rămîne constantă. numa populația se mărește…
    așa că…asta devine după facultăți…
    am un cuplu de amici care au emigrat in olanda să lucreze (ea) pentru marele berar pentru care lucraseră amîndoi în ro;
    la vreo 6 luni de la mutare îl sun pe el, îl întreb una alta și ajungem cu discuția și la familie; ea lucrează, copchilu’ e ok… și tu, zic? io, mi se răspunde, sunt prinț consort!(vezi ce repede se obișnuiește românu’ cu monarhia? poate încercăm și aici?);
    eh, cam asta mi-aș dori și eu…

  34. Mie nu mi s-a intamplat niciodata nimic de genul asta, culmea. Si am lucrat (la 24 ani) o perioada pe mic santier, coordonand o echipa de 4 tipi, altadata am fost si singura tipa de la sonda etc. Mare noroc ca am dat peste persoane normale la cap, comportandu-se colegial, nu marlanesc.

    Intr-o zi am asistat (2 cupluri) la o scena cu 2 angajati rds (cu litere mici, da) care venisera sa puna net la un apartament de pe palier. Apartamentul fusese cumparat de o fata tanara. Au venit in tromba si i-au cerut sa vorbeasca cu sotul, ea zice incet ca prietenul ei nu e acasa. Pe ton impertinent, nu, ca vor sa vorbeasca cu el (nici macar nu o priveau); ea le spune ca stiti, eu sunt proprietara aici, nu prietenul meu. S-au intors in milisecunda 2 cu spatele la ea si au inceput sa lucreze in tacere, cu figura ostila si sictirita (aproape jigniti, domn’e), apoi au plecat instant.

  35. Stiti bancul cu leul si boul? Cat de adevarat! :mrgreen:

  36. Bărbatul e superior femeii nu prin putere ori inteligență, ci prin naștere 🙂

  37. @Kewa, cum dracu? Că tot din aceeaşi gaură ies amândoi, dacă nu se face cezariană.

    @Robinet 4×4:
    Maică, eu mă declar feministă până-n măduva oaselor.
    Însă mă simt bine (uneori flatată) când mi se deschide o uşă şi recunoscătoare până la lacrimi când vreun domn cu capul pe umeri mă ajută să dau jos căruciorul de 15 kg din otobuz.
    Pe de altă parte nu e obligatoriu să se întâmple cele de mai sus şi dacă trebuie să îmi deschid eu uşa şi să dau căruciorul jos, nu-i bai, numai belea în cazul al doilea, dar e beleaua mea proprie şi personală, că singură m-am lăcomit să iau mai mult decât pot căra.
    Însă nici nu mă deranjează să fac singură casa lună. Nu m-ar deranja nici să gătesc pentru amândoi, singură, dacă domnul meu nu mi-ar critica permanent creaţiile culinare. (Îi din altă zonă folclorică şi p-acolo nu se mănâncă ce mâncăm noi în sud şi îl înţeleg perfect. Plus că are fixuri cu adausurile de gust de la plicuţe, chestie pe care eu n-o tolerez în farfuria mea)

    • @Belle d…. Asta e concluzia pe care am tras-o citindu-vă mesajele. Nu văd de unde ar putea sa vină. Mai deștepți nu suntem, ca medie IQ e tot p-acolo, mai muncitori nu, mai buni nu, mai …nimic pozitiv în plus de partea bărbatului. Avem superioritate în ce privește puterea fizică, dar cum lumea e condusă de creier și nu mușchi e irelevant. Ar fi o dovadă de evoluție dacă bărbatul ar înceta să făcă abuz de puterea fizică – în spatele profitării de slăbiciunile altuia, indiferent de natura lor, stă doar primitivismul.

  38. Doamnelor “You’ve made my day!”. Multumesc si fericire va doresc.

  39. Sara buna.
    Era prin 2004…eram domnisoara, job super, salar beton. Ma duc la o banca respectabila cu dosar pus la punct sa-mi iau un credit pentru un mic apartament….cat sa am unde sa vin noaptea sa ma spal si sa dorm, ca-n rest eram la job. Dau peste un batalion de doamne bancherite care il dau din mana in mana (dosarul), il studiaza cu atentie, se ingalbenesc toate brusc la citire si la sfarsit una concluzioneaza sec….domnisoara , aveti un dosar perfect si theoretic v-am putea da maine toti banii ceruti. Vedeti D-voastra….va lipseste un singur document din dosar…..certificatul de casatorie !!! Fara ala nu va putem da banii ca n-aveti coplatitor. M-a luat o transpiratie rece si o stare de lesin . Dupa un minut am mormait….da’ o pun pe mama ca are pensie buna…. Raspuns: pai mama poate face maine o complicatie, ceva si nu mai e….pe cand sotulllll ! O fi fost de vina sindromul preme… ca nu m-am mai putut controla si le-am spus-o pe dialectul de Beius mostenit de la tata : apai daca voi curci grase credeti ca io marg la piata sa iau porcu’ pantru carnat numa’ ase sa-mi dati voi tri lei mereti pa pustiu….mai binhe marg la magazin si iau un cort pa care-l pun pa malu’ Crisului! Am plecat spunand multe in alte limbi…Pana la urma am gasit si o banca cu vederi mai liberale care mi-a dat si ce n-am cerut. La 3 ani distanta am comis si fapta “casatorie”….si i-am povestit si d-lui faza cu banca. Cand a venit barza , a rezolvat problema creditului….l-a achitat integral cu titlu de cadou pt primul anisor de viata al fetitei noastre….dar eu intr-o banca abia daca mai intru. Acu 10 ani credeam ca aceea era cea mai mare dintre problemele mele…..azi constat ca am altele, muuuult mai mari. Da’ mi-e teribil de groaza si lene sa stau sa povestesc. Concluzia mea e de fapt ca nu e neaparat nevoie de un barbat in zona , ca sa te simti umilita sau inferioara….e de ajuns si o turma de “acrituri” de sex feminin.

  40. S-a stricat centrala saptamana trecuta, sunam mesterul, nu poate sa vina, vine in alta zi, taman cand omul meu era plecat in delegatie, in alta tara. Fug acasa de la job, astept vreo 30 minute sa vada de ce nu merge centrala, si imi spune: “Sunati la domnul proprietar sa vorbesc cu el”. Eu: “Pai spuneti-mi mie”. El: “As dori sa vorbesc cu domnul proprietar”. Eu, aroganta: ” Spuneti-mi mie, ca sunt si eu doamna co-proprietara”. El: “Va cred, dar sigur n-ati intelege despre ce este vorba… Trebuie sa cumparati alta centrala”. WTF? Vaiii, dar ce complicat era! Na, fraiere, ca am inteles!!!

  41. De curand am aflat ca am hernie inghinala si in 2 saptamani ma voi opera. De cand a aflat, sotia nu mai lasa sa car nimic, desi pana la operatie chiar daca ma doare nu imi poate dauna mai tare.
    Mereu rad si ii spun cum se uita lumea la noi cand mergem la cumparaturi si nu ma lasa sa car nimic si ea cara tot.
    Parca si aud: Uite-l pe nesimtitu` ala, ea cara tot si el sta cu mainile in buzunar. Saraca!
    :))

  42. Mai fetelor am ras cu pofta si va multumesc. Se pare ca intru in aceiasi categorie. 1.83 inaltime, blonda tunsa scurt, sportiva si cu un job intr-un domeniu tehnic. Genul de domeniu in care femeile de obicei sunt hostese si pozeaza frumos pe la saloane. So, vand motociclete, barci, motoare de barci echipamente si accesorii. Evident ca ma lovesc de atitudinea dubioasa aproape zilnic. Vin si vor piese si aud: “Dvs. va pricepeti?” sau “Vaaai, va multumesc tare mult! Dar nu credeam ca va pricepeti dvs. la asta!”
    I-am zis unuia care m-a scos din sarite, ca de fapt m-au angajat doar pentru tzatze 😀
    Si mai am o faza, is practicanta de ju-jitsu, deja evit sa spun ce practic. Cand ma intreaba lumea ce sport fac, le spun ca fac SPORT, pt ca altfel ma lovesc de vesnica reactie: “Uuuu, trebuie sa am grija cum ma port!” sau “Te rog eu nu ma bate!!”
    WTF?!?!?! :)))))))

  43. Nu prea înțeleg de ce va tot frasuiti de colo colo. Cele care sunteți cucernice, întrebați-vă duhovnicul de ce femeile sunt inferioare bărbatului in fata lui Dumnezeu. Veți primi un răspuns care va va imprima capului o amețitoare mișcare de rotație… Apoi, poate veți reuși sa înțelegeți mai multe despre cum sunteți privite si tratate in frumoasa noastră societate…

  44. Am preluat de pe fb si am postat si aici daca tot am fost invitat. 🙂

    Draga mea Simona si dragele mele nu este vina barbatilor. Stiti vorba aia … “Trebuie sa luati taurul de coarne” sau boul, dupa caz. Femeile isi fac concurenta singure din pacate, deoarece unele sunt femei, altele sunt gen Zoe si altele … ma abtin, ca sa nu fiu scuipat in ochi pe strada de categoria respectiva nevinovat. Eu cred ca, conteaza cum se vede un om, nu mascul, nu femela … OM. Daca femeia se vede desteapta, puternica si frumoasa asa si este. In cazul in care are doar un neuron, nu se aplica, la fel ca si in cazul barbatului.

  45. Mi se întâmplă deseori sa-mi ceara lumea pe stradă sa ii îndrum sa ajunga undeva. Pasiunea mea cea mai mare inca de cand aveam vreo 14 ani este sa cutreier Bucureștiul in lung si-n lat, sa cunosc fiecare alee, fiecare fundatura, fiecare cariatida. Deci, sunt un GPS uman. Si le dau indicații precise, dupa care eu astept ca ei sa-i mulțumească cerului ca au dat de mine si de cunostintele mele atunci când aveau cel mai mult nevoie. Dar nu, ei se intorc spre masculul aiurit de langa si il întreabă din priviri daca nebuna stie ce vorbește. Masculul de langa mine ajunge din Titan in Otopeni prin Calea Rahovei. Imaginati-va cata frustrare simt …

  46. Weekendul trecut m-a apelat un numar privat de vreo 50 de ori in cateva ore. Un anume Sergiu o cauta pe o anume Ioana, dar dupa ce i-am spus ca e greseala a zis ca de fapt, las-o pe Ioana, vrau sa te cunosc pe tine. Si i-am zis de vreo 20 ori sa nu mai sune, dupa care i-a spus partenerul meu o singură dată, in altă limba si al pur si simplu a inteles si n-a mai sunat. 20 de NU-uri bine argumentate nu fac cat unul singur, al unui bărbat, fie el si in alta limba.

    • Exact, o masura a misoginismului e cand o femeie nu accepta avansurile unui barbat si NU-ul ei nu e de ajuns, dar daca zice ca are sotz sau prieten atunci de-abia o lasa in pace. Ca si cum ar respecta “proprietatea” altui barbat, si nu alegerea ta. Eu am ajuns sa-mi pun niste inele mai vechi de pe la fosti ca sa ma lase diversi tembeli in pace: vad inelu’ (arata de logodna, iar altul chiar a verigheta), dispar ca stiti voi ce in ceatza.. 😡 😡 😡

    • Asta cred că am mai auzit-o în câteva variante,se pare că se simt și mai superiori hărțuind din anonimat o femeie.Doar că eu cred că suntem muuuult vinovate și noi.Eu am un crai din ăsta prin telefoane anonime,defapt avem,pentru că îmi hărțuiește o parte din colege deopotrivă.Sună,vorbește frumos,cu voce înfundată probabil de ceva material pus pe telefon pentru a face vocea de nerecunoscut,gâfâie și suspină.Închizi telefonul,te sună din nou și din nou.Se întâmplă și noaptea.Recunosc mi-am pus bărbatu să răspundă de câteva ori,deci sunt una din cele căreia i se întâmplă mai rar,dar se întâmplă chiar și după 6 luni pauză.Dar am colege singure sau cu bărbați cu slujbe călătoare care au ajuns să trateze problema ca o neplăcere minoră cotidiană,cam ca și spălatul vaselor.Indiferent de situația familială și de numărul apelurilor,cred că ar trebui să facem plângere la poliție,pentru că am semnalat asta la slujbă,dar șefii ridică din umeri,iar cele mai vizate colege spun că probabil poliția nu le-ar lua prea în serios,că până la urmă tipul e inofensiv,(nu?),că doar ne sună de 17-18 ani și nu se -ntâmplă nimic mai grav.

    • Eu nu ma simt vinovata de nimic. Am raspuns la telefon, atât. De faptul ca ala e dement nu sunt deloc responsabila.

  47. Eram la inmormantarea bunicii, undeva la tara. Printre multele traditii si obiceiuri care se executau doar pentru ca “asa se face”, erau si detalii organizatorice. Asadar, cine aseaza mesele daca n-avem oameni? Eu, nedumerita, ma uit in jur si zic ca-i curtea plina de oameni. Se refereau la barbati. Prin urmare: 1. femeia nu e om; 2. chiar daca ar fi nu poate cara o masa. Apoi se dadeau de ceasul mortii cine bate capacul cosciugului? Ii vine uneia ideea: sa trimitem dupa un om. Pana la urma le-a batut tot o femeie, descrisa ca fiind mai barbata; si nu oricum – cu bormasina.

    • :)))))) asta cu oamenii e veche de tot la mine. Cand aveam vreo 5 ani si tot asa, bunica zicea ceva ca “sa vina un om” si eu “da’ ce, femeia nu e om??” 🙄 ea “e, maica, si femeia om, da’ nu e om ca omu’…” io “da’ cum e?” “pai asa…e om, da’ de fapt nu e OM” 😆 😆 si tot asa, va inchipuiti ce feminism i-am bagat in cap lu’ mama-mare de’am zapacit-o de mica 😀 😀

  48. Icsela, chiar daca tema nu era chiar de ras, you made my day! :))))

  49. Acum multi ani, eram gravida in luna a 7-a, cand un “deosebit” iese din parcare fara sa se asigure si-mi face praf aripa stanga de la masina. Merg la societatea de asigurari, sa faca evaluarea pagubei. Un tip la costum ma intreaba cine era la volan cand s-a intamplat accidentul. Eu. “Sunteti casatorita?”. “Da”. “Si sotul va lasa sa conduceti in starea asta????”

  50. Italia, acum 2 ani ne mutam in alta localitate si cerem rezidenta amandoi o data.
    Desi se poate cere online “in timp util”, decidem sa ne deplasam, ca primaria e la 300 de metri.
    Acolo doamna cu documentele noastre in fata, pe care scrie absolut tot, inclusiv “casatorita Xulescu” (in Italia stiti ca femeia nu ia numele barbatului dupa casatorie) incepe sa faca niste intrebari ca eu mai aveam putin si o demolam, de tipul:
    “Statul civil?”
    Sotul: “casatoriti”
    Aia ridica ochii, se uita la el, se uita la mine si intreaba:
    “Unul cu altul?”
    Mie-mi vine sa-i raspund: nu, cucoana, asta a fugit de la nevasta-sa cu romanca, nu ti-e clar?
    dar ma abtin…
    Sotul: “Da”
    aia: “Legal?”
    Al meu se uita la mine ca un copil ratacit… iar am impulsul sa-i zic: nu, am fost la Las Vegas intr-un weekend. cucoana, daca faceam cererea online, cui ii mai puneai tu intrebarile astea tampite??
    Dar ii raspund cu nervi: “BINEINTELES!”

    Ma rog, se termina tortura, depunem cererea, asteptam.

    Ne vine scrisoarea dupa ceva timp. Adica ii vine LUI, pentru ca numele meu nu era nici macar scris in treacat.
    “Domnul Cutare, din data cutare ati obtinut rezidenta in comuna cutare”.
    Si eu??? Nici macar la anexe?!

  51. Acum 2 ani lucram ca reprezentant vanzari. Un nene, de etnie rroma, avea o tableta cumparata de ceva timp de la noi, ii sparsese ecranul. El dorea reparatia pe garantie, noi nu, ca nu se poate, el injuraturi de mama, amenintari. Nu stiu cum se facea dar el atunci cand ajungea la magazin, se infigea in colegii mei ( barbati) , scandal, amenintari, explicatii in zadar ca nu se poate repara pe garantie..La mine nici nu se uita.. Pana intr-o zi cand iarasi a sosit cu tableta din dotare sparta, colegul de servici facea o vanzare, eu amabila: “Va pot ajuta eu cu ceva?” Raspunsul m-a lasat paf..: ” Eu nu vorbesc cu femeile”. Pam pam

  52. una prin lume

    ….m-am amuzat teribil…
    …eu astazi am dat peste un post pe Facebook care m-a facut sa rad si sa plang.. nu mai zic ca imi zic ca sunt oarecum fortata sa fiu conectata cu parohia cu pricina…mama mea e implicata activ in tot ce se intampla acolo..
    “În această zi frumoasă, dorim tuturor doamnelor şi domnişoarelor împliniri duhovniceşti, copii cuminți şi sănatoşi, sa fie curajoase şi râvnitoare la fel ca femeile Mironosițe, să aibă familii împlinite şi să se mântuiască! Fiți binecuvântate!” …poate sunt eu paranoica ..dar daca asta nu e spalare pa creier ..apai nush ce e!!!
    @Kewa femeia este mult superioara barbatului…

  53. una prin lume

    scuze bad autocorrection…”nu mai zic ca sunt oarecum fortata…”

  54. 1.Am lucrat în vânzări. Auto. Un client dintre mulți a venit sa își caute mașină și insistent, îmi cerea sa vorbească cu un barbat pentru detalii tehnice etcetera. Pentru ca nu am reușit sa explic ca și eu știe :p l-am chemat pe colegul meu. Ăsta a tot vorbit cu el și a venit la mine sa mă întrebe de stocuri etc. Omului sa îi iasă ochii. Și când sa își ridice mașina, i-am zis ca nu putem sa îi dăm CIV pe loc ca nu avem niciun bărbat pentru asta, evidenta la facturi și civ o țin eu și sunt femeie.

    2. Înainte de asta, terminasem facultatea. Și eu și Făt frumos ul contemporan de atunci. Eu îmi găsesc job. El îmi da papucii ca nu se poate sa am eu job prima.

    3. Mulți ani după, în care nu am avut nicio relație, mă cuplez cu un tip. Vine prima noapte împreună și omul afla ca nu sunt virgina. Mega socat.După câteva luni, facem sex în masina lui. Și omul izbucnește ca sunt o nimfomana, ca trebuia sa își fi dat seama de la început, ca nu eram virgina. Ne-am despărțit fix atunci ca nici eu nu mi-am dat seama ca e un prost.

    4. Când instalăm ceva electrocasnice, eu fac tot. Al meu e pe principiul “sunt inginer, nu mă pricep decât la domeniul meu “. Am șocat un instalator portughez și unul român care ne-au montat chestii ca eu chiar știam despre ce vorbesc ei acolo. Plus prize, becuri etc, tot eu le fac. Iar dacă dau indicații omului, care e habarnist total, sunt Ceauseasca.

    5. Tatăl meu :locul femeii e la cratiță pentru ca substantivul “geniu ” nu are forma de feminin.

  55. Cade fiu-meu, de un an (abia invatase sa mearga) in curtea alor mei si-si zdreleste barba demn de o carte postala. Nimic mai mult. In 3 minute radea si alerga iar, tot pe terenul accidentat.

    Tata, tunand si fulgerand, si catre mama dar mai ales catre mine (dupa ce m-a invatat sa invat, sa fiu pe picioarele mele etc) n-ai avut grija de el, ca uite cum s-a lovit (hai mai tata ca n-are nimic, ii trece!!) ca nu ai grija, ca ai fost cu capul in nori bla bla bla! Ca vine sambata barbata-tu sa va ia si ce o sa zica cand il vede asa?!??!??!

    Ma uitam ca tampita! intr-un final am inteles. Eu, mama din dotarea fiului, nu avusesem grija competitiv de prunc si urma ca sotul sa isi arate supararea pe asemenea fapte, probabil incriminand si buncii care n-au stiut sa ma invete sa fiu o mama/ sotie perfecta…. Mno, acum ma gandesc, in mintea tatei, cum am trecut pe langa divort, probabil! Sau oricum, pe langa o criza de familie!

    Asa ca da, cei de langa noi sunt uneori socant de ciudati cu faptele astea!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green