Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Povestea omului care a făcut Parcul Cișmigiu să arate ca azi

Ce faceți în 2021? Aveți vreun plan, ceva? Că știu pe cineva care are deja unul. Mă rog, e vorba de un oraș, nu de o persoană. Timișoara, unul dintre orașele mele preferate, va candida la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021 și se pregătește pentru asta de pe acum. De ce ar merita titlul? Pentru că e unul dintre orașele care au influențat puternic destinul cultural și economic al întregii Românii. Pe unde mergi, prin țară, poți să dai peste un colț de Timișoară. În Timișoara, unde a lucrat ca profesor, i s-au deschis orizonturile lui Camil Petrescu. Aici sau în zonele limitrofe s-au născut Mircea Baniciu, poeta Ana Blandiana, baritonul Ioan Holender, fost director al Operei din Viena, Traian Vuia, pionier al aviației mondiale, Iolanda Balaș, dublă campioană olimpică la atletism, Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, și mulți alții. Până și celebrul Tarzan s-a născut la Timișoara, din părinți șvabi bănățeni și sub numele de Johnny Weissmüller.

Eu aș vrea însă să vă povestesc despre un nume pe nedrept mai puțin cunoscut: horticultorul și arhitectul peisagist Arpad Mühle, unul dintre oamenii care au făcut Parcul Cișmigiu din București și Parcul Public din Sofia, nu înainte de a fi transformat Timișoara în orașul parcurilor și al trandafirilor.

Dar să o luăm cu începutul.

Tatăl lui Arpad, Wilhelm Mühle, s-a născut în 1844, la Kulm, în Boemia.  Învață despre flori în Cehia și apoi în Germania, iar la 21 de ani se stabilește la Timișoara. Devine grădinarul-șef al lui Wenceslas Franz Niemitz, proprietarul celei mai mari florării din oraș. Se căsătorește cu fiica lui Niemitz, iar în 1876 preia afacerea. Grădina lui ajunge să ocupe o suprafață totală de 8.200 meri pătrați. În 1888, creează trandafirul “Madame Josephine”, cu petale aurii cu pete albe, practic cel mai cunoscut soi de trandafir lăsat în urmă de Wilhelm Mühle. În 1891, la Timișoara, are loc o Expoziție Agricolă, iar invitatul ei special, împăratul Franz Josef, e mai mult decât impresionat de parcul cu 300 de varietăți de trandafiri amenajat de Mühle și îi propune să devină florarul Curții Imperiale.

wilhelm

 

Wilhelm e decorat cu ordinul austro-ungar “Crucea de aur de merit cu coroană”. Florile lui se vând în toată Europa de Sud-Est, dar și la la Budapesta și Viena. Regina României și reginele țărilor din jur comandă adeseori buchete din grădina lui Wilhelm. Bătrânul florar se stinge în 1908, lăsând afacerea în mâinile fiului său, Arpad. După studiile de la Timișoara, acesta vizitase parcuri celebre din Germania, Franța, Luxemburg, Anglia, Italia, Japonia, SUA, India și Africa. Învățase meserie nu doar de la tatăl său, ci și de la doi maeștri grădinari luxemburghezi, pe nume Jean Soupert și Notting Pierre. În Japonia s-a specializat în cultivarea crizantemelor, dar floarea pe care a iubit-o cel mai mult a fost tot trandafirul.

 

arpadarpad 2

 

A patentat, pe plan internațional, 13 soiuri noi de trandafiri, care sunt consemnate și azi în marile rozarii ale lumii, și a visat, încă de la 25 de ani, să facă în Timișoara un Parc al Rozelor, cu un bazin cu apă în mijloc. Și chiar l-a făcut, câteva zeci de ani mai târziu, împreună cu arhitectul Mihai Demetrovici și cu englezoaica Doris Sâmboteanu, soția comandantului orașului, Ion Sâmboteanu. Parcul era cel mai important rozariu din Europa de Est a vremurilor, se întindea pe 25.170 metri pătrați și avea 1.400 de soiuri de trandafiri. Fiecare soi avea o tăbliță pe care era trecut numele celui care îl donase.

 

parcul rozelor

Tot Arpad a donat către municipalitate terenul pe care s-au construit Facultatea de Mecanică şi Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii ale Universităţii Politehnice. Era și principalul furnizor de flori al caselor regale din România, Serbia și Bulgaria. În serele sale, creșteau plante exotice și arbuști rari. Din toate cele 4.500 de specii de flori care existau la vremea aceea în Europa, peste 1.500 plecau din grădina lui Arpad. Cei mai apreciați erau trandafirii, care aveau toate culorile posibile, de la alb la mov, de la albastru la negru. Erau prezenți în toate revistele de profil din toate capitalele europene și nu exista expoziție în care Timișoara să nu fie la loc de frunte.

În 1904, Arpad Mühle și-a valorificat experiența japoneză, organizând la Timișoara o expoziție de crizanteme despre care s-a vorbit în toată Europa.

A fost decorat de Casa Regală a României și consultant științific la amenajarea Parcului Cișmigiu din București, așa cum arată el azi, și a Parcului Public din Sofia. Când ne plimbăm prin Cișmigiuși ne place, ar trebui să ne amintim de Mühle și de echipa de arhitecți peisagiști cu care a lucrat, pentru că aleile pe care pășim, lacul și rondurile de flori nu au apărut spontan, ci au fost gândite în detaliu.

cismigiu 1

Arpad Mühle a murit în 1930 și, din păcate, odată cu el, istoria familiei sale de grădinari de renume a ajuns la final. Niciunul dintre urmași nu a îmbrățișat pasiunea pe care și el o moștenise din tată-n fiu.

Mai multe puteți citi pe site-ul campaniei Timișoara în orice colț de Românie, realizat de Asociaţia Timişoara Capitală Culturală Europeană 2021.

Vă place Timișoara? Credeți că merită să fie capitală europeană în 2021? Eu zic că merită. Alături de Sibiu, Brașov, Iași și Cluj e unul dintre cele mai frumoase orașe din țară.

29 comentarii

  1. costicamusulmanu

    ceea ce imi intareste convingerea ca in majoritatea cazurilor daca a fost facut ceva maret pentru tara asta a fost musai un strain la mijloc;
    avind nevasta doar citeva sute de trandafiri in gradina imi pot face o idee de volumul de munca depus de omul asta(si nu ma refer la sapat gropi sau alte munci fizice, care-mi revin atunci cind sunt acasa :mrgreen: ); ma refer doar la conceptie, planuri de ingrijire, etc, adica tot ce presupune neuroni (asta-i revine ei, ca si meritele);
    by the way, stiati ca trandafirul plantat in podgorie se mai numeste si soldat? am aflat la segarcea in podgoria de la domeniul coroanei (exceptionale si vinurile si podgoria), ca atunci cind ataca filoxera trandafirul este primul afectat, da alarma si este timp pentru interventie in vie pentru limitarea drastica a pagubelor 😀

  2. De treaba Arpad Miule asta, mi-a placut povestea lui si mai presus de toate, imi place Cismigiul foarte tare. Sper sa reziste defrisarilor masive facute de gastile pe care le vad pe la TV:D

  3. Mie mi-a placut foarte mult Sibiul – Capitala culturala Europeana si chiar, plimbandu-ma pe-afara, am vazut ca multi au aflat de Romania in contextul asta.
    M-as bucura sa fie si Timisoara, cu ocazia asta mai iesim si noi in lume altfel decat cu hotia, nesimitrea si marlania.

  4. frumos articol. chiar l-am citit 😆
    timisoara imi placea inainte de ’89 si nu mi-a mai placut dupa 2000.
    ar fi excelent sa fie numita capitala culturala europeana, ar curge ceva fonduri, si ce-ar ramine dupa pradaciune tot ar contribui la infrumusetarea orasului.
    sansele stau relativ prost presupun. sibiul a fost o mare exceptie din mai multe motive, consulatul german din sibiu si relatia lui speciala cu johannis, prietenia lui johannis cu juncker care era pe atunci prim ministru al luxemburgului, luxemburgul fiind singurul nominalizat initial ca si capitala europeana a acceptat datorita lui johannis sa imparta numirea cu sibiul.
    dar cine stie, poate prinde si timisoara o conjunctura favorabila pentru numire. daca nu joci nu cistigi.
    articolu e misto.

  5. Da, ii tare faina Timisoara! Tare faini is si oamenii ei. Am fost de cateva ori pe-acolo si mi-a placut tare, tare mult. Acum, daca reuseste sa fie capitala culturala europeana, cred ca va fi un noroc. Nu sunt sigura ca e asa usor sa razbesti intr-un demers ca asta, insa speranta moare ultima.

  6. Multumesc, Simona, pentru increderea acordata orasului meu iubit. Mi-e tare dor de el si pe oriunde as fi umblat in lume, nu am gasit loc la fel de fain:)
    Sper sa fie apreciat de cat mai multi, chiar merita!

  7. In calitate de timisorean va multumesc pt vorbele frumoase. Avem un oras frumos, insa ar putea fi mai frumos daca am avea mai mult respect pentru ceea ce ne-au lasat prietenii austro-ungari. O istorie stearsa pe nedrept.

  8. Spre rusinea mea nu am fost niciodata in Timisoara ori Sibiu. La Iasi si Cluj am fost doar in trecere. Pierderea mea.
    Data viitoare cand vin ACASA – sunt pe lista de vizitat (tre’ sa tai de pe lista niste matusi/stra-matusi si verisoare si ceva prieteni sa-mi ramana timp, dar….s-a inventat facebook-ul sau ma pot insoti).
    Cismigiul imi place foarte mult, la fel ca povestea familiei Muehle. Ma intreb pe unde or mai fi urmasii lor?

  9. Acum toate strazile Timisoarei sunt in lucru , se merge pe mai multe fronturi , dar o plimbare pe jos are mereu farmec .Iar pistele pt bykeri sunt prietenoase , lungi, numai bune pt cheltuit calorii .Podul Michelangelo a ieșit superb .Recomand o vizită tuturor celor care n -au văzut orasul de pe Bega . 😆

  10. Cismigiul este, de fapt, creatia mai multor arhitectii peisagisti. Muhle este doar unul dintre cei care au contribuit la forma actuala a Gradinii Cismigiu, care se intinde astazi pe cca. 14 ha. Muhle si-a adus contributia la inceputul sec. XX, dar primele lucrari au fost facute intre 1849-1856, sub indrumarea neamtului W. Meyer, cel care a creat, intre altele, Parcul Prater din Viena.

  11. Frumos, da. Iar daca Timisoara ar putea scapa si de unii cetateni de-ai ei mai infractori de felul lor… would be great.

  12. Cum ar veni, un Andre Le Notre autohton. Spre rusinea mea, recunosc ca informatiile din articol despre Muhle le-am aflat acum prima data. Mai rau inca, si de Muhle am auzit acum prima data. Imi torn cenusa in cap.
    Timisoara mai are un atu in competitia pentru titlul de capitala europeana a culturii. E unul dintre orasele cu cea mai vie si mai veche viata multiculturala din aceasta parte a lumii. In care ideea de diversitate si de toleranta(care stau la baza intregii filozofii a unitatii europene) au radacini foarte vechi. Timisoara e o mica “Uniune Europeana” avant la lettre. Cred ca si de asta merita sa fie capitala culturala europeana.

  13. “… ideile de […] au radacini … “. Ma rog… :mrgreen:

  14. Sa speram, ca daca Timisoara ajunge capitala culturala europeana, pana in 2021 casa care i-a apartinut lui Arpad Mühle, si care se afla in centrul orasului, langa Universitatea Politehnica, va fi renovata conform planurilor arhitecturale initiale. E primul exemplu in care societatea civila a luat atitudine.

  15. multumim simona pentru articolul frumos, mai e ceva timp pana atunci si speram sa se puna mai multe lucruri la punct intre timp si sa fie capitala culturala, eu zic ca ar merita 🙂 si te asteptam pe la noi, in 10 ani s-au schimbat multe, majoritatea in bine din fericire 🙂

  16. Frumos parcul. Imi plac foarte mult trandafirii.

  17. Ce ar fi daca “azi in Timisoara” si maine, daca nu chiar in toata tara, macar “undeva in Romania” …. flori, parcuri, frumusete? (retoric)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green