Dacă aș fi client, aș cere bloggerilor, prin contract, să nu îmi laude produsul
“Dragă Simona,
Ne place foarte mult cum scrii și avem o propunere pentru tine din partea clientului nostru Campionus, care tocmai a scos o gamă de crănțănele de câini pentru campioni. Îți propunem să testezi crănțănelele și să scrii apoi un articol despre ele”.
Sau:
“Dragă Simona,
Ne place foarte mult cum scrii, inclusiv articolele publicitare, care sunt altfel și simpatice, de aceea am vrea să te invităm să scrii despre noul model de mașină de spălat care face și cartofi prăjiți, lansat de clientul nostru, Zuhaus. Ideea ar fi să pui ca teaser o poză cu rufele tale murdare, iar, pentru reveal, să le speli cu mașina care face cartofi prăjiți și să povestești experiența într-un filmuleț”.
Sau:
“Dragă Simona,
Ne place foarte mult cum scrii, așa că vrem să-ți propunem un proiect. Clientul nostru, Vasilinum, a lansat o cremă antirid, care te face mai tânără cu 20 de ani, după o folosire de numai 2 săptămâni. Îți propunem să testezi crema și să ții un jurnal de întinerire, pe blog, în care să povestești despre beneficiile ei”.
Sau:
“Dragă Simona,
Ne place foarte mult cum scrii și am vrea să-ți propunem să vină cineva din partea MIROSPUR la tine acasă să amenajeze un colț special, pentru relaxare. Să redecoreze un pic, după care tu să scrii pe blog ce înseamnă acest colțișor de relaxare pentru tine”.
Și așa mai mai departe…
Stimate agenții și stimați clienți,
Nu e zi de la Dumnezeu să nu primesc o propunere precum cele de mai sus. Să scriu DESPRE produsul cutare, SĂ TESTEZ produsul cutare și să POVESTESC EXPERIENȚA, să-l testez p-ălalalt și SĂ ȚIN UN JURNAL, să vină cineva să-mi pozeze chiloții și altcineva să-mi redecoreze puțin casa, după care să scriu cum mă simt șamd. Nu mai pot, am obosit să explic fiecăruia în parte de ce nu fac astfel de lucruri, așa că o să explic și public, că poate ajunge la mai multă lume și se produc niște epifanii, ceva…
Imaginați-vă, dragi agenții și dragi clienți, că eu aș face ce-mi propuneți. Azi aș mânca crănțănele de câine și aș scrie ce bune sunt (sau aș face grătar cu Deliciinuștiudecare, ați înțeles ideea), mâine mi-aș scoate apendicele la o clinică privată și aș “povesti experiența”, poimâine mi-aș poza șosetele parfumate cu nu-ș ce balsam, iar răspoimâine aș lăsa pe cineva să-mi schimbe faianța cu aia pe care și-o promovează clientul X. Aș scrie DESPRE noii plasturi antibătături proaspăt lansați, eventual chiar un roman în care minunatul plasture Plăsturel se îndrăgostește de minunata plastură Plăsturica, se căsătoresc și îl nasc pe mirificul Plăsturaș, care e cel mai tare din lume. 😆
Bun. Acum imaginați-vă că voi, cei care-mi propuneți aceste lucruri, nu ați fi nici angajați ai agențiilor, nici brand manageri la clienți. Ați fi simpli cititori de blog, care nu au nicio tangență cu zona publicității. Cam după al câtelea articol de acest gen nu m-ați mai crede și cam de la al câtelea încolo nu m-ați mai citi deloc? Foarte repede, nu-i așa?
Pentru că, atunci când nu purtați haine de brandmanageri și socialmediaspecialiști, și voi sunteți niște oameni ca mine și ca cititorii mei, care se simt asaltați de milioane de branduri ce încearcă să le bage ceva pe gât prin toate metodele posibile, inclusiv prin bloggeri. Și, exact ca mine și ca cititorii mei, aveți ceva mai mult de doi neuroni, prin urmare nu aveți cum să-i credeți pe bloggerii care vă spun azi că au întinerit dându-și cu alifia X, mâine că le-au mai crescut niște bani în cont, de când și-au făcut card la banca Y și poimâine că și-au pus cele mai șmechere plombe, de la clinica Z. Și, exact ca mine și ca cititorii mei, vă simțiți jigniți și agresați de aceste abordări, care, în proporție de 90% nici măcar nu sunt marcate cu Publicitate. Iar ceea ce ajungeți foarte repede să simțiți față de bloggerul și brandul care vă ia de prost este AVERSIUNE. ❗
Acum traduceți toate cele de mai sus punând din nou în centru brandul pentru care lucrați. Gândind astfel de “campanii” și punându-le în practică cu ajutorul bloggerilor care fac orice pentru bani, nu faceți decât să îi trageți niște bocanci în gură produsului pe care îl promovați. Îi faceți rău cu mâna voastră și pe banii voștri.
Suntem în anul 2015, dragi brandmanageri și socialmediaspecialiști, nu în 1996, când brandurile își plăteau advertoriale în reviste, adică ode absolut grețoase închise într-un chenar și marcate cu P. Apropo de asta, mai am o întrebare la care vreau să vă răspundeți sincer: când a fost ultima oară când ați citit cu interes un advertorial d-ăla? În afară de alea pe care le-ați scris sau le-ați plătit voi, desigur. Cândva în preistoria advertisingului, după care le-ați ocolit cu agilitate? OK, atunci nu mai întreb și când a fost ultima oară când ați crezut un astfel de advertorial. 🙂
Dar întreb altceva: dacă știți toate cele de mai sus, de ce vă mai doriți să mințiți în continuare publicul? De ce îl credeți idiot și atât de ușor de păcălit? 🙄
Dragi brandmanageri și socialmediaspecialiști, m-aș bucura foarte tare dacă v-ați gândi bine la cel căruia încercați să vă adresați prin campanii ca cele de mai sus și v-ați da seama că singurul fel în care îi mai puteți păstra măcar neutralitatea, dacă nu chiar simpatia, este să nu îl jigniți pe față, tratându-l ca pe un prost care crede tot ce îi spun bloggerii care testează cremițe și crănțănele, după care le închină ode. PE BANI și fără ca măcar să aibă bunul simț să avertizeze cititorul în privința asta. Ah, și aș vrea să n-o aud pe-aia cu “Dar nu le-a cerut nimeni bloggerilor să testeze și să laude, sunt liberi să spună ce cred”. Really? Să mă apuc să testez câteva produse și să le fac de rahat, doar ca să vă văd cum vi se bulbucă ochii-n cap și renunțați la sloganul ăsta oribil de fals?
Suntem în anul 2015, dragi brandmanageri și socialmediaspecialiști, și suntem cu toții foarte asaltați și agresați de branduri. Suntem foarte greu de câștigat și extrem de ușor de pierdut. Suntem PE INTERNET, comunicăm OM LA OM, direct, în social media, nu mai suntem o masă de inocenți muți, în fața unui advertorial de revistă tipărită, imediat după venirea lui Michael Jackson în România. Nu mai credem orice și pe oricine, ba chiar nu prea mai avem chef să credem nimic și pe nimeni.
Singura cale a companiilor către buzunarul nostru este comunicarea decentă, neagresivă, dublată de onestitate. Ăsta e motivul pentru care nu accept campanii ca cele de mai sus. Tot ce pot să fac eu, ca blogger, este să-i creez cititorului o experiență plăcută, printr-un text simpatic sau măcar vag interesant (o povestioară, niște rânduri pe o temă care are legătură cu ce vinde clientul etc.), la finalul căruia să-i comunic NIȘTE INFORMAȚII despre un produs: că a apărut mașina de spălat care face cartofi prăjiți, că a apărut o cremă care zice că diminuează ridurile șamd. Cu informațiile astea, cititorul o să facă mai departe ce vrea el. Dacă nu-l enervez și nu-l antagonizez față de brand, există șansa ca, atunci când o să aibă nevoie de o mașină de spălat, să-și aducă aminte de asta în legătură cu care i-am dat informații, să se documenteze mai bine în legătură cu ea și s-o cumpere. Dacă l-aș enerva, atunci și-ar aduce aminte de ea sigur, dar doar ca s-o ocolească.
Așadar, dragi socialmediamanageri, atunci când refuz să-mi pozez chiloții spălați cu mașina care face cartofi prăjiți, luați-o nu doar ca pe un gest de respect față de cei care mă citesc, ci și ca pe un serviciu față de voi și client. Dacă aș accepta ce-mi propuneți, aș face un rău uriaș produsului pe care îl promovați.
Dacă aș fi client, în anul 2015, aș cere bloggerilor două lucruri: să nu îmi laude produsul și să marcheze articolele plătite. Prin contract le-aș cere-o.
Tare as vrea sa ma contacteze si pe mine compania care a descoperit “pastila minune” – o iai azi si maine te trezesti cu 10 kile minus!!!!!Sau o iai dupa un bol urias de inghetata si esti sigura ca nu se depune nimic!!!!! Deci pun blogul la dispozitie si promit sa fac review cinstit pentru pastila cu pricina si amanuntit pozat rezultatele spectaculoase 😆 😀 😆
In rest din ofertele de publicitate de mai sus mi-a atras atentia in mod deosebit masina de spalar rufe care face si cartofi prajiti!!!!!2 in 1!!!Perfect! 😆 😆 😀 Adica , asteptand sa se spele chilotii se prajesc si 2 portii de cartofi pai!!! 😉 😉 :wink
Si eu vreau masina de spalat care face cartofi prajiti 🙂 si redecorare 😛
@Lela: pastila aia chiar o testez, dacă e…
Lela, s-a descoperit. E la farmacie. Se numeste leucoplast si se lipeste…pe gura :)))
Ăsta da pitch…… ăăăă, speech!
Andrei Plesu a scris la fel cam acum o luna 😛
hă? 😮 😮
Da,
Scria ca tot vin la el tot felul de piaristi de la corporatii sa le faca un speech motivational, ca munca in compania x e lalalala
si tot asa ca si la tine, aproape zilnic veneau.
pina a zis la ziar : ” mai opriti-va fratilor. Nu vreau sa scriu nimic pentru voi ,nu mai veniti la usa mea.
Sa ne dai numărul de telefon al firmei care vinde mașina de spălat ce face cartofi prajiti. Pe Cartofi natur n-au?
nu, dar au scos o ediție specială, pentru cartofi noi cu mărar
Suuper! Sa pui telefonul! 😀
Eu chiar nu as vrea sa-ti vad chilotii 🙂
Si postarile alea se vad de la o posta si sunt de mare kkt ca si cei care scriu despre ele. Dar, prostitutia exista desi nu e legala
http://www.metaphor.ro
Draga Simona, imi place foarte mult cum scrii ;).
Asa ca te rog sa ramai asa cum esti.
sigur nu vrei să testez nimic și să țin un jurnal în care să povestesc beneficiile?
aaaa …. nu.
ba da,
😎
din cand in cand testeaza pisica mihaela
Eu sunt idiot si usor de pacalit cum cred brandmanagerii, deci baga mare cu chilotii 😀
hahahaha, nu vrei să începem cu frigiderul? 😛
Asta-mi aduce aminte de un alt articol al tau, in care povesteai ca e firesc sa accepti publicitate pe blog, caci nu esti un maimutoi care distreaza cititiorii pe gratis si ceea ce faci tu e egal cu orice alta munca platita. Ma bucur ca artiolul asta acopera si partea cealalta a publicitatii pe blog si ofera un cadru complet.
Cam asa ar trebui sa arate publicitate pe bloguri!
am mai scris de vreo trei ori deja despre partea cu marcajul
Simona,mesajele subliminala ale reclamelor tale m-au facut sa ma comport anormal.Asteptam pisic mic acasa,na! cu chilotii as spune sa mai astepti un pic ca trebuie sa iau salariul !
vă luați pisic? hahahahahahaaaaa, tare!
pseudo-marketingul pe blog e la moda. Si-au facut un mail tip, dau cate 2-300 de mailuri din astea pe zi (1 mie pe luna), ca poate poate cineva mushca. Daca reusita ar fi de 5% tot ies ei in castig: asta inseamna cateva zeci de articole despre produsul X, costuri de reclama: 0 ( trec produsul ca pierdere/donatie/retur whatever), si le cresc si vanzarile, ca s-ar putea unii sa puna botul si sa isi cumpere masina de spalat cu fripteoza incorporata.
e vorba de reclamă pe bani, de contracte serioase în textul meu, de agenții și de clienți mari, nu de ce zici tu.
Problema e ca unii au mirosit ca marketingul de continut vinde mai bine decat advertisingul, dar spera sa faca asta pe gratis, in loc sa investeasca in propriile site-uri de continut specializat.
Si cand ma gandesc ca asunt atatia jurnalisti care nu isi gasesc de lucru si care ar putea scrie cel mai tare continut pentru ei…
@Gabi: eu cred că ăsta e viitorul și singura soluție bună pentru toată lumea: brandurile să devină producătoare de conținut, în sensul de finanțare cu zero amestec în treburile autorilor.
se poate si mai serios? Atunci au avansat!
Simona draga, n-ai retinut esentialul: le place cum scrii :))
în calitate de cititor constant îmi dau și eu cu presupusu’ astfel: sunt două reclame (spoturi radio mai exact) care ne produc o stare de fericire continuă, mie și soției, dar în același timp și nedumerire maximă!! așadar, ca de la follower la blogger, te rog să faci 2(două) infecții urinare; una s-o tratezi cu Ca…. și cealaltă cu…. să mă lămuresc și eu care-i soluția optimă; mulțumesc anticipat;
mai am o rugăminte: aș vrea să-l cunosc în persoană pe creatorul spotului la “La Bobel” (io așa aud la radio); tre’ să fie frate sau măcar văr drept cu ăla a lu’ “TAXE LETALE”!! 😮
hai pe bune, chiar sunt oameni de calitate în advărtaizingul românesc??! sigur nu-s ăia de dau “bun de tipar”;
părerea (hîc) mea! 😥
erată: am fost cam aspru și prea generalist mai sus însă nu cred că cei, puțini în opinia mea, de talia unui Enoiu sau Naumovici te abordează cu cereri precum cele descrise de tine; și pe principiul “nu întreba poate face America pentru tine ci ce poți face tu pentru America” chiar și cei doi au o parte de vină pentru situația generală; sau, mai rău, dacă-și asumă spoturi din categoria farmaciilor Ca…na…. înseamnă că proporția de cretini din poporul ăsta ne lasă fără speranță…
voie bună
HA! suntem multi cei iritati de reclama aia stupida! si ce nume i-au gasit! auzi, Labobel!!! WTF?
ma tot intreb cand singura cand ii intreb pe altii: de ce naiba au voie sa faca reclame la medicamente? chiar daca sunt..fara prescriptie medicala , mi se pare prea mult..
pentru că din seria filmelor și actori!!
pentru cei interesați vă invit să urmăriți teleșopingu’! favorita mea este prezentarea la măsuța pe rotile!! cu 3 rafturi!!! moare alde marin moraru cu bicicleta lui galbenă!! ce woody allen, ce fernandel, ce louis de funes!!! artă frate, direct dă’n veață!
Bine le-ai mai zis-o Simona!
Bine zis!! Si m-am saturat si de faze de genul “sa transmiti mesajul si viziunea de brand” pentru ca si “consumatorul sa primeasca mesajul corect”…corect???? Eu cand aud cu “mission and vision” ma ia cu criza de fiere.
eu stiu ca sunt un produs foarte bun si de aceea nu am nevoie de reclama publ;ica.
doritoarele intre 18 si 40+ ma pot testa gratis.
stiu ca toate vor vrea sa ma aibe pentru consum personal.
…
…
baaaa, eu mai dorm si visez, inca ?????
ALO! ce e cu discriminarea asta???? de ce puneti Dom’le limita de varsta??? lasati-o asa…mai relaxata, macar pentru moralul doamnelor trecute de 40 ! hai ca m-am indispus chiar in dimineata in care credeam ca arat trasnet
stimată doamă, în vederea rezolvării nemulțumirii dumneavoastră, îmi permit să vă reproduc spusele personajului “mătușa Augusta” din piesa lui oscar wilde “Ce înseamnă să fii onest”, astfel: ” eu cunosc mai multe femei din lumea bună londoneză care din proprie inițiativă au decis să rămînă la vîrsta de 35 de ani” (citatul e aproximativ da’ ați prins ideea)
haaa! o stiam pe asta, imi place, imi place !
.. dar fiind foarte preocupata de minunat-mi faptura am uitat sa i-o servesc Domnului dg
acus vad mai bine ( mi-am pus ochelarii din dotare!)
dg: deci e si 40 +??? ca se schimba treaba …. 😮
Draga Simona,
Eu nu cred ca-i un capat de tara sa testezi personal una sau alta si sa-ti spui pararea in mod onest; adica ca rufele n-au fost stoare cum doreai iar cartofii s-au ars, 😆 Poate asa ajuti la imbunatatirea produselor, cine stie?!
Daca iti pastrezi verticalitatea fata de tine insati, cui dauneaza??
mie
@dora, cred că nu ai înțeles bine mesajul; cînd un blogger (serious kind, like simona tache is) găsește (îi este prezentat) un produs/serviciu în care crede și care poate face diferența…atunci apar articole, plătite sau, de cele mai multe ori, nu; cîteva exemple: cori grămescu, doamna-am uitat numele, scuze- food coach, magic camp sau dintre produse, stația de călcat philips (prezentată că e și scumpă, printre altele)… în rest, suntem majori, vaccinați și capabili să ne alegem săpunul, mîncarea la căței & stuff; părerea mea
Eu am se mult mașina d’aia care spală rufe si face si cartofi prăjiți dar încă o folosesc greșit. Apropo, vrea cineva cartofi f bine spălați sau chiloți prăjiți?
Cred ca te inteleg perfect. Advertisingul vechi si demodat prin care sunt indemnat sa cumpar ceva doar pentru ca spune cineva e complet gresit si depasit in era netului.
Mai aproape de gustul meu si care ma face sa caut mai multe informatii despre marca / produse e in exemplul din linkul urmator:
Voi lăsa și eu aici un clip ontopic… La americani văd că-i zice “Native Advertising” la advertorialele astea, dar na, ei nici la fotbal nu-i nimeresc numele. Foarte, foarte pertinent, John Oliver:
Ce zici de rantu’ ăsta?
Altceva nu are in meniu masina aia de spalat? Ochiuri cu sunca sau altceva? 🙂
Io zic sa le zici ca de-o vreme nu mai esti de capul tau : ai o stapana : MIHAELA ! care e foarte pretentioasa si nu te lasa sa testezi nimic! dar ar putea testa EA! si tot EA o sa decida !Trimite-i la EA ! Sigur o sa se inteleaga ! 😉
Ce curaj sa scrii despre asa ceva, te admir si mai mult :). Lucrand intr-o agentie de media cunosc atat de bine specia pe care o descrii. Brand managerii care cred ca toata lumea nu traieste decat pentru brand-ul lor. Care au auzit si ei ca social media e un must in strategia de marketing, deci baga social influencers (ca bloggeri e deja un termen prea comun, fata), native advertising, de-astea. Mai audaugam niste clisee pe la obiective “create engagement with the brand”, “generate interaction and conversation with the consumer” si gata, hup trimitem briefing-ul la agentie. Sa mentionez ca 90% din briefing-urile astea vin de la brand manageri care lucreaza pentru branduri de chipsuri si cola. Deci hai sa incepem o conversatie cu niste chipsuri!
Gata, mi-am verbalizat frustrarile, pot sa imi continui munca acuma si sa abordez niste social influencers pentru niste campanii 🙂
Chiar azi urmaream pe blogul unei tinere frumoase si care, imi parea inainte extrem de interesanta, un tutorial cu ritualul de demachere. Ca orice femeie, curioasa din fire, am aruncat un ochi. Mi au trebuit 10 secunde sa imi dau seama ca este doar o reclama grosolana la un anumit produs pentru ingrijirea tenului. Reactia? M am enervat teribil! Imi pare rau ca noi contribuim la ingrosarea conturilor unor persoane care nu fac altceva decat sa creeze o imagine falsa in jurul a tot ceea ce promoveaza! Pacat!