Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Cele mai jalnice argumente pro-educarea copiilor prin bătaie

Screen Shot 2016-01-08 at 14.42.51

63% dintre români folosesc bătaia în educația copiilor. O spune un studiu realizat de Salvați Copiii în 2015.

Am scris ieri împotriva acestui obicei, am încercat să explic că granița dintre “o pălmuță, din când în când” și “bătaie” e imposibil de stabilit și că, dacă între noi, adulții, nu ne snopim, atunci când nu ne înțelegem și nu ne ascultăm unii pe alții, ba chiar comitem tâmpenii uriașe, nu văd ce anume ar putea justifica violența împotriva unui copil. Mă doare creierul de ce contraargumente am auzit. Așa că o să le iau pe rând, să le demontez:

* Una e să-i dai câte o pălmuță ușoară, la fund, din când în când, alta e să-l bați constant.Aha… Cam cât de ușoară? De la câți newtoni încolo e bătaie și sub ce nivel e “pălmuță ușoară”? Și de la ce frecvență în sus pălmuța se transformă în bătaie? O dată pe lună e pălmuță, ziceți? Păi, și ce înțelege copilul din ea, dacă e ușoară și rară? Nimic. Nu mai bine, în loc de pălmuță, aplică mă-sa și ta-su niște metode non-violente de educație, în funcție de vârstă? Sigur există, din moment ce sunt oameni pe lume, și încă enorm de mulți, care își cresc copiii fără pălmuțe. Apoi, dacă pălmuța e mai deasă și un pic mai apăsată, ce înțelege copilul, în afară de faptul că mă-sa îi provoacă durere? Că nu tre’ să mai facă cutare, cutare și cutare lucru, pentru că îl bate mama. Poate n-o să le mai facă. DE FRICĂ. Vă convine să știți că copilului vostru îi este frică de voi? Pe mine m-ar lua cu rău și să aflu că unui adult îi e frică de mine și aș înnebuni să știu că îi e frică de mine copilului meu. Părinții sunt singura apărare a unui copil. Cum e să te pleznească tocmai ăla de la care te aștepți să te apere?

Nu încape comparație între bătaia între adulți și disciplinarea unui copil de către părinte. Pe un adult nu ai de ce să-l bați, fiindcă are logică și rațiune, în timp ce un copil nu are.Felicitări! Păi hai să snopim în bătaie tot ce nu are logică, începând cu câinii și pisicile și terminând cu copiii. Pentru că bătaia o să le dezvolte rațiunea și logica. Se știe doar că cei mai raționali și logici oameni sunt ăia care au fost torturați cu bătaia, iar animalele, dacă sunt bătute bine, încep să rezolve probleme de matematică.

Nu ai cum să te apuci să dai într-un adult, dacă nu te înțelegi cu el, că se poate ajunge departe rău de tot, lucrurile pot degenera. Altceva e cu un copil, părintele știe să se controleze, îl “atinge” cu calm, doar cât să-l atenționeze. OAU! Așa e, cu copiii nu pot degenera lucrurile, fiindcă nu au putere să se apere, nu pot să dea și ei, doar încasează, săracii. Cât despre părintele care aplică pălmuțe cu calm, n-o să înțeleg în veci de ce nu și-ar putea folosi calmul ca să aplice metode non-violente.

* Pe mine m-au mai caftit ai mei, când eram mic, și am ajuns om în toată firea. Nu am nicio traumă, pentru că știu că au făcut-o cu dragoste. Datorită lor, mi-am corectat la timp niște defecte și sunt astăzi ceea ce sunt. – Excelent! Păi, eu zic să ne bată cineva și pe ăia care nu ne-am corectat la timp niște defecte. Cu dragoste să ne bată, da. Se știe că dragostea așa se și manifestă, prin lovire, umilire și provocare de dureri.

* În ziua de azi, au ajuns părinții sclavii copiilor. Metodele astea noi de educație vor distruge omenirea. – SIGUR. Era mult mai bine când erau copiii sclavii părinților. Pentru că așa se și pune problema, în termeni de sclavie, putere și cine domină în relația părinte-copil. În general, în viață, tre’ să fim preocupați să avem puterea. Pentru că despre asta e viața, ce căcat… Așa cred și animalele care își rup în bătaie nevestele, fiindcă le-a zis popa că ele tre’ să li se supună, că important în viață e să fii șefu’ și să nu miște nimeni în front în fața ta.

Cine are copii știe cât poate fi de stresant și în ce hal îți pot întinde aceștia nervii. Pur și simplu nu ai cum să rămâi calm, trebuie să-i faci cumva să te asculte.Asta e varianta “părinte desfigurat de nervi”, care o completează p-aia a părintelui care bate cu calm, de mai sus. Păi, dragi părinți de mai mulți copii, care vă întind nervii până la pierderea autocontrolului, dacă ați constatat că nu faceți față, de ce nu v-ați oprit după primul??? V-a obligat cineva să vă luați în spate o sarcină mai mare decât puteți duce? Și, încă o dată: cam cât de dese sunt situațiile din viață în care ADULȚII NU NE ASCULTĂ și fac chestii cu care nu suntem de acord? De ce nu rezolvăm problema tot prin bătaie, pe motiv că suntem obosiți și stresați din cauza copiilor, a serviciului, a vieții în general? DE CE?????

* Părinții se sacrifică pentru copii, muncesc pe brânci, nu dorm nopțile, se frământă și suferă. În schimbul tuturor acestor lucruri, copii au doar o singură datorie: să-și asculte părinții. Atât. – OHOHOHOOOOO! Stop! Copiii nu au solicitat nici să fie aduși pe lume, nici să se sacrifice cineva pentru ei. Pe bune! Părinții sunt cei care au decis să facă copii, asumându-și că vor munci mai mult și vor dormi mai puțin. Prin urmare, e o mare și falsă porcărie asta cu sacrificiul. Cine vede părințenia ca pe o jertfă de sine e un cretin. Apoi, un copil mic nu poate avea nicio datorie. Nici măcar nu înțelege ce-i aia. Ca toți puii, și ăia de om sunt jucăuși, anarhici, degrabă încălcători de reguli. Bătaia, pentru ei, înseamnă teroare și atât, nu dezvoltarea conștiinței “datoriei”.

* Nu se poate pune semnul egal între părinte și copil. Copilul trebuie să știe cine deține autoritatea și ultimul cuvânt. – Nu sunt pentru libertatea absolută a copiilor, nu cred că, dacă vrea să se urce pe cel mai înalt dulap, un copil trebuie lăsat să facă asta. Nu cred că orice interdicție e o traumă și că o relație copil-părinte e un Woodstock perpetuu, cu îmbrățișări nesfârșite, cântece și flori în păr. Cred că e normal ca părinții să fixeze și reguli, să fie și fermi în anumite situații. Dar a fi ferm nu înseamnă a lovi. Dacă v-ar plezni polițistul peste bot, pe stradă, fiindcă ați încălcat viteza de circulație, vi s-ar părea o manifestare legitimă a autorității lui? Nu. Ați simți doar umilință, indignare și frică. Păi, și de ce ar simți altfel un copil?

* Am copii, îi mai ating din când în când, dar nu sunt traumatizați. Asta nu înseamnă că sunt de acord cu bătaia. – Nasol că faci ceva cu care nu ești de acord. Dar de unde știi că nu sunt traumatizați? Trauma nu e o vânătaie pe piele, e o vânătaie interioară. Iar copiii sunt extrem de sensibili, mai sensibili chiar și decât adulții. Chiar așa: cum te simți, ca adult, când ești trădat de cel mai bun prieten? Ți se prăbușește lumea? Păi, tu ești cel mai bun prieten al copilului tău, singura ființă în care are încredere și în brațele căreia se ascunde de milioane de frici.

* M-au bătut și părinții și bunicii, dar sunt superbine. Aproape că îmi pare rău că nu m-au bătut mai des, aș fi meritat. Poate aș fi fost azi și mai realizat, dacă erau mai fermi. – Nu, nu ești deloc bine, nici un om care e bine nu trăiește cu impresia că ar trebui să fie lovit. Violența e un lucru oribil și punct. Nu există nuanțe.

* Hai să fim serioși și să nu mai exagerăm, un părinte care-și mai atinge copilul, din când în când, nu e un psihopat! Nu vorbim de demenții care îi calcă în picioare. – Ă, nu, nu e un psihopat, e doar un părinte nasol, care îi face rău propriului copil și mai și convins că-i face bine. Iar, prin discursul lui, în care etichetează bătăița ușoară ca fiind ceva nevinovat, îi încurajează și îi susține indirect pe toți cei care consideră violența ca fiind o soluție. Inclusiv pe demenții care-și calcă copiii în picioare.

* Uneori, copiii sunt de necontrolat. Pur și simplu, în momentele alea extreme, numai o palmă îi poate aduce la realitate. Cine susține că nu se întâmplă asta nu are copii. – Uneori și adulții sunt de necontrolat. Și totuși nu îi aducem la realitate dându-le una în bot. Și be) Care “realitate”? Realitatea unui copil nu va fi niciodată realitatea unui adult. Pentru Dumnezeu, dacă vă doriți copii care să se poarte ca adulții, hai să propunem niște legi care să permită adopția de persoane de 30 de ani, ca să vă liniștiți la cap.

* Când o să-ți spargă copilul laptopul de 6.000 de lei o să vezi cum o să mai faci pe deșteapta.Aham… Ești foarte inteligent. A evaluat copilul cam cât costă laptopul și l-a spart ca să îți facă ție rău. Copiii sparg laptopuri și aruncă cu broccoli pe pereți. Dacă nu ești în stare să suporți asta, nu te reproduce! Apropo, cam de câți bani o să-l bați, ca să compensezi pierderea laptopului? De 6.000 lei fix? O să-ți aducă bătaia înapoi laptopul, fac pariu, iar data viitoare copilul o să spargă numai chestii ieftine! Garantat.

Atâta timp cât nu ai copii, nu știi despre ce vorbești! TACI! Ăsta e cel mai jenant argument dintre toate. De obicei e folosit de proști, dar se mai scapă la el și câte-un om inteligent, ceea ce e grav. N-a trecut mai mult de o lună de când auzeam că n-am voie să-mi dau cu părerea despre sistemul de sănătate, fiindcă nu sunt medic. Eu zic așa: să nu mai vorbim, de azi încolo, decât despre lucrurile în care avem expertiză concretă. Să nu ne mai dăm cu părerea despre Dumnezeu, atâta timp cât nu am fost Dumnezeu niciunul dintre noi. Nici despre evoluționism, atâta timp cât unii nu am fost maimuțe. Sau am fost? Din păcate, unii dintre noi am și rămas. Chiar, maimuțele și-or bate copiii?

LATER EDIT: Citiți AICI o părere superargumentată a unui psiholog.

LATER LATER EDIT: E penal să îți bați copiii și în România, chiar dacă contravine tradiției strămoșești, nu ați uitat asta, da? Așa că cei care apărați bătaia public cam instigați la ÎNCĂLCAREA LEGII. 🙂

LATER EDIT: Dacă a mai rămas cineva cu vreun dubiu cât de mic, iată, o spune deja și știința clar și fără echivoc. Detalii aici.

Foto Shutterstock

362 comentarii

  1. Jenant să te dai după cireș, când poți admite că greșești și nu le știi pe toate. Și jenant să nu dai link.
    Mă duc să alerg bulldogul.

    • să nu uiți să-ți bați copilul înainte. și să-l ferești de handicapați, că am citit la tine pe blog, scris de mânuța ta, că vi-i strică p-ăia normalii, brrrrrr… nu am ce link să dau, nu pot să-ți promovez cu mâna mea opiniile, tu, pentru mine, nu exiști. nu am cum să dialoghez cu oameni cu astfel de convingeri. singura scuză ar fi că trollezi pentru trafic, dar mă tem că ești sincer.

    • adevarul, domnu’ zoso, ca jenant esti tu cu laptopul tau de 6000 de lei.

      in calitate de parinte de copii care uneori ma scot din minti chiar si de cateva ori pe zi, pot sa-ti confirm ca exista, chiar in tara noastra, parinti care nu isi lovesc sau bruscheaza copiii niciodata. NICIODATA.

      da, nici “palmuta”, nici tras de urechi, nici de perciuni, nici time-out, nici trimis la colt – ABSOLUT nici un fel de agresiune fizica sau psihica.

      adevarul este ca suntem o tara de trogloditi care isi trateaza copiii ca pe niste animale care trebuie dresate.

      si zi asa, tu ii dai o palmuta copilului pentru ca “urlă că el nu vrea să mănânce ce a dorit să mănânce acum două minute.”?

      gizas faching craist, you’re an (edit admin).

    • Simona, zeul arogantei iti reproseaza tie ca zici ca le stii pe toate? Cel care da lectii de gramatica altora, desi habar n-are si pune virgulele prost chiar in articolele in care da lectii? Cel care ne invata acum cativa ani cum sa depasim in curba? Cel care porcaieste si jigneste pe toata lumea si n-a cerut in viata lui scuze nimanui? Nu cred asa ceva.

    • nu exist, dar citești ce scriu. e bine totuși că ești consecventă în afirmații și logică.
      cât despre convingeri sau opinii, unii le au din experiență (vezi buldogii), alții din auzite, promovând studii false.

      iar despre linkuri, poți da link către ceva cu care nu ești de acord, nu îți cade mâna. am testat eu. e dialog.

      și dacă tot sunt aici, unde eu nu exist, dar mă muști de fund delicat din când în când, încă ceva: e stupid să afirmi că, dacă tu inventezi povești pentru a plasa produsele clienților, toți ar trebui să facă așa.

    • Cum era cu trasul de like-uri pe nas? Ca-mi pari usor in sevraj…

    • @zoso: citesc ce scrii numai când îmi dai link, ca să provoci scandal. e cazul textului în care recomandai scoaterea copiilor cu dizabilități din grădinițe, ca să nu vă strice vouă copiii normali, când ți-ai trimis și trollii să facă agitație p-aici, dând like-uri și dislike-uri. și e cazul textului de ieri, în care explici că e sănătoasă bătăița pt copii. chiar te rog să nu mai îmi dai link-uri, ca să nu te mai citesc niciodată, eu nu vreau dialog cu tine, numai tu vrei dialog cu mine. ăsta a fost ultimul meu răspuns, voi reveni la ignore, ca în ultimii 5 ani. să nu crezi că am scris acest text pentru tine, te rog să nu îți dai atâta importanță. l-am scris pentru alte sute de deștepți care îmi tot explică, de ieri încoace, că e bine să fie educați copiii cu bătaia. încă o dată: povestea asta nu e despre tine, nu ești buricul universului. hai să ne ignorăm, mulțumesc.

    • Pfuai…..Citez din putzul gindirii acestui Vali Petcu “Și majoritatea celor care sunt împotriva violenței minore asupra copiilor sunt în una din cele două categorii:
      părinți cu copii “tolomaci”. ăia care sunt atât de cuminți și de speriați de orice încât dacă ar lua casa foc ei nu s-ar mișca de pe canapea, că acolo i-a pus mami. viitorii criminali sau violatori în serie, care scapă de acasă o dată și se pun în cap.
      adulții fără copii, raționali și logici, care au impresia că, dacă poți discuta de la egal la egal cu un adult, poți face asta și cu un copil. și dacă merge o dată la un copil, sigur merge la toți.”
      Si fiu-tau, fie-ta din ce categorie e?? Supraom ca a fost altoit de un supraom??

      Ce pana mea de carti ai citit matale unde scrie asta alb cu negru? Ca vad ca te lauzi cu phd-ul tau in ale psihologiei si neurostiintei. Mama si copilul versiunea 1981?? Ti-ai facut studiile pe la orfelinatul ala de la Cighid si ai ajuns tu la concluziile astea??

      Imi pare rau Simona ca folosesc injurii pe blogul tau, imi cer scuze, dar individul asta e de cea mai joasa speta…..Cred ca e cam gelos pe popularitatea ta, zic eu.

    • @ceilalți: am șters comentarii în care îl făceați redus mintal și idiot (Linda Hill, Robo, pliz!). v-aș ruga să nu mă puneți în situația să stau să moderez jigniri. lăsați-l pe el să rămână șef pe jignirile din online (și pe alea pe care le emite personal, și pe alea la care instigă), iar pe mine nu mă mai apărați în momentul ăsta, că mă descurc singură.

    • ” să nu crezi că am scris acest text pentru tine, te rog să nu îți dai atâta importanță. ”
      e de porc că l-ai scris folosind bucăți din textul meu și ești atât de curajoasă și logică încât nu vrei să spui asta. 🙂

    • Pe blog la Vali se zice ca tu Simona nu ai copii. Daca e adevarat, cum poti sa te discuti cu cineva care are “ceva mai multa” experienta? O fi Vali cum o fi, dar e parinte si eu pun mai multa baza pe ce spune el in momentul asta.

    • Lasă că sunteţi tineri. Vă împăcaţi voi…

    • Bai, io cred ca voua v-a scapat esentialu’ si chintesenta – avea omu’ laptop de 6000 de lei, mah…vezi, d-aia nu pot sa concep eu sa dau in fii-mea, ca laptopul meu nu face mai mult de 1500.

    • Doamne! Dar dacă zgâria mașina de șaptejdemii? Africa scria pe el.

    • Pentru ca unii oameni confunda popularitatea cu inteligenta.

    • Vali, cand te duci la doctor, in loc de reteta poate primesti si 2 palme.
      Si 3 pumni la banca daca platesti stramb 🙂

    • Jenant?? Dumneata vorbesti de jenant, domnule Maimultcajenant? Mi s-a ridicat parul pe mine cand ti-am citit aberatiile lipsite de argumente si minima informare ( din fericire, doar mizeria numita pompos ”articol” despre Valentina Pelinel am citit, astfel nu m-am imbolnavit de scarba acuta’), dar sa ai pretentia la link de promovare moka a prostiilor ce le debitezi… e chiar mult prea jenant chiar si pt unul ca tine. Macar Simona are niste argumente de bun-simt, si un articol pertinent si la obiect scris. Ia niste lectii si ai decenta sa taci!

    • Să nu uităm să privim în profunzime și să realizăm că bătaia este ”ruptă din rai” pentru cei ce sunt frustrați și incapabili de a găsi soluții la probleme. Celor mai mulți le este mai ușor să lovească, să sperie, să apeleze la violență (indiferent dacă este fizică, verbală sau combinată) decât să găsească metode de a preveni și de a rezolva situații. Mulți părinți cred că, dacă ei sunt adulții și ei sunt cei l-au făcut pe cel mic (și neputincios în a se opune), au drepturi depline de a acționa.
      Până când oamenii nu vor înțelege profunzimea lucrurilor și importanța soluțiilor pașnice, cazuri de acest gen și cazuri de violență, în general, vor exista, din păcate!
      Și mai este ceva ce trebuie să învățăm cu toții: să prevenim! Am văzut părinți care se distrează copios când copilul face o boacănă, părându-li-se amuzant, iar după un timp îl ceartă pe copil pentru același lucru sau lucruri similare. Păi, dacă ai râs când micuțul ți-a vărsat cafeaua pe covor, într-un fel de joacă de a atrage atenția, de ce îl vei bate când va face același lucru, crezând că așa te distrează? Copiii reacționează la ceea ce noi le transmitem. Deci, depinde noi cum îi formăm! Dar, din păcate, este greu pentru mulți să gândească așa…e mai simplu să-i dai o mamă de bătaie și să-l traumatizezi fizic și psihic, doar tu l-ai făcut, deci tu poți să-l și omori.
      Eu tocmai am scris despre ”neica-nimeni”. Îl știți cu toții, cu siguranță (uite despre ce este vorba: https://punctdevedereblog.wordpress.com/2016/01/08/tu-il-stii-pe-neica-nimeni/). Un ”neica-nimeni” își va bate copilul pentru că el este neputincios să procedeze altfel 🙁 🙁

    • Taranul fara Maserati

      Felicitari pentru articol, este excelent. Chiar si eu am fost criticat atunci cand am spus ca nu imi vou bate copilul. Copiii au ratiune, daca parintii ar mai pune mana pe carte, pe Freud de ex., ar stii asta. Ma bucur sa vad ca si “occidentalul” Petcu evolueaza. Vad ca i-a casunat acum pe copiii cu dizabilitati, e bine. Astia mai lipseau, in rest taranii trebuiau inecati ca sobolanii, pensionarii aruncati afara din blocuri, mortii scosi din morminte si mutate cimitirele langa groapa de gunoi. E bine ca acum a terminat cu toata lumea, de copii mai avea sa se lege.

    • Ce ma amuza ,bataia e un concept al societatii,din pacate ,va place sau nu, sunt atitea modalitati de a corecta greselile unui copil,si chiar a unui adult,fara sa te gindesti cel putin la bataie,folosind bataia in primul rind te denigrezi pe tine insuti ,plus ca il pui jos pe cel de linga tine,fiind copil sau chiar adult ,si atunci care sunt rezultatele? sau care se vor a fi rezultatele?

    • @Ala cu laptop de 6000 de lei : Daca spargeai tu laptopul, de unul singur, ce faceai? Te bateai singur cu biciul, nu?
      Sau daca il spargea nevasta-ta, ce faceai? O bateai si pe ea?
      Aaa! stai, voi, astia adultii, nu va bateti. Daca spargeti/ zgariati ceva valoros, nu e vina voastra, ca e doar o greseala. Daca a comis-o copilul, merita dus la ghilotina..Al naibii plod care a venit el pe lume si imi strica obiectele mele alea “scumpele”…

      Singura vina este a ta. Un astfel de laptop, nu are ce cauta in preajma unui copil. Daca tu l-ai lasat intr-un loc accesibil lui si nu ai protejat “diamantul” de 6000 de lei, este doar vina TA.
      Tu esti cel cu discernamant, deci tu esti cel care trebuie pedepsit, ca a gresit si nu a analizat corect situatia.
      “Baaah ce prost sunt, asa imi trebuie daca las “scumpetea” in mainile copilului, care nu intelege ce inseamna 6000 de lei, ca doar nu are servici si nici nu e vinovat ca eu si ma-sa ne-am futut si l-am facut”.

      Daca iti zgarie masina in trafic unul, ce faci? Il bati? Pai cuuuum!!! nu il bati??? De cee??? Ca iti fute ala “doo” palme de ramai pe avarii ca masina, nuuuu???
      Dar pe copil il bati, logic, ca nu poate sa se apere. Cuuum., sa nu vada unul mai mic cine e seful si ce pateste daca deranjeaza “obectele” lu’ sefu….

      PS: Imi aduc aminte de o faza : Eram asta-vara in Eforie si conducea al meu masina, eu in dreapta. Si sare in fata noastra, un pusti de maxim 5 ani. Nu l-am vazut pentru ca era atat de mic, incat nu trecea de botul masinii parcate in lateral. Cu un noroc CHIOR! a pus al meu frana fix la nasul copilului!! Am ramas amandoi socati. Si vad o “duamna” ca vine la 2 minute ( 2!!!!!) dupa si isi ia copilul de urechi, ca ce a cautat pe strada in fata masinii.
      Imi aduc aminte cu amuzament de replica iubitului meu sot : “Aia care merita urecheata esti tu, fa, vaca ordinara! Cine te pune sa te inmultesti , daca nu esti in stare sa ai grija de un copil?!? Crezi ca el constientizeaza pericolele? Sau tu?! Ce fel de mama responsabila esti, daca nu il tii de mana si nu ii explici, ca daca iese pe strada, da masina peste el? Nesimtito! ”
      In conditiile in care, a fost prima data cand am auzit cuvantul “fa” din gura lui. In 6 ani!! Va dati seama cat de furios a fost…Ah..sa nu mai zic…era strada PLINA de lume. Nu stiu ce a invatat fiecare din aceasta poveste.Sa speram ca lucruri bune.

      Genul asta de oameni merita… (edit admin)

    • cum, simona, zoso iti spune tie ca scrii despre chestii la care nu te pricepi? pai el nu e capabil nici macar sa scrie, sa lege doua propozitii coerente una de alta, e tot numai o scremere, numai crampeie de idei, ti se face si mila cand il vezi cum se chinuie. de-aia si cauta sa se certe cu toata lumea, altfel nu l-ar mai citi nici dracu. cred si eu ca l-a deranjat ca nu l-ai linkuit, cred ca a stat cu butonul pe refresh, sperand ca poate-poate se infiripa un dialog. ce conteaza ca tu ai listat un kilometru de argumente ciudate, dintre care doar pe vreo doua le-ai citit la el? totul e despre el, el, el, el, EEEEEEEEEEL. saracul……… oare exista oameni care chiar il simpatizeaza pe baiatul asta? poti sa simpatizezi pe cineva atat de arogant si de veninos? si de unde aceasta aroganta incredibila? ce a facut tipul asta in viata lui, in afara ca a lucrat cateva luni prin presa, acum 15 ani? nimic. a ajuns la mijlocul vietii si are zero abilitati si nicio meserie. daca ar disparea internetul ar muri de foame.

    • Bataia NU este permisa in familie! Exista metode mai eficiente pentru a disciplina copiii. Eu am doi copii (fetita si baiat) si nu i-am batut niciodata, dar va recomand o idee buna: ii trageti de urechi. Baietelul meu era mai zvapaiat si mai strica lucruri prin casa, iar o doamna invatatoare pensionara mi-a recomandat sa-l trag foarte tare de urechi cand greseste si apoi va invata sa fie cuminte. Am procedat cum mi-a spus acea doamna si la prima greseala l-am tras de urechi pana a inceput sa tipe apoi i-am explicat frumos ca asta va pati daca nu este cuminte. Va recomand si voua metoda doamnei invatatoare, o femeie exceptionala care a stiu sa aiba experienta cu copiii.

    • Buei ne-stimate alergator de “buldogi”, cu idei nestemate, fii sincer: dacă buldogu’ face kaka unde nu tre’be, fac rămășag ca ii f***i una la coițe și nu-l mai scarpini și hranești vre-o două zile, timp in care ii și faci clismă subliminal cu mesaje de genul că dacă nu-și bagă mințile in cap și excrementele in punguță, are loc asigurat in Iad. Pardon, la hingheri. Yes??
      În încheiere , atât pentru mătăluță, cât și pentru ceilalți părinti credincioși și amatori de nuiele rupte direct din Rai: mă dezamăgiră-ți in profunzime, preaiubite creaturi Divine:nu v-am auzit pe nici unul cu “eu te-am făcut, eu te-omor”??!
      ‘ar al dreq de amatori, tot eu să vă-nvăț?

    • Ma deranjeaza la dumeavoastra, doamna, acest ton superior cu care vreti sa aduceti lumina noii psihologii educationale refractarilor. Dupa mii de ani in care educatia se facea si cu ‘spanking’, discursul dumneavoastra ne da impresia acum ca toti parintii si stramosii nostri au fost niste criminali fara inima. Am fost si eu batut de parinti. Stiu ca unii au fost batuti tare de parintii lor. Insa nu asta a fost cazul parintilor mei. M-au batut intotdeauna cand am meritat, si niciodata nu au depasit masura, si nici nu mi-au cauzat vreo rana. Mama mai traieste, tata a murit: pe amandoi ii iubesc si nu le port nici un fel de pica pentru bataia pe care am primit-o. Niciodata nu am avut senzatia ca nu am fost iubit de ei. Si nu vad sa ma fi facut bataia pe care am primit-o de la ei un om violent, cum spune noua psihologie. Nu mi se pare ca sunt mai violent decat altii care au fost nebatuti. (By the way, parlamentarii britanici s-au opus acestei legi exact pe motivul meu: ‘ar criminaliza oameni decenti’ (vezi aici: http://www.theguardian.com/politics/2007/jun/16/children.immigrationpolicy )
      E in acest discurs al dumneavoastra o senzatie de siguranta atotstiutoare care nu mai lasa loc la replica. Asa vad eu afirmatia:’Violența e un lucru oribil și punct. Nu există nuanțe’. Pentru dumneavoastra acesta e un principiu universal si indubitabil (iar daca violenta se refera aici la copii, ceea ce spuneti e redundant, pura tautologie: n-ai voie sa-ti bai copiii pentru ca n-ai voie sa-ti bati copiii). Insa chiar nu exista nuante? Chiar e un principiu atat de indubitabil? Pai cand aliatii s-au batut si chiar au omorat in razboiul cu nazistii, a fost violenta lor rea? Sau cand Dietrich Bonhoeffer a hotarat sa se implice intr-un complot pentru rasturnarea (si la o nevoie chiar asasinarea) lui Hitler, desi anterior fusese un pacifist tolstoisto-ghandist, a facut el ‘un lucru oribil?’ In plus, orice forma de disciplinare, inclusiv cea non-fizica provoaca suferinta copilului, si la o adica poate fi numita violenta. Daca nu ar durea respectiva disciplinare in vreun fel (de exemplu sa nu-i dai voie copilului la desene) atunci nu ar putea fi functionabila.
      Aduceti argumentul ca nu ai voie sa bati, chiar cand pastrezi masura, pe motiv ca in acest fel dai apa la moara altora, care intrec masura. Discutabil…La o adica ai putea sa aplici acest lucru (si il aplica multi) la bauturile alcoolice: nu mai ai voie sa bei nici un pic de vin pentru ca altii depasesc masura…(sigur, se va zice ‘asta e placerea ta, pe cand in cazul bataii neplacerea copilului este in joc’); insa dincolo de continutul argumentului, forma lui este in ambele cazuri aceeasi. Daca credeti ca logica va tine partea, va insealati: de la ‘daca faptul x cand e dus la extrema poate poate avea efecte distructive’ nu se poate deduce in mod logic ‘deci faptul x si cand nu e dus la extrema este distructiv’. Poate insa insistati ca argumentul se aplica doar cand e vorba de violenta aplicata copiilor. Insa in acest caz si disciplinarea non-fizica este o forma de violenta, si cu siguranta ca in cantitati mari e absolut distructiva ca si disciplinarea fizica.
      Mai afirmati ca daca copilului i se da o palmuta, asculta de frica si deci atunci ii e frica de parinte: ‘ce înțelege copilul, în afară de faptul că mă-sa îi provoacă durere? Că nu tre’ să mai facă cutare, cutare și cutare lucru, pentru că îl bate mama. Poate n-o să le mai facă. DE FRICĂ. Vă convine să știți că copilului vostru îi este frică de voi? Pe mine m-ar lua cu rău și să aflu că unui adult îi e frică de mine și aș înnebuni să știu că îi e frică de mine copilului meu.’ Iarasi aici generalizari pripite…Pe mine nu m-ar lua cu rau daca daca anumitor adulti le-ar fi frica de mine: de exemplu daca hotului care vrea sa-mi sparga casa i-ar fi frica de mine (sau macar de politistul de la colt)… Iar cat despre ‘aș înnebuni să știu că îi e frică de mine copilului meu’ (din cauza palmutei date), Cred ca si aici gresiti la capitolul argumentare. Presupunand ca ii dau copilului o palmuta cand il bate pe frate-su, prin asta nu-l fac sa-i fie frica de mine, ci il fac sa-i fie frica in a mai trage de par pe frate-su. Copilului nu ii este frica de mine la modul general, ci intr-un context absolut specific, anume cand trage de parul lui frate-su. El invata sa evite pe viitor acest obicei intelegand ca e periculos pentru el – si nu ca eu sunt periculos pentru el; stie foarte bine ca in orice alte contexte n-are de ce sa se teama de mine. Ca un reflex pavlovian, ‘formare automata de deprinderi’. Asemanator cu situatia in care, dupa ce a bagat de curiozitate odata mana in priza, a doua oara nu se mai atinge de ea. Nu inseamna ca nu mai atinge de-acum incolo de frica nici un obiect din casa: doar priza nu o mai atinge.
      Am vazut odata pe intr-un context un pusti care dadea in maica-sa cu pumnii, si maica-sa suporta asta cu un stoicism de martir stiind ca nu ai voie sa te atingi de copil nici cu un pai: ce sfat i-ati acelei mame? Stiu, unii folosesc in astfel de cazuri metoda violentei non-fizice a izolarii copilului intr-o alta camera pentru o vreme. Dar am intalnit psihologi ‘moderni’ care sustin ca si aceasta metoda este extrem de traumatica pentru copil, si deci prohibita.
      In plus, un lucru uneori omis cand se discuta subiectul disciplinarii este acela ca violenta fizica poata fi uneori aproape nesemnificativa in comparatia cu violenta psihica pe care unii parinti o manifesta asupra copiilor lor. Exista o multime de cazuri cand poti sa-l distrugi pe un copil numai prin ‘disciplinari non-fizice’, asa cum atat de clar argumenta Scott Peck in ‘Psihologia raului’ (People of the Lie).
      Si ma intreb, oare de ce papa se opune legii care interzice disciplinarea fizica cu desavarsire? Sa-si fi pierdut intr-o asemenea masura discernamantul incat nu mai stie sa deosebeasca stanga de dreapta? Sau americanii, sau englezii, sunt popoare atat de inapoiate ca sa nu inteleaga si accepte legea cu pricina?
      Vezi: http://www.theguardian.com/world/2015/feb/06/pope-francis-parents-ok-smack-children-dignity
      si https://en.wikipedia.org/wiki/Corporal_punishment_in_the_home#United_Kingdom

    • Ce frumos ,da este foarte jenant sa nu recunosti greseala dar e mai usor sadai vina pe copil ,pentru ca nu se poate apara scumpul de el,dar bineanteles cine crede acest lucru ,de fapt are probleme foarte grave la cap ,pentru ca ,orice om intelept stie ca un copil este usor modelabil,el se va integra in orice domeniu ,bineanteles ,daca i se intinde o mana de ajutor.

  2. sper sa fiu primu la articolu asta
    ca daca mi-o ia iar andu inainte il bat ca un parinte, sa mor io…
    ma, io nu mi-am batut copii, doar o data i-am dat un sut in k lu fiimea de a recunoscut si ea ca intrecuse masura. dar in schimb l-am batut pa fratimiu… si acum ma tachineaza cu ce batai a luat el de la mine.
    matrixe, poti sa il intrebi, ma…
    era ora mesii… se ducea maicamea sa il adune de pe strada… de doua trei ori… nimic.
    se ducea taicamiu… nimic.
    atunci graia maicamea
    dute tu degeule, ca pe tine te stie de frica…
    ma, si cum ma vedea asta, fratimiu, chiar daca avea sapte sau zece sau saispe ani, o lua la goana spre casa… io, saracu de mine, nu ziceam nici un cuvant… gingashia personificata…
    acu, nu e bairam la care sa nu imi aminteasca de educatia perfecta pe care i-am dat-o.
    si a ajuns om mare, are in jur de o suta de kile.
    si desi suntem frati,
    surprinzator,
    ne iubim ca fratii.
    ma, daca postez chestia asta si vad ca a scris andu ala ceva inaintea mea, sa fiu facut sfant daca nu il injur in chinezeste de il trec toate naduselili…

  3. Bravo Simona! Ai mare dreptate cu tot ceea ce ai spus! De ar deschide ochii mai multi oameni!

  4. Nuuuuuu cred. Ce logic li se pare sa lovească un copil. WTF, încă îmi e greață de ce am citit. Pe mine nu m-au batut ai mai , dar am avut parte de abuz emotional sa-i spun asa. Si nu , nu sunt bine. Ma lupt încât sa fiu un om întreg.
    Si uitativa in jur , toți acei oameni buni si realizati cu adevarat sunt cei care au crescut in armonie si cu părinți sau bunici care au stiut sa le fie aproape si sa-i îndrume si fara bătaie.
    Acei omuleți vor iubire , vor sa-i protejăm, sa fim langa ei. Pai daca tu iti bați copilul sa nu te astepti sa vină sa-ti spună când are o problema. Si apoi te plângi ca nu te asculta. Daca nu mai poți de nervi , de stres , iti iei 5 min pt tine. Urlu, dai in pereti sau ce mama naibi faci dar NU dai intru-un copil (de fapt nu dai in nimeni) .
    Violența nu aduce nimic bun.

    • Daca violenta nu aduce nimic bun de ce sa lovesti peretele? Iar urletele tot violenta se cheama.

    • Da, asa e.dar mai bn un perete inchis undeva decat sa dai intr-un copil. Sau tu ce crezi ?

    • eu cred ca este o eroare de logica atunci cand spui ca violenta nu aduce nimic bun dar, totusi, hai sa dau cateva palme unui perete sau sa urlu la luna.

    • un muc, de ce te prefaci ca nu stii diferenta intre a lovi un perete si a lovi un copil?

  5. citez din articol

    M-au bătut și părinții și bunicii, dar sunt superbine. Aproape că îmi pare rău că nu m-au bătut mai des, aș fi meritat. Poate aș fi fost azi și mai realizat, dacă erau mai fermi. – Nu, nu ești deloc bine, nici un om care e bine nu trăiește cu impresia că ar trebui să fie lovit. Violența e un lucru oribil și punct. Nu există nuanțe.

    am incheiat, sper ca cu bine, citatul

    lumea zice ca pe mine maicamea ma batea cu scaunul in cap ca nu invatam.
    sincer ca intotdeauna fiind, nu imi aduc aminte.
    si asta nu din cauza ca mi-as fi pierdut mintile, ca astfel nu as fi facut doo facultati si un doctorat
    ( in paranteza zic, nu imi folosesc la nimic, io sunt acelasi cu sau fara patalama)
    dar nu pot sa nu ma gandesc ca daca poate ma batea cu masa din sufragerie sau poate cu sifonieru eram si io acum om realizat, ca borcea butelie de examplu, sa am si io toate futomodelele din romania si internationale la picioare…
    ps. simona, acu fara gluma, articolele aste erau potrivite peste vreo zece ani, cand aveai si tu unu doi plozi la usa… nu ma laud, ai mei plozi ( daca or fi ai mei, cu borcica contemporan nu mai e nimic sigur) au fost si sunt mai mult decat isi poate dori un parinte, dar asta nu inseamna ca nu sunt momente cand te aduc in stare sa te arunci de la geam sau sa ii educi cu o palmutza…
    pai si daca te arunci de la etaj, ce ai facut? cine ii mai creste?
    asa ca nu ai de ales…
    crede-ma, sunt om foarte batran si cu frica de dumnezeu si de copii… hai, fie, si de nevasta…

    • Pai o poti ruga de exemplu de nevasta-ta saraca sa te mai bata din cand in cand in pat dupa ce adorm copiii.. Sau bate-o tu pe ea, poate ii place, si scapi naibii de frustrarile astea din tine, iti lasi copilasii sa traiasca altfel decat in frica.
      Asta 1. Si 2 : nu te mai reprodece, te rog, ai facut destul rau societatii deja.
      Si 3 : mejas de la o mamica de fetita perfecta si frumoasa de 5 ani, care nu si-a lovit niciodata copila si nici nu o va face. IDIOTULE!!!

  6. Eu am auzit ca la unele specii parintii isi mananca puii (dupa zicala aia: eu l-am facut, eu il omor), dar nu mai stiu daca era vorba despre maimute sau altele. Deci rezulta ca asta cu batutul copiilor ar fi un fel de evolutie 😀

  7. spargerea laptopului e un mesaj de la copil, parinte cretin, baga-ma in seama. Pentru copil, laptopul nu are valoare decat cea pe care parintele i-o da in tot acel timp pe care il petrece in fata ecranului in loc de in fata copilului. Probabil inainte de laptop au fost alte mesaje, pe care parintele le-a ignorat cu gratie. Exact ca aia care nu-s deranjati de niste mici urlatori in restaurante.

    Cand parintele da “o palmuta” si o pune in carca pruncului, ca ala e irational si nu pricepe ( desi i s-a explicat de o suta de ori) inseamna ca parintele a esuat in a-si face transmis mesajul. Nu “de cate ori” explici unui om o chestie conteaza, nici “cum” o faci, important e ca omul ala sa priceapa o data. Indiferent ca e copilul tau, mama-ta ori sefu’. Cand alegem sa ne lovim copiii recunoastem intr-un fel ca suntem cam depasiti de situatie. Nu e vina copilului ca noi nu mai avem idei de comunicare si gestionare a unei situatii.

    Foarte mi-a placut aia cu “opriti-va dupa primul copil, daca vedeti ca nu va pricepeti”. Desi, la unii dureaza pana se prind de unde li se trage. Cam pe la al 5-lea copil 🙁

    Si da, sunt pregatita sa mi se spuna acum ca n-am dreptul la parere, fiindca n-am copii.

    • Mihai ne-a vărsat o sticlă de oțet pe canapea. Pentru că, prinși cu treburi, îl ignorasem puțin. Nici măcar nu l-am certat, vina era a noastră. El doar ne-a atras atenția, cum a știut el, la aproape 2 ani ai lui.

  8. Recunosc ca i-am dat vreo 3 palme copilului meu (în 8 ani) și de fiecare data a fost un eșec al meu ca om, ca adult, ca părinte, ca ce vreți voi. De fiecare data am regretat și mi-am cerut scuze. Sper sa nu se mai întâmple niciodată, când simt ca nu ma țin nervii îmi dau eu Time out pana când simt ca pot sa fiu din nou calma. Pot sa înțeleg ca sunt situații în care îți ieși din minți, dar nu pot sa înțeleg sa fii de acord ca e normal sa îți lovești copii și sa îți găsești scuze pentru asta, sa nu consideri ca este problema ta, ca adult, ca nu poți tolera frustrarea și reacționezi cu violenta.

    • de-abia genul ăsta de atitudine îl înțeleg

    • Fiecare palma pe care i-am administrat-o copilului a fost un esec al meu. Am invatat, in timp, ca eu sunt cea care are nevoie de time-out, de 5 minute sau o zi sau cinci sa se odihneasca. Ca ea vrea doar atentie.
      Cel mai tare m-am linistit cand m-am gandit daca as face acelasi lucru unui adult. Am luat cel mai apropiat exemplu, tatal copilului, un munte de om si de incapatanare. M-am gandit cum ar fi daca l-as pocni pe el. Si el, in schimb, m-ar pocni pe mine. Cam nasol! De fapt, nasol rau! De atunci am cautat sa ma port cu copilul meu asa cum o fac cu el.
      In alta ordine de idei imi amintesc cand am pocnit-o odata si m-a stiut toata lumea ca mami ii bate pe copii :))

  9. Stimată doamnă Tache, citesc cu un zâmbet strâmb textul dumneavoastră și mă frământă o întrebare: câți copii aveți, doamnă. Multe din argumentele dumneavoastră sunt de o copilărie magistrală 🙂

    Sigur, veți interpreta întrebarea mea ca o insinuare pro-violență. Vă înșelați, vă asigur. Dar dați dovadă de o cruntă necunoaștere a procesului de creștere și educare a unui copil, din toate punctele de vedere. Și cu siguranță nu înțelegeți finețurile experienței maternale dacă vă exprimați cu atâta certitudine.

    • Subscriu. Dupa primul copil ii va starni si ei zambete strambe acest text. La al doilea il va printa la o imprimanta 3D pe toilet paper. Asa ne credem noi, astia cu “expertiza”, un termen iubit in Bucuresti.

    • eu sunt un parinte cu copii care uneori ma scot din minti si nu i-am lovit nici macar o data.

      as zice ca cei care spun ca nu se poate sa nu-i mai dai o palma din cand in cand “dau dovadă de o cruntă necunoaștere a procesului de creștere și educare a unui copil, din toate punctele de vedere”

    • Dacă Simona verifică, am impresia că unii pe aici sunt tot boți. Vali Boți.

    • Robo, mai citește o dată al doilea paragraf al meu. Sau de mai multe ori. Poate îți dai seama că vorbești prostii și arunci acuze nefondate. Și apropo, experiența personală intră la categoria dovezi anecdotice. Adică este irelevantă din punct de vedere statistic. Nu generaliza experiența ta subiectivă la toate familiile din lume.

      Ce m-a enervat pe mine cel mai tare a fost afirmația aia cu “dacă nu le faci față nu trebuia să îl faci pe al doilea”. Asta dovedește habarnamismul întregului articol. Nu ai cum să știi cum va fi decât la 3-4 sau mai mulți ani după ce se naște al doilea. Dar Simona n-are cum să știe din experiența proprie.

      Am auzit la viața mea la sfaturi idioate de la oameni fără copii de aș fi înnebunit fără simțul umorului. Copiii chiar nu sunt ca fotbalul…

    • Și apropo, sper că vă dați seama că articolul ăsta este un troll la fel de ieftin că al lui zoso. O cerșeală la ce fel de penibilă după controversă și bătaie cu fecale în comentarii…

  10. Bai Simono, sanatate si putere in continuare sa poti sa scrii si sa te lupti cumva prin asta sa mai indrepti lucrurile din societatea asta romaneasca. Asa e, multi timpiti, n-ai cum sa ii schimbi, dar suntem multi totusi si de acord cu tine (ce-i drept, multi cam plecati din tara). Sper cu timpul pentru generatiile viitoare, sa se mai indrepte lucrurile si in Romania.
    Cred ca cel mai mult m-a scos din sarite argumentul cu “n-ai copii, n-ai de unde sa stii, TACI, TACI, TACI!”. Parerile tale sunt atit de bun simt, atit de calde…..mult mai de bun simt decit al unora care sunt parinti! Cred ca asta nu le convine, ca pune in lumina cit de mici la suflet sunt ei in fond. Asta e.

    • e cel mai folosit, deja l-am mai primit de două ori și în comentariile de la postarea asta 😉

    • Uite că eu am. Copii, de. Și da, te mai scot din sărite uneori. Chiar rău, de unele dăți. Alteori te sperie îngrozitor, când fac vreo trăznaie periculoasă. Asta nu înseamnă că trebuie bătuți. Nici măcar cu „pălmuțe” (whatever the fuck that means).

    • @Marius Stuparu: credeam ca sint singurul om de pe planeta asta care nu stie ce e aia o “pălmuță” (whatever the fuck that means, right? Yeah, I know!). Nu vreau sa ma laud, dar sint un parinte atit de cool incit imi educ copilul doar din privire. Cind ma incrunt, stie ca a gresit si isi cere imediat scuze. In scris!

  11. De ce ii judeci pe niste oameni in a caror piele nu ai fost? Sau de ce crezi ca tu stii mai bine desi nu vorbesti decat din carti in timp ce ei au facut practica si au crescut adulti responsabili?

  12. Cred ca subiectul este mult prea complex pentru a fi dezbatut in termeni de “asa da’, “asa nu”. Daca Zoso & co. nu realizeaza asta, ei bine, asta e. Asa cum si optica doamnei Simona nu releva nici pe departe complexitatea problemei, fara a vatama neaparat diversele opinii in aceasta chestiune.
    Consider ca doamna Simona si-a exprimat un punct de vedere.
    Consider ca Zoso si-a exprimat, de asemenea, un punct de vedere. Insa cu judecata asupra Simonei.
    Imi pare complet aiurea.

  13. Eu o incasam foarte des cand eram mica. De la mama, mai cu seama. Tata era doar cu “muzicuta”, desi privind acum in urma, uneori cred ca era mai bine daca dadea cu palma, ca prea aveam imaginatie bogata cand eram copil si mi-am imaginat prea multe chestii horror, din tot ce urla el… Chestiile alea inca ma urmaresc, cu toate ca ma apropii de varsta de 30 de ani, iar tata nu mai e printre noi de vreo 8 ani.
    Evident, cel mai bine ar fi fost fara violenta sub orice forma, dar pentru un copil, treaba asta nu e la alegere. Alegerea ii apartine adultului.

    Intre timp, eu mi-am iertat si respectat parintii. Acum, tot ce imi doresc este ca eu sa fiu un parinte mai bun decat ai mei. Cand o fi sa fie si daca o fi sa fie…

  14. Toți ăia care au emis aberațiile de care zici (inclusiv ăla cu blogul de care nu a auzit nimeni), ar trebui să primească prezervative gratis de la farmacii. Să nu se reproducă, naibii!

    Nu am primit nicio palmă de la ai mei, și sunt foarte normal. Și fericit. Și îi iubesc din ce în ce mai mult. A, și n-am făcut nicio dudă nasoală din pricina lipsei bătăii. Sunt chiar foarte bine.

    • Postez așa, pentru că am uitat, și nu mai pot edita. Pentru „retractori”, am un băiat de 2 ani, urmează să apară al doilea. Plănuiesc să îi cresc la fel de „ne-atinși” cum am crescut și eu, și soția.

    • Eu le-as mai da o bataie rupta din rai, mai ales alora care plang ca n-au fost batuti indeajuns.

  15. <>

    Conform Dex:
    BĂTÁIE, bătăi, s. f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect

    Deci este posibil de stabilita granita dintre bataie si o palmuta.

    • Și „pălmuța” nu e tot „lovitură”?

    • O palma este numai una. O bataie este o colectie de palme repetate. Ce este neclar?

    • Deja intrăm la filozofie și semantică. Putem dezbate diferența dintre lovitură (singular) și lovituri (plural) până poimarți. Pluralul este doar singularul repetat. Dar ambele reprezintă același lucru.

      A, și apropo, DEX online poate fi editat de oricine, așa a fost făcut el de „măreții” de la Siveco. Nu înseamnă că este o oglindă a variantei Academiei Române.

    • In momentul in care autoare deschide articolul spunand ca nu se poate stabili granita dintre 2 chestii atunci trebuie sa intram in semantica si in orice domeniu care poate lamuri diferentele. In plus, nu cred ca sta cineva sa modifice definitia cuvantului “bataie” in dex. Si nu, nu reprezinta acelasi lucru; un dolar nu este totuna cu 10000 de dolari asa cum o palma nu inseamna bataie.

    • N-ai înțele nimic din ce a spus… „autoarea”. Ia mai citește o dată. Și nu poți compara nimic „pozitiv” (bani, fericire, sănătate, mașini, case, laptopuri) unde orice este în plus este mai bine, cu ceva „negativ” (și nu mai exemplific ce), la care orice este în plus este și mai rău.

    • “Am scris ieri împotriva acestui obicei, am încercat să explic că granița dintre “o pălmuță, din când în când” și “bătaie” e imposibil de stabilit”

      Cred ca este destul de clar.
      Nu am comparat nimic, doar ti-am exemplificat ceva dar pe de alta parte ma bucur ca discutia a avansat si imi dai dreptate: “ceva „negativ” (și nu mai exemplific ce), la care orice este în plus este și mai rău.” Iata ca am ajuns la concluzia ca este o diferenta intre o palma si bataie.

    • Este imposibil de stabilit că mai multe palme sunt diferite de o palmă. Adică o palmă este egală și la fel de rea cu mai multe. Am înțeles bine eu, am impresia.

      Și da, este o diferență între rău x 1 și rău x 2, dar numai prin adăugarea încă unui rău peste primul. Știu ce am zis, pentru că eu am zis, și nu ți-am dat dreptate. O palmă este începutul unui rău.

      Apoi, cu câți Newtoni / cm pătrat diferă o „pălmuță” de o palmă în toată regula?

    • fizic, este posibil de stabilit diferenta intre o palma si mai multe palme (pentru ca sunt mai multe). la fel si psihic (pentru ca este o actiune mai deasa si mai violenta). stii tu, 1 dolar difera de 10000 de dolari, o bere de 10 beri, un fir alb de chelie etc. sper ca este clar.
      legat de presiunea pe care trebuie s-o aiba o “palmuta”, acest lucru nu este o constanta deoarece depinde de foarte multe variabile. un copil de un an este mult mai sensibil ca unul de 10 ani. tatal este mult mai puternic ca mama etc. iti dai seama, sper, ca nu dai intr- un copil mic ca la box – cine face asta este un imbecil.
      legat de cat de rea poate fi o “palmuta” (cum va place voua sa spuneti), acest lucru este din nou subiectiv. sunt copii care au inteles de ce au primit respectiva pedeapsa fizica si au invatat din intamplare. sunt unii care se vor considera nedreptatiti si vor trai toata viata neputand sa treaca peste. sunt altii care au trecut peste si au si uitat respectiva intamplare si unii carora nu le-a pasat ca au primit o palma candva.
      Mintea umana este mult prea complexa pentru a hotari tu ca un copil va fi traumatizat sau nu de primirea unei palme.

  16. Doar dupa ce am citit comentariile la articolul tau de ieri am inteles in sfarsit de ce se tem tarile Europene mult mai tare de romani decat se tem de musulmani…

    Suntem foarte multi departe de civilizatie… pentru noi grobianismul, violenta si lipsa empatiei sunt valori familiale care tin (la unii) de sfanta traditie romaneasca…
    Sper sa nu ajung sa traiesc vremea cand Europa ne va ingradi cu gard electric si vor venii sa ne vada ca pe animalele de la zoo…
    Deja lumea civilizata priveste cu uimire sirurile de patrupezi umani care se indreapta in carduri spre Prislop…

    • Ninule, inca o data iti dau dreptate 100%. Locuiesc si lucrez printre musulmani, au si ei nebunii lor., avem si noi pe ai nostri. Habotnicii jihadisti nu difera mult de acei romani ramasi in feudalism ce trateaza copiii ca pe robi.

  17. Usa se deschide brusc si baiatul intra in casa:
    -Buna ziua, tata!
    Tatal, fara sa-si ia ochii de la monitor:
    -Pe unde ai fost ?
    -In armata !

    • costicămusulmanu

      păi sigur, ție-ți dă mîna (sau pălmuța) să faci glume d’acolo dăn ostereich…
      ăștia se sfîșie aici cu semantica-n dinți, simona e zen, unu’ zo(io)so vrea să ne educe pe toți, cu pălmuța, e drept, nu cu paru’…

      îmi plac de mor argumentele astea gen ilegal/imoral…da’ numa’ puțin…așa, românește…în rest, neah, suntem băieți buni, respectăm legea, dăm bună ziua și nu împingem babe pe scări…

  18. Sentimentul e una, atitudinea e alta si actiunea e, si ea, alta la randul ei. Cand simti ca o iei razna cu un copil, ai atat de multe variante! Poti sa incerci sa te calmezi, poti sa ramai nervos, dar sa nu te exteriorizezi. De ce ai alege sa ramai si nervos si sa il si bati??? Oricum, cine isi bate copiii, a pierdut din prima! Problema e ca a distrus si o fiinta in the process…

  19. Tare sunt curios cum ar arăta lumea dacă toate problemele s-ar rezolva exclusiv în varianta politically-correct. Aia descrisă pe larg în cărţi şi care pare atît de la îndemînă oricui. Scoţînd complet din ecuaţie imprevizibilitatea individului. Şi, eventual, ignorînd imposibilitatea aplicării în 100% din cazuri a unor şabloane.

    • vorbim de “politically-correct” sau de LEGAL? că violența asupra copiilor e PENALĂ și în România. atâta doar că nu se respectă legea…

    • @Simona: Daca tot e penala bataia in Romania, ti-as recomanda sa te documentezi ce inseamna “bataie” din punct de vedere penal! Si ti-as mai recomanda sa cauti cam cate palme si de ce intensitate au fost penalizate penal! Si ti-as mai recomanda sa nu te limitezi la minori ci, mai degraba, sa te documentezi cum e la adulti. Adica cat de tare trebuie sa “si-o ia” un adult ca sa fie considerata bataie (violenta fizica mai exact) din punct de vedere penal si penalizata in conformitate cu legea. Si cat de tare/des se poate tipa la un copil/adult astfel incat sa fie incadrata la violenta phisica. Ma refer la strict ce e in lege, nu ma leg de aplicarea legii care, uneori lasa de dorit fie prin impasibilitate crunta, fie prin exces de zel la fel de crunt. De notorietate sunt cazul invatatoarei care-si lovea elevii si a celei care-i facea tampiti. Incapatanarea poate avea valente pozitive dar in cazul asta are una dintre cele mai negative. Si poate ma lamuresti de ce o palma de o intensitate cat sa provoace durere de maximum 1-2 pe o scara de la 1 la 10 este infinit mai condamnabila decat un tipat brusc care ii face si pe morti sa tresare. Nu cred pe nimeni care declara ca niste parinti normali (educatie, intelect, comportament social si ce mai vrei) nu si-a pocnit niciodata odrasla sau ca n-a tipat niciodata la odrasla. Dupa cum nu te cred nici pe tine daca ai declara ca n-ai tipat de-a binelea niciodata la barbata-tiu sau invers! Palme va cred ca nu v-ati dat, daca ati declara asta. Ori e incapatanare de catar ori e o ipocrizie imensa. Si toata discutia asta este cu atat mai imbecila cu cat sunt extrem de numeroase situatii de reala violenta fizica/psihica, in care nu se intervine la timp sau chiar deloc. Iar aici se asimileaza o palma la fund, de intensitate foarte scazuta cu palme regulate, traumatizante, date de cele mai multe ori din motive complet absurde, de exemplu nota 9 la matematica. Nu mai spun ca discutia a pornit de la un caz in care statul norvegian da dovada de o lipsa de transparenta absoluta in cazul unei masuri exceptionale prin lege si pe care il acreditezi fara urma de indoiala si fara sa ai cele mai mici suspiciuni ale unui abuz foarte grav din partea acestuia.

    • @Michisor mă crezi pe mine că n-am făcut asta. Chiar dacă nu mă crezi, nu contează. N-am făcut-o.

      Și apoi, penal contează mai puțin. Dar cum ne creștem viitorul și cum evoluăm (noi ca specie) contează infinit mai mult.

    • Și apoi, calculează-mi te rog cu ce forță dai tu (Newton/metru) ca să provoci durere de 2/10. Și cum îți dai seama că scara durerii copilului tău se mulează perfect peste a ta. Dacă 10 la el corespunde cu 3 la tine?

    • @Simona, am convingerea că ai prins exact nuanţa acelui “politically correct” la care mă refeream.
      Îţi înţeleg şi respect poziţionarea ta în extrema cu “niciodată – în niciun fel – de nicio intensitate” în ce priveşte violenţa asupra copiilor. Dar trebuie să acceptăm faptul că specia umană nu e una perfectă. Ba chiar e una violentă. Instinctiv. Şi ţine întradevăr de educaţie partea de reprimare a acestui lucru. Numai că, din nefericire, educaţia nu reuşeşte să prindă întotdeauna. Şi nu neapărat din vina profesorului.

  20. Si de ce ti s-a parut cazul Bodnariu, familia careia i-au fost luati copiii pentru o prezumtiva (subliniez asta, abia in februarie va fi o ancheta care sa stabileasca adevarul) violenta domestica, tocmai potrivit pentru a discuta subiectul? Ce ar trebui sa li se intample parintilor care, gresind (evident!, eu sunt de acord cu tine aici), isi violenteaza copiii. Daca 63% dintre parinti fac asta le luam copiii si-i dam celorlalti 37%? Despre care, sa ne lamurim, stim ca nu isi educa prin violenta copiii pentru ca asa declara (sondajul se bazeaza pe declaratia subiectilor). Ori, asa cum observi foarte bine chiar tu, pentru foarte multa lume nu e clar ce inseamna violenta domestica. O simpla cearta sau o plamuta la fund nici nu e violenta pentru unii. Si atunci, in propria lor viziune sunt in cei 37% (banuiesc ca acolo s-au si plasat prin declaratia facuta la sondaj). Deci 63% poate e 83%. Sau 93, mai stii? Sa le luam copiii ca asa e cel mai bine pentru copii. Si sa-i dam… celor 7 – 17 – maxim 37% parinti care corespund standardelor. Putem face ca in Sparta, unde copiii nici nu apartineau familiei, ci statului, si la 7 ani sa-i luam din familie pentru a-i creste cum se cuvine. E o solutie, nu dati cu parul!

    • mi s-a părut potrivit momentul pentru a RELUA discuția, nu pt a o deschide. ce mi se pare grav e că argumentele de mai sus le-am primit de la oameni care altfel par raționali, nu de la vreun alcoolic din Vaslui, care, după ce îl calcă în picioare, îl vinde.

    • Crezi ca celor 5 copii li s-a facut un bine? Ca e normal ca pentru o prezumtiva (subliniez din nou) violenta domestica sa luam copiii din mediul familial?

    • alcoolici sunt in toata tara, nu numai in Vaslui

    • @Adi: nu cred că li s-a făcut un bine, dar sper că autoritățile au discernământ și că au recurs la asta doar pt că să-i fi lăsat în familie era mai nasol decât dacă-i luau. eu asta am înțeles că s-a întâmplat

    • Vazand numai discutiile de aici si de la postarea initiala eu nu cred ca oamenii astia au vreo retinere in a declara ca isi bat copiii. Pentru ca majoritatea nu percep asta ca pe ceva rau. Din cate am citit inteleg ca de fapt desi este interzisa violenta asupra copiilor CP nu prevede nicio pedeapsa pentru vinovati. Si cred ca daca s-ar aplica / s-ar fi aplicat legea norvegiana nu ar fi procentul ala asa de mare.

    • @Simona, inca de cand am vazut articolul de pe hotnews cu timeline-ul mi-am adus aminte de un film bazat pe fapte reale cu o situatie similara, parintii erau acuzati ca abuzau sexual copiii si ii dadusera in adoptie iar parintii fusesera bagati la inchisoare. Ca sa se afle peste cateva zeci de ani ca fusese 100% un exces de zel din partea functionarilor. Desi sunt de acord cu tine in tot ceea ce priveste bataia copiilor, am o retinere in ceea ce priveste cazul asta specific si modul de abordare al autoritatilor.

    • iar vorbesti ca sa n-adormi, Adi.
      nuuu, li s-a facut un rau! trebuiau sa-i lase la parinti sa-i mai bata oleaca!

    • Madi, cu tine nu vreau sa ma pun. Ai mintea mult prea odihnita pentru mine.

    • Cred ca logica e urmatorea :
      1. Cum sa faca sa castig un ban in plus?
      2. Vand un articol la mine pe blog.
      3. Pentru asta am nevoie sa fac trafic.
      4. Pentru asta scriu o coirba in care strecor niste ‘argumente’ care tin de credintele unora sau altora, stiti credintele sunt constructii mentale care sunt proape imposibil de combatut!
      5. Lumea se zbate in ‘argumente’ care mai de care, creste traficu’ creste numaru’ de comenturi….
      6. Eh, mananca si ea o paine!
      7. Ramaneti aproape urmeaza ” Oare Isus Hristos este cine a zis ca este?”

    • @lucian: ești extraordinar de perspicace, felicitări, m-ai demascat. nu aveam publicitate deloc, noroc că mi-a venit ideea genială să fac trafic cu un subiect ca ăsta. acuma, brusc, am făcut trafic, că nu aveam, eram praf, nu mă citea nici dracu. deja e coadă de publicitari la ușă, pentru că erau oamenii aliniați la start, așteptau doar să fac trafic. bine că s-a rezolvat, pfffff… 😉

  21. Violenta fizica e o extensie a violentei psihice. Violenta fizica nu exista fara cea psihica. Abuzul emotional, urletele, injectivele si apelativele cu care parintii abuzatoriisi tortureaza copiii este cel despre care ar trebui sa vorbim. Si stiu, din proprie experienta, ca orice copil ar alege o bataie in locul urletelor si privirilor ucigatoare ale propriilor parinti. Si iti si iubesti parintii in timpul asta si crezi daca iti fac asa ceva, trebuie sa fie ceva in neregula cu tine grav de tot.

    • “Violenta fizica nu exista fara cea psihica” Oare? Crezi ca nu-mi pot urechea odrasla cu zambetul pe buze?

    • Rower, sunt convinsa ca poti.

    • @Mirela ( ce nume muzical poti sa ai!):
      Si surjectivele? Dar bijectivele? Pai daca-i p-asa, sa le numaram pe toate, conita.
      Si da, ai dreptate cu “extensia”.
      O singura categorie de parinti batausi fost “scapata” prin strecuratoare: profesionistii.
      Adica parintii care-si bat copiii “din principiu”. Nu ca au facut ceva anume, gen zgariat bunaciune de laptop, ci asa, de-a proasta. Ca vin de-afara infometati si vor sa manance. Tu ce mai bei? Nu mai bine le tragi o sfanta mama de bataie, urli la ei si-i raspandesti prin vecini ca pe potarnichi? Sa stie ca au parinti!

    • De la bataie mi se trage 🙂
      Parintii de care spui tu sunt din categoria celor care fac copii ca sa aiba pe cine bate.

    • @Mirela:
      Credeam ca-mi sari la gat, cand colo fu invers. Desi saritul la gat era mai in spiritul comment-urilor. Sunt curios cand incepe bataia cu perne.

  22. Intr-o zi eram acasa la un fim si catelusa mea tot tragea de perne si alte prin casa de a reusit sa sparga mai multe chestii in aceelasi timp. M-am ridicat brusc si i-am tras o plama peste cap …

    Catelusa a fugit intr-un colt si a luat figura pe care o are cand este parasita, a ramas singura in semiintuneric cateva ore, pana a venit nevasta-mea.

    Mi-a fost rusine sa-i zic sotiei despre reactia mea.

    Parintii mei m-am batut toata copilaria, durerea fizica era ceva aproape firesc, stiam deja cat dureaza pana imi trece. Insa cel mai greu era sentimentul de singuratate pe care il aveam dupa bataie.

    Inca nu am copii, imi doresc, dar mie frica sa nu fac la fel ca parintii mei.
    Faza cu catelul m-a speriat maxim, eu ma consider un om echilibrat, se pare ca nu sunt, mai am de lucru.

    • Eu cred că numai faptul că ți-ai pus problema înseamnă că nu o să faci la fel. Pune „mâna” (ca să zic așa) și fă un copil, e cel mai minunat lucru care ți se poate întâmpla.

    • M-a impresionat comentariul tau. Pentru ca exact asa am simtit si eu, copil fiind. Si acum ma bantuie sentimentul de teama, nedreptate si nesiguranta din copilarie. Ai mei au acum 10 si 7 ani si i-am nascut cu senzatia ca “o palmuta cateodata e ok”. Au fost deajuns cateva cazuri cand erau mai mici, cand mi-am pierdut cumpatul si i-am lovit, ca sa imi revina amintirile negre din trecut, m-am simtit oribil…! Dar e greu, nu pentruca sunt enervanti sau de nesuportat (pentru ca nu sunt!) ci pentru ca prima reactie, la prima senzatie de iritare datorita lor, e sa ridici mana. Pentru ca asa ti s-a intiparit in “obicei” ca se rezolva problemele cu copiii. Si te simti ca ultimul om dupa un urlet sau o palma si le vezi privirea speriata…Asta e cel mai greu, sa te detasezi de “asa se face”! Pentru ca nu ASA se face. Eu m-amobisnuit demult sa respir adanc, sa depasesc momentul de impuls, pentru ca mi-a fost clar ca imi este atat de intiparit in ADN incat numai un control strict din partea mea ii poate scuti de “palmuta” si pe mine de ore de regrete si remuscari. Dar te asigur, devine din ce in ce mai bine cu timpul, dragostea conteaza, si acum reusesc sa le observ crizele eventuale si sa gasesc atat motivul cat si rezolvarea cu calm, fara iritare sau ridicat tonul. Si se vede si schimbare in atitudinea lor, chiar daca dureza mai mult. Se calmeaza cu zambetul pe buze si nu cu spaima in ochisori! 🙂

  23. A, mi-am adus aminte. Cand copilul vrea sa se joace pe internet si parintele ii INTERZICE asta il agreseaza sau nu? Va asigur ca da, dupa toate standardele. Pentru ca il obliga sa faca ceva ce nu isi doreste utilizand coercitia si autoritatea parentala. Cand il pedepseste interzicandu-i diverse lucruri copilul e la fel de afectat emotional ca si atunci cand primeste o palma la fund – intrebati un psiholog. El va simti in acel moment ca este mutilat psihic de coercitie. Este obligat sa faca ceva ce nu vrea. Nu va pricepe ca asta face parte din strategia educativa. Daca si-a facut lectiile si are note bune, de ce nu e lasat la calculator 4-5 ore, ci numai 2-3? De exemplu. Un copil poate fi afectat si daca este obligat sa “pape tot din farfurie”, sa manance broccoli “ca-i sanatos” sau sa face un vaccin dureros “ca sa nu se imbolnaveasca”. Aici e vorba de agresiuni sau nu?

    • Ah, cât urăsc argumentul ăla „părintesc”, cu „fă așa, că eu sunt tac-tu, știu mai bine”. Și nu-l urăsc pentru că l-am auzit prea des (chiar nu l-am auzit deloc), ci pentru că e cea mai proastă argumentare (de fapt, lipsă de argumentare) a unei opinii.

      Poate pare, dar nu sunt avocat. 😎

    • @Adi: vrei să duci lucrurile la extrema ailaltă doar ca să salvezi bătăița de la condamnare sau doar așa, de dragul discuției? 🙄

    • Simona: NU!!! Sunt categoric impotriva violentei! Cu atat mai odioasa cu cat e impotriva copiilor. Eu vreau sa ajungem STRICT la cazul Bodnariu si la masura luata de statul norvegian. Toata lumea vorbeste despre violenta domestica si cat de vinovati sau nu sunt parintii care o practica. SUNT VINOVATI! Dar solutia e sa-i luam pe copii de langa parinti INTOTDEAUNA, indiferent de circumstante? Adica daca un parinte, intr-un moment de ratacire (sau pentru ca asa crede el ca e bine), ii da o palma la fund copilului (GRESIND, EVIDENT – nu polemizez pe tema asta), ii luam copilul? Scuze: II LUAM COPILUL???????????????????????????

    • măi, ei sunt acuzați de violență gravă, nu de o pălmuță. în cazurile de pălmuțe, îi reeducă, nu le iau copiii. așa reiese din singurele două declarații date de autoritățile norvegiene: că au luat copiii pt că era groasă. refuz să cred că statul norvegian înscenează chestii ca să fure copii. până când ancheta se va finaliza, înclin să cred totuși că nu sunt demente autoritățile și iau cu japca copiii din familii degeaba.

    • De obicei cazurile de decadere din drepturile parintesti nu provoaca discutii pentru ca sunt abuzuri flagrante. In cazul Bodnariu s-a ajuns la o ditamai discutia din doua motive: 1) lobby-ul bisericii (nu neg asta, stiu sigur ca penticostalii s-au mobilizat pentru a-si ajuta coreligionarii), dar si 2) pentru ca e foarte discutabila agresiunea. Totul a pornit de la reclamatia unui profesor care vorbea de “indoctrinare religioasa”. Functionarii norvegieni (crede-ma, la fel de imbecili ca cei romani, doar integrati intr-un sistem mai bun) au actionat ca la carte (la propriu ca la carte) si dupa aceea au trebuit sa gaseasca argumente in favoarea actiunii lor. Intre care violenta domestica. Bazata fix pe palma la fund, recunoscuta de parinti. Si pe baza careia functionarii si-au putut justifica (a posteriori) actiunile. Palma la fund e condamnabila, fara discutie, dar e foarte departe de “violenta grava”. Pentru ca, inevitabil, va trebui sa stabilim grade de violenta, daca masurile impotriva acesteia ajung la destramarea familiilor. Copiilor acelora nu li s-a facut niciun bine luandu-i de langa parinti, din contra. Parlamentul roman trimite o comisie in Norvegia peste doua saptamani pentru a se informa in legatura cu cazul Bodnariu tocmai pentru ca e fara precedent. Ce ne facem daca dupa ancheta din februarie se stabileste ca masura luarii copiilor din mediul familial a fost nu doar nejustificata ci, asa cum cred eu, daunatoare psihicului copiilor? Cine raspunde? Pentru ca, inca o data, n-a fost un caz flagrant de violenta sau neglijare, cum vedem la TV prin familii de betivi din Vaslui (daca vrei tu) sau de aiurea. NU! Va fi o ancheta la 3 LUNI dupa ce copiii au fost luati din familie. Cum naiba???

    • @Adi: “Totul a pornit de la reclamatia unui profesor care vorbea de “indoctrinare religioasa”. Functionarii norvegieni (crede-ma, la fel de imbecili ca cei romani, doar integrati intr-un sistem mai bun) au actionat ca la carte (la propriu ca la carte) si dupa aceea au trebuit sa gaseasca argumente in favoarea actiunii lor.”
      Tu știi asta de la părinți. Și tot restul.
      Autoritățile au declarat doar 2 lucruri, în acest caz. Le reiau, știu că le-am mai spus:
      1. Ca nu iau totusi copiii de la parinti decat in cazuri de abuz f grav: “În Norvegia, aplicarea pedepselor fizice este interzisă, chiar și în scop educativ. În cazurile în care se descoperă că un copil a fost expus unui tratament violent, se va face mai întâi un efort de a schimba acțiunile părinților prin măsuri voluntare. Totuși, în unele cazuri violența este atât de brutală încât ne vedem obligați să preluăm custodia copilului. Acest lucru se întâmplă deoarece pedepsirea fizică și psihologică a copiilor este interzisă prin lege în Norvegia. Oamenii care expun copiii la violență riscă pedepse cu închisoarea.”
      2. Ca cei doi Bodnariu sunt acuzati de abuz f grav: “Părinții sunt acuzați că și-au exercitat violența fizică asupra copiilor”, a declarat avocatul poliției din regiunea Sogn og Fjordane, Sissel Kleiven, citat pe 22 decembrie 2015 de ziarul regional Firda. Mai exact, Ruth și Marius Bodnariu sunt acuzați de încălcarea Codului Penal norvegian, paragraful 282, care include „amenințări, constrângeri, violențe sau alte încălcări cu caracter grav sau recurente”.

      Eu înclin să cred că autoritățile nu sunt demente.

    • @ Simona: si de ce crezi ca e nevoie de 3 luni pentru a ancheta un caz atat de evident? De ce autoritatile romane care au cerut explicatii au primit, in cel mai bun caz, raspunsuri neconvigatoare si evazive, fara nimic concret. Avocatul poporului s-a exprimat deja, poate prea repede, in favoarea familiei. Dar sigur n-ar fi facut-o daca explicatiile erau convingatoare. Nu, autoritatile norvegiene dau din colt in colt in cazul asta si folosesc formule de PR. Nu-i gasesc deloc convingatori.

  24. Inchipuieti un copil care toata viata nu a stiut ca exista consecinte,vine se joaca prin camera cu laptopul tau si bang cade laptopul pe care tu iti scrii articolele!!! Parca te vad cum ii dai o palmuta la fund si ii explici frumos ca nu are voie sa se joace cu lucrurile de oameni mari. Ideea e ca stiu refuzul tau de a accepta realitatea,dar asa e Simona!!!!!! Asa vei proceda pt ca asta e cea mai buna metoda!!! Sau vei sta si ii vei explica unui copil de 3 ani toata teoria asta bazata pe psihologia unui doctor fara copii si fara pacienti,teoria non atingerii copilului tau! Asta nu e abuz sa terorizezi copilul de cate ori face o greseala si sa ii tii lecturi de o ora??? E abuz psihic draga Simona . Trezeste-te si realizeaza ca ai ramas fara cititori tocmai articolelor imaginare pe care le-ai scris in ultima vreme! Pariu pe o shaorma ca nu publici comul meu.

    • Pariu un falafel că faci parte din cei 63% (sau 83%, cum zicea cineva mai sus). Dacă îți trântește orice din mână înseamnă că 1) TU eși mototol și 2) s-a plictisit pentru că tu stai toată ziua pe Facebook sau te joci. Deci, cine e de vină? Cine trebuie să ia o palmă?

    • Na că i-ai rămas dator cu o shaorma.

      Mai pe subiect, așa: eu am încasat bătaie cu coada de la mătură de la maică-mea când eram mică. Și nu mi-a plăcut, și nici acum nu consider că am învățat din experiențele respective altceva decât ideea că dacă nu fac ce dorește ea să fac o încurc rău de tot. Nu, merci. În mod ironic însă, sunt mai apropiată de maică-mea, cu toate cele câteva bătăi încasate de la ea, decât de taică-meu, care a avut o perioadă în care m-a abuzat constant din punct de vedere emoțional. Cred că abuzul de orice fel e nasol și nu există nicio scuză pentru el. Dacă nu ești în stare să educi copilul altfel decât cu bătaia, pune-ți serios la îndoială capacitatea de părinte.

    • Aolooo, nu zi de leptopu’ cu articole, ca de aici mancam cu totii!

    • Daca ai un picut de logica si rabdare, lucrurile la care nu trebuie sa ajunga sau pe care nu trebuie sa puna mana un copil pana la o anumita varsta nu i le lasi in cale. Pana pe la 5 ani ai Anei, cine venea la noi prima oara intreba daca am strans lucrurile sa ne mutam. Tot ce ar fi putut inghiti, strica, trage peste ea, cu care s-ar fi putut lovi, taia, era pus un cutii si urcat pe sifonier, biblioteca etc. Oricat as fi fost de atenta, exista pericolul ca, intr-o secunda sa faca ceva nedorit. Si daca ar fi fost doar sa strice un lucru, mai treaca-mearga, dar cine stie ce inghitea sau ii mai dadea prin cap!
      Abia dupa ce m-am convins ca stie cam ce e periculos si ce nu, macar aproximativ, am revenit la peisajul normal al casei.

  25. Simona, ai dreptate si nu ai. Daca discutia este : nu faceti copii daca nu aveti timp/bani/dispozitie/nervi etc. sa ii cresteti, mi se pare un argument corect si de bun simt.
    Dar, daca ne raportam la realitatea din teren, lucrurile se complica neasteptat de mult. Si eu am gandit ca tine o lunga perioada de timp (fost copil traumatizat, nu numai cu o “palmuta” la fund), pana am vazut cum sta treaba. Tot mai multe mamici adopta parentingul modern, dar prost inteles (in mod intentionat), si anume “libertatea deplina”. Iti suna cunoscut? Din comoditate, nu ii educa, si se folosesc de pretextul asta cel mai des. Acesti copii sunt foarte irascibili, si culmea : BATAUSI! Da, Simona, copiii crescuti fara “palmuta” la fund sunt cei mai agresivi, au limbajul cel mai infect si cresc cu ideea ca ceilalti exista doar ca sa le indeplineasca lor dorintele. Ei nu primesc bataie acasa, dar nici palmute. Sunt ignorati aproape total.
    Asa e, am intalnit si copii care sunt crescuti fara bataie, dar educati frumos, cu multa iubire, si sunt foarte intelegatori, creierul lor e mult mai dezvoltat, si nu sunt nici agresivi, nici fricosi. Insa mi se pare un deziderat imposibil de la multi parinti romani, care ar face orice sa scape de grija odraslelor propriii. Ne dorim sa nu mai existe “palmuta”, dar ne indreptam catre ignorarea totala a copilului, ceea ce e si mai grav, si produce traume mult mai mari, si consecintele o sa le simtim la nivel colectiv (vor deveni adulti egoisti, infractori, antisociali).
    E corect ce spui, insa “palmuta” nu e cea mai grava greseala comisa de parinti. Poate ca aratarea cu degetul a celor care nu se ocupa de copii ar fi mai productiva. Altfel, ei vor intelege ca atata timp cat nu isi bat copiii, e ok sa ii ignore.

    • asta e extrema cealaltă, doar că procentul celor care lasă copiii complet liberi și fără niciun ghidaj e mititel la noi

    • Nu copiii care sunt crescuti fara “palmuta la fund” sunt cei mai batausi. Copiii carora nu li s-au impus limite pot ajunge sa fie batausi. Limitele se pot impune fara bataie, chiar si fara o palma la fund.

      Un studiu recent, din 2010 (univ. Tulane, cercetator Catherine Taylor) a aratat ca participantii in varsta de 3 ani care au primit o “palmuta la fund” (spanking) de mai mult de doua ori in luna care a precedat studiul s-au dovedit a fi cu 50% mai predispusi sa devina agresivi pana la varsta de 5 ani.

      Sociologul Murray Strauss care investigheaza efectele “palmutei la fund” (spanking) de multi ani, nota intr-un interviu acordat revistei Scientific American Mind, ca legatura intre “palmuta” si comportamentele neplacute este mai solida decat cea dintre expunerea la plumb si IQ-ul scazut.

    • sustin ca cea mai buna metoda este cea de mijloc, si anume ca parintii sa se ocupe cu multa rabdare de copiii lor si sa si-i educe. insa realitatea pe care eu o intalnesc mai frecvent este aceea a ignorarii totale a copilului sub pretextul “sa creasca liber”. acesti copii sunt agresivi si irascibili. cei admonestati din cand in cand cu cate o urecheala sunt mai rationali, nu au impresia ca li se cuvine orice, si sunt mai intelegatori (nu fricosi). nu din cauza admonestarii in sine, ci pentru ca in afara de asta, ei primesc totusi si atentie de la parinti, si momente frumoase, comparativ cu cei ignorati de parinti.
      ok, ca si concluzie, chiar daca ma repet, vreau sa spun ca ignorarea copilului e mult mai grava decat “palmuta” si produce traume mult mai mari. nu am eu puterea de a decide ce sa scrie fiecare pe blogul propriu, insa, poate ca ar trebui trecute in revista mai multe esecuri de parenting care produc traume mult mai mari. “palmuta” nu e cea mai grava trauma pe care o poate suferi un copil. si s-ar putea sa nu fie nici atat de frecventa, altfel nu imi explic de ce eu, personal, intalnesc foarte des copii din categoria ignorati.

    • @Simona:
      Bata-te norocul, mult ti-a trebuit! Cum ai dat, fata, tocmai tu, de cuvantul asta, ca toata lumea il cauta febril, le statea pe limba, era ascuns in lapt…, asta, lapsus. Cum care cuvant? Aaaa, nici tu n-ai realizat, este?
      Ghidaj, tuuu!
      P.S. Cu “mititel” m-ai terminat definetely 😀 .

  26. […] dau doua articole: la Zoso si la Simona Tache. El are deja copii, ea inca nu. El poate accepta ca sunt momente cand copilul poate primi o palma […]

  27. Am fost un copil batut.
    Si nu asa… o palma-doua, la fund, cand faceam vreo tampenie! Nuuuu! Batai crancene, palme peste ochi de-mi sareau capacele, daca veneam cu vreo nota mai mica de 8 acasa, si batai cu cureaua pana cadeam pe jos si ma tavaleam de durere, daca veneam cu o nota sub 8, daca, vrand sa “machiez” cu carioca papusa preferata, am mazgalit-o iremediabil, daca intarziam 5 minute sa intru in casa la ora stabilita, daca… Tin minte cum vara, de multe ori purtam strampi de bumbac ca sa nu mi se vada dungile negre de pe picioare, dungi lasate de curea… Tin minte cum, cand am mazgalit papusa, m-a alergat in jurul mesei din sufragerie, si, cum nu reusea sa ma prinda, m-a amenintat ca, daca nu ma opresc sa ma bata, tot ma prinde, si o sa-mi traga curelele peste ochi, nu peste spate si peste picioare…
    Am crescut. Am terminat liceul si m-am maritat, ca sa scap din casa aceea. N-am facut facultate, desi ma ducea capul! Mi-era groaza de examene, de note, de un eventual esec la vreun examen. Desi scapasem de tutela. Am ramas un om handicapt emotional. Cand ridica cineva tonul la mine, ma inhib si incep sa plang. Am facut imense eforturi cu mine insami ca sa-mi depasesc fricile, teama de sefi, de autoritate, n-am reusit sa avansez prea mult in cariera din teama de esec… Sunt un om… tarat din punct de vedere emotional. Doar datorita vointei mele am reusit sa-mi depasesc o parte (o parte!) din inhibitiile si traumele pe care le-am capatat in copilarie, in urma batailor crancene. Bataile astea mi-au distrus personalitatea si posibilul viitor bun.
    Copilului meu nu i-am dat niciodata, niciodata! vreo palma! Nici nu l-am facut prost, tampit, idiot (ca bataile mele erau insotite si de astfel de “dragalasenii”)!
    Am 47 de ani si mi-am iertat mama (caci ea a fost tortionara mea, nu tata – care nu m-a atins nici c-o floare). Mai tarziu, mult mai tarziu, am aflat ca mama era, in perioada aceea, batuta de tata, si se razbuna pe mine. Cred ca era si ea cu nervii zdruncinati… iar pe vremea aia nu exista posibilitatea sa plece din cosmarul prin care si ea trecea, cosmar de care eu nu stiam nimic.)
    Ufff! Gata! M-am racorit!

    • Da, e foarte greu…imi pare rau c-ai trecut prin asta 🙁 Si euu am avut parte de batai serioase, cu maini rupte, si am reusit abia acum dupa 40, sa ma echilibrez. Te felicit pentru ca ai reusit sa ierti (eu inca am probleme la capitolul asta) si mult succes in a-ti regasi echilibrul. Ai incercat o eventuala consiliere psihologica?

    • Iti recomand sa mergi la un psiholog/psihiatru. Aceeasi soarta am avut-o si eu si acum ma tratez pt depresie. Cam tarziu dar acum ma simt foarte bine. Incerca si tu!

  28. Astia cu “libertatea deplina” sunt un procent in crestere. In ultimul timp am vazut mai multi decat din aia cu “palmuta” la fund. Problema mea e ca numai comportamentul cu “palmuta” e aratat cu degetul, nu si igonrarea copiilor ascunsa sub pretexte moderniste cum ar fi “il las liber”, desi cea din urma modalitate de parenting produce mai multa trauma decat prima, dupa parerea mea.
    Aia setati pe ignorarea copilului o sa inteleaga din toate astea ca sunt niste parinti minunati, n-am vazut sa fie aratati cu degetul prea mult. si mi se pare nedrept.

    • „Lăsatul” liber nu educă, atenția părintelui e în altă parte. Și mi se pare aproape la fel de rău pentru viitorul lui – al copilului. Nu primește feedback despre ce e bine, ce e rău, sau cum se face.

      „Supravegheatul” liber, când părintele este atent la el, chiar dacă se joacă fără intervenție e altceva. Pentru că, la nevoie, părintele poate interveni și corecta sau ajuta.

  29. […] Source: Simona Tache – Cele mai jalnice argumente pro-educarea copiilor prin bătaie – Simona Ta… […]

  30. incredibil, dar incredibil ca atatia oameni cred ca e ok bataia. palmuta sau bataie e tot aia, e violenta
    am un baiat de 5 ani si ceva, eu ma opresc la unul (cred, nu sunt 100% hotarata 😀 ) pt ca simt ca atat ma tin puterile. un copil poate fi educat fara palme la fund, pot sa confirm si sa ma dau pe mine si pe zeci de colegi de-ai mei si prieteni de-ai copilului meu drept exemplu, dar pt asta iti trebuie minte si multa, multa rabdare, hotarare
    cand lovesti/injuri/urli sau orice alta forma de agresiune este pt ca atat de duce capul
    da, si mie mi-a venit de nspe mii de ori sa-l pocnesc, dar am respirat adanc si am cautat alte solutii. palma rezolva aparent si punctual o problema. datoria ta de parinte, daca tot ai facut copilul ala, este sa iti storci neuronii si sa gasesti o cale de comunicare si la 2 ani si la 10 si la 20.
    eu am simtit ca pe o usurare emigrarea, sa nu mai vad zilnic in parc/pe strada/in magazine copii bruscati, trasi, impinsi, palmuiti, insultati, etichetati
    dar, cum ziceam, fiecare dupa cat il duce capul… pacat de sufletele omuletilor…

  31. Hmm, iar repeti dobitocia aia cu “studiul” si 63%? 🙁 Nu conteaza ca le-a iesit 63%, 75% sau 99%, ci ca “studiul” ala e facut aiurea, nu e reprezentativ, nu e nimic. Logica lui e sa numere care e procentul de romani in puscariile din Romania si care e procentul celorlalte minoritati. Si apoi trage concluzia: “85% dintre romani sint infractori!”.

  32. Si eu sunt copil batut. Da, si eu alergata in jurul mesei, amenintata cu cutitul, dormit cu friga, fugit de acasa, dormit pe unde apucai. Mai am inca cosmaruri. Si sunt din aia 37 % ce nu isi oveste copilul, daca ridic tonul la copil imi cer scuze. Mama si acum imi spune: imi pare rau ca am facut copii, si o admir pt ca e sincera. SIncera si singura. Si e mai presus decat toti astia care nu se pot controla si nici nu au curaj sa recunoasca. Mama are macar curaj si demnitate.

    In ultimii ani m-am retras deoparte de parintii ce isi lovesc copiii si sunt mai aproape de familile unde agresivitate inseamna tipat. Da, si eu imi ies din pepeni dar imi cer iertare. De cand am inteles asta copilul nu mi s-a mai imbolnavit – si nu e doar coincidenta, ci … la fel si in celelalte familii neagresive, neinvazive.

    • toți ne ieșim din pepeni, e imposibil să nu. dar de-aia suntem oameni și nu animale, ca să ne ținem totuși nervii în frâu, să nu ne apucăm să lovim, iar, pentru alte derapaje verbale sau de ton, să ne cerem scuze, după ce trece furtuna. înțelegem cu toții ieșitul din pepeni ACCIDENTAL, nu și agresivitatea ca mod de viață. zicea mai jos sau mai sus cineva că sunt ipocrită, fiindcă pretind că putem fi perfecți. nu am pretins asta, e doar o distorsionare a ceea ce am spus.

  33. Multumesc din inima, Simona Tache.

    • Dar cum se face, domnule Manastireanu, ca dumneavoastra insiva v-ati batut copiii (asa cum declarati singur intr-un lung comentariu pe propriul blog)? Am o problema sa integrez atitudinea dvs. de aratat cu degetul spre parintii care-si bat copiii si toata galagia aproape isterica impotriva celor care au facut la fel ca dvs. cu convingerile dvs. crestine Nu am gasit nicaieri un articol in care sa scrieti ca va pare rau ca ati fost violent cu proprii copii.

  34. Eu am fost un copil batut si am ajuns la psihiatru. Fac tratament pt depresie de un an de zile. Sunt mama si atunci cand copilul ma enerveaza maxim ma gandesc la ce batai luam eu si nu pot sa-i dau nici macar o palmuta. As avea multe de spus despre cum este sa te bata mama dar nu ma rog decat sa nu fac acelasi lucru.

  35. Nu …bataia/lovitul/palmuta nu sunt ok, iar pentru a intelege asta nu trebuie sa ai copii, tine de cum esti tu ca individ.
    Ca profil bifez urmatoarele: sunt mama de copil, mi-am luat-o de la mama in copilarie.
    Fiica-mii i-am tras un sut din mers cand a inceput sa tipe la mine ca ploua afara – inca nu m-a iertat 🙂 ptr ca imi spune ca am batut-o. Mi-a parut groaznic de rau si m-am certat cu mine insami ca am reactionat ingrozitor la o frustrare de-a copilului, in loc sa ii explic ca ploaia nu e in “gestiunea” mea. Acasa i-am spus ca nu am procedat corect si ca imi pare rau. Nu pot sa asist la scene cu bunici/parinti care isi lovesc copiii, intervin si da, ma iau de adulti.

    In textul Simonei sunt doua chestii care ma zgaraie rau de tot:
    – aspectul sacrificiului. Wtf…noi parintii nu suntem martiri. Nu ma sacrific ptr fii-mea, eu imi doresc sa fac.
    – relatia de inegalitate. Da, suntem inegali ptr ca avem mai multi ani, mai inalti, mai grasi etc, dar respectul e egal intre membrii familiei. Si vreau sa cred ca multi gandesc ca parintii sunt si prieteni, si doctori si autoritatea si jucariile favorite pentru copiii lor, dar nicidecum cei care le provoaca durere si teama.

    Pentru cazul mediatizat nu ma pot bucura sub nici o forma si nici sa spun ca asa merita, ci vina lor este faptul ca au schimbat doar locul dar nu si cultura, plecand de la premisa ca nu relieful i-a determinat sa plece din Ro, ci societatea cu gradul ei de cultura.

  36. Cand eram copil am luat bataie. Multa si aiurea. Daca ma pui sa-mi aduc aminte care bataie era tare si care blanda, nu cred sa fi facut diferenta. Credeam si in dumnezeu. In timpul bataii il rugam pe dumnezeu sa ma apere, sa deschida cerul si sa scoata o mana cu care sa-l bata si el pe taica-miu. Nu a facut-o si am incetat sa mai cred in el.
    Acum imi doresc sa fi avut un numar de telefon unde sa-l denunt pe taica-miu. Era mai simplu si mai la indemana decat sa invoc providenta.

    Am 40 de ani, sunt in deplinatatea facultatilor mintale si afirm cu tarie ca taica-miu merita sa daca puscarie pentru ce mi-a facut.

  37. a-ti bate copilul e un lucru periculos si pt tine, ca parinte.
    pt ca domnu copil creste, nu mai stie de frica si ar putea raspunde cu aceiasi moneda.
    asa patesc eu.
    cand era el mic , il bateam numai eu.
    acum, ca fimiu e mare, ne impartim bataile.
    o data il bat eu, o data el, si asa mai departe, pana cand va castiga numai el, cand voi imbatrani eu mai mult.
    vorbesc de tenis, ma, ce nu ati inteles ?

    • dg
      gata
      nu mai scriu inaintea ta niciodata
      ca ma bati la alea
      stii vorba: *alea iacta est*

      vezi ce ne intreba Simona la final:?

      * Eu zic așa: să nu mai vorbim, de azi încolo, decât despre lucrurile în care avem expertiză concretă. Să nu ne mai dăm cu părerea despre Dumnezeu, atâta timp cât nu am fost Dumnezeu niciunul dintre noi. Nici despre evoluționism, atâta timp cât unii nu am fost maimuțe. Sau am fost? Din păcate, unii dintre noi am și rămas. Chiar, maimuțele și-or bate copiii?*
      – Nu ,eu nu-mi bat copiii

    • copilu ca copchilu, da-l in masa.
      il spalam sau facem altul…
      dar daca te inerveaza pisica, dragostea mea ?
      ce faci, cum o pedepsesti?
      o tragi de blanita, de mustati, de coada?
      ia zi andule, ce mai faci?
      cum stai cu genu(n)chiul?

    • pun comprese ca s-a umflat
      da cu grija , sa nu mi-l ia aia din norvegia

    • @DG & ANDU YY:
      Va bat de nu va vedeti. Si nu asa, parinteste, cu o palmuta la fundulet (spre funduloi, dupa sarbatori), ci temeinic, cu metru’. Si sa nu vad ca incercati sa va aparati intinzand mana, ca mai scot unul. Metru de bere, ma’, boi ce credeati! Si va bat cu martori … Eva, Cruella, Nike, doamna chineza … si va trag si cateva buchete de frezii peste ochi … JH, vii blindat, ca de nu or sa ma doara palmele de la atatia pumni.

    • Scuze pentru “boi”, a fost din cauza vecinat… vitez…, astaaa … as bate androidu’ pana ramane lat.

  38. Cred ca dezbaterea asta s-a terminat din momentul in care una dintre parti a recunoscut ca nu poate face diferenta intre o palmuta si o bataie. Si mai cred ca, atunci cind nu stapinesti un subiect, e bine sa nu ai opinii categorice asupra lui si sa nu adopti un aer de superioritate in raport cu preopinentii tai care au, cu certitudine, mai multa experienta (daca nu si mai multa competenta) decit tine.

  39. „granița dintre “o pălmuță, din când în când” și “bătaie” e imposibil de stabilit”

    Cu afirmația asta puteți candida lejer la tâmpenia anului 2016. Și suntem de-abia în Ianuarie.

  40. Mi-e greu sa cred ca pe fondul nenorocirii si a traumei unei familii inchegate,se dezvolta un subiect care nu isi avea rostul acum…dintr-o suta de IT-isti,90 au luat palmute…dintr-o suta de medici,90 au luat palmute…dintr-o suta de noi,90 am luat palmute…dintr-o suta de drogati,50 nu-si cunosc parintii si alte 50 au crescut necunoscand conceptul de refuz…etc…o intrebare…ipotetic…aveti 4 fratiori mai mici;tatal da celor mari doua palmute la fund pt greseli copilaresti facute si neconditionat le da dragoste,armonie,caldura familiala,joaca,voie buna,excursii,un viitor,zambete etc… denuntam tatal???? Spunem adio fratiorilor???? si asta pt a fi integrati in familii straine,oameni necunoscuti, unde cei mici realmente pot dezvolta traume,inhibitii,fobii si rusine… si toate astea pt ca monstrilor din B-Norvegia le-a fost mult mai usor sa claseze cazul (fara ancheta) drept unul violent.Sunt cu tot sufletul meu langa nenorocirea acelei familii…o seara frumoasa,Simona. (Sunt mama…nu dau nici macar palmute…am luat in schimb eu unele de la tata…nu spun ca a facut bine sau rau…dar am langa mine acum tot ce mi-am dorit impreuna cu dragii mei parinti…si e atat de bine!!!)

  41. pe mine mama m-a si batut(nu foarte tare), m-a si certat, dar stiam ca greseam si nu ma certa aiurea. sa fim seriosi, oricat i-ai explica unui copil ca nu e bine ceva tentatia de a face lucrul ala e mare, numai asa sa vezi cum e . nu asta m-a afectat, m-a afectat faptul ca nu ma aprecia.nu prea imi aduc aminte sa-mi fi spus ca am facut ceva bine, sau sa-mi fi spus bravo. am crescut cu neincredere in mine, nu credeam ca sunt in stare de multe lucruri si nu ma consideram buna la nimic. acum sunt mare, am copil si sotul a fost cel care mi-a dat incredere in mine. concluzia mea e ca nu neaparat tipatul sau o bataita mica traumatizeaza copilul, sunt si alti factori.

    • @ed:
      Tare ma tem ca ai dreptate. Dar nici n-o pot lua ca pe o teorema. Probabil statistica sa fi stabilit deja cam ca procent din copii se incadreaza in categoria “fier rau”. Asa am auzit expresia, o fi si cu lemn, nu stiu.
      Baietii din imagine nu facusera cine stie ce, probabil furasera o carte din librarie, sau bausera o sampanie la Koln, cert e ca li s-a dovedit fapta si societatea aplica o corectie. Prima, in public. (Ar fi o idee si la noi? Asa-mi trecu prin cap, gandindu-ma la Oprescu). La urmatoarele, betele sunt din cauciuc armat cu fibra de carbon.

  42. Am citit toate comentariile si m-am intristat. Ce natie de maimute agresive… Ar trebuie sa existe un test, pentru toti adultii, in urma caruia sa li se dea voie, sau nu, sa se reproduca!

  43. Scuza cu experienta nu tine nici aia.
    Nu pentru ca ai copii înseamnă automat ca stii si cum sa-i cresti. Altii n-au copii si totusi au bun simt si-i educa pe ai altora. Este vorba de logica, de morală si de valorile pe care vrei sa le transmiti. Si pe mine m-au crescut cu cate “o palmuta” dar nu cu asta m-au educat. Zicea cineva aici ca n-a inteles de ce a fost bătut si altcineva zicea ca a rămas cu firca de autoritate. Sunt de acord. Nu exista pozitiv in “educatia” cu bătaie si pedepse fizice sau morale. Îmi amintesc ca aveam cam 8 ani si m-a fugărit mama prin curte cu nuiaua fiindcă era seara si venise dupa mine la vecini ca e timpul sa vin acasa. N-am ascultat si am venit acasa dupa vreo ora si se inserase. Am mancat bătaie. Însă n-am inteles nimic. M-a bătut ca n-am ascultat-o? Ca trebuia sa vin acasa? Dar de ce trebuia sa vin acasa? Atunci? As fi preferat sa mă ia de mana si sa-mi explice pe un ton ferm ca e seara iar seara copii vin acasa, pentru ca e seara, pentru ca vom cina, pentru ca virgula chiar daca sunt la vecini sunt încă mica si e periculos sa treci strada singura seara, ca poate din politete ar trebui sa plec fiindcă si vecinii vor lua cina si ei, in fine sa-mi fi explicat situatia, as fi inteles. Sa mă intelegeti bine: o ador pe mama mea, dar de data asta (si de câteva altele) n-a actionat bine, n-a reactionat ca un adult responsabil. Parintii sunt aici pentru a explica de ce nu faci bine, pentru a-ti arata cum ar fi trebuit sa faci, nu sa te plesneasca sau sa te pună la colt si tu sa stai acolo si sa nu intelegi nimic, iar când vei fi si tu adult sa zici ca “o palmuta” nu e sfrsitul lumii.

    • Daca erai in Norvegia erai despartita definitiv de parinti. Despre asta ce zici?

    • Daca as fi fost in Norvegia, mama nu m-ar fi bătut. Contează si societatea in care traiesti. In general mentaitatea merge mana in mana cu societatea in care traiesti. de aia sunt atâtea diferente de mentalitate si de aia, de exemplu, ne duielam noi verbal aici.

  44. da’ gaini taiati?

  45. Apropos de denunt: o prietena din Brasov (cu diplome in asistenta sociala si protectia copilului) mi-a povestit ca a vazut un tata cum isi batea copilul in plin centru al orasului. Cunoscand procedura de denunt, a sunat la 112 si a zis ce se intampla. De acolo au pasat-o la sectia de politie de care apartinea zona. Un plictisit de politist a zis ca nu trimite pe nimeni pentru atata, ca ei au cazuri mai grave. Dar ca hai, fie, o sa trimita pe cineva (n-a venit nici naiba in 40 minute cat ea l-a urmarit pe bataus).
    Dupa aceea, a sunat la Protectia Copilului, unde a dat de alt plictisit care i-a zis ca e singur la birou si ca n-are ce face el. Si i-a zis la fel ca politistul, ca pentru atata nu se deranjeaza nimeni, ei avand cazuri mult mai grave.
    Dupa care a luat efectiv un jandarm de pe strada ca sa mearga la omul acela sa-l opreasca, jandarmul convingand-o pe ea pana la urma ca n-are ce sa-i faca aluia. Sa-l legitimeze ca sa…ce?!
    Deci despre ce vorbim? Atitudine defectuoasa de la individ pana la institutii!

  46. Catalin Butnariu

    Citesc și mă crucesc.
    Suntem o nație infirmă și primitivă.
    Avem o imaginație atât de bolnavă încât nu ne mai oprim din a aduce argumente pro bătaie!
    Născocim la nesfârșit expresii inofensive pentru a ne justifica violența față de propriul copil!
    Cât de nemernici putem fi (și asta în masă) încât să ne reducem copilul la valoare de obiect, de sac de box, fără să ținem cont de nicio emoție și durere fizică?!
    Și nu vorbesc despre persoane needucate, ci despre indivizi care ajung să citească blogul de față.

  47. Absurdistan ,numele tau e Romania.:(

  48. bataia e ca arma nucleara. o dai o data si pe urma o folosesti ca forta de descurajarre. 😀

  49. imi pare rau doamna Simona Tache, dar astept un raspuns pe google plus, poate iti gasesti argumentele sa imi si raspunzi

  50. Hm….ma intreb cati din cei care au postat aici au crescut un copil in viata lor…realitatea este ca suntem prea stresati si obositi ca sa le suportam toanele….si uneori o mai fura…dar dupa aia tot noua ne pare rau. Copiii sunt minunati si e pacat sa le umbrim copilaria cu violente care fac mai mult rau decat bine.

    • M-ai uns pe suflet! Eu am crescut un copil asteptat, dorit, venit la 36 de ani, cand aveam pretentia ca am, oarecum, toate mintile acasa. Si tot au fost momente cand simteam ca devin asasin in serie. Si a fost un copil chiar cuminte, doar cu foarte multa energie si imaginatie. Ma bucur acum, cand e studenta deja, ca am reusit sa trec mai departe fara ,,incaierari” majore.

  51. Multumesc Simona pt ceea ce faci.Multumesc celor care si-au deschis sufletele aici si au povestit iadul prin care au trecut si inca trec in speranta de a mai recupera ceva din intregul ce probabil nu vor mai fi niciodata,datorita acelor “palmute” pentru corectarea defectelor.Eu sunt una dintre voi,si de 12 ani lupt ca o nebuna sa vindec ce au distrus unii din “iubire”.Imi pare rau ca suntem atatia! Ca suntem o natie atat de abuzata din generatie in generatie,imi pare atat de rau ca majoritatea traieste in negare ,perpetueaza abuzurile si ca restul se lupta cu stresul post traumatic…nimeni nu merita sa fie abuzat,copil,adult,nimeni.Este minunat ca va spuneti povestile si spuneti NU abuzurilor pt ca doar asa putem pune capat unui cerc vicios atat de distructiv,de atatea generatii si atat de raspandit!Si este minunat si grozav ca empatia si compasiunea exista :)Multumim Simona,faci o treaba excelenta!

  52. Fantezia mea favorită în copilărie era că ar putea exista o lume în care să dai telefon la poliție și să îl ducă departe de tine. Dacă în România anilor 80 ar fi existat un serviciu ca Barnevernet, eu aș fi fost prima care l-aș fi denunțat pe taică-miu. Și totul a început bănuiesc “doar cu o pălmuță” – și s-a ajuns la bătăi cu cureaua, palme și pumni în față, nasul spart de n ori, capul așijderea, zile de zăcut în pat pentru că eram prea vânătă să fiu lăsată la școală. Când am crescut suficient, am convins-o pe maică-mea și am plecat de lângă el. A murit de foarte mulți ani, dar eu nu pot să îl iert, nu pot să văd lucrurile altfel și cred că mi-ar fi fost mai bine dacă Protecția copilului m-ar fi luat de acolo (și atunci poate că maică-mea s-ar fi decis mai repede).

    Și nu pot să îi înțeleg pe toți cei care spun că o palmă nu e mare lucru. Se justifică pentru că nu sunt suficient de interesați de copiii lor, pentru că sunt ignoranți ? Că eu nu cred că uită ce a însemnat bătaia dată de părinții lor. Se consideră realizați dar au nevoie să își arate puterea în fața unuia fără apărare? Ce realizare e asta? Ce viață împlinită de adult?
    Care ar fi diferența atât de clamată de unii, dintre doar o palmă și o bătaie? Doar o palmă la 3 ani că a vărsat apa peste laptop, nu ajunge doar o mică bătaie la 7 ani când ia un 3 la școală, o mare bătaie pe la 11 ani și călcat în picioare pe la 13?

  53. simona draga,
    ce zici de calu balan din
    amintiri din copilarie ???
    nu zice nimeni nimic
    de ion creanga?
    de scaldat….
    de cirese …

  54. Mai, voi astia care o tot dati cu “n-ai copii, taci ca nu stii”, mai luati o pauza, mai beti o bere, faceti un masaj, relaxati-va. Rabufniti aiurea cu afirmatia asta idioata cand simtiti ca nu mai aveti argumente si interlocutorul va da sah mat.
    Vorba aia, mainutele se pot studia, observa si INTELEGE, fara sa fii maimuta! Inchipuiti-va, ce blasfemie.

  55. Jobul de mamica e full time 24 din 24, nu poti sa iti iei concediu si nici nu iti poti da demisia 🙂 Cu astea fiind spuse, ca la orice job trebuie sa ai experienta, sa te documentezi, sa mergi la scoala de parinteala, care dupa umila-mi parere trebuie sa fie obligatorie caci noi, cei crescuti cu batul, nu avem un model de urmat, nu stim cum sa rezolvam un conflict. Copiii te pun cateodata in niste situatii de ti se incurca mintea, s-apoi daca esti nedormita de luni de zile, la mine s-au transformat in ani, poti sa gresesti. Toti gresim masiv la un moment dat, cine spune ca nu a gresit minte sau nu petrece destul timp cu copilul, e tatic/mamica de 2-3 ore pe zi sau de weekend.

  56. Bataile si amenintarile sunt metodele cele mai usoare ale unui parinte de a scapa din diverse situatii. Sunt momente cand rabdarea se termina. M-am simtit si eu de multe ori depasita de situatie, mai ales ca ai mei sunt foarte energici, dar de fiecare data mi-am spus ca inca am cuvinte destule in vocabular si imaginatie ca sa-i scot din starea respectiva. Pana la varsta de 5ani trec prin diverse perioade de tantrum si cand li se pune pata pe ceva, sunt in stare sa faca crize cu tipete si urlete cumplite pana obtin ce vor (jucarie, ciocolata, topogan). De fiecare data copilului trebuie sa i se schimbe focusul catre ceva MAI interesant decat motivul crizei. De exemplu, e seara si vor ciocolata. Trebuie sa le dau altceva in loc de ciocolata si care e bine sa fie mancat seara. Am trecut printr-o perioada in care se bateau intre ei, isi smulgeau parul, si trebuia sa fiu atenta sa-i despart, sa-i impac, sa-i pun sa-si ceara iertare unul altuia, sa se imbratiseze. Ei bine, toate astea pana la varsta de 5ani. Am rezistat fara sa-i ating in vreun fel. Dupa varsta de 5ani parca mi s-a luminat viata. Au inceput sa inteleaga ce le spuneam, ba chiar au inceput sa-mi citeasca expresia fetei si sa ma intrebe de ce sunt suparata. Acum e suficient sa par trista si sa spun ce suparata sunt, ca imediat apar niste manute care ma imbratiseaza si-mi spun “mama, te iubesc” sau “mama, iarta-ma”.

    Asa ca, dragi parinti… rabdare! Dupa primii 5ani viata vi se va schimba total. Vor fi numai conversatii. Exersati-va logica, fiti sinceri, si argumentati tot ce spuneti. Sa nu le aduceti copiilor argumentul “ca asa am spus eu ca sunt mama sau tatal tau si cat traiesti sub acoperisul meu faci ce spun eu”. Copilul va face ce le veti spune, dar trebuie sa gasiti modalitatea cum sa le spuneti. E adevarat ca sunt buni manipulatori, dar parintii sunt adultii si ar trebui sa fie si mai buni manipulatori… suna urat dar copiii pot fi convinsi sa ne asculte prin manipulare. Spuneti-le ca-i iubiti si imbratisati-i. Eu le spun de cel putin 3 ori pe zi, dimineata cand ii las la scoala, dupa-amiaza dupa ce termina temele si seara inainte de culcare. In weekend le spun mai des. Apoi conteaza mult si bunicii sa simta ca sunt iubiti si de bunici. Mama mea contribuie foarte mult pentru ca sta cu ei pana ajung acasa si canta si danseaza cu ei, iar eu cand ajung de la serviciu ii gasesc fericiti.

    Ii inteleg pe toti parintii care trec prin diverse stari pentru ca si eu le-am trait, dar cu imaginatie copiii se pot disciplina numai din vorbe si negociere, fara nimic altceva. Mai exista si un mare avantaj daca aplicati aceasta metoda de negociere. Copiii la randul lor sunt antrenati sa devina buni negociatori si mai tarziu, cand vor fi mari, sa convinga usor si astfel sa obtina ce vor. A mea de mica a inceput cu negocierea napolitanelor. 🙂

  57. Iata stadiul cazului Bodnariu.
    http://www.gandul.info/stiri/ambasadorul-norvegiei-a-dat-explicatii-la-externe-despre-cazul-bodnariu-14959700
    Practic nu se stie nimic, nu s-a terminat ancheta, autoritatile sunt preocupate (dovada ca lucrurile nu sunt deloc atat de clare), in schimb s-a deschis procedura adoptiei internationale pentru cei 5 copii. WTF??? Imi amintesc cat de condamnata era Romania pentru adoptiile internationale si cat s-a zbatut baroneasa Nicholson pana a vazut interzise prin lege adoptiile internationale in Romania. Vad ca in Norvegia nu-i bai. Oricum, ANPC se zbate ca macar adoptia sa fie acordata familiei extinse a tatalui, din Romania.
    Mie mi se pare ca suntem in plin Kafka in cazul asta. Oricata incredere ai avea tu, Simona, in niste comunicate oficiale, simple exercitii de PR, in cazuri de abuzuri flagrante asupra copiilor dovezile sunt foarte clare: vanatai, echimoze, macar niste ochisori timorati, daca nu speriati si terifiati de-a binelea, o mizerie de nedescris in caminul familial… NIMIC! Nimic din toate acestea. Un comunicat inept, simple declaratii si foarte multe precedente ingrijoratoare care vizeaza actiunile acestei organizatii, Barnevernet. Mie toata povestea si sistemul care a facut-o posibila mi se par ilustrarea perfecta a proverbului cu “drumul spre iad e pavat cu bune intentii”.

  58. Cum ai mirosit tu ca subiectu’ asta face trafic!
    De maine cred ca o schimbi preturile la advertoriale!
    Eu zic ca ai stofa de parlamentar, ca si estia fac la fel, ne vorbesc ca si cum ar sti. Ce zici te vedem pe liste la toamna?
    Sau nu, voi sunteti pe alta nisa!

  59. Mai zic una, apoi ma duc la culcare 🙂 Cei care considerati ca nu va terorizati copiii cu o palma sau un tipat, va rog mult, seara cand le spuneti povestea de culcare, intrebati-i daca au ceva pe suflet, daca sunt suparati pe voi. Copiii va vor spune ce ii deranjeaza, e asa de simplu, trebuie doar sa ii intrebati , nu ii lasati sa mearga la culcare suparati sau plangand. Asa, si mergeti la scoala de parinti, neaparat, invatati metode de rezolvare a conflictelor, de calmare a copiilor, ba si a voastra, invatati sa le dati un suport real, se poate si fara bataie, se poate dragi parinti.
    Eu am reusit, si dupa mine si barbata-miu. Va spun in viteza cateva din metodele noastre: cand suntem furiosi si simtim ca ne iesim din pepeni, nu punem copilul in colt, ci ne punem noi in colt, sa ne calmam :)) sau facem cu randul, ala care e mai putin nervos trebuie sa se ocupe de copil. Nu il disciplinam niciodata seara cand e obosit sau nemancat, nu ii dam dulciuri dupa ora 6, il punem la culcare la timp. Toata casa e o joaca si o distractie, cand nu vrea sa se spele pe dinti, facem intrecere sa vedem cine scuipa cel mai tare pasta ( scuze daca e prea scarbos) cand nu vrea sa mearga la culcare, punem o patura pe pat si facem acolo picnic cu ceva fructe, o carte sau jucarii, cantam si povestim pana i se lipesc ochii. Cand e prea suparat ca sa faca ceva, il gadilam, cand nu vrea sa intre/iasa din casa facem intrecere sau numar in sens invers de la 5 la 0, mor de ras cum se straduieste sa nu piarda si sa nu ajunga la zero. Cand nu vrea sa asculte de nici un fel de mine, atunci scot o pisica de plus din dulap, Pepper, de ea asculta, fara sa cracneasca. 😮 Nu il bruscam cand face prostii, ci ii dam explicatii simple , cum ar fi Nu e sanatos pentru tine, Nu e safe pentru tine, Masa e pentru mancat nu catarat si tot asa. Ii multumesc de cate ori ma ajuta cu ceva, nu il mint si nu fac promisiuni desarte. Daca ma scap si mai ridic vocea la el, imi cer scuze imediat, incerc sa ii explic ca ma mai sperii si eu, nu sunt perfecta, insa el la 6 anisori e un gentleman perfect, ma iarta de fiecare data 🙂
    M-am intins la vorba. Multa sanatate si rabdare dragi parinti, cu palmuta si fara palmuta, va doresc din tot sufletul sa gasiti o solutie care sa functioneze la voi acasa, fara bataie fara scandal, doar cu joaca, sa ii ‘stricam’ procentajul Simonei de la 63 % la 36 %

    • Cam asa, da. Copiii inteleg, nu fix in secunda in care vrem noi, dar repetatul si consecventa functioneaza. Iar satisfactia de a vedea omuletul mic gentleman merita toti neuronii ☺ noi facem cu randul uneori, cand simt ca ma lasa nervii pe mine, ies din camera si intra tac’su odihnit. Uneori il termina si pe tac’su si intru iar eu. Dar il dovedim ?

  60. Simona nu este părinte încă, însă nu trebuie să fii părinte pentru a avea niște convingeri solide și, pe deasupra, bine argumentate. Acesta este punctul de pornire pentru un individ care-și dorește să crească niște copii pentru ei, pentru viitorul lor, care să aibă șanse să ajungă adulți echilibrați și bine cu ei înșiși. Eu sunt părinte de cinci ani jumate și nu pot să fiu ipocrită și să afirm că nu mi-am ieșit din fire niciodată. Însă, de fiecare dată, mi-a părut rău și am oferit explicații pentru comportamentul meu nepotrivit, nedemn pentru un adult. Și spun nedemn pentru un adult, pentru că adultul, spre deosebire de copil, are cortexul prefrontral dezvoltat, ceea ce îi conferă, printre altele, și capacitatea de a gestiona emoțiile. (Și este deja dovedit științific!)
    Palma, pălmuța nu sunt altceva decat niste factori de stres (frică) si desigur că funcționează pe moment, dar nu-l învață nimic pe viitorul adult, nu-i dezvoltă o conștiință sănătoasă. Cred ca, dacă vrei sa te numesti un parinte bun, îi arăți copilului cum trebuie să se comporte. Ce-i spune pălmuța ta?! Că, la furie, supărare, dezacord cu cineva, soluția este un act de violență. Atât!
    Eu n-am știut toate astea de la început, dar mi-am asumat calitatea de mamă, ceea ce pentru mine a însemnat să accept tocmai că nu le știu pe toate și să fiu deschisă să învăț.

  61. Simona Tache, ești creștină?

  62. Simona, sunt de acord cu tine 100%. Si cu ceilalti care sunt de acord cu tine. 🙂
    Mai discuta si altii tema. Iaca aici: http://www.printesaurbana.ro/2014/09/lasa-mina-jos.html

  63. Praf articolul ! O duduie care ne povesteste cum trebuie sa procedam in educatia copiilor nostrii, dar care duduie nu are copii ! Despre ce vorbim atunci? Ca si cum eu, economist, te invat pe tine, inginer agronom, cum sa cultivi porumbul.Draga duduie, du-te la mall, vezi ca e perioada reducerilor, poate iti gasesti cizmulite la pret bun…sau un lac de unghii strident…Cand o sa avem subiecte in comun despre care putem discuta, atunci sa ne auzim..Pana atunci..MUCLES Simona Tache !

    • Mihai, să înțelegem din cuvintele tale că doar cei care au o facultate în domeniu pot cultiva porumb? Te-ar cam lua în râs generații întregi de țărani. Numa zic.

    • Daca nu era un subiect comun, de ai citit? Din placerea de a folosi cuvantul specific nationalitatii conlocuitoare, bastinasa a Ferentariului? Socrii mei nu au facut facultatea de chimie alimentara, dar fac o cascavela (asa se zice in Muscel) de te lingi pe degete. Sa le zic sa nu mai faca pana nu-si ia macar unul din ei licenta?

  64. uitati un lucru elementar.
    norvegia nu e o tara normala.
    acolo nici nu poti sa mergi pe strada fara sa te impiedidi de vreun fiord.
    ps.
    annie,,ich liebe dich !
    asta e raspunsul meu oficial.

  65. Ma bucur ca ti-ai expus parerea in aceasta chestiune. Este in stilul tau, am citit cu interes. Este greu sa fii parinte, dar e si mai greu sa iti tratezi copilul cu dragoste si rabdare intotdeauna. Sunt multi care reusesc si este o satisfactie de nedescris pentru ei si pentru cei care au de invatat de aici. Te pup!

  66. Eu am doar o intrebare de curiozitate. Nu sunt de acord cu bataia din principiu, dar atunci cand incerci sa explici unui copil sa nu faca anumite chestii ( sa se urce pe un dulap, de exemplu) iar copilul nu vrea sa inteleaga de nici o culoare ca poate fi periculos pentru el sa faca acea actiune, ce se poate face? se leaga copilul? se pune un paznic la copil ca sa il pazeasca 24/7? este lastat sa isi sparga capul doar ca sa “nu i se creeze traume”? unori o usoara atingere dar cu viteza mai ridicata poate sa atraga atentia si sa ajute la protejarea copilului.

    • nu e bine, ma , nu e bineee….
      poti sa demolezi dulapu si sa lasi toate carpele din el intinse pe jos
      ca sa aiba ala micu si pisica prin ce sa se tavaleasca
      sau il lasi sa-si rupa gatul si la batranete cand iti va reprosa (daca va mai putea…) ca nu ai avut grija de el
      ii vei raspunde, frumos,
      ca eu ti-am spus ca nu e bine, da daca tu nu ai vrut sa intelegi…

    • Copilul trebuie supravegheat nonstop la varsta la care nu intelege ‘de nici o culoare ‘ sa nu se urce pe dulap. Incearca, il iei de acolo, ii explici, iar incearca, iar il iei, iar ii explici, repeat pana intelege. Nu e usor, dar Face parte din asumarea rolului de parinte.
      Eu asa am procedat cu al meu. Da, e mult mai usor sa-i arzi una, dar am mai comentat eu aici, daca lovesti, inseamna ca atat te duce capul.
      Multa lume crede ca daca nu-ti bati copilul, il lasi din capul lui. Nu, un copil poate sa invete reguli si sa fie un om social si functional si fara corectii fizice, umilinta si alte cele. Fiecare varsta vine cu provocarile ei, copiii mereu vor incerca sa depaseasca regulile, dar e responsabilitatea parintelui sa fie consecvent
      Uite, eu am laptop de mai mult de 60 de milioane si copilul meu nebatut nu l-a spart ☺ pt ca atunci cand nu intelegea valoarea materiala a lucrurilor, nu au fost la indemana lui, simplu. Acum are 5 ani si stie ca mama munceste (uneori de acasa ) si nu are voie sa-l atinga. Fara nici o palma

    • inteleg argumentul cu varsta la care nu intelege cam pana in 2-4 ani dar ce te faci daca si dupa aia vorbesti tot cu peretii? te muti in mijlocul campului la bordei ca el sa nu poata sa se accidenteze?
      @dg; usor de spus faza ca o sa ii zici la batranete, asta daca o sa mai ai cui sa ii zici si nu o sa fie doar leguma,…

    • Mai bine ii distrati atentia de la dulap cu altceva. Ceva ce stiti ca-l fascineaza. Baiatului meu ii plac masinile mari, camioane, trailere, macarale, excavatoare etc. Cand intra intr-o stare din asta ma duceam la geam si exclamam fortat bineinteles “Uaaa, ce macara maaareeee! Vino, vino repede s-o vezi!” Dupa ce ajungea la geam si nu vedea nicio macara ii spuneam “Daca veneai mai repede o vedeai. Acum a plecat spre santier.” Mai apelam si la google. Ii cautam poze cu masini mari. Cauti “macara” pe google.ro, apoi apesi pe Imagini. Al meu era fascinat de cate macarale vedea acolo. Cat sunt mici ei nu inteleg NU plus argumente si-atunci va trebuie imaginatie sa-i inlocuiti obsesia de moment cu altceva ce-l incanta.

      Nu-i deloc usor sa fii parinte, dar in momentele acelea atat trebuie sa va amintiti. Ca ei nu stau mult in viata noastra. Cresc repede si-si iau zborul. Ne sunt dati doar cu imprumut.

    • Asta cu varsta e orientativa, daca ii repeti de zeci de ori, va intelege. Al meu are 5 ani si nu il las nesupravegheat decat pe perioade f scurte. Si asta in conditiile in care intelege f bine ce are si ce nu are voie sa faca si mai si asculta. Dar ca adult evaluezi situatia inainte. In camera lui n-are ce sa se intample, ma pot duce sa intind rufe. La parter il las doar daca e prins de un puzzle sau joc, cca 15 min cat stiu ca e concentrat pe altceva. Nu a bagat niciodata degetele in priza, nu a dat drumul la aragaz sau din astea, dar better safe than sorry. Daca-l bateam crezi ca puteam sa-l las si sa fiu 100 la suta sigura ca nu o comite?

    • eu am avut niste vecini care aveau si ei un copil mic, cam cu vreo doi ani mai mic ca mine…
      cred ca parintii lui nu prea il altoiau,
      io o mai faceam, ca nu era chiar un pui de savant.
      a ajuns in puscarie, trafic de droguri sau asa ceva… am vazut stirea la stiri la tv si mi-a atras maicamea atentia… sti cine e asta? florin, copilu lu… vecinu nostru…
      pai mai bine il altoia cu paru, poate se facea om…
      oricum o dai nu e bine.
      noi aici scriem doar ca sa avem o scuza sa nu spalam vasele, chiarnu conteaza parerea noastra…
      plus ca se mai trezeste si cate una din sex… asta, din somn si te mai si injura…

    • Dg, deci asta cu copilul nebatut care ajunge drogat suna intr-un fel. ..
      Parintii aia nu l-au batut, dar nici nu l-au educat probabil. Da, unii cred ca e suficient sa nu-l bati, sau vad lucrurile in alb si negru
      Copilul meu nebatut e educat, de ex, nu lasat sa faca ce ii trece prin cap. Si la fel sunt si prietenii lui (eu traiesc intr-o tara unde vecinii suna la protectia c opilului si daca te aud ca tipi la el) . Are 3 prieteni constanti, e mai mare dragul sa te uiti la ei cum se joaca, nu se lovesc, nu se injura, nu bullying, te intelegi cu ei, sunt niste omuleti cu care-mi face placere sa vorbesc. Si nu te gandi ca un copil cuminte inseamna vreun bleg care sa stea unde-l pui. Au personalitate, dar asa mici cum sunt daca ii tratezi cu respect si le explici, te asculta si inteleg
      Clar resursele de rabdare sunt limitate, am fost la capatul puterilor de nspe mii de ori. Eu una cand nu mai pot, tac si respir, indepartez pericolul daca e cazul si atat, nu lovesc. Dupa ce-mi revin, discut, explic. Daca te gandesti sunt atatea solutii la fiecare problema, trebuie doar s-o gasesti pe aia potrivita pt tine

    • diana
      (nume de zeita…)
      voiam sa zic ca
      si batut, si nebatut
      nu ai cum sa sti ce iese din plod cand creste.
      exemple ai citit aici destule.
      asa ca e o problema fara solutie universal valabila.

    • De cand am copii am reanalizat toate chestiile din casa sa le fac safe. Dulapurile si comodele sunt ancorate in perete sa nu se rastoarne. In prizele goale am bagat protectii. Am cutite (unul de lemn si unul de plastic) pe care i le dau si lui sa le foloseasca atunci cand gatim impreuna si i-am explicat mereu cum functioneaza plita, ca se poate arde daca e ceva pe foc, etc. Recunosc ca pana acum nu a incercat sa se urce in dulap dar vad diferenta de atitudine dintre mine si maica-mea, care e super panicata ba ca se loveste de coltul mesei, ba ca pica de pe scaun, ba ca sparge cana. Este o carte foarte interesanta, Conceptul Continuum, care povesteste despre experienta unei tipe (autoarea) in mijlocul triburilor din padurea amazoniana, mai ales despre cum isi cresteau copiii. Acolo nu statea nimeni sa ii supravegheze in fiecare minut si nu cadeau in prapastii, nu isi taiau gatul cu macetele, nu se opareau cu cazanul cu ciorba si nici nu se rataceau in jungla. Pentru ca stiau care sunt pericolele din interactiunile pe care le-au avut in situatii anterioare asemanatoare cu ceilalti membrii ai tribului. Dar pentru asta trebuie sa il porti mereu cu tine pe unde mergi si inca de cand e bebelus trebuie sa ii vorbesti despre ce faci si de ce. In plus, asta cu urcatul pe dulap ar putea fi si un tipat pentru atentie, nu o sfidare a autoritatii sau o neintelegere a pericolului si in cazul asta bataia chiar nu e de niciun folos ?

    • Dg, asta voiam sa zic si eu, ce iese, nu stii, dar daca tu faci tot ce iti sta in putere sa fie un om bun, restul sunt variabile pe care nu le poti controla
      Din punctul meu de vedere, oamenii care lovesc sunt niste animale brute. Unii dintre noi suntem animale evoluate ☺

    • Poti sa incerci una din urmatoarele: se inconjoara dulapul cu un gard, se pune dulapul cu sertarele la perete, se ia dulapul cu totul si se pune in garaj /camara, se da dulapul cu vaselina, se distrage atentia copilului, se ia copilul din camera in care e dulapul si se inchide usa, se desurubeaza becul din camera cu dulapul si tot asa. La fiecare incercare a copilului de catarare i se repeta ca e periculos pentru el.
      Noi avem camera de zi organizata ca la gradinita, plina de jucarii si cutii in care stau jucariile, fara mobila, o masa cu doua scaune pentru pitici, o canapea si un tv care a fost inconjurat de gard pana pe la 3 ani. Dulapurile sunt in camari nu se poate catara acolo, balustrada am dat-o cu vaselina 👿 . Orice se poate sparge sta in cutii la subsol si vor vedea lumina zilei dupa ce al meu va face 7-8 ani si va termina cu fotbalul si hockey-ul in casa.

    • LM
      😮 😮 😮 😯 😯 😯
      parca-i stare de razaboi 😛

    • @LM Razboi si e: tu cu tine, ca e ca la testele alea de atentie,, gaseste si ascude obiectul care ar putea produce rau”. Si au copiii astia o imaginatie de te doboara!

    • Cred ca copiii care sunt loviti ca sa nu faca un lucru, fac un lucru de 2 ori mai grav. Eram in parc, la nisip, si o fetita a lovit un copil cu nisip. Bunica-sa a pus fetita sa ii dea mana cea rea si a plesnit-o de vreo 2 ori. Urlete, furie… Dupa fetita s-a indarjit si a aruncat si mai tare cu nisip, lovind copilul in ochi. Atunci sa vezi cum a luat-o bunica-sa la bataie. Parca era razboi. Am intervenit si i-am zis ca practicile astea sunt de ev mediu, si e imposibil sa crezi ca rezolvi violenta copilului cu mai multa violenta. Fetita mea nu are valente de catarator. Dar copilul tau pare sa fie si incapatant.

      Cand unui copil ii se spune, nu e voie, trebuie argumentat si de ce nu e voie. Trebuie sa ii spui ce poate pati. Dar mai trebuie sa il intrebi si de ce vrea sa se urce acolo. Ce spera sa gaseasca. Si mai poti sa il ridici sus, pana pe dulap, ca sa ii satisfaci curiozitatea, sau spiritul de aventura. Si mai poti sa ii spui o poveste despre un copil care s-a urcat pe un dulap, sau altceva inalt, neascultand de Sfanta Vineri, sau cine vrei tu, si ce a patit din cauza asta. Si despre un alt copil, care a ascultat, si cum a fost rasplatit. Si trebuie sa il faci sa promita ca nu se va mai urca. Fetita mea respecta promisiunile, pentru ca si eu le respect pe ale mele, si am invatat-o ca promisiunile sunt un lucru foarte serios si important si ca niciodata nu mi-as incalca o promisiune. Daca si tu ai facut la fel, atunci , problema se va rezolva.

  67. dar daca e studenta in an terminal la Psihologie, Simona are dreptul sa vorbeasca? ca, din cate stiu eu, e.

    • i-am intrebat pe cei care insista cu “N-ai copii, gura!”, evident.

    • NU, nu are voie. Si daca termina psihologia, nu are voie sa sa-si dea cu parerea pana nu face o depresie, o incercare de suicid etc. Ca la psihiatru: daca nu e nebun, cum de isi da cu parerea si mai are si pretentia sa vindece?

  68. scrisesem si eu un mesaj si mi-a cazut net-ul
    pe scurt spuneam ca:
    – parintii nu sunt perfecti mai ales cand au un copil cum am fost eu ( dupa ce mi s-a explicat de n ori cat de periculos este curentul electric – tot am bagat cuiul in priza, tot m-au prins parintii cu foenul ponrit incercand s a vad ce face in cada cu apa…) ; in astfel de momente nu stiu cati aleg sa ii dea doua la fund decat sa se intample ceva cu mult mai grav si cati mai sunt ins trae sa trateze cu calm situatia. Cam asa a fost si fiul meu cand era mai mic..
    – nu toti copiii sunt la fel ( cu copii surorilor mele puteam sa gatesc, sa citesc ..cu al meu nu voria sa stea nimnei cand era mai mic) ; un copil foarte curios si hiperactiv – a fost si este un motiv d emandrie pentru mine , ca mama, insa te solicita cu mult mai mult. Si uneori chiar nu mai ai resurse. Asta nu insemana ca nu trebuie sa invatam sa fim parinti mai buni Asta nu ne scuteste de a fi responsabili si a discerne intre educatie si dresaj.

  69. scuze, pentru mesajul anterior scirs in conditii vitrege si scapat inainte de vreo corectare 😳

    Mai aveam o vorba::
    – orice parinte norma este mandru sa aiba un copil independent, increzator, vesel, sanatos . Violenta psihica si fizica aduce exact opusul celor de mai sus; sper ca orice parinte intreg la minte este de acord cu asta .
    A nu se confunda “copil cuminte” cu “copil timorat”, “copil serios” cu “copil trist”.
    Dupa mine, toti copiii ar trebui sa fie veseli si neastamparati- asta e dovada de sanatate.

  70. Sunt părinţi care folosesc in mod constient “bataia” ca metoda de disciplinare si control ca urmarea a tradiţiei, a mentalităţii cunoscute. Ei se agaţă cu înverşunare şi îşi apără metoda nu pentru că sunt oameni răi, ci pentru că nu ştiu ce să pună în schimb, ce metodă de control să folosească în loc, dar cu aceeaşi eficienţă. Toată argumentaţia aceasta contra bătăii copiilor este raţională, este justificată din punct de vedere etic, este binevenită, dar nu este suficientă pentru a rezolva problema. Observ multă agresivitate şi de-o parte şi de altă, tendinţa de a-l discredita pe celălalt, se risipeşte multă energie emoţională negativă. Părinţii au nevoie de niste modele educative eficiente, pe care societatea actuală, extrem de confuză, nu le oferă. Există o categorie minoritară de părinţi care sunt preocupati de educare si autoeducare dincolo de modelele tradiţionale, care îşi evaluează continuu valorile şi convingerile, dar marea majoritate se descurcă aşa cum pot cu puţinul de care dispun. Ei au nevoie de ajutor, au nevoie de educare, au nevoie de modele, altfel se vor agăţa disperaţi de singura metodă pe care o cunosc.

    • Atunci când convingerile și valorile fiecăruia îl afectează doar pe el, e ușor sa i le tolerezi chiar și atunci când nu ești de acord cu ele.
      Însă când ii afectează și pe alții (copiii, în cazul nostru) devenim asa cum zici mult mai agresivi.
      Dacă tu ești un cretin și vrei sa te dai cu capul de pereți ca sa scapi de măreață ce pot sa spun… Baga mare, și încearcă și muchia, că-i mai buna. Însă dacă ești un cretin care-ți dai copilul cu capul de pereți toleranta fiecăruia dintre noi se termina mult mai devreme.

  71. Azi-noapte, nevasta-mea a avut un cosmar si-a tipat in somn.
    Din reflex, m-am sculat, am spalat vasele, am dus gunoiul si am dat cu aspiratorul…

    • Asa si trebuie. Asta inseamna o educatie exemplara. :mrgreen:

    • da batrane profesor
      asa e.
      si sa sti ca nici nevasta-mea nu m-a batut cand eram mic.

    • dg: pai n-auzisi ca exista si abuz psihologic? si manipulare? vnimanie, cum zice rusul :mrgreen:

    • dupa tot ce am citit aicio
      m-am hotarat ce tactica voi adopta cu ala mic al meu.
      sa vedeti ce batuta ii dau.
      dar asta cand vine acasa, dupa sesiune.
      am rezervat deja terenu pentru bataie.
      doo ore, treizecisi patru de euro.
      cam scump, dar merita.
      nu-i las nici un set,
      ca m-am facut tata rau, aspru si sever.
      desigur, daca pot.

    • Daca te batea, faceai si piata pana se trezea ea!

  72. Hmmm!Cata aroganta.De acord,bataie nu e buna.Dar,din cand in cand,cate o palmuta la fund(fara evaluari din domeniul fizicii) e bine venita.Si sa nu va suparati,dar daca nu ati avut copii,chiar nu puteti sa dati lectii celor care au.Si sa-i faceti in toate felurile.

    • Catalin Butnariu

      Când o să-ți ajungă copilul adult, întreabă-l cum se simțea când îl luai la bătaie. Să ai curajul să taci și să asculți tot ce-ți spune.

    • Esti foarte prost.
      Eu am copii, deci am dreptul s-o spun si sa-ti dau lectii.

    • Eu am copil, e mare, e studenta, e isteata si independenta. Acum te rog sa-mi dai un exemplu de situatie cand e binevenita palmuta ( nu am zis bataia, ca inteleg ca nu esti exagerat).

  73. Cea mai buna metoda este iubirea. Am gresit si eu… Si regret. Dar nu e vorba doar de bataie…ci si de tonul ridicat si de pedepse sau izolare in camera lui… Toate sunt metode, unele recomandate chiar de unii psihologi. Pe bune. Pedeapsa, denigrarea in public si orice agresiune verbala sunt adesea mult mai mutilante decat o palma. Toate sunt metode agresive. Si la metode agresive un copil nu va raspunde decat prin agresivitate. Din proprie experienta am ajuns la concluzia ca validarea prin iubire a comportamentului pozitiv si ignorarea/nevalidarea compotamentului negativ, sunt cele mai bune metode de educare a unui copil. Cu toate astea…uneori am gresit… Si sper sa nu mai fac. Eu, mama de 2 baieti .

  74. Am citit multe comentarii legate pe subiect și ce aș vrea să adaug mai mult decât am spus mai sus, este că sistemul țărilor nordice, în special cel al asistenței sociale este unul foarte strict reglementat, iar excepțiile nu prea sunt prevăzute când e vorba de binele copilului. Acele sisteme bine puse la punct nu ajungeau unde sunt fără să impună cetățenilor o respectare a lor foarte exactă, iar coerciția și sistemul punitiv funcționează foarte bine și rapid, nu ca în Romania să dureze ani până la dovedirea nevinovăției. În ceea ce privește sistemul social, cum apare suspiciunea de rele tratamente aplicate copilului, se iau măsuri. Pare dur și este traumatizant pentru copil în primul rând, dar copiii nu sunt plasați imediat spre adopție, se face o anchetă în care se analizează toate condițiile de trai ale copilului, dar absolut toate! Rata copiilor dați spre adopție în astfel de cazuri este foarte mică, semn că institușiile implicate chiar își fac datoria și decid în cunoștință de cauză și de la caz la caz!

  75. Ia sa semnalez io o deficienta in functionarea blogului:
    cand dau click ca sa citesc un comentariu aparut recent ( fereastra dreapta sus, pt domnii politisti) sunt directionata la dracu in praznic, nicidecum fix acolo.
    Voua vi se intampla la fel?
    ca sa stiu daca-i de la rasnitza mea, sa-i aplic un pumn. 😎 😯 😮 💡 💡 ➡ :mrgreen: :mrgreen:

    • Johnny Handsome

      Da, Luțimina, am dat să văd comentariul tău și m-a direcționat la Dg, mai sus. Pe tel.

    • Johnny Handsome

      V-ați vorbitără, carevasăzică

    • Eu am dat sa-l vad pe-al tau si m-a directionat la anduYY,
      sa fie niste energii cosmogonice chinezesti la mijloc?!? 💡
      Deci nu-i rashnitza mea de 4000 de roni (!!!! zoso stie!!!!) de vina, nu-i mai dau pumni, ma aptin ( ❗ ) pana la o data ulterioara. 😈

    • si ce ma, jehasule
      comentariu meu ce are,
      gandaci de colorado, sau ce?

    • Johnny Handsome

      Da’ ce, comentariul lu’ matale e cartof?

    • nu e cartof, ma
      e un comentariu care merita laicuri
      pe care tu nu le dai
      pentru ca le pastrezi ca sa iti impachetezi garoafele in ele.
      nu asa se procedeaza intre pretini.
      mai supara-ma tu
      sa vezi cum te las io lat sub masa prin aprilie…

    • dap, colorado, mai nou, cica s-au bagat si-n bostani.
      si nici rapitza nu mai e ce-a fost. 😮 💡

    • m-a trasnit o intrebare
      copii de gandaci da colorado
      sunt altoiti de mamile si tatii lor
      daca nu sunt cuminti?
      da acolo, in norwey,
      ii iau autoritatile daca sunt maltratati de florticultori ? dastia, tip…nu spun cine, se stie el…

    • la mine in blocul cu ultimele comentarii, afișează data doar vineri 8
      deși
      dau click si vad ca e de azi de fapt ultimul

    • da vinde ma si tu o camila daia
      si ia-ti si tu un calculator ca lumea, fie si mana a doua…

    • vand camile, dar nu pt pcuri
      cumperi?

  76. Io ma gandesc sa punem de-un protest online.
    Sa-si repare Tache blogul, sa ne dea inapoi laicurile pe care le-am avut, iutuburile, locurile de trotillat, clickurile la punct fix si multe altele, ca lista e lunga.
    Mai ziceti si voi, care mai sunteti pe receptie, inclusiv din norvegia. 😆

    • asa e ,
      de acord si ok cu laicurile
      eu am de gand sa le donez pa toate care le-am primit in ultima saptamana pentru ajutorarea migrantilor

    • si poa sa dea si o bere, un uischi, ce o da domnu tata U
      sa nu-mi bat copii daca ma supar.

  77. vecinitzo
    la calculator poti sa ii mai tragi din cand in cand cate o palmuta la sursuletz
    lumea nu se supara…
    poti si sa ii imprastii tranzistoarele pe toata canapeaua…
    numai asa il ajuti sa nu se demodeze cand o sa fie mare.

    • vecinu,
      pfoahahai, dar nici nu m-am gandit sa cer voie, sau sa ma tem de repercursiuni,
      eu cand ma iniervez ca nu merge rashnitza conform standardelor din instructiunile furnizorului chinez (Lenovo, deh), ca sa nu mai zic conform pretului precizat in factura emisa la cumparareplus adaosul de tva …(hihihi!)
      pai, ma dezbrac de caracter si-i aplic o zgaltzaiala mai intai, apoi un restart, apoi un cleaner, o schimbare de browser si alte metode specifice din brosura de instructiuni tehnice,
      in cele din urma aplic doo palmute pa soricelul digital si un pumn pa tastatura, de obicei dau cu stanga, ca dreapta-i cu soricelul strans de gat.
      Daca nici asa nu merge, dau vina pe Tache, ca are blogul defect. 💡 💡 ➡ :mrgreen: :mrgreen:

    • sa traiesti vecina
      si sa vii la mine in sat
      cu toata familia din dotare
      ca mi-ai dat o idee nemaipomenita.
      ca asa tare m-a inervat jehasu asta, fratee… adica soro…
      se vede ca nu l-a batut nimeni cand a fost mic.

  78. ma vecina
    ai mancat seminte de bostan cu sare dupa jh?
    pai cum sa spui asa ceva?

    cand dau click ca sa citesc un comentariu aparut recent ( fereastra dreapta sus, pt domnii politisti) sunt directionata la dracu in praznic,

    pai daca te trimite la mine, specifica cine sunt eu
    dracu sau praznicu?
    ca sa nu il zapacim pa bietu matrix
    ca nici cu matricile lui nu se mai descurca…

  79. Johnny Handsome

    Moamă, ce violentzi sïnteți, da’ io nu vă despart, și vă dau și laicurile, cu tot cu frezii. E bine, Degeule?

    • creezi frenezii, prietene…
      nu te bag io sub masa, cadem amandoi imbratisati
      ca niste consumatori fruntasi
      la hash
      sau hasch, pt vecina
      ma facui si poet, ia asculta aici
      mi-am mai pus un kil de gin
      sa am la noapte somnul lin…
      eee, ia zi, paunescu doi, nu?
      ce trandafiru meu…ori suntem, ori suntem…

  80. tu te crezi buricul blogului? toate click-urile duc la tine?
    cat abuz de modestie, ai de capu meu. 😆
    zoso ramane prost la faza asta.

    • nuuuu
      numai alea care mi le da dusmanii…
      pa ale tale le pastrez
      intre paginile unei carti
      cum pastreaza si jh florile care nu a reusit sa le daruiasca

    • buricu sau bunicu ?
      ca imi lacrimeaza ochii… de la ceapa…

    • haidi, bre, nu mai stati noaptea pe net ca va prinde protectia netului din norvegia ca va abuzati smartphoanele si iphoanele.

    • da’ ce , voi aveti butoane d elike-uri? ca io n-am 😳
      nu ca le-as folosi dar daca altiii are io de ce sa n-am??

      ( si cu aceasta ocazia va rog sa tineti cont ca mi-am pierdut o pereche de ochelari si alta e la marit dioptriile, asa sa stitI!)

    • vand butoane de laic si dislaic
      numai angro
      oferta serioasa
      sunati la 8989989, dupa ora 16

  81. Nu, Luțimina, doar laicurile mele, adicătelea alea pe care le-am dat io, că e frumos să dăruiești.

  82. jhasule
    vecinitzo
    hai noapte buna
    ca maine e duminica si tre sa fim odihniti
    si cu chef de trolat… asta, de comentat la subiect.

  83. parca acum 2 ani ne explica simona cum se rezolva un tantrum in loc public cu o palma. 🙂

    good to see things change. 😀

    • never ever nu am susținut așa ceva. NEVER. dar, da, între timp am înțeles mai bine ce înseamnă tantrum și am văzut copiii prietenilor cum se liniștesc dacă sunt luați în brațe în astfel de momente.

    • bai, ba da. nu mai tin minte postul, ca-s cititor ocazional.

      atunci ti-am lasat comentariul “a bate pentru a calma e ca si cum ai fu$e pentru virginitate”. 😀

    • l-ai interpretat foarte gresit, niciodata in viata mea nu am sustinut violenta, solutia pentru tantrumuri, pe vremea aia, mi se parea scoaterea copilului din mediul respectiv, in niciun caz bataia.

    • ai dreptate. “bagajul” meu e de vina. pace! 😀

  84. Am auzit astazi la Digi24 ca Barnevernet a luat in 2015 un numar de 10000 de copii din familiile naturale. La o populatie de putin peste 5 milioane cat are Norvegia mie cifra mi se pare incredibila! Numarul total de copii pana la 14 ani e de 922000, dupa o statistica din 2011. Deci mai bine de 1 din 100 de astfel de copii e luat din mediul familial ANUAL si dus in familii surogat. Deci, daca presupunem cifra copiilor sub 14 ani constanta si cifra de 10000 din 2015 extrapolata la toti anii inseamna ca aproape 15 din 100 de copii norvegieni pana la 14 ani sunt luati din familia naturala de Barnevernet. WTF???????
    Iata si link-ul.
    http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/Proteste+in+Romania+dupa+ce+o+familie+a+reclamat+ca+autoritatile
    Chiar si asta ar trebui sa fie o dovada ca institutia aceea e, ca sa fiu bland, exagerata. Pai la nivel de Franta ar insemna 100000 de copii anual, la nivel de Germania circa 160000 de mii. E absolut halucinant si nu ma poate convinge nimeni de contrariu.

    • adi
      si eu cred ca e numarul gresit , 10,000 e prea mult , mult mult
      nu se poate asa ceva adica 10,000 de familii au gresit cu buna stiinta?
      ceva e gresit in stirea aia

    • Nu neaparat 10000 de familii (se vede ca pot fi mai multi copii intr-o familie), dar asta e cifra din stire.

    • a da , ai dreptate
      dar tot e mult, in condițiile in care se presupune ca familiile cunosc legea asta dura

    • Aici e site-ul de unde iau jurnalistii cifre si le manipuleaza spre placul lor: http://www.bufdir.no/en/Statistikk_og_analyse/Barnevern/Barn_og_unge_med_tiltak_fra_barnevernet/

      Cu un google translate eu inteleg ca IN TOTAL au in anul x un nr y de copii. Copiii aia au fost “ridicati” in anul x, x-1,x-2 etc. Nu cred ca e numarul de copii noi in fiecare an. Dar poate gresesc.

      Acum, serios vb-ind. Sa zicem ca iau 10000 copii/an. Chiar nu credeti ca s-ar scandaliza inclusiv norvegienii? Totusi, sunt 10000 copii. Un oras (de-al lor) intreg! 14000 in total mi se pare mai rezonabil la o populatie de 4 mil.

    • @ magenta

      Exista si o varianta in engleza. Oricum sunt cifre mari, chiar si la 14000 in total. Tot se ajunge la vreo 1000 pe an. Vad insa o chestie foarte interesanta aici:
      http://www.bufdir.no/en/English_start_page/Child_welfare_services_for_children_with_a_minority_background/

      Scrie asa: “If there is a risk that a child will suffer material harm by remaining at home, the child welfare service has the power to make an emergency temporary decision to move a child. In such cases, the County Social Welfare Board shall consider and approve the decision within 48 hours”. Cu alte cuvinte, ceea ce spuneam ieri (sau alaltaieri) ca scenariu de groaza e de fapt legiferat. Mai precis, daca familia e mai saraca si Barnevernet crede ca nu-i sunt asigurate toate conditiile materiale (nu precizeaza care sunt acestea dar putem specula intens) in 48 de ore copilul e luat din familie. Asta da!

      PS Va rog, lasati-ma cu “in Norvegia nivelul de trai … si statul se preocupa …”. E vorba de principiu si de faptul ca cineva s-a gandit sa ia copilul unei familii sarace pentru ca e saraca. Indiferent de grija pe care i-o poarta familia copilului. Se poate ajunge inclusiv la chestii de genul: aveti cam multi copii pentru 2 salarii, deci… Nu se poate? Nu, zau!

    • Hm, mie nu imi merge cea in engleza, nu stiu de ce.

      Paragraful ala e tradus prost. Cum limbile se aseamana si chia cuvintele alea sunt usoare, il inteleg, si nu e “material damage” cum se traduce in engleza cu google translate. “Dersom det er fare for at et barn blir /b/vesentlig skadelidende/b/ av å forbli i hjemmet …” – “vesentlig skadelidende” = suferinta FIZICA (in traducere libera si neadaptata: daca e in pericol sa fie victima unor suferinte fizice importante).

      Eu nu o sa aduc niciodata argumentul cu “In Norvegia statul se ocupa si sa ne bazam ca face bine” ca stau in Suedia (nu e fix aceeasi tara, dar sa zicem ca mentalitatile se aseamana mai mult decat Ro vs No) si stiu f bine 1. cat de “bine” iti poarta grija statul, 2. ce superficial sunt tratate unele cazuri de institutiile statului, nu neaparat cele de copii ca n-am avut de-a face cu ele, dar altele, si 3. cat de creduli sunt oamenii in stat incat si atunci cand se comit abuzuri sa zica “las ca sigur o gresit aia implicati cu ceva”.

      Nu stiu exact pt ce militez eu aici si cred ca am sa ma opresc, pt ca nu tin nici cu unii, nici cu altii. Imi displace faptul ca familia bodnariu si-a batut copiii (ca aia e si o “palmuta”), si imi displace ca aia le-au luat copiii, mi se pare un abuz si mai mare. Sper din tot sufletul sa si-i primeasca inapoi si sa isi invete lectia. Dar consider ca faptele trebuie prezentate corect, si nu interpretate pt o anumita parte. Nu sunt 10000 copii/an, si nu le iau copiii pt ca nu au bani, cum e tradus in engleza (pt asta au ajutor social. Doar “nou venitii” cu sumedeniile lor de copii n-o sa si-i creasca din apa chioara, si nu li se iau si lor copiii).

    • Magenta, traducerea in engleza e pe site-ul lor, pusa de ei.

    • Am raspuns, din greseala, mai jos, dar copiez raspunsul si aici:

      Adi, stiu (am reusit sa deschid varianta in engleza). Dar varianta in norvegiana are prioritate in fata celei din engleza, dupa parerea mea. o fi tradus si ei chiar cu google translate, nu e acceptabil, dar mai stim cel putin un exemplu de autoritati care habar n-au de engleza…

      Confuzia vine de la faptul ca “skada” inseamna atat o julitura cand un copil cade, un ochi umflat cand ii da unul un pumn, sau pagubele materiale cand iti lovesti masina.

  85. Si eu am mai luat niste cafteala de la mami cand eram mica :)) Adevarul e ca imi era putin frica de ea, dar acum avem o relatie minunata.

    • asa e…
      io as mai vrea sa mai imi dea taicamiu acum o palma, macar, fie si din dragoste.
      da nu mai poate saracu, de unde o plecat el…

    • vecinu,
      noi eram 3 fete cucuiete, si tata ne-a iubit, si ne-a protejat, si ne-a insotit pasii pana cand a plecat, fulgerator, acum sapte ani, in timp ce statea cu mine de vorba la telefon…
      Mama inca e, si ne iubeste, imi amintesc ca ea m-a mai altoit de cateva ori, prin clasele primare, eu fiind cea mai mare dintre surori chiar si din postura asta mai faceam prostii,
      dar recunosc ca io am fost belea, karatista de mica, snopeam baietii obraznici in pauze….aoleu…ma opresc, ca-mi stric portretul psihologic.
      Ce voiam sa-ti spun tine de paranormal, eu inca il visez pe tata ca ma suna pe mobil si discutam, punem tara la cale, asa cum faceam cand el traia…inca simt ca ma protejeaza, de acolo.

    • Eu am luat 3 palme in viata mea: 2 de la mama, 1 de la tata. Una de la mama si una de la tata in aceeasi zi (30 ianuarie 1983 – nu glumesc, stiu exact ziua) pentru fapte diferite!!!! Va puteti imagina, doua prostii imense in aceeasi zi! :mrgreen: De a doua tata nici n-a aflat vreodata (si al meu s-a dus, anul trecut). In plus au mai fost vreo 3-4 prostii mari de care niciunul n-a aflat. :mrgreen:
      Cand ma gandesc ca pentru una din cele 3 palme puteam fi luat din familie si dus altundeva… Mi se pare de neimaginat, o porcarie imensa.

    • Adi,
      ca tot vorbim de bataie, eu n-am vazut in familia mea violente, tata a divinizat-o pe mama, nu existau conflicte, nici macar verbale, tarziu am aflat de la ei ca atunci cand aveau subiecte de cearta ieseau undeva, pe la marginea cartierului, ca sa nu ii auzim noi….
      cu toate astea noi, copiii, ne mai cafteam, cred ca dintr-un spirit de a face dreptate.
      Imi amintesc o faza, eram in clasa intai, aveam o invatatoare a dracului, Sweizer o chema, colegii mei ii stiau de frica, printre altele nu indrazneau sa-i ceara voie sa iasa la un pipi pt ca scorpia incepea sa urle ca pt asta avem pauza.
      Pana intr-o zi cand unul din baieti, timid si cuminte, a facut pe el, in timpul orei.
      In linistea mormantala din clasa se auzea cum curge pipilica pe parchet…
      Eeeeeiii de atunci, in pauze sau dupa cursuri, pe drumul spre casa, cativa baieti faceau misto de saracul copil iar eu ma simteam datoare sa ii pun la punct, i-am caftit, le-am aruncat ghiozdanele in santz…azi asa, maine asa… pana ce a aflat scorpia si mi-a pus 9 la purtare, asta era ceva groaznic in vremurile alea, sa ai 9 la purtare, fata fiind….hmmmm, tata, saracul, a incasat rusinea mea…

    • pt vecina mea da kolentina
      si pt dom profesor
      sa nu ne mai doara ochii de durerea ca cei pe care ii iubim nu mai pot sa ne mangaie cu o palmutza la funduletz…

    • n-am pus 1 in fata la embedu
      1https://www.youtube.com/watch?v=y_kakVAmiZM

    • ma vecina
      sterge toate laudele si aprecierili ce le-am facut despre tine
      esti periculoasa, bre
      nu vreau sa te uiti urat la mine si sa fac si io… ceva… urat…
      nu te mai cunosc, na

    • vecinu,
      cred ca n-ai citit bine, eu nu m-am uitat urat la nimeni, doar le-am luat apararea unora mai timizi care cadeau victime mistourilor unor obraznici nesimtiti.
      Recunosc ca nici acum nu m-am vindecat de asta, nu suport sa vad pe cineva amenintat sau jignit, fara sa iau atitudine.
      Altfel, nu ca ma laud, dar chiar sunt o tipa cuminte si extrem de calma. :mrgreen:

    • vecina…
      ma faci
      sa-ti compun o poezea…

  86. Tata nu m-a lovit niciodata, nici macar nu a ridicat vocea la mine, e cea mai blanda persoana pe care o cunosc. Mama e printre cele mai intelegatoare persoane si ma iubeste enorm, iar sentimentul e reciproc. O sigura data, in scoala primara, mi-a dat o palma pe care a regretat-o foarte mult (mi-a spus-o chiar ea dupa multi ani). Nu m-a traumatizat asta in niciun fel. Ce m-ar fi traumatizat pe viata, in schimb, ar fi fost ca pentru palma aceea statul (sa zicem ca am fi fost in Norvegia si nu in Romania) sa ma ia de langa ai mei. Faptul ca mi-a dat atunci o palma nu o face o mama rea. Din punct de vedere obiectiv, da, a fost vorba de violenta. A si tipat la mine de mai multe ori, asta ar fi violenta verbala. Si eu am tipat la ea (mai ales in adolescenta). Asta ma face o fiica rea? Cu totii gresim. Nu am copii si imi doresc sa nu ii lovesc vreodata sau sa tip la ei, dar daca se va intampla sper sa nu ma considere o mama rea.
    Cred ca un copil traumatizat este cel care atunci cand sparge un pahar se uita cu groaza la parinte pentru ca stie ce il asteapta. Un copil care tresare cand isi aude parintele ca intra in casa dupa sedinta cu parintii, pentru ca stie ce urmeaza sa pateasca. Pentru ca ii e frica ca va fi batut inca dinainte sa ridice parintele mana. Un copil poate fi traumatizat si daca parintele nu il loveste, dar il ignora, nu ii ofera afectiune, angajeaza o bona sa il creasca, dar pana acum nu am auzit (nici in Romania, nici in Norvegia) ca un copil sa fie luat de stat pentru asta.

  87. ascultam asa, in liniste
    cunoscuta melodie a cantecului
    doamne, ocroteste-i pa romani
    si m-am gandit
    doamne, mult ai de minca ca sa poti face asta, macar asa, cat de cat…

    • viata e dura, vecinu, si prezinta complicatii.
      ia de colea:
      10 https://www.youtube.com/watch?v=oRdxUFDoQe0

    • ma lumi
      plicticoasa viata e in ostaustria asta, maaa…
      uite, e pustiu pa strada.
      sau o fi lege, naiba stie, duminica dupa lasarea intunericului sa nu mai ai voie sa iesi din casa, habar nu am…
      si uite ca pana azi, in sfanta zi de duminica -… cat draq e… stai sa ma uit, da, 10 ianuarie, io inca nu am dat drumul la calorifere…
      e drept, am doar in jur de 23 de grade in toata casa, da e acceptabil, zic eu… si, cum ziceau inaintasii nostrii, asa se caleste otelul… sau fierul… ceva , metal dasta…
      si nu am nici un copil mic pa langa mine sa ii mai trag o palmuta peste ochi, sa il mai leg de pat cu lantu… sa ma distrez si io cumva…la tv hochei, prostia aia de sport, cica, violenta in stare pura.
      plictiseala mare la astia.
      noroc cu baxu de bere, ultimu, sper sa imi ajunga pana maine.

    • da, da, da, si la noi inca de saptamana trecuta Polizei a facut apel catre cetateni, ca dupa lasarea intunericului barbatii sa nu iasa neinsotiti pe strada, decat daca au neveste karatiste.
      E pericol de alerta terorista.

    • ….aaaaa, plus ca cica se anuntza si lapovitza, pfoai! 😆

    • băi, pe bune, voi vă simțiți ok să faceți chat la un topic la care lumea discută aprins un subiect? și, în general, la TOATE topicurile de pe blogul ăsta? de ce nu vă faceți un grup de Facebook, să chat-uiți acolo și să-i lăsați pe oamenii de aici, interesați de subiectul topicului, să discute, fără să le fragmentați discuția?
      nu am nimic împotriva glumelor și a intervențiilor offtopic, pe cuvânt că nu am, chiar nu mă deranjează discuțiile paralele într-un procent rezonabil, dar voi pur și simplu nu faceți altceva decât să chat-uiți la nesfârșit… 🙁

    • v-am făcut un loc nou de trollat, nu m-a lăsat inima să nu vă fac, uite: https://www.simonatache.ro/2016/01/11/loc-de-trollat-8/

  88. Adi, stiu (am reusit sa deschid varianta in engleza). Dar varianta in norvegiana are prioritate in fata celei din engleza, dupa parerea mea. o fi tradus si ei chiar cu google translate, nu e acceptabil, dar mai stim cel putin un exemplu de autoritati care habar n-au de engleza…

    Confuzia vine de la faptul ca “skada” inseamna atat o julitura cand un copil cade, un ochi umflat cand ii da unul un pumn, sau pagubele materiale cand iti lovesti masina.

  89. Hoooopaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!
    avem iutuburi iar!
    si avem si laicuri!!!!!!!!!!!!

  90. merge brici si click-ul pe comentariu…….
    bravo, Tache, sa-ti traiasca pisica!

  91. doar ce m=am inatlnit cu niste cunoscut

  92. Am o treaba serioasa cu voi: nu conteaza contextul samd.important este ca am aflat ( nu intamplator ci prondin de la discutai de pe acest blog am sapta intr-o situtaie care dadea de banuit si despre care mai aveam unele banuieli) de o un copil abuizat O fetita de 12 ani, parintii amandoi medici; aparent familie normala Aparent
    In afara de faptul ca parintii par a se urai ei intre ei, se coalizeaza impotriva copilului; o bat pe rand. O injura taica-su ca un birjar. Copilul: o minune de copil. Cu ei- au incercat prieteni sa vorbeasca de multe ori- nu ai cu cine, se mai si supara. Copila aia traieste un calvar. Au bani. Mai multi decat media. Nu stiu ce trebuie facut dar trebuie facut ceva si nu stiu ce. Sa ii reclami la politie sau protectai sociala? cred ca e pierdere de vreme. Si nici nu am dovezi si nu stiu daca copil anu s-ar speria sa fie intrebata de asta.
    CEi de la care am aflat povestea au asistat la cateva scene – nu au vazut cum o batau dar au auzit inujuraturile – de nereprodus; Ilor le-a si spus copila de bataie; ntr-un moment in care copila avea nevoie de ajutorul lor. Ce e de facut? concret, nu vrreau sa dezbat cum s-a ajuns aici, de ce ..samd, vreau un sfat concret cu ce ar trebui sa fac Nu m-am lovit niciodata de asa ceva. Nu am incredere in cei de la protectia copilului – vor vedea o casa frumoasa cu doi parimti aparent civilizati, cu meserii respectabile si un copil frumos si cuminte care invata foarte bine, care nu duce lipsa de mancare buna si haine de firma. Dar atat.
    Multumesc – ( nu este o gluma proasta sau o farsa sau asa ceva)

    • Doamne, ce poveste horror! Poate totuși ar trebui sesizată Protecția Copilului. Însuși faptul că le va intra în casă cineva de la această instituție ar putea să fie un semnal de alarmă pentru demenții ăia. Poate ar fi de ajuns acest avertisment…

  93. @Eva:
    Ceea ce povestesti e chiar groaznic. Parintii isi descarca munitia propriului lor conflict pe copil. Sigur unul din ei “tinde” sa rupa relatia si copilul il incurca, asta mi-a venit in minte la prima mana. Pentru a nu aduce inca un motiv cearta si, implicit, de abuz asupra fetei, cred ca trebuie sesizata cu discretie diriginta. Sub un pretext oarecare, toti copiii sa fie supusi unui test psihologic, nu vad o dificultate. Ar parea o “aplicatie” la ora de dirigentie pe fondul subiectului, european deja, al familiei Bondariu. E imposibil ca rezultatul testului sa nu releve “ceva” in cazul fetei. Sau si-n altele. O discutie a psihologului (urmare rezultatului, NB) ar aduce mai multa lumina. Mi se pare calea cea mai de succes. Ceea ce frapeaza e ca parintii sunt amandoi medici. Bietul copil!

    • multumesc matrix, m-am gandit la asta – si o sa incerc si varianta asta ; dar nu stiu mai departe ce se poate imbunatati; probabil tot fata isi va lua papara daca nu iese “bine” la testul psihologic. scoala se implica in cazurile de evidente probleme sociale ( cand nu au ce manaca, nu au caiete samd) dar nu stiu daca scoala are putere in fata unei familii de genul asta..

  94. Pentru cei care sustin ca “palmuta” e un lucru bun in educatia copilului am doar o intrebare: Daca s-ar intampla, doamne fereste, ca maine copilul dumneavoastra sa nu mai fie (you know, sometimes shit happens), ati fi fericiti de felul in care l-ati educat? Parintii de ingeri raman cu amintirile. Cum ar suna aceste amintiri? “Mai tii minte, draga, ziua in care i-am dat doua peste cur pentru ca mi-a stricat laptopul?” sau “Imi amintesc cu drag de ziua in care i-am rupt urechile pentru ca a luat un 8 la mate”. Just think about this.

  95. Bătaia nu se masoară in Newtoni… ce idee 🙂 Se masoară poate in ipocrizie / empatie. Algoritmul de aplicare e cam așa:
    – dacă nu ai copii și nu ai fost bătut în copilărie sau ai fost bătut și ai ajuns la psiholog atunci bataia nu e ok
    – dacă nu ai copii și ai fost bătut în copilărie dar ți se pare ca esti ok atunci este acceptabil să iți bați copilul cam cât ai fost și tu bătut. Acuma poți să rotunjești dacă consideri că plodul tău e mai obraznic decât ai fost tu în copilărie
    – daca ai copii e mult mai simplu, cât îl bati tu este exact cantitatea de bataie acceptabilă

    Corolar: Daca zice cineva că a fost bătut in copilărie și a rămas cu sechele la maturitate este pentru că a fost bătut mult mai mult decât iți bați tu copilul.

    Ai uitat câteva argumente tâmpite:
    – îl bat ca e neobișnuit de agitat și obraznic de la natura
    – sunt un parinte super care îmi las copilul să facă multe lucruri (nu îl țin într-o bula ca hipsterii) așa că va face și prostii și trebuie să îl mai bat din când in când
    – nu îmi place sa îl bat dar e una din neplacerile vieții după ce ai copii. Nu se poate altfel.

  96. Din ce am citit , am remarcat o idee bizara care prinde contur. Adica: “n-ai copii, nu ai dreptul la opinie !”

    Pentru cei ce gandesc astfel , vreau doar sa va spun ca alocatiile copiilor vostri sunt posibile in mare parte datorita impozitelor platite si de cei care n-au copii.
    Atunci cand sunteti in concedii pre-/post-natale, si diverse alte concedii ca sa ingrijiti copilul, voi luati un salariu si datorita celor care nu au copii si a caror activitate nu cunoaste pauzele voastre, de implinire materna .

    Asa ca, da, cei care nu au copii, au tot dreptul sa-si dea cu parerea .

    • Apreciez ca ai incercat sa gindesti si sa scrii un comentariu argumentat. N-ai reusit, dar gestul conteaza!

      Intii, e gresit sa crezi ca nu ai dreptul la opinie. Oricine are dreptul la opinie. Problema e ca atunci cind vorbesti in necunostinta de cauza, nu faci decit sa consumi timpul, spatiul si nervii altora, fara a ajuta dezbaterea sa avanseze. Eu, de exemplu, as putea sa scriu o carte intreaga despre limbajul de programare C# si o biografie a lui Florin Piersic dar, neavind decit vagi notiuni de programare si necunoscindu-l personal pe maestrul Piersic, contributiile mele literare ar fi, in mare masura, inutile.

      In al doilea rind, faptul ca tu platesti impozite nu-ti da nici un drept. Exact, absolut nici unul. Singurul beneficiu de pe urma platii impozitelor este ca nu vei merge la puscarie (sau care-o fi sanctiunea pentru neplata impozitelor). Daca ar fi sa ma cobor la nivelul de infantilism al argumentului “platesc impozite deci am tot dreptul”, ar trebui sa-ti raspund ca le esti datoare celor care fac copii, pentru ca din impozitele platite de acei copii cind vor fi mari iti va plati tie statul pensia. Sper ca e un argument suficient de cretin incit sa intelegi cit de deplasat a fost comentariul tau.

    • Romania este o tara libera, iar parierismul este la loc de frunte. Toti stiu tot si de toate si au opinii puternice pentru orice subiect. Bineinteles ca au si dreptul la libera exprimare. Nu este nimic rau in asta, important este sa filtram zgomotul de pareri valide.

      Dar le voi face o propunere, in special doamnelor/domnisoarelor, care au pareri desi n-au copii. 🙂 Va sugerez sa va alegeti o familie cu minim 2 copii, sa-i dati mamei o vacanta de o luna, ba chiar 2-3 luni si sa faceti voi absolut tot ce facea acea mama. Este esential ca acei copii sa aiba sub 5ani, adica sa fie la varsta aceea cand ii apuca crizele – acasa, in magazin, in masina etc. Mama va aprecia foarte mult ca-i dati o vacanta, desi i se va face dor nespus de copiilasii ei, dar va sti cu siguranta ca doamna/domnisoara este responsabila din moment ce stie atat de bine cum trebuie procedat. Este un experiment care va va imbogati experienta de viata si din care veti invata foarte mult.

      Si eu faceam la fel cand n-aveam copii – le judecam foarte aspru pe prietenele mele care aveau copii si aveam, bineinteles, opinii. Dar nu pentru ca din taxele mele erau ele platite sa stea in concediu de maternitate, de parca perioada cresterii unui copil la atat se rezuma, numai la concediul de maternitate al mamei…

    • Dl Maxentiu, oamenii-fara-copii si oamenii-cu-copii traiesc impreuna in aceeasi societate; ei nu sunt separati printr-un gard, prin care prima categorie sa fie la adapost de copiii needucati din a doua categorie. Cum ar fi sa vii seara acasa cocosat de munca si sa-ti sparga capul Gigel cu prastia ? Din aceasta cauza, educatia copiilor este in interesul ambelor parti si ambele parti trebuie sa faca eforturi in sensul asta.
      Sa vii aici si sa dai cu barda in cei care nu au copii (cauze: cancer ovarian, cancer uterin, malformatii congenitale, cancer testicular, cancer renal, leucemii de toate felurile…chimioterapie etc etc) mi se pare o lovitura sub centura.
      Reproducerea umana nu transforma automat individul intr-un excelent pedagog pediatru … ca doar tocmai despre asta este vorba … si nici nu este un act de mare glorie , este un fenomen natural care se petrece la fel de milioane de ani, de cand specia umana a aparut…
      Cat despre naivitatea dvs ca veti lua pensie de pe urma generatiei actuale… care generatie ? cea educata cu pumnul ? cea care nu stie sa scrie si sa citeasca? cea care traieste din ajutoare sociale de la 20 ani ? cea emigrata ? …

    • intotdeauna am sustinut libertatea celor fara copii sa se exprime cu privire la copii, insa stimata dna Ana, faptul ca din salariul tau ai platit un impozit din care se platesc concediile de maternitate, cel mai probabil si al meu, nu va da niciun drept sa va exprimati cu privire la copilul meu, ca nu e un drept cumparat cu banii. dreptul nu se obtine in virtutea unei sume platite.
      nu situ daca ati observat, dar Simona nu se pronunta niciodata cu privire la cum sa iti educi copilul, ci la ce principii stau la baza educarii copilului, ceea ce e cu totul altceva.
      deci puteti plati impozite si la 10000 de lei salariu, singurul drept pe care il aveti si nu virtutea platii impozitelor, este acela de a beneficia de diverse servicii sociale si medicale.
      mi se pare jignitor si umilitor sa imi spuneti ca daca platiti impozite, va puteti pronunta.
      va puteti pronunta ca orice cetatean,platitor sau nu de impozite.
      e trist sa credeti ca daca dati un ban cumparati orice,inclusiv dreptul la opinie.
      poate ca e mai bine ,pana cand nu va modificati aceasta opinie, sa ramaneti asa.
      un copil se creste cu multa dragoste, cu principiile de care vorbeau Simona si cei care au sustinut non violenta, nu cu bani. Cu plata impozitelor sunteti doar un cetatean corect. Urmand logica dvs, fiul meu va avea dreptul sa va aleaga azilul, pentru ca va plateste pensia din impozite, nu?

    • “un copil se creste cu multa dragoste, cu principiile de care vorbeau Simona si cei care au sustinut non violenta, nu cu bani.”

      Nu, serios, Nike, tu chiar ai copii ?

      Ai idee cam cat costa gradinita, scoala ? Activitatile ? Pregatirile ? Le platesti pe toate cu dragoste ? Cu o imbratisare , un pupic ? Nu le platesti cu bani ? In ce lume traiesti? Ca sa nu mai vorbesc de perioada pre-natala…
      Mergi si spune chestia asta prin satele din Moldova unde lumea face copii ca sa ia alocatii, ca sa aiba din ce trai. Spune-le acolo ca e suficient sa se iubeasca intre ei, ca sa aiba ce pune pe masa.
      Si n-am inteles de ce te simti profund jignita de afirmatia cand tu erai in concediu de maternitate si traiai bucuria primului gângurit, primilor pasi, pe postul tau la serviciu, era o colega/coleg care muncea. Care e problema? E ceva fals aici ? Sau poate crezi ca salariul tau vreme de doi ani, l’ai avut pentru ca ai muncit dublu mai inainte?! Nu stiu de ce aveti ura asta inversunata fata de restul lumii.

      Iar ideea ca nu trebuie sa-ti spuna nimeni cum sa-ti cresti copilul , apoi de ce discutaram de 3 zile incoace? Adica dc iti snopesti copilul in bataie, doar cine are copii poate interveni? Cei fara copii pot trece linistiti mai departe : “fa ce vrei femeie, tu l-ai facut!”

      Iar aia cu azilul ales de fiul tau, de ce ti se pare peiorativ? E ceva rau in asta ? Sau poate crezi ca nora dumitale te va iubi asa de mult ca va fi o bucurie nesfarsita ingrijirea unei babe . Hai ca vorbim peste vreo 25 de ani, sa-mi spui cum e …

    • nu ai inteles nimic, Ana.
      vorbeam despre logica ta conforma careia daca platesti,dai bani, ai dreptul sa te exprimi, s aiti impui un punct de vedere.este un faliment moral.
      este o neintelegere fundamentala a drepturilor omului, este o eroare de doi lei.
      nu ,daca tu platesti taxe ai dreptul doar la servicii sociale si medicale.
      aici vb de principii si da, iti poti exprima principiile, e dreptul tau si daca platesti si daca nu platesti impozitele.

      doi, nu imi dai lectii despre cat costa un copil,ca nu stii de cate ori am scos din buzunar bani,asa cam la 4 salarii minime intr o luna si tot asa fo 36 de luni pt fi miu. da, copilul se creste cu dragoste.
      iar nu ai inteles nimic.

      orice baba as fi, imi doresc onest sa se poarte cu mine asa cum o fac eu cu baba de maica mea, cu alzheimer, pe care o ingrijesc cu toata dragostea si de a carei prezenta ma bucur in fiece clipa. si daca nu o va face,ca nu e obligat sa o faca, voi avea constiinta impacata ca i am oferit toata dragostea mea.
      intelegi ceva?

    • Mai Nike, nu mi-o lua in nume de rau. Am toata compasiunea pt tine ca ingrijesti un bolnav de Alzheimer. Intr-o tara civilizata ai fi putut apela la ajutor specializat (geriatru, infirmiere, kinetoterapeut etc) . Nu-mi povesti mie ce bucurie ai tu ca o vezi pe mama ta bolnava de Alzeimer, ca in directia asta pot sa tin conferinte… Va veni o vreme cand va avea nevoie de ajutor 24/24. Nu vei face fata singura. Sau iti vei neglija copilul ca sa ai grija de mama ta. Si iti vei neglija si barbatul , ca sa dormi cu mama ta, caci ea nu va mai sti cand e noapte, cand e zi. Unde sa te mai imparti?!Lasa-ma cu” bucuriile” astea. De-ar fi asa simplu, ar curge fericirea râuri pe la bandantele din Italia…Ia vezi de viziteaza o sectie de geriatrie, sa vezi ce de fii si fiice isi aduc batranii ca sa mai scape de ei de-acasa…Trist, dar asta e viata…

      Vezi ca ai un raspuns de la alt forumist , mi-am permis sa il citez mai jos . Altfel, numai bine, si mai lasa ura pt nefericitii sortii care nu au copii.

      Giulia
      9 January 2016 – ora 20:03

      Doamnă, se pare că aveți o părere extraordinară despre calitățile dumneavoastră de părinte și despre capacitățile educative. Probabil că acesta și este adevărul, deși, prin ceea ce singură declarați, suscitați o serie de nedumeriri:
      1. nu știu ce vârstă are copilul dumneavoastră, dar probabil că este atât de răsfățat, încât îi sunt necunoscute noțiunile de bine și rău și, implicit, este incapabil să conștientizeze, măcar parțial, consecințele faptelor sale: dacă cizmele sau bocancii mai pot fi salvați, familia „secerată” putea suferi accidente serioase, nu doar umilința de a se trezi pe jos într-un moment special, cum este Revelionul;
      2. dacă știe ce înseamnă „bine”, „rău”, „ascultare” „consecințe”, „obligații”, responsabilități”, nu doar „drepturi”, și totuși distruge tot, face în mod voit lucruri rele, înseamnă că este un copil teribil de neglijat și că cerșește cu DISPERARE și cu orice risc, atenție;
      3. ca mamă, nu v-ați simțit aiurea că propriul copil nu manifestă niciun pic de compasiune față de invaliditatea dumneavoastră temporară și că vă solicită să-i faceți gogoși, ca apoi sa-și toarne aluatul în cap, fără pic de respect față de efortul dumneavoastră? Oare are parte de afecțiune reală acest copil, sau tot ce faceți este doar să vă lăudați cu el precum cu un obiect scump în care ați investit?
      4. cum are un copil acces la băuturile alcoolice din casă? dacă în loc să verse berea în ghete, ar fi consumat-o? dacă era deschisă deja pe masă, categoric gestul lui e o formă de protest, fie pentru că e ignorat, fie (sau) pentru că se consumă prea multă în casă;
      Așa-i că dacă erați în Norvegia, ați fi fost declarată un părinte iresponsabil, iar eu, dacă eram funcționar Barnevernet, v-aș fi luat urgent copilul, doar pe baza propriilor dumneavoastră declarații de părinte (autoconsiderat)- model?
      Din fericire pentru dumneavoastră (și pentru copilul dumneavoastră), trăiți în România.

    • sa lasi un pahar d ebere pe masa si sa ai siguranta ca nu va bea din ea, iata ceva de neconceput.
      ba da, ca i s a explicat,deci stie de bine si de rau.
      Doamne, Dumnezeule, plutonul de executie dupa colt.
      ca idee sunt alergica la orice fel de alcool,deci concluzii total pe langa, nu e nici multa si nici nu consuma copilul. pur si simplu este un lucru interzis pe car eil tratateaza ca orice obiect.

      lipsa de compasiune la un copil de 3 ani? hai ma, nu voiai sa imi tina si discursuri motivationale? atat avea la faza cu accidentul.

      uite,tocmai repeta un experiment la fizica. nu cereti cam mult de la un copil? eu am fost mandra ca mi a explicat unghiurile, ascutite, optuze, drepte. Na, pentru 5 ani jumate eu zic ca i ok. dvs o receptati ca pe o agresiune. ce sens avea s aii stric perspectiva.
      copilul vine ca o tabula rasa, o dna Giulia poate sa il faca sa vada vina in orice face, culpabilitate,caci cam asta reiese.
      nu stiti nimic despre acest copil,despre faptul ca avem activitati comune zilnice.

      n u tiu daca e rasfatat, poate doar posesiv, habar nu am si nici n am de gand sa vad lucrurile asa de sumbru.

      lucrati la aia din Norvegia de vedeti lucrurile asa.
      doamna Giulia,daca beti un pahar cu bere si omeneste va duceti la buda ce faceti? incuiati bucataria? luati copilul cu dvs? Noi am preferat sa il educam si sa inteleaga. naspa, nu?

      calm si cu apa rece, doamna Giulia

    • ana, prostii stau cumniti. cu cat un copil e mai putin inzestrat, cu atat e mai docil.asculta de comenzi
      ti am citit raspunsul cu ionel si dl goe. ti am raspuns. mi e ca e inutil sa explic ceva unui om care crede ca un copil zburdalnic e asa pt ca e prost, aici rezum IQD 183

  97. Sper sa mi se publice comentariul. Aici aveti un link unde puteti vedea adevarul despre Norvegia si afacerile cu copii, da sunt o afacere si parintilor li se inseceneaza te miri ce ca sa ii ia. Nu e un loc sigur pt a creste copii.

    EXPLOZIV! Ambasador norvegian: „Norvegia ia copiii imigranților pentru a-și împrospăta sângele”

    • O prostie de articol, in norvegia fiecarui an se adopta aprox. 30-40 copii de origini straine, majoritari africani/asiatici.

  98. articol de toata jena. cum spunea cineva: fa copii , creste-i si dupa aia vorbesti…. acum vorbesti sa te afli in treaba, vorbesti din carti

    • Un exemplu perfect de adult care e incapabil sa aduca un argument intr-o discutie cu un alt adult. “Articolul este gresit pentru ca autoarea n-are experienta”. E absolut inutil sa combati argumentele, important e sa combati autorul.

      Oare asemenea persoana are capacitatea sa educe un copil?

      Si cartile mai da-le dracului, sa facem din ele cornete pentru seminte, ca intelepciunea nu vine din carti, ci se imparte la coada la aprozar!

  99. Giulia este dovada ca zelosi lipsiti de o logica si o psihopedagoie minimale exista peste tot.

    bai, fiti atenti, daca un copil de 3 ani isi pune faina in cap cand voi aveti o mana bandajata este ca nu il iubiti, il priviti ca pe un obiect si el e un montru lipsit de compasiune. fereste ca pazea, Giulia dupa colt,s ar putea sa vi l ia

  100. Din punctul meu de vedere foate multi oameni sufera de absolutita (inclusiv eu din cand in cand). Oameni buni trebuie sa intelegeti ca in lumea asta nu exista Alb sau Negru, ci exista nuante de Gri, Daca vreti Albul este cea mai luminoasa forma de Gri si Negrul este cea mai intunecata forma de Gri.
    Iarasi din puntul meu de vedere acest articol face parte din categoria articolelor de proasta calitate. A acelora care preiau o idee, adera la aceasta si o expun mai departe fara sa o treaca profund prin filtrul gandirii.
    Obsevatie minora (e ironie, ea este manjora): Pe un copil poti sa-l distrugi din punct de vedere psihic fara sa-l atingi vreodata. Eu sunt de parere (noteaza lipsa de absolutita) in majoritatea cazurilor disciplinarea psihica este mult mai daunatoare decat cea fizica. Toata nebunia asta a pornit cred de la faptul multi nebuni tampiti (cazuri de protectia copilului) isi bat copiii pentru orice si cu ura, varsundusi toate laturile mintii lor asupra nevinovatelor fapturi. Cand disciplinezi un copil fa-o cu masura, fa-o fara ura, cu grija sa nu strici vrand sa repari. Alege metoda potrivita de disciplinare cea mai eficienta, incearca sa faci pe copil sa inteleaga. Metodele de disciplinare sunt diverse, scopul tau NU este sa bati copilul ci sa-l disciplinezi, scopul tau este sa-l faci sa inteleaga si sa nu mai repete greseala. Palma la fund nu trebuie sa fie decat o masura extrema si care sa NU lezeze psihic copilul. O sa va intrebati cum se poate asta, se poate. Cu cateva vorbe poti darma, ce nu poti repara apoi decat in ani. Din punctul asta de vedere 2 palme la fund poti fi cu mult mai putin nocive decat vorbele.
    Aporpos de faptul ca adultii nu se bat, adultii iau bataie si multa daca nu se supun, si semenii lor cred ca aceasta atitudine este corecta. Mergeti la un politist si injurati-l si apoi sa va impotriviti, sa vedeti ca puteti sa luati bataie de nu vavedeti, fara sa puteti merge la nici o protectie a copilului 🙂 sau alta protectie, toate autoritatile o sa zica ca politistul a procedat corect.
    Intr-un fel viata este inimaginabil mai cruda cu un adult decat cu un copil:
    -adultii pot suferi de foame
    – aldultii pot murii de foame
    – pot fi batuti
    – umuliti etc
    fara sa creeze un impact psihic precum un copil in aceiasi situatie.
    Problema majora in toata chestia asta e ca un copil are doar o perioada limitata de copilarie (de gratie) in care beneficiaza – teoretic – de tot suportul, mila intelegera societatii, si in acest rastimp in care acesta nu intelege prea multe el trebuie sa se pregateasca sa devina adult. Si de aici problema adultului de a gasi o metoda eficienta de a-l invata tot ce stie si de a fi ascultat. Si de aici cred ca rezida criza de idei a adultilor, in alege metoda potrivita, din criza de timp. Si da, nu toata lumea este suficient de educata si desteapta sa aprecieze si sa aleaga corect metodele potrivite … dar a cadea in extreme din aceste cauze este o greseala la fel de mare. Deci feritiva de absolutita, feritiva ca absolut ca in viata asta nu o sa aveti parte de asa ceva!

    • Cand televizorul incepe sa aiba purici ii tragi un pumn. De multe ori asta mai rezolva niste contacte imperfecte si televizorul isi revine.

      Si copiii functioneaza exact la fel, cand gresesc si trebuie disciplinati o palma le reface sinapsele si brusc vor intelege ca au gresit.

      “violenta este ultimul refugiul al incompetentilor”.
      I. Asimov

    • martianul
      13 January 2016 – ora 11:41
      “violenta este ultimul refugiul al incompetentilor”.
      I. Asimov

      Este foarte adevarat ce a spus Asimov, problema este ca absolut toti ne atingem limita maxima de competenta, trecand zona de incompetenta. Si asta e valabila pentru absolut toti oamenii de pe lumea asta.
      Aroganta duce la greseli inimaginabil mai mari, si la nivele de incompetenta inimaginabil mai mari decat cei care recunoasc ca au gresit, sau se gandesc ca puteau face altfel, mai bine … de aceia calea de mijloc (golden path) este o cale in continua actualizare. Incercand sa mergi pe aceasta cale, sa o urmezi nu o sa reusesti sa calgi pe a mai deloc, o sa calci aproape tot timpul pe langa ea, important este sa-ti imbunatatesti continuu precizia 🙂

    • martianul
      13 January 2016 – ora 11:41
      “violenta este ultimul refugiul al incompetentilor”.
      I. Asimov
      Apropos ca eram pe fuga si nu am avut prea mult timp. A repeta cuvintele altuia (in cazul nostru un om luminat) nu faci altceva decat sa te confunzi cu o banda de magnetofon. Asa ca eu cred ca e mai bine sa expui judecata cu valoare adaugata (adica informatie trecuta profund prin filtrul gandirii tale), decat sa reproduci niste ganduri emise de altii, pe care le pot gasi toti la un click distanta 🙂

    • “Deci feritiva de absolutita, feritiva ca absolut ca in viata asta nu o sa aveti parte de asa ceva”

      Vaaaai, cat de original!!! Și de absolut! Adică am vrut sa zic, cat de ne-absolut!
      Pot sa te citez mai târziu, ca magnetofonul??

      Si ia zi, pe la ce vârstă ai rămas fără c..ie de-ai devenit atât de îndrăgostit de nuanțele de gri?

      Ca sa emit judecați de valoare, trebuie sa am idei de combătut. Ori, în întreaga ta pologhie despre griuri și absolut ai emis doar una singura și aia idioată, de unde si prima mea reacție. Dacă reușești sa demonstrezi ca palmutele la fund aprofundează sau stimulează înțelegerea îmi retrag cuvintele.
      În rest doar o colecție de truisme gen “viata e dura mai ales dacă ești adult”…. Asa… Și ce? Du ideea pana la capăt. Asta înseamnă că palmutele la fund, date cu dragoste și tehnica desăvârșită pot fi benefice unui copil?
      Iar exemplul dat de tine e complet idiot. Dacă înjuri un polițai iei bătaie… Asa…. După tine un adult care înjură e un adult educat și pregătit pentru viata?

    • Ma, uite, am vrut sa fiu dragut cu tine sa sa nu zic:
      Ca a repeta vorbele unui om destept nu te face pe tine mai destept, ci te face numai bun de papagal. Dar nici acolo nu o sa fi bun, pentru ca acei papagali din natura si-au perfectionat tehnica in milioane de ani 🙂
      Ca sa astern aici o judecata de valoare trebuie sa fie inteleasa si de interlocutor, ceea ce ma indoiesc foarte tare. Nu mi-ai dovedit ca poti mai mult decat a repeta niste cuvinte. Si de asemenea nu cred ca intelegi acele cuvinte. Asa ca ce rost are?

    • aa si apropos, ca sunt tot pe fuga, ca mai am si de munca in viata asta.
      1 poti sa repeti si ce am zis eu ca un papagal, ca in asta vad ca te-ai specializat, sa preiei ideile altora, fara sa emiti nimic (cat este pretul tau per MB de informatie stocata? e mai mic decat in cloud? ).
      2 comentariile mele se refereau la articol, tu nu ai nici macar bunul simt sa citesti articolul (sau poate l-ai citit, si-mi cer scuze; dar e si mai grav atunci ca nu ai priceput ce scrie acolo), si bati campii la ce zic eu (hint, in articol se zice ca adultii nu se bat, eu am combatut si am arata ca adultii iau bataie si inca multa daca nu se supun – nu trebuie sa fie neaparat needucati- si adaug ca adulti mai sunt si omorati in lumea asta cu multa cruzime as zice, daca nu se supun) Sunt multe lucruri de spus, dar nu o sa ma obosesc sa-ti vand aici informatie decelata pe gratis. Pune si tu mana si munceste putin, si citeste, infomeaza-te etc.

    • Articolul nu spune că adulții nu se bat, ci bătaia ca pedeapsa este total inacceptabila ca din ea nu ieși mai educat ci doar umilit.

      Insă și tu știi sa citești fel de bine cum scrii.

      Eu am citat și oameni deștepți (pe Asimov) și oameni prosti (pe tine). Tu ești măcar mai consecvent, te repeți doar pe tine însuți

    • Citez: “Am scris ieri împotriva acestui obicei, am încercat să explic că granița dintre “o pălmuță, din când în când” și “bătaie” e imposibil de stabilit și că, dacă între noi, adulții, nu ne snopim, atunci când nu ne înțelegem și nu ne ascultăm unii pe alții, ba chiar comitem tâmpenii uriașe, nu văd ce anume ar putea justifica violența împotriva unui copil. ”

      Ce intelegi tu din asta?

      I-ti spun eu: Intelegi la fel de bine cum citesti … macar eu ma pot indrepta daca mai fac greseli de gramatica, tu nici o sansa.
      Citez din tine: “Eu am citat și oameni deștepți (pe Asimov) și oameni prosti (pe tine)” pai ce poate face un papagal mai bine?
      Apropos mister/miss curajos/curajoasa cu “c..ie” asta e ultima mea postare pe acest articol, asa ca nu te mai obosi sa postezi vreo replica pentru ca nu o sa mai citesc. Vezi ca daca-ti vine rau, exista serviciu specializat pentru asta, nu datatori cu parerea. Aia stiu ce fac, asa cum stiu si psihologii in cazul copiilor, deci apeleaza cu increde, s-ar putea sa-ti salveze viata, ca am o mica impresie ca ca ai tensiunea cam mare.

    • Nu dragutule, matale ai făcut referință la exemplul cu polițistul care te ia la bătaie dacă-l înjuri. Ori în contextul asta Simona a spus altceva:
      “Dacă v-ar plezni polițistul peste bot, pe stradă, fiindcă ați încălcat viteza de circulație, vi s-ar părea o manifestare legitimă a autorității lui? Nu. Ați simți doar umilință, indignare și frică.”

      Chiar și paragraful la care faci acum referire poate fi interpretat altfel. 63% dintre părinți își bat copiii. Ce spune Simona este ca asta e cu mult peste bătăile dintr adulți. Știu, tu ai înțeles-o la modul absolut, cum ca adulții nu s-ar bate niciodată, asta după ce ai lansat tirada anti absolutism.

      Sa înțeleg ca o discuție în contradictoriu se tranșează prin abandon? La fel faci și cu copilul tău când nu va înțelegeți? Sau ii tragi mai degrabă o palmuta cu dragoste și măsură, ca poate înțelege. Ce păcat că măsura asta nu poate fi aplicata și la rezolvarea disputei asteia..

    • uite, n-am putut sa ma tin de cuvant si i-am dat si sotiei sa citeasca sa rada de se tine cu mainile de burta :)))
      1 “Nu dragutule, matale ai făcut referință la exemplul cu polițistul care te ia la bătaie dacă-l înjuri” in nici un caz nu am facut referire la chestia aia, e pura intamplare ca si Simona a dat un exemplu cu un politist. Acel exemplu era dat de mine sa evidentieze faptul ca adultii se bat, si poate chiar la modul crunt.

      2 “Sa înțeleg ca o discuție în contradictoriu se tranșează prin abandon?” se transeaza si prin abandon :). La modul cum gandesti as putea aduce toate argumentele din lumea asta, si discutia nu s-ar termina. La modul cum gandesti (nu gandesti 🙂 ) replicile tale o sa fie la modul:
      Eu zic: gaina are 2 picioare
      Tu: da, dar stelele se vad noaptea pe cer daca nu-s nori. 🙂
      2.1 Discutia chiar ma plictiseste 🙂 – am mult mai multe lucruri utile de facut pentru familia mea, decat sa ma impung cu tine.
      3 “La fel faci și cu copilul tău când nu va înțelegeți?” am 2 copii minunati, si nu i-am abandonat, si nu o sa-i abandonez niciodata. Sunt in stare sa omor la propriu pentru micile mele suflete minunate, inclusiv pe tine fara sa ezit 🙂 – pentru ca sa intelegi tu mai bine, pentru ca stiu ca nu poti, asta nu e amenintare, e o exprimare ca sa subliniez foarte bine legatura dinte mine si ei 🙂
      4 ” Sau ii tragi mai degrabă o palmuta cu dragoste și măsură, ca poate înțelege” da si-au primt cate odata cate o palma in situatiile critice: sarit in fata masinii, bagat degete in priza etc. Pentru ca mai bine plange el atunci decat sa plang eu apoi ca i-am pierdut. Si nu se tem de mine, si nu au fost umilit, etc 🙂 Si in fiecare seara, se harjonesc cu mine, si facem tot felul de prostioare impreuna 🙂

      5 ” Ce păcat că măsura asta nu poate fi aplicata și la rezolvarea disputei asteia..”
      sugerezi ca mi-ai arde cateva palme? tocmai tu sustinatorul nonviolentei absolute? wow, ce printzipii domnule, bune de trambitat, dar cand nu mai sunt bune, le aruncam la cos imediat, si ne umplem cu alte printzipii coll si trendy 🙂

    • Mai am o singura nelamurire.

      Daca tot ai adus in discutie cele mai originale situatii in care bataia e justificata (masina, priza, lipseste doar cea cu joaca cu aragazul/chibriturile insa banuiesc ca era inclusa la “etc”), spune-mi un lucru:

      Tie ti-ai tras in sut sanatos in gura (sau daca nu poti macar sa rogi pe cineva s-o faca) atunci cand i-ai lasat nesupravegheati pe langa o strada circulata?

    • Erau supravegheati!
      Dar, da i-as da un sut in gura unui animal ca tine care tot coboara stacheta bunului simt intr-o discutie.

    • N-a fost o discuție ci un experiment. Îmi cer scuze.

      Să-ți trăiască copii, și sa fie sănătoși și fericiți!

    • Talk to the hand !

  101. Asta cu laptopul imi aduce aminte cum imi luasem un kindle acum 3 ani si fiica-mea pe atunci prescolara s-a asezat cu fundul pe el. Pentru ca uitase ca il impachetase frumos intr-o esarfa. In tren. Adio, ca desi era in garantie, era din vina mea. Jumatate de ecran nu se mai vedea. Dar m-am ambitionat sa citesc jumatati de pagina :)). Asa-mi trebuie. Dupa aia mi-am luat tableta si …. am invatat cu totii din asta. Avem si acum kindle-ul. N-am batut-o , consider ca era vina mea si ceva ghinion. Pe de alta parte, nu pot fi de acord cu ceea ce se intampla familiei din Norvegia. Sa desparti fratii in maniera asta… sa iei un sugar de 4 luni de langa mama?! Pe bune? Unde sunt activistele internationale pro-alaptare? La ligue leche, lactonazi cum li se mai spune. De altfel protesteaza foarte vocal. Nu mai spun ca pe forumurile de mamici esti pusa la zid daca nu alaptezi macar un an. Esti o criminala , copilul va avea diabet, va fi obez, va avea un IQ sub nivelul de avarie, va suferi de tot felul de boli autoimune.

  102. recunosc ca am crwezut ca norvegienii sunt corecti, recunosc si acum asta, insa daca la Minsiterul ala al Copiilor sunt functionari care interpreteaza atat de patologic comportamentul normal al copiilor precum Ana sau giulia,da, orice e posibil.

    fetelor, alergati repede cu CV ul la ei, nu ratati ocazia.

  103. […] celor expuse mai sus: Ovidiu Eftimie, Mirela Oprea,  Bogdan Stoica, Catalin Striblea, Vali Petcu, Simona Tache si […]

  104. Am o fetita bine-crescuta. E laudata de d-na invatatoare de la clasa pregatitoare, de prieteni , de d-nele vanzatoare de la magazin. E rasfatata de toata familia, fiind singurul copil la o familie destul de numeroasa, care include bunici, strabunici, unchi si matusi. Si totusi, nu a facut niciodata o criza in magazin pentru vreo jucarie, e respectuoasa, darnica si mai ales, prietenoasa si iubitoare. E un copil educat cu multa iubire, si care nu stie ce este frica, mai ales, frica de parinti. Stie doar cum se poarta o persoana educata. Nu mi-am atins niciodata copilul , nu l-am bruscat, nu l-am impins. Chiar daca uneori, ca orice copil, intrece limitele, sau devine neascultatoare pana la limitele suportabilitatii, nu imi pierd calmul. Greseala pe care o fac multi parinti, este ca uita care este rolul lor. Ei sunt in primul rand, educatori, ghizi, deschizatori de drum. Prin urmare, orice ocazie, inclusiv ocaziile in care copilul se poarta urat , e o ocazie sa il invatati ceva.

    De exemplu, daca te supara pentru ca ii spui ceva si nu se uita la tine, nu trebuie sa o iei personal, sa te simti jignit, sa te enervezi. Copilul nu stie ca e potrivit sa se uite la tine cand vorbesti. Daca urli si ii spui sa se intoarca, copilul se indarjeste sa nu se intoarca. Daca tipi, il bati, etc, nu aduci nimic bun in educatia copilului. Il umpli de ura si de amaraciune fata de autoritate (reprezentata de tine), si nu castigi decat faptul ca iti versi nervii pe o fiinta fara aparare. In loc de asta, e mai bine sa ii spui asta cu calm, chiar daca nu se intoarce. Copilul invata prin repetititie. Daca ii spui frumos, cu fiecare ocazie, ca e politicos, sau civilizat sa se uite la cineva cand i se vorbeste, in timp, te va surprinde in mod placut. In plus, va invata sa te privesca ca pe un ghid, nu ca pe un tiran.

    Nu exista nici o scuza pentru oamenii care isi bat copiii. Nu poti sa bati un copil pentru ca bate alti copii, nu poti sa urli la copil pentru ca face o criza de isterie…e ironic sa incerci sa il dezveti de un obicei urat, folosind acelasi obicei ca metoda principala. Eu sunt multe lucruri pentru copilul meu, inclusiv, o ‘sefa ferma’, atunci cand se impune, dar niciodata nu mi-as permite sa imi lovesc copilul,e o persoana care merita respect, nu e o carpa. Astfel, ea invata de mica faptul ca merita respect. Cei loviti, ce anume invata?

  105. Apropo, fetita mea, mi-a scapat telefonul in toaleta. Nu conteaza cat a costat, important e ca a fost atat de afectata, incat o ora dupa, am tinut-o in brate si am consolat-o, pentru ca plangea fara oprire. Nici macar sa o cert nu am vrut, dar sa o mai lovesc. Nu exista obiect suficient de valoros incat sa merite sa iti lovesti copilul pentru el. In plus, cel responsabil este in primul rand, parintele, care e mult mai in masura decat un copil sa aiba grija de lucrurile valoroase. Nu vrei sa se strice? nu lasa un copil nesupravegheat pe langa el. E simplu.

  106. Sunt mama de putin timp. De 1 an si putin. Una dintre cele mai mari probleme, pentru mine, in primul an al copilului meu, a fost sa accept educatia pe care mi-au dat-o ai mei. Din pacate pedepsele fizice si verbale, chiar daca nu mi-au cauzat rani fizice vizibile, au cauzat rani sufletesti de nesters. Am citit mult pe tema parentingului, in primul rand din teama de a nu face la fel copilului meu. E foarte greu, si iti spun din proprie experienta, sa depasesti acest tip de educatie. Am vorbit cu un psiholog si un psihiatru pediatru pentru a gasi ajutor cum sa fac, unde sa actionez sa nu aplic acelasi tip de parenting. SI mi-au explicat foarte simplu ca noi facem ca parinti ce au facut parintii nostri cu noi. E absolut normal si firesc sa avem aceleasi impulsuri. NU stiu cum sa o pun in alti termeni, ca nu sunt de specialitate. Singura salvare de la acest tip de comportament este constientizarea lui si prin multa autoeducatie (a parintilor) sa gasesti alte variante ale “palmutei” de “stapanire” a copilului.
    Iti scriu asta pentru ca, din pacate, am impulsul de a rezolva si gestiona anumite momente violent (verbal, de cele mai multe ori). Asa am fost crescuta! Dar, din fericire, prin autocontrol si multa lectura, il pot tine in frau.
    Iar bataita poate ca nu lasa urma fizice, dar in mod sigur lasa multe rani sufletesti si psihice! Iar eu una, acolo unde nu mai stiu sau nu mai pot, apelez la cineva care stie (psiholog spre exemplu). De aia exista asemenea oameni!

  107. Acest text denota in primul rand o ignorare a premiselor reale de la care pornim si o inlocuire a lor cu premisele false ticluite de barnevernet si regurgitate de autoare ca pelicanul, fara discernamant si fara o prealabila si elementara informare. Nu trebuie sa fii jurnalist de investigatie ca sa cunosti ce inseamna barnevernet, abuzurile sistematice si notorii comise de aceasta agentie de-a lungul timpului si faptul ca functioneaza complet autonom in raport cu autoritatile statului. Bun. Daca habar n-aveai pana acum de lucrurile astea, deja de doua luni incoace de cand cu publicitatea cazului Bodnariu chiar nu mai exista scuza: informatiile au izbucnit in sfarsit si in presa romaneasca si abunda de detalii. O simpla cautare pe wikipedia si ar fi de ajuns pentru cine e interesat intr-adevar de realitate si nu doar de promovarea propriilor opinii, pentru a avea o cat de vaga idee cu privire la ce se petrece de faot acolo.

    Da, „autoritatile” SUNT demente, analiza atenta a cazului (nu doar pe baza spuselor parintilor) denota ca pretinsele „abuzuri” nu s-au petrecut, ca „bataia” nu avea caracter sistematic, ca acesti copii chiar erau bine crescuti si intr-un grafic de normalitate care pur si simplu exclude din start o masura atat de radicala. Investigatia BNV a fost absolut sumara, bazata exclusiv pe declaratiile facute la un moment dat de copii, nu au fost audiati martori, vecini, nimic. Investigatia, pretextul si solutia sunt, catestrele, exact DEMENTE si denota un abuz de proportii.

    In acest context a da lectii romanilor despre cum e cu bataia si bataita denota pur si simplu o inadecvare (ca sa ma exprim retinut), un divort de realitate.

    In alta ordine de idei, fa copii si mai discutam apoi cum e sa iti ia autoritatile copiii de langa tine dupa ce le-ai ars nu 2-3 palme la fund, ci chiar si o bataie mai temeinica…

  108. Unde ai văzut tu cuvântul Norvegia, beavernet sau botnariu în text?

    Simona a făcut referință în articolul asta doar la o realitate românească, care din păcate e de tot rahatul dincolo de orice context. E chiar trist ca realitatea asta a fost ignorata pana când n-a izbucnit un scandal pur emoțional legat de un eveniment despre care toată lumea a auzit doar o singura parte a povestii. Poate norvegienii sunt vampiri și canibali, însă asta n-are legătură cu parenting romanesc și nici cu scuzele jenante folosite de părinți idioți ca să-și justifice idioțeniile.

  109. Sunt mama de aproape 17 ani si sunt de acord cu Simona 😛 mi-am crescut copilul in “ciuda” tuturor rudelor care m-au sfatuit sa ii arat ce inseamna – respectul (!?) , o palma -doua n-au omorat pe nimeni. Copilul meu nu a fost sau este o planta cum sugera cineva ca ar fi copii care nu au necesitat un astfel de tratament, cum e adolescent are destule crize de personalitate…dar ghiciti ce ? mie imi plac ! Am dorit acest copil, nu sa fie copia mea fidela( bine ca nu a fost asa !), nu sa fie un animal dresat de la circ si nici macar sa fie olimpicul orasului. E bucuria mea, minutul meu de egoism pe care-l las lumii asteia nebune. Si ca sa explic “parintilor” care sunt de acord cu bataia toate astea : toata copilaria mi-am dorit sa vina cineva sa ma ia de acasa si sa ma iubeasca !

  110. […] Intr-un articol privind violenta asupra copiilor, Simona Tache nu sta prea mult la povesti pe subiectul asta: […]

  111. Bravo Luiza!

    În urma experimentului de trolling pe care l-am făcut mai sus as vota cu ambele mâini o petiție pentru introducerea beavernet În România. Părinții “cu palmutele” odat zgandariti sunt incapabili de autocontrol, bătaia deși “justificata” doar în cazuri extreme se poate administra pentru “etc” și nu își admit niciodată propriile greșeli, nici măcar atunci când le-au pus copiii în pericol. Nu-s în stare sa își controleze primul impuls, sa treacă peste prima impresie, și nu-s în stare nici măcar să-și respecte propriile decizii (cum ar fi încheierea unei discuții inutile cu alt adult) doar ca aibă aibă ultimul cuvânt.

    În societatea nostra pentru absolut orice rahat ai nevoie de o diploma, o certificare, etc însă să facă și sa crească copii are voie absolut oricine (violator, alcoolic, toxicoman, criminal sau pur și simplu idiot) fără sa ii explice nimeni cele mai elementare principii.

    Bine, nu cred ca trebuie sa se bage statul în patul omului însă cred ca ar trebui încurajați viitorii părinți sa învețe măcar chestiile de baza legate de educarea unui copil, ocazie cu care un psiholog ar putea mirosi eventuale înclinații violente și ar putea sugera alternative sau tehnici de autocontrol.

    Ps
    Eu nu-s psiholog nici pe departe, sunt doar troll 🙂 admit ca este posibil sa bat câmpii cu gratie

  112. […] am tot auzit-o, în ultima perioadă, în contextul bătăliei dintre românii care susțin că educarea copiilor prin bătaie este o greșeală și cei care susțin că o pălmuță n-a omorât pe nimeni, instigând astfel nici mai mult nici […]

  113. […] la urmă, atât de grav ce a făcut doamna. Până la urmă, bătaia înseamnă disciplină, iar disciplina ne transformă în oameni de ispravă, nu-i […]

  114. […] îmi crapă, pur și simplu, creierul când citesc d-astea. Am demontat aici cele mai idioate argumente pro-bătaie. Nu și pe ăsta, cu “mângâierea și performanța, […]

  115. Articolul asta e retardat din prisma felului in care au fost explicate contraargumentele.

  116. […] Pentru că da, deja vorbim de argumente științifice împotriva bătăii și a bătăiței.De cele mai jalnice argumente pro-educarea copiilor prin bătaie m-am ocupat personal, la momentul scandalului Bodnariu, încercând să le demontez. Sper că am […]

  117. Draga Simona, here we go again. M-am plictist si m-am saturat sa vad scuzele parintilor care isi altoiesc copiii. Si eu am fost un copil altoit. Multumesc mama! Degeaba incerci acum sa explici, degeaba incerci sa repari ceva. DEGEABA!

  118. Astept cu interes si un articol despre cum se educa copii, o buna parte a romanilor nu par sa mai practice sportul asta. Multi parinti isi lasa copiii sa faca tot ce vor, fereasca D-zeu sa ii ingradeasca cu ceva, “sa nu le stirbeasca personalitatea”. Peste 15-20 de ani vom trai in societatea dominata de acesti viitori adulti, sa vezi atunci distractie….

  119. Nu vanez Pokemoni. Nici nu am vanat. Dar bataie am luat. Multa. Si pe degeaba, dar si “meritat”. Nu ca am meritat sa iau bataie. Nu stiu cum poti merita sa iei bataie.
    Cand nu am meritat, am fost calcat in picioare, la propriu. Sarea “mama” cu picioarele pe mine. Si nu aveam 12 ani. Dupa ce m-a calcat in picioare si m-a batut peste fata si mi-a dat in cap cu ce a putut, m-a trimis sa ma spal pe fata de lacrimi si m-a trimis la scoala.
    Acum, am coloana praf. Nu asta ar fi grav. Grav este ca eu nu pot ierta si uita, iar ea nu intelege de ce nu o sun, de ce nu vorbesc cu ea…
    Nu am copii si imi doresc. Poate Cel de sus o sa imi dea si mie sansa sa….nu imi bat copilul.
    Pentru cei care va “educati” copiii prin palmute. Ganditi-va inainte sa loviti. Mie nu imi mai era frica de “parinti”. Indiferent de situatie, bataia era asigurata. Ma lovea cu palma, ma trantea la pamant si ma calca in picioare. Nu ma batea cu furtunul de la masina de spalat si nici cureaua. Imi mai dadea in cap sau in spate cu batatorul de covoare.
    Era mai sus un comentariu…stia cat timp il doare…are dreptate. Stiam cat timp ma doare unde ma lovea si am invatat cum sa ma asez si ce sa ofer spre lovire. Stiam ce ma doare mai tare si ce ma doare mai putin. Imi luam bataia si plecam..la scoala…in camera…
    Trist pentru “mama” a fost cand am crescut si am luat atitudine, mai ales atunci cand a ridicat mana sa ma loveasca si i-am prins-o.
    Si cam atat…Vreti respect?…Castigati-l…Vreti dragoste?….Mai intai oferiti.

  120. La mine familia s-a impartit in 2: mama nu m-a batut niciodata, tata si bunicii da. Imi aduc aminte si acum ce socat a fost bunicul meu cand la vreo 14 ani i-am tras o palma dupa ce mi-a tras mie o palma. Cred ca o primisem pentru ca luasem un 9 la scoala. Eram premianta, dar nu m-am batut pentru locul 1 decat la facultate, pe care am ales-o din pasiune (si inca practic ce am ales). La scoala insa nu imi placeau toate materiile, ca orice copil normal. Mi s-au inrosit mainile pentru ca scriam urat, faceam greseli de ortografie, sau mancam litere. Ce e frumos e ca ma corectat toate acele greseli treptat in liceu, cand am crescut cu mama, si nu m-a mai batut nimeni. M-a ajutat fix ZERO bataia. Si ce e cel mai haios este ca: mama si doica mea (am avut o doica pentru 2 ani cand eram mica) mi-au zis amandoua ca de la 2 ani se putea intelege cu mine. Evident, faceam crize de personalitate! Dar tot ele mi-au spus ca daca imi explicau ce nu aveam voie sa fac si de ce, sau imi cereau sa le las putin in pace ca vor sa discute cu cineva sau au treaba, se pare ca le lasam. Pe de alta parte, bunicii nu au avut rabdare, si decat sa incerce sa discute cu mine, rezolvau mai repede cu bataia. Nu m-au batut rau, asta recunosc. Nu am avut vreodata vanatai. Dar i-am urat pentru bataie. Si desi i-am iertat si ne intelegem bine, inca nu uit! Ce am invatat este ca – acum si eu am reflexul sa ridic mana. Si ma chinui, de ani de zile, sa il controlez. Sotul meu care nu e roman a avut parte de cateva socuri cand a constatat cum interactionam noi. Da, m-am facut om mare si ma descurc foarte bine, sunt in mediu universitar etc. Nu am uitat si nu am iertat complet bataia. Mai ales ca nu am fost pramatie. Am fost un copil destul de cuminte. Si nu o data mi-am luat bataie pentru ca nu am avut curajul sa fac ceva: sa ma dau cu sania pe un deal inalt de exemplu. Vreti sa-mi spuneti ca e normal? Ca eu, cu mintea mea de adult care a studiat si psihologie in facultate si care a si predat la liceu un an – sunt de parere ca nu!

  121. […] Iată cele mai jalnice argumente ale lor părinților care fac educație cu pălmuța, le reiau de aici: […]

  122. […] Mai citiți și Cele mai jalnice argumente pro-educarea copiilor prin bătaie. […]

  123. Mi-am luat bataie la greu in copilarie, efectele le simt si acu la 40 si ceva de ani…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green

bijuterii argint bijuterii argint