Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Argumentul prostului

Screen Shot 2016-01-15 at 13.08.43

Cei mai proști oameni sunt ăia care, într-un dialog, sar să-ți spună că tu nu ai dreptul la o părere despre fotbal/creșterea viermilor de mătase/politică/dacă e bine să fie bătuți sau nu copiii/pictură/competența unor autorități medicale/orice altceva, pentru că nu ai jucat fotbal/nu ai crescut viermi de mătase/nu ai făcut politică/nu ai copii/nu ai pictat/nu ești medic/etc.

Este ceea ce se cheamă și “argumentul autorității”, cunoscut în limbajul popular și ca “argumentul prostului”. Pentru că este nu doar jenant, ci și lipsit de logică. Nu ai cum să îți închipui că ai probat valoarea de adevăr a unei aserțiuni invocând autoritatea, cunoștințele și poziția persoanei care face aserțiunea decât dacă nu te duce capul și nu ești capabil de un dialog real, pe baza unor argumente obținute prin sinapse proprii.

Să luăm exemplul imbecilității “Nu ai copii, opinia ta despre creșterea lor este egală cu zero”, pe care am tot auzit-o, în ultima perioadă, în contextul bătăliei dintre românii care susțin că educarea copiilor prin bătaie este o greșeală și cei care susțin că o pălmuță n-a omorât pe nimeni, instigând astfel nici mai mult nici mai puțin la încălcarea legii (pălmuța e penală și în România, dăăăă!). Evident, cei care fac abuz de argumentul prostului sunt fix ăia care își apără dreptul de folosi pălmuța în educația odraslelor. Ca și cum, simplul fapt că s-au reprodus și au copii îi investește cu o expertiză și o autoritate incontestabile. Ai făcut copii, deci ȘTII automat cum se cresc, spre deosebire de ăia care n-au făcut, deci NU ȘTIU.

Vă dau două exemple de cetățeni care au făcut copii, devenind automat experți în parenting:

Screen Shot 2016-01-14 at 12.23.07

Screen Shot 2016-01-13 at 10.16.53

Cam cât de inteligenți vi se par cei doi de mai sus? Și cam cât de competenți ca părinți?

***

Feriți-vă de oamenii care invocă argumentul autorității: nu sunt foarte inteligenți și vă pierdeți timpul încercând să discutați cu ei. Eu am pisică, dar nu mi-a trecut niciodată prin cap să-i pun pumnul în gură unui om care nu are pisică, dar are o părere despre pisici. Dincolo de faptul că aș fi penibilă făcând asta, să porți o discuție despre pisici nici măcar nu e rocket science. Nu e fizică atomică, nu e teoria stringurilor, să zici că nu se pot angaja în ea decât specialiștii. E un căcat de schimb de replici despre un animal de care e plină lumea înconjurătoare. Nu tre’ să ai doctorat în pisici ca să poți vorbi despre ele, după cum nu tre’ să ai doctorat în fotbal și cinematografie, ca să poți purta o discuție despre un meci sau un film, și nici nu tre’ să fi crescut 16 copii, ca să poți emite opinia că nu ar trebui bătuți. E common fucking sense. I-auzi aici ce-i ăla, pă englezește, pentru că bunul simț din românește nu-i acoperă complet sensul: Common sense is a basic ability to perceiveunderstand, and judge things, which is shared by (“common to”) nearly all people and can reasonably be expected of nearly all people without any need for debate.

Aplicând pe exemplul meu preferat din ultimele zile, ideea că bătaia nu e bună ar cam trebui acceptată de toți oamenii, fără dezbatere. Bine, într-un mod hilar, chiar e acceptată. Orice imbecil d-ăsta care se crede autoritate în parenting doar pentru că s-a reprodus așa își și începe argumentația: “Sunt perfect de acord. Copiii nu trebuie bătuți, dar una e să-i snopești, alta e să-i pleznești ușor, doar din când în când. Atâta timp cât nu ai copii, nu ai cum să înțelegi chestia asta, așa că TACI. Dreptatea e la mine, pentru că eu am copii, deci ȘTIU”.

Mă amuzam, zilele trecute, gândindu-mă cum ar fi să le cerem totuși explicații tuturor experților în părințenie din toate generațiile, referitor la rezultatele obținute. Dacă ȘTIU așa de bine cum să-și crească copiii, de ce dracu’ nu fac treabă mai bună? De ce specia umană se profilează a fi un eșec, dacă a fi părinte vine la pachet cu așa știință înaltă? 🙂

Am glumit. Parțial. 😛

***

Numai dacă nu te duce capul să pui pe masă altfel de argumente umbli cu argumentul autorității în gură. Sau dacă ești ticălos. Vezi acel “Nu ești medic, deci taci!”, repetat obsedant de autorități, la momentul când li s-a cerut socoteală pentru felul în care au gestionat criza de la Colectiv. Un om inteligent și de bună-credință nu va folosi niciodată un astfel de argument. Nici măcar atunci când, teoretic, ar fi îndreptățit s-o facă. N-o să-l auziți niciodată pe Hawking că îi spune unui student care-l contrazice “Bă, tu știi cine sunt eu?”. Dar un prost (sau un ticălos, depinde) căruia-i vei spune că e oribil să organizeze lupte de câini, o să-ți spună întotdeauna să taci, că n-ai câine. 🙂

Foto Shutterstock

109 comentarii

  1. Pe de alta parte exista si parerologii de serviciu, care isi dau cu parerea “expert” pe orice subiect, de la imigranti si Norvegia pana la the State of the Union, depasind grosolan granitele common sense-ului…

    • Argumentul prostului este dat de frustrare și de incompetență. Unul care îți spune că nu-ți poți da cu părerea despre ceva ce nu ai experimentat personal este unul pe care mintea nu-l duce să găsească un argument pertinent pentru a te contrazice sau a-și exprima un alt punct de vedere. Unii nu înțeleg că se poate învăța și din experiența altora, fiind atent în jur și identificând ce e bun și ce e rău. Acestora le este imposibil să înțeleagă această capacitate, pentru că ei nu o au. A-ți pălmui copilul, chiar și doar ”ușor” este o dovadă de incapacitate de a găsi o altă soluție, de a putea mai mult de atât. Nu este vorba de corecția copilului. Corecția se poate face și altfel, nu prin palme, chiar ”ușoare”. Trebuie doar să te ducă capul! Trebuie echilibru în tot ce facem și uneori este greu să-l găsim 🙁
      Echilibrul!

  2. Ca si cum un politist nu are cum sa prinda un criminal , daca el nu a ucis pe nimeni

    • costicămusulmanu

      sau ce nesimțire să vorbești despre auschwitz gas chambers…pentru că, nu-i așa…?

    • Sau ca argumentul suprem al băsiştilor din ultimii 11 ani, cum că numai El este în măsură să demanteleze sistemul mafiot din Românica, pentru că numai El vine dintre ei, dintre hoţi şi şmenari, le vorbeşte limba şi le înţelege modul de a gândi. Sorry pentru offtopic.

  3. asteptam deci cu nerabdare un articol in care sa fie vorba de doua legaturi de ceapa si una de ardei ca sa te putem intreba daca esti sigura ca-i asa 😛

  4. Apropos de asta tocmai am fost la scoala la fetita mea de 8 ani pt a discuta ce acoperă curicula trimestrul acesta. In Anglia scoala.

    Ni s-a spus printre altele ca se lucreaza la dezvoltarea abilitații copiilor de a chestiona tot ce invata si tot ce afla prin mijloace de cercetare personală. Profesorul ne-a spus ca ii încurajează sa il întrebe si sa contra-argumenteze orice le spune el indiferent de subiect si niciodată sa nu ia drept litera de lege informația data. Pentru ca a lua drept litera de lege întodeauna ceea ce ne spun alții sub forma Autorității este o metoda de involuție, daca toți oamenii din trecut ar fi luat drept argument suprem informația primită astăzi inca am fi crezut ca pământul este plat si are 2000 ani.

  5. Pe scurt…
    1.Nu sunt mamă, dar am fost copil, deci știu în ce fel mi-au făcut rău părinții, așa că nu-mi trebuie diplomă de mamă ca să știu ce fel de comportament ar trebui să evit când va fi cazul (dacă va fi).
    2.Dacă nu sunt mamă, asta nu înseamnă că n-am mai văzut copii în viața mea. Poate chiar faptul că am văzut prea mulți și am stat în preajma atâtor mame m-a făcut să amân momentul 🙂
    3.Din exterior, lucrurile se văd altfel, poate că noi le vedem mai clar pentru că suntem mai odihnite 😉 Mămicilor, dacă vă dăm un sfat sau ne dăm cu părerea, o facem pentru că vrem să vă ajutăm, nu să vă contestăm calitățile de super-mame 🙂

    • regula de baza:
      – nu incerca sa dai un sfat cuiva fara sa fie cerut. Altfel fie te ignora, fie esti obositoare pentru acea persoana. Chari daca ai 100% dreptate .

    • Nu dau sfaturi decât dacă mi se cer, tocmai pentru că nici eu nu accept sfaturi decât dacă le cer. Dar sunt persoane care cer un sfat (și insistă să fie unul sincer) dar se supără când îl primesc…

    • Am uitat,
      regula nr 2 🙂 cand dai un sfat unei persoane, asigura-te ca acea persoana este capabila sa inteleaga acel sfat. Altfel iti racesti gura de pomana, si-ti faci rau tie, si ii faci rau si persoanei respective.

    • Așa am crezut, că acea persoană e capabilă să înțeleagă, mai ales că ne cunoșteam de foarte mult timp, dar cred că m-am înșelat 🙂 Pe viitor am să țin cont de aceste reguli mai mult decât până acum.

  6. 1 unde sunt cele 3 exemple?, ca eu am vazut doar 2
    2 inclusiv atitudinea ta este un pic aiurea in ceea ce sugerezi, si incepi sa cazi in aceiasi capcana cu aia care aduc “THE argument”
    3 Este adevarat fiecare are dreptul sa vorbeasca despre orice, este o tara libera si asa trebuie sa ramana. Dar atunci cand discuti despre orice vrei tu, fraza ar trebui sa sune: Parerea mea este ca: …. si nu: Patratul trebuie sa aiba 2 laturi groase si 2 subtiri, pentru ca altfel suna a impunere de regula si nu a pune un argument pe masa pentru a fi dezbatut.
    3.1 alegeti partenerul de discutie cu grija, sa fie la nivelul tau, altfel o sa-ti pierzi tu timpul si probabil o sa te si enervezi, daca incerci sa-i explici cuiva care nu pricepe ce zici tu.
    3.2 ceea ce este normal pentru tine, nu inseamna neaparat ca este normal sa fie asa. Daca o sa studiezi cum a evoluat fizica de exemplu o sa vezi ca la fiecare etapa erau foarte multe reguli cu putere aproape de axioma la vremea aia, care au fost infirmate partial sau total. Asa evoluam si noi, credem acum ca ceva este asa cum il intelegem noi acum, apoi mai descoperim ceva si intelegem ca nu prea era asa, si tot asa.

    4 In general Hawking sau oricare alt super specialist in domeniul lui, nu o sa prea stea cu tine de vorba, pentru ca-si pierde timpul. Cand cineva sta cu tine de vorba pe o tema de care el este interesat cred ca intalnim urmatoarele cazuri:
    – tu esti un super specialist ca si el si in acea discutie, primeste si el niste validari, niste contra opinii numai bune de luat in calcul etc. Adica practic faci schimb de munca si sudoare, dai ceva ca sa primesti altceva
    – vrea sa-si piarda timpul si sa se relaxeze putin, caz in care nivelul discutiei o sa stea la nivelul de generalitati.
    – tu-l platesti sa te invete ceva
    – el vrea sa te invete ceva (cazul Hawking) dar tu trebuie sa dovedesti ca te ridici la nivelul asteptarilor
    Deci, dupa cum vezi si tu trebuie sa ai de dat ceva (ceva cat de cat de valoare) in acea discutie ca acea discutie sa continnue.
    Exemplele tale date sunt din cele mai diverse: unele oribile la care ader opiniei tale ca sunt oribile si nu ar trebui sa fie, dar acestea sunt date oarecum aiurea. Pentru ca acele cazuri sunt cazuri violenet si oribile in care toti cad de acord. Combinate cu cazuri in care nu toata lumea este de acord, si tu prin acele oribile de lupte cu caini etc vreti sa cresti greutatea opiniilor tale in cazurile in care e loc de discutie de opinie etc.
    A, aporops, chiar si in sport iti trebuie o goraza de cunoastere, daca vrei sa dovedesti ceva, altfel esti la nivelul de comentator din tribuna. Asa am avut si eu aceiasi parere (ce mare complicatenie poate sa fie sa faci x chestii cu mingea) pana cand m-am indragostit de tenis de masa is am castigat cateva cupe la amatori (cateva cupe destul de importante), si acum nu mai am curajul sa zic despre cineva la fotbal de exemplu ca ce mare chestie face acolo…..

  7. Nu vazusem ca s-a mai dat clasicul raspuns cu “care trei ? Luca…”, scuze.
    O singura data in viata i-am dat copilului meu o palma (palmuta, palmisoara, palmutica, palmutitica) si chiar si acum, la ani buni de la eveniment, regret enorm lucrul acesta.

  8. CItez din Indreptarea legii – Pravila cea Mare de la 1652 zisa si Pravila lui Matei Basarab:
    Glava 246 – Zac.14
    Zice asa:
    “Drept aceaia cand va bate tatal pre fecior, sau fratele cel mai mare, sau dascalu pre ucenic, sau barbatu pre muiere, sau egumenu pre calugar, sau stapanul pre rob sau naemit, candu-i vor bate cu masura si pre vina, atunce se cade sa se plece.
    Insa de sa va afla ca acei mai mari trec peste masura si-si es de in obiceae, de-i bat de pururea si foarte cumplit si vine lucru de sta in cumpana de moarte sa si-i uciga de tot, nu cu toiag sau cu bici, ci cu arme goale, atunce ce-i mai mici vor putea sta impotriva celor mai mari. Si de sa va tampla vreuna ca aceaia, atunce pot sa-i ucida si de tot si sa naiba nice o certare.”
    E clar? De aici vine intelepciunea populara, din mosi stramosi – e pravila!
    Interesant ca zice si de cei ce cauta cearta si cum sa fie certati, insa nu zice nimic de facebook.
    Mie mi-a placut tare aia cu “stapanu pre rob sau naemit ” adica angajatorul pe angajatul la negru sau cu carte de munca. Patroane, e liber la bataie!

  9. Trebuie sa fie si oameni rai ca sa nu fie numai oameni buni.

  10. Simona,

    Cred că amesteci două tipuri diferite de argumente.

    1. Argumentul autorității se referă la considerarea opiniei unui expert într-un anumit domeniu ca fiind superioară/corectă. Acest argument poate fi corect, dacă subiectul dezbaterii ține de aria de expertiză a acelui specialist, sau greșit, dacă specialistul vorbește despre domenii cu care nu are tangență. De exemplu, dacă se discută vechimea Terrei, a cita opiniile geologilor și a altor oameni de știință care au tangență cu acest domeniu este corect, ele au incomparabil mai multă greutate decât ce crede un blogger care a văzut un video creaționist pe YouTube. În schimb părerea celui mai ilustru geolog legată de efectele dietei vegetariene nu are mai multă importanță decât a oricărui alt cetățean isteț.

    2. Argumentul experienței proprii se referă, spre deosebire de cel de mai sus, la situații care mai greu pot fi studiate științific. Ele sunt, de obicei, experiențe de viață sau alte activități psiho-motorii care necesită o testare “hands on” pentru a fi pe deplin înțelese și stăpânite. De exemplu, oricât de mult ai citi despre efectele pe care decesul singurului copil sau trădarea în dragoste le are asupra psihicului uman, este dificil să ai o înțelegere a ceea ce simte cineva aflat în acea postură. La fel cum vizionatul de materiale care explică cum se schiază nu te pregătește pentru ceea ce vei simți când te afli pe schiuri pentru prima dată. Ei bine, creșterea copiilor se încadrează în această categorie. După primul meu copil, dacă cineva spunea că a da o palmă la fund sau a urechea un micuț este OK, aș fi reacționat exact așa cum o faci tu acum. Și asta pentru că am avut noroc de un copil foarte inteligent, cuminte și receptiv. Al doilea însă m-a forțat să-mi schimb total părerile. Au existat situații în care singura variantă la care răspundea era palma sau amenințarea ei. La un copil extrem de dificil, la o vârstă fragedă și când capacitatea de a raționa este doar cu o idee peste cea a unui cățel, anumite deprinderi vitale pentru copil pot fi obținute și prin acest mod. Evident, nu este vorba despre lovituri crâncene sau descărcarea nervilor părintești. Știu că probabil ceea ce spun nu te va face să-ți schimbi părerile, cum nu m-ar fi făcut nici pe mine cândva. Însă … la fel ca și ceilalți “proști”, îți spun și eu că viața de părinte este diferită de viața unuia care doar filozofează pe această temă.

    • Argumentul autorității asa cum l-a definit Simona e incorect chiar și în situația definita de la primul punct. Nu numele marelui geolog contează, și el nu-ți va răspunde ca cifra lui e corecta pentru ca el este expert și știe mai bine ci va explica metoda de datare pe care a folosit-o. Pe care dacă o poți combate e bine (ceea ce presupune ca ești cel puțin la fel de bun ca el), iar dacă nu, mu.
      Albert Einstein a fost cândva o autoritate în fizica, și cu toate astea s-a înșelat în privința mecanicii cuantice. Și hawking a făcut-o, și spre onoarea lui și-a recunoscut greșelile.

      În privința celui de-al doilea punct, sunt de acord cu principiul ca unele lucruri se pot învăța doar prin experienta și altele nu. Însă nu-s de acord doar prin experienta poți fi un părinte bun. Unele lucruri poți sa le faci o viata întreaga și sa le faci prost.
      Când mergi pe schiuri, și faci o greșeală ai un feedback imediat (îți rupi gatul). Când educi un copil însă poți sa nu-ți dai seama de greșeli decât prea târziu sau deloc. De asta nu strica și să afli părerea unora care au studiat riguros asta. Cei care sunt cinstiți intelectual explica și metodele prin care au ajuns la concluziile lor, care sunt mult mai sofisticate decât simplul (am doi copii și știu).

    • Cum s-a inselat Albert Einstein in privinta mecanicii cuantice, domnule Martian?

    • “Dumnezeu nu joacă zaruri”. S-a lăsat orbit practic de o convingere personala.

      De fapt și în privința relativității generale s-a înșelat…. Chiar de doua ori! Însă aici și-a recunoscut greșeala. Prima oara cand a inventat constanta cosmologica, pe care ulterior a numit-o cea mare greșeală a vieții lui și a scos-o. Abia ca sa fie reintrodusa recent, după ce s-a descoperi expansiunea accelerata a universului.

    • 1 “Dumnezeu nu joacă zaruri” – a fost o metafora spusa de el, nu avea nimic de a face cu credinta – a vrut sa spuna ca nimic nu e la voia intamplarii, adica se referea la principiul reductionizmului din fizica 🙂
      – deci domnu martian mai citeste
      2 NU s-a inselat in privinta constantei cosmologice. Mai de graba nu i-a venit sa creada ce a descoperit. Constana cosmologica e bine mersi cat se poate de reala si adevarata. Faptul ca s-a dezis de ea, nu inseamna ca s-a inselat in privinta mecanicii cuantice, ci s-a inselat in privinta convingerilor sale 🙂
      – deci wrong again )
      Asa ca domnule martian, nu te mai da mare ca nu e bine 🙂

    • ‘ai de mămăliga mea :))

    • Simona, dupa nr de voturi pozitive de la acest comentariu am inteles ca articolele tale i-au facut sa se simta vinovati pe multi dintre parintii care te citesc. Asa ca acum ei simt nevoia ca cineva sa le confirme ca e normal sa-ti palmuiesti copilul (nici unul nu “bate”, da, “doar palmuieste”).
      Parerea mea ca greseala incepe cand iti compari copilul mic cu un animal, pentru ca inca nu vorbeste sau inca nu stie sa exprime ce simte. Copiii mici aud, vad, simt si inteleg ce le spui, bataia nu are succes decat in dresajul animalelor. Un copil se poate supune la ceea ce ii ceri cand il bati, dar nu pt ca a inteles ci pt a inceta bataia. Si va intra in viata cu convingerea ca tre sa-i bati (ma rog, palmuiesti) pe cei care nu fac ce zici tu.
      Iar cand parintele va fi batran, ramolit, surd si se va scapa pe el, copilul ajuns adult ii va trage niste palme sa-l aduca pe calea cea buna. Si toti oamenii de bine se vor revolta: vai de mine, a ajuns sa-si bata parintii, cum se poate intampla asa ceva la cat de bine a fost crescut (evident, in cazul asta palma se califica drept bataie).

    • exact, vai de mamaliga ta :))))

    • @zuzu: Martianul are dreptate la faza cu Einstein 🙂

      @LazyPawn: ce aduci tu in discutie e argumentul economic (daca pot sa-l numesc asa). Metodele descrise in carti pot fi eficiente la orice copil dar nu toti parintii au timpul necesar sa le aplice si sa astepte rezultatele. In plus, cei din jurul lui il pot usor sabota (celalalt parinte sau bunicii de exemplu, daca au alte principii de a educa copiii).
      Pentru parintii care sunt de accord cu bataia nu pot decat sa le dau un sfat citit pe alt blog (nu stiu daca am voie sa dau link) si cu care sunt de accord 100%: daca vezi ca progenitura a facut o boacana si iti vine sa il plesnesti abtine-te vreo 2 ore (pana te calmezi). Si dupa aia vezi daca mai e cazul sa aplici corectia fizica sau e exagerat. Daca tot iti bati copiii, nu o fa la nervi.

    • @alex – nu e adevarat,
      1 faptul ca a zis ca Dumnezeu nu joaca zaruri, nu o sa stie nimeni daca a ziso datorita convingerilor lui religioase sau din alte motive. Sincer la cat de inversunat era impotriva ideii de Dumnezeu, cel mai probabil se referea la principiul reductionismului.
      Vorbind despre constanta universala, eee faptul ca s-a dezis de ea spunand ca e cea mai mare greseala din viata lui, asta nu inseamna ca s-a inselat…. intr-un final s-a dovedit ca exista chiar si de ce s-a dezis el de aceasta constanta. Amuzant nu?

    • @zuzu: ba e adevarat, te incapatanezi degeaba.

      https://physics.aps.org/story/v16/st10

      Einstein a criticat de mai multe ori mecanica cuantica, n-are rost sa intram in detalii acum de ce ptr. ca e off topic. Chestii de astea sunt mai potrivite pe celalalt blog al familiei Tache.

    • @alex
      a critica e una, a avea dreptate e cu totul altceva.
      Da el credea/era convins sau cum vrei tu ca universul este determinist. Dar asta nu inseamna ca s-a inselat. De fapt mecanica cuantica nu este in stare sa explice cu certitudine de exemplu de ce se comporta fotonii in felul in care se comporta in clasicul experiment cu cele 2 fante. Sau de ce exista un grad de probabilitate in comportamentul cuantelor. Sau poate nu exista nici un grad de probabilitate, ci doar asa o intelegem noi acum, si de fapt acolo este o forta ascunsa nedescoperita inca care face ca, cuantele sa se comporte asa. Asta o sa urmeze sa vedem de ce este asa, si apoi om vedea cine a avut dreptate, pana atunci e doar o discutie la un pahar de tuica.
      Vorbind de constanta universala, eee pai da s-a dezis de ea, da asta nu s-a inselat ca ca exista sau nu exista, s-a inselat ca in privinta convingerilor sale….
      Si da, topicul discutiei este despre altceva… deci hai sa nu poluam cu alte mesaje. Desi am poluat si eu aici cu unul 🙂

    • Ceea ce spui tu este susținut de o speculație a unui fizician olandez, t’hooft (Nobel pentru fizica în ’99).

      Însă n-are legătură între discuția noastră. Einstein n-a adus argumentele lui t’ hooft, sau altele similare. El a avut pur și simplu o problema de principiu pe care n-a putut s-o argumenteze, și și-a petrecut restul vieții în ceea ce s-a dovedit o fundatura.

      În privința constantei universale iarăși adevărul e irelevant, dacă ma pot exprima asa. Inițial a zis că-i alba. Apoi, că-i neagra, și a murit convins de asta. Ulterior s-a dovedit ca era chiar mai alba decât a crezut el. Indiferent cum o dai s-a înșelat cel puțin o data. Chiar și când a zis că-i alba s-a înșelat dacă vrem sa fim riguroși, pentru ca în realitate e alba mai deschis decât a crezut el.

    • Ps
      Ar trebui inventat un buton de edit.

      În privința constantei universale eroarea lui e justificata, nu o putem pune pe seama unui viciu de raționament.

      Însă cu fizica cuantica a fost pur blocaj mental, și-a lăsat poluat demersul științific de o convingere nestiintifica care nu l-a dus nicăieri.

    • @Martianul
      1 Poate ca si t’hooft a gandit la fel ca mine (nu l-am citit pe acesta) s-a intamplat sa rationez in mod similar ca el, desigur respectand scara – el laureat Nobel eu pur cetatean de rand.
      2 Nu ai cum sa spui ca un om a gresit in ceva, cand tu nu esti sigur de acel ceva. El nu credea/ nu era de acord/ nu putea sa-si imagineze ca in fizica cuantica particulele, cuantele, au un grad de probabilitate in comportament. Dar nici noi nu putem sa de explicam de ce au acest grad de probabilitate in comportament, si de ce acesta este limitat. Cand o sa descoperim, o sa stim cu adevarat daca cuantele au cu adevarat un comportament de probabilitate sau acest comportament este determinat de altceva pe care inca nu l-am descoperit. Deci nu ai cum sa spui ca Einstein s-a inselat in privinta asta. Poti sa spui ca lucrurile sunt asa cum le stim acum si om vedea in viitor cum sunt cu adevarat lucrurile, sau de ce sunt asa cum sunt acum. Doar atunci poti sa spui ca x a gresit sau a avut dreptate. Pana atunci nu stim decat jumatati de adevar.

    • T’hooft a demonstra ca exista doar posibilitatea unui model “deterministic” care sa ducă la un comportament probabilistic cum este cel cuantic, nu și ca modelul respectiv chiar exista sau ca ne este accesibil cunoașterii.

      Jumătatea de adevăr a lui Einstein la dus pe un drum greșit, în timp ce cealaltă jumătate de greșeală a dus la un model confirmat experimental timp de cel puțin un secol.
      Dacă a făcut sau nu o greșeală de substanță rămâne de văzut, însă una de metoda a făcut sigur.

      Părerea mea personala este ca era un tip foarte intuitiv. Una din intuiții l-a dus la o revoluție în fizica, iar alta pe un drum înfundat. Iar paradoxul e ca Nobelul l-a luat pentru contribuția lui la fizica cuantica în care n-a crezut, și nu pentru revoluția în fizica care l-a făcut celebru…

    • Dap si eu cred ca era un tip destul de intuitiv, dar cred ca asa sunt toate geniile in general, pentru ca oameni super inteligenti sunt in fiecare generatie, doar ca numai un numar foarte limitat dintre aceste superinteligente reusesc sa faca diferenta…
      A si apropos despre Nobel, parerea mea este ca nu este mai mult decat o alta talanga de legat la gat cu care sa te mandresti ca uite ce frumoasa e. Cercetarea in sine, descoperirea si cunoasterea este adevaratul cistig pentru tine si omenire. Prin cunoastere vei intelege mai bine lumea in care traiesti, si-ti vei taia din temeri, frici, neputinte etc. La urma urmei nu exista rau si bine, exista doar cunoastere!

      apropos de discutie :))
      haha deci parese ca putem comunica in mod civilizat si poate sa cadem de acord asupra unui lucru 🙂
      si asta dupa ce ne-am injurat pe subiectul metodei de crestere a copiilor. Deci parese ca de cealalta pare a firului e o persoana rationala cu care se poate purata o discutie civilizata. Urat este ca persoane ca mine si ca tine educate pot cobora atat de rau stacheta intr-o discutie. Deci mai avem de lucrat la mostrul din noi sa-l domolim.

  11. Eu înainte de a avea copii ma credeam mult mai bun și mai pregătit în a-mi crește viitorii copii. După ce s-au născut și au început sa crească am fost pus în fata unor situații neprevazute, sau neînțelese dinainte în felul în care se desfășurau în prezent.
    Dar în multe domenii și în multe privințe se întâmplă așa, se numește experienta practica. Are o valoare în cunoaștere. Nu absoluta, nu pentru toată lumea la fel… Poate în mod indrazneț unii cred că dacă au experienta știu totul, în timp ce alții par a ști totul chiar și fără experienta.

  12. Acum vreo 7-8 ani, a venit unchi-miu la mine să-mi dea cu var (ai mei erau plecați din țară și s-au gândit că mai bine cheamă specialistu` decât să fac eu experimente pe pereți). Ca să nu vină cu mâna goală, l-a adus și pe vărul meu, un drac împielițat, mai ceva ca domnul Goe. Și nu era vreun ștrumf de doi ani, avea vreo 9-10 ani, deci se presupune că primise o educație până atunci. Mi-a mâncat ficații, a trebuit să stau cu ochii pe el tot timpul, să nu spargă ceva, să nu strice… Nu sunt prea răbdătoare de felul meu și nici nu m-am dat vreodată în vânt după statul cu copiii, dar atunci eram calmă de nici mie nu-mi venea să cred. La un moment dat, unchi-miu a coborât în fața blocului să ia ceva din mașină, timp în care domnul Goe se zbenguia de colo-colo și nu mai știu ce a spart. I-am atras atenția, pe un ton cât mai calm, și mai că nu m-a înjurat. Am vrut să îl sperii și să mă prefac că vreau să-l trag de urechi, dar nu știu cum s-a smucit și l-am atins pe obraji. Deci n-a fost chiar o pălmuță – abia l-am atins.
    Cum l-a auzit pe tac-su la ușă, s-a dus la el miorlâind și spunându-i că L-AM BĂTUT! Asta așa, pentru cei care cred că o pălmuță nu înseamnă bătaie… Înainte să deschid gura și să spun că nu s-a întâmplat așa, tac-su l-a întrebat, foarte calm, de ce. I-a luat piuitul juniorului 😀 I-am spus cum s-a petrecut scena, am insistat pe faptul că nu am avut de gând să-l ating, ci doar să-l sperii, în fine… După vreo cinci minute în care nu l-a băgat nimeni în seamă pe domnul Goe, a venit spășit la mine și și-a cerut scuze. A băgat la cap că nu-mi place violența și că n-aș aplica-o oricât ar fi de împielițat, și a stat cât a putut de cuminte până au plecat.
    După vreo săptămână, au venit iar, că mai aveam niște pereți de colorat. Era în perioada 1-8 martie. Domnul Goe mi-a adus flori. Era să leșin! Nu numai că mi-a pupat mâna când mi le-a dat, dar mi-a spus tac-su că juniorul a fost cu ideea de a-mi aduce flori. Nu știu cum era tratat acasă, dar, dacă eu l-am respectat, m-a respectat și el! Maică-sa a continuat să se plângă de el, dar de câte ori am mers pe la ei n-a mai avut apucături de domnul Goe.
    După ceva timp mi-a spus că nu l-a deranjat că l-am atins (din greșeală, să fie clar 😀 ), l-a deranjat că nu i-am explicat cu ce a greșit. Trebuia să fiu mamă ca să știu să mă port frumos cu el, nu? :)))
    By the way, i-am cerut scuze pentru incident. A fost atât de uimit, probabil maică-sa nu i-a arătat vreodată că îi pare rău pentru că țipa ca nebuna la el 🙂

  13. Catalin Butnariu

    În cazul articolelor despre bătaie, mi-a atras atenţia un lucru: o categorie nouă care citeşte şi comentează blogul de faţă. Sau mai mult îl comentează decât îl citesc. Acelaşi gen de comentarii, aproape trase la indigo, le-am citit şi pe site-ul diverselor ziare centrale, la subiectul familiei B.

    De ca şi cum s-ar fi dat un semnal, a apărut o grupă de fanatici religioşi care, fiind deţinători exclusivi ai adevărului absolut, nu acceptă nicio deviere de la mesajul pe care insistă să-l transmită. Cu un citat din Biblie au pus punct oricărui subiect. Pentru că e singura carte pe care o citesc (în categoria asta intră şi multe forme de “literatură” religioasă), au conversaţii doar în versete biblice. În mintea lor, acestea sunt argumente pentru orice situaţie, inclusiv pentru bătaie.

    Şi uite-aşa îşi fentează intelectualul, zi de zi, ani în şir până când ajung nişte legume, separându-se de orice realitate a secolului în care trăim. Din păcate, majoritatea se reproduc.

  14. Daca dupa citatele din Pidele lui Solomon mai aveam dubii , Pravila lui Basarab m-a dat gata. Prin urmare , in calitate de medic si parinte va rog frumos sa va mentineti traditiile pana la capat. Adica : lipitori si lasat de sange pentru bubuit in urechi combinat cu piele prea stacojie , descantat de deochi la migrene , seu pe diverse bube , scama sau carpe pentru mamicile traditionaliste aflate in acea perioada dificila a lunii , pe intelesul dumnealor rand. Pentru cititorii traditionalisti de forumuri va recomand cateva laboratoare specializate in cautarea metalelor grele dupa vaccin sau pur si simplu daca banuiti ca vi s-a trimis argintul viu.
    Pana la urma cred ca tine de educatie. Mai ales a celui hotarat sa devina parinte. Eventual pentru ca-si doreste un copil , nu pentru ca asa intra in randul lumii sau ca scrie in carte sa se inmulteasca. Dar…

    • costicămusulmanu

      nu că voi ca să mă laud
      nici că voi să intervin
      pe “tarlaua” dr. chin…

      da’, vă rog io, scoateți de pe listă lipitorile pentru că hirutina și vibrații electronuștiucum super bune și la fel cu lăsatu’ de sînge…nu e Rh negativ la iași deloc zilele astea…

      săr’na, no offence please…

    • nu scot nimic …n-am nimic cu hirudina . Dar cred ca totusi preferi o aspirina unui ceai de coaja de salcie.Sau o atela in loc sa te traga vraciul satului….plus ca daca ajungi cu maseaua la frizer s-ar putea sa apeleze cineva 112….

  15. Simona, tocmai pentru ca nu ai copii nu intelegi care este diferenta dintre un detinator de pisica si un parinte, de ce primul nu i-ar da in vecii vecilor o palmuta pisicii si de ce asta din urma le mai scapa. Probabil o sa-ti schimbi parerea daca o sa ai copii si atunci, odata ce ai intrat in tabara parintilor, ai sa intelegi in sfarsit de ce ne enerveaza sfaturile autoritare de parenting venite din partea crescatorilor de pisici. Si nu, nu ai dreptate cand spui ca palmuta e acelasi lucru cu bataia in toata regula. Un parinte cu norma intreaba (nu cei care-si vad copiii cate doua ore pe zi, seara) mi-ar da dreptate.

    O mama oarecare

    • să zici că bătaia nu e bună nu e sfat de parenting, e chestiune de bun simț și-atât. 2) tonul autoritar de unde a apărut în discuție? ce înseamnă “să dai sfaturi pe un ton autoritar”? v-am amenințat cu ceva? nu, nu-mi răspunde mie la aceste întrebări, sunt retorice, poate te ajută să reflectezi la ele.
      ah, și una e să vorbim despre pălmuță în termen de “scăpare, rătăcire, accident regretabil” (p-astea pot să le înțeleg, sunt om), alta e să vb despre ea ca metodă de educație. nu e nici ăsta sfat de parenting, e tot opinie de bun simț.

    • Eu sunt parinte cu norma intreaga(de multi ani!) si nu iti dau dreptate.
      Sigur ca iti pierzi rabdarea de 100 de ori pe zi si tot de 100 de ori o regasesti. Daca noi, adulti nu dam dovada de autocontrol, ce sa cerem de la cei mici? Cum ar fi sa ne luam cate o palmuta(nu bataie, Doamne fereste!) de la sot, sef ori de cate ori “meritam”, cand nu intelegem de vorba buna si ne incapatanam sa facem cum vrem noi?

    • Orice as face nu inteleg de ce palma nu inseamna bataie. Daca o dai ca sa doara, inseamna ca e bataie. Daca nu dai ca sa doara, care mai e “sensul” aplicarii ei?

      Eu sunt mama si ma bucur ca formatori de opinie precum Simona aduc in discutie un subiect atat de important si delicat, chiar daca nu are copii. Si eu am stiut de dinainte sa am copil ca nu as putea niciodata sa il lovesc, pentru ca rolul mamei e tocmai ala de a alina durerea, nu de a o provoca. Are 7 ani copilul si pana acum mi-a reusit. Fara palme, fara tras de urechi, dar cu construit de relatie in care stie ca eu ii vreau, intotdeauna, binele.

    • Cred ca marea majoritate dintre noi provine din familii unde s-a practicat bataia ca metoda educationala. Batalia, mai bine zis. Toti stim ce inseamna bataia cu furtunul, cu batatorul de covoare, cu lingura de lemn, cu facaletul etc., e la moda astazi sa ne uitam cu ura in urma si sa dam vina pe parinti pentru toate esecurile noastre prezente. Fara sa ne gandim ca poate si succesele tot lor (parintilor) li se datoreaza.

      Sa nu uitam insa ca nu doar in Romania se carabaneau scatoalce copiilor din te miri ce la vremea respectiva, si in tari civilizate se trageau copiii de urechi sau de par (arunca un ochi peste Pippilotta, roman suedez din anii ’45, ca tot e scandalul asta cu tarile nordice in prim plan). A, da, victimele batailor de atunci or fi astia care fac azi politie sociala si scot copiii “maltratati” din familiile lor.

      Eu locuiesc de ani buni in Franta, aici parintii nu au nici o jena in a le da copiilor cate o palma atunci cand e cazul, incusiv in public. Noi in schimb vrem sa pozam in parintii perfecti care nici nu stiu ce inseamna palmuta. Evident ca nu sint de acord cu bataia la copii, cred ca am suficienta minte si rezerve intelectuale incat sa incerc metode mai rafinate de educatie, dar o palma la fund, cand a fost cazul, am administrat. Putine, ce-i drept, dar sint momente in care se impune daca iti pasa cu adevarat de copilul tau.

      Prin articolele pe care le scrii in ultima vreme nu ne ameninti cu nimic, dar induci ideea eronata ca palmuta e acelasi lucru cu bataia, iar parintii care o practica sunt iresponsabili, prosti, jalnici etc. Uite un citat dintr-un alt text recent de-al tau:

      “Părinții care își cresc copiii ca în clipul de mai sus mi se par demenți, iar cei care consideră că “o pălmuță n-a omorât pe nimeni” mi se par iresponsabili.”

      Si altul:

      “Și care e granița dintre “o pălmuță” și “bătaie” de-adevăratelea? Nu cred că are cum să existe o asemenea graniță. Ți se pare normală “o pălmuță”, ți se pare normală bătaia. ”

      Chiar crezi ca exista vreo diferenta intre o palmuta în termen de “scăpare, rătăcire, accident regretabil” si o palmuta ca metodă de educație? Palmuta e palmuta. Punct. Uneori e sporadica, nu e insotita de certuri, nici de alte lovituri, nu data cu sete, nu in cap sau peste fata, si atunci e ok. Palmuta e mai mult simbolica, data la fund si chiar daca nu crezi, de multe ori poate pune capat unui lung sir de mataieli, razgaieli sau prostioare facute cu intentie.

    • Eva: s-a mai discutat la postul anterior asta si simt nevoia sa reaiu: tot mama cu norma intreaga sunt si eu ; cele cateva plamute date in mai multi ani , le-am dat pentru ca mi-=am pierdut eu controlul, pentru ca nu suntem perfecti , pentru ca atunci cand copilul isi pune viata in pericol ( la o varsts cand discerne si cand stie ca e pericol) sau te provoaca ( o da, copii o fac, e nornal) e greu sa te stapnesti; dar nu sunt mandra de asta si nu cred ca a ajutat pe nimeni de fapt ( nici pe mine nici pe copil). Si sper/cred ca majoritatea sunt in situatia asta si ca nu cred cu adevarat ca educa in modul asta.
      Diferenta o face nu copilul ci cat de tare se poate stapani un parinte, cata rabdare are.
      Da, cei care nu cresc copii poate nu stiu cam pana unde te poate provoca un copil si nu ar trebui sa spuna”:niciodata nu o sa ii dau o palmuta” dar asta nu ii descalifica in a avea opinii. INici eu nu as fi crezut ca ii voi da vreo palma vreodata si daca am facut-o nu este pentru ca mi-am schimbta convingerea ci pentru ca nu m-am putut control.
      Despre cei care sunt parinti si reusesc asta – bravo lor!;uneori e meritul lor uneori e vorba de temperamentul copilului, exista si copii docili.

    • si cele 4 palme date in 14 ani, la fund, le tin minte exact – tin minte ziua si imprejurarea..
      si copilul le tine minte ( desi prima a fost la 4 ani) – si am vorbit despre asta cu el recent. Am vorbit despre asa cum vorbesc aici cu voi; nu este gresit ci recomandat ca un parinte sa isi ceara scuze copilului si sa ii spuna “imi pare rau” .

    • Mirela mama lor

      @eva iosdevina, toata stima pentru recunoasterea greselii in fata copilului. Data viitoare incearca in loc de “imi pare rau” sa spui “iarta-ma” si sa-l privesti in ochi. E o diferenta enorma pentru amandoi.

    • Fiind parinte ,dna.Eva,iti spun ca nu sunt de acord cu violenta asupra copilului. De nici un fel! Fiica-mea nu are teama de parintii sai chiar si in cazul in care a facut ceva gresit,tocmai pentru ca stie ca nu se aplica prin violenta corectia. Dna.Tache are dreptate chiar daca este posesoare de pisici si nu de copii. Este inevitabil sa nu ne enervam cand avem copii,pisici,caini s.a.m.d., dar secretul consta in cum gestionezi situatia in acele momente tensionate. Ceva mai putina impulsivitate nu ar strica,chiar daca ajungi acasa dupa o zi de stres la munca sau…altfel. Iti sugerez cand te enervezi sa inspiri adanc,sa iesi afara din incapere,dupa care sa revii cand consideri ca poti fi stapana pe situatie si sa tratezi cu copilul ‘la rece’. Numai bine.

  16. Si pina la urma Simona, nici măcar despre pisici nu ar trebui sa ne dai tu noua sfaturi. Pina la urma ai doar una, nu? De la 4 in colo mai discutam!

  17. Bataia nu este o solutie pentru a educa un copil.Eu am un baiat de 23 de ani si absolut niciodata nu l-am atins macar,am incercat intotdeauna sa-i explic unde a gresit,l-am corectat,l-am ajutat sa-si dea seama ce este bine si ce este rau.Azi este un student foarte bun la medicina,si da,l-am educat foarte bine si fara bataie.Eu stiam din propria experienta ca bataia nu rezolva absolut nimic,ci numai adanceste prapastia dintre parinte si copil.

  18. Asta nu e argumentul autoritatii, ai facut o confuzie. In schimb, in alt articol de-al tau pe subiectul asta ai zis: “Părerea mea, în urma lecturii, e că autoritățile norvegiene n-au făcut decât să acționeze conform legii. Nu știm cât de tare și-a snopit familia Bodnariu copiii, dar…”. Asta e argumentul autoritatii, pe care tu l-ai invocat, autoritatea fiind legea, in cazul asta. Sa nu mai spun ca e si tendentioasa, si incorecta exprimarea “cat de tare si-a snopit”, din moment ce a snopi (in bataie, desigur, ar fi expresia) implica violenta maxima si nu suporta grad de comparatie. Dar m-am lamurit in privinta ta.

    • “Părerea mea, în urma lecturii, e că autoritățile norvegiene n-au făcut decât să acționeze conform legii”

      Si URSS avea legi. Daca a actiona conform legii inseamna a confisca si separa copii fara ancheta prealabila, fara dovezi, sub acoperirea secretismului absolut, inseamna ca legea este proasta sau se aplica prost.

      Caracterul de confidentialitate in acest caz foloseste numai autoritatii care poate face ce vrea fara sa dea socoteala nimanui. Fiindca numele familiei si copiilor nu sint confidentiale, doar actiunile agentiei! Este un caz tipic de abuz de putere.

      Si in Canada sint legi similare privitor la lovirea copiilor, dar pentru a sechestra un copil ai nevoie sa construiesti un caz bazat pe dovezi si sa primesti mandat judecatoresc.

    • Rolul Simonei este sa sa se dea cu curul de pamant ca sa ridice praful si sa creeze confuzie. Sigur ca nu poti sa condamni pe nimeni atata timp cat nu ai informatii din ambele parti. Daca nu vezi asta, ca om cu bun simt, cu atat mai mult ca jurnalist, ori esti prost ca noaptea, ori esti rau intentionat. Si apoi sa mai ai tupeul sa te plangi de argumentele altora (in postul de faţă)… balci sinistru.

      P.S. Cunosc argumentul cu URSS, l-am dat si eu, dar cu Coreea de Nord.

  19. Mi s-a cam acrit de lipsa de nuante si de dorinta continua de a construi o imagine perfecta. “Vai, ce buni sintem noi, nu ne batem copiii!” (ca, de fapt, ii vedem cel mult o ora pe zi, in restul timpului sint cu bonele). Eu vad nuante peste tot, nu doar alb si negru.

    Si pentru ca tot e moda hash-tagurilor, am si eu unul: #37lapula

    • cam nervos, vezi că ai scos din greșeală pula pe masă.

    • Nu-s nervos. N-am copii, dar am o prietena buna cu doi copii. Si de la ea stiu multe detalii si nuante, dar aici discutia vad ca se pune in registru bicolor. Un copil, in unele cazuri, te poate aduce la exasperare. Si e posibil sa mai tipi la el, chiar sa-i tragi o palma, iar asta nu te face automat un monstru, asa cum te grabesti sa pui etichete. Nu, esti doar un om care mai greseste, ca orice om (cu exceptia celor de pe fb, care sint perfecti).

      Iar, la urma urmei, un parinte poate sa nu recunoasca ca a scapat o palma copilului, una la un an. Spune cum l-a crescut perfect, cum n-a gresit niciodata, fluturasi, albinute, chestii. Si altii, la fel de nesinceri ca si el, il aplauda: “vai, bravo, ce parinte model!”.

    • Rog mentineti curatenia la masa, maine va pun aceeasi fata (de masa) … nu s-a-nteles?)

    • @catalin: eu am scris TOT TIMPUL numai cu referire la cei care argumentează și susțin că bătaia e o metodă ok de educație. altfel, accidente ni se pot întâmpla tuturor, suntem oameni. un om căruia i s-a mai întâmplat să se scape la nervi nu cred că va veni niciodată să susțină sus și tare, în gura mare, că e normal să educi copilul cu bătaie, iar ăia care n-au copii, dar cred contrariul trebuie să tacă dracu’ din gură.

  20. Va trebui sa facem odata o dezbatere publica, argumentata, cu o larga participare, la care fiecare sa-si spuna cuvantul, despre teoria categoriilor. Sau prelungirea functionalelor liniare. Sau … mult mai palpitant … legea numerelor mari. Sau ecuatiile diferentiale cu derivate partiale. Fiecare sa-si spuna opinia, sa nu aud argumente de genul “tu nu stii ce inseamna asta”. Ce-i daca nu stiu ce inseamna? Am dreptul la opinie!!!

    OK, sa ma explic. Ai dus prea departe discutia, suparata probabil pe cei ce ti-au “desfiintat” parerea cu argumentul lipsei tale de expertiza. Sa nu exageram, de multe ori e ridicol sa-ti dai cu parerea despre orice. Mai ales cand e vorba despre subiecte ce tin de o anume specializare. Sigur ca in probleme sociale toti avem dreptul la opinie dar … stiu si eu, in fotbal sau cresterea viermilor de matase (ca de ele zici prima data) nu chiar orice opinie e competenta. Iar o opinie alaturea bine cu drumul e ridicola, totusi.

    Am inteles ce-ai zis, crede-ma, dar zic ca ai exagerat. Nu cred ca ne putem da cu parerea chiar despre orice. Sau putem, dar ar fi bine sa n-o facem pentru a ne pastra credibilitatea.

    • “Excelent” caz, Luminita … mult ti-a trebuit sa-l dibuiesti. Esti mesterita, ce mai!
      Iar cei doi protagonisti, Elena Stancu si Cosmin Bumbut, vai steaua lor, ca tare-s meseriasi. Pai mi-a crescut pulsul, fata! Baiatul asta ar trebui sa se apuce (pe langa fotografie, pe care stie s-o faca la maxim) de scris. De fata ce sa zic? Am asa, un feeling, ca ea a fost “spiritus rector” al articolului. Zii DA! Le doresc celor doua fete, Georgiana si Ionela, un drum corect in viata, fara traumele pe care le-au cunoscut, din pacate, in copilarie.

  21. Dupa atatea argumente pro si contra astept luna februarie ca pe ultimul episod dintr-un serial! Hai cu deznodamantul odata!

  22. Dumnezeule, nu mai pot…locuiesc in Norvegia si prietenele mele din Romania m-au bombardat in ultima vreme in legatura cu subiectul asta. Studiile arata ca aproximativ 60 % dintre parintii romani isi bat copiii, eu inclin sa cred ca peste 90 % o fac, dar o parte dintre ei nu recunosc.
    Referitor la subiectul in cauza, au scos initial la inaintare chestia cu persecutia pe motive religioase…acum s-a dovedit ca nu acesta ar fi motivul. (In Norvegia nimeni nu a crezut motivul asta, data fiind toleranta religioasa a norvegienilor, pai daca asta ar fi fost motivul, imaginati-va ca majoritatea musulmanilor din Norvegia ar fi ramas fara copii).
    Motivul era bineinteles legat de faptul ca in Norvegia nu este accepta sub nicio forma violenta asupra copilului, nici cea fizica, nici cea psihica. In cazul de fata am inteles ca parintii au facut scandal cand au venit cei de la Protectia Copilului sa faca ancheta, nefiind dispusi sa coopereze. E ca si cum ai fi in trafic si te opreste un politist sa iti puna etilotestul, iar tu il refuzi. Prin refuz te autoincriminezi ca ai baut, nu?
    Plus de asta, ei chiar au recunoscut oficial ca i-au batut, iar asta ar putea face ca timpul de recuperare a copiilor sa fie mai mare.
    Si eu sunt mama si ma doare sufletul cand ma gandesc la ce au simtit parintii si copiii in acele momente, stiu ca sunt si cazuri de abuz, dar trebuie sa deschidem ochii si sa privim obiectiv, filtrand mai intai prin ochii mintii, iar mai apoi prin ochii sufletului. Cel mai mult au de suferit copiii, din pacate. 🙁

    • Faptul ca, vinovati sau nu parintii, copiii Bodnariu au fost DEJA pedepsiti iti da putin de gindit? Faptul ca deciziile astea, cu consecinte dramatice, nu au fost luate de un judecator, te deranjeaza cu ceva? Se pare ca nu. La dracu’ cu toti judecatorii, nu avem nevoie de ei, asa-i?

    • Exact, doamna Niconor! Mulți par să știe exact cum funcționează legea în altă țară, deși nu trăiesc acolo. Ba încă își susțin cu înverșunare punctul de vedere deși nu au argumente logice. Din cauza asta compensează cu pilde emoționale extreme și citate/exemple scoase din context.

      Titlul articolului se potrivește ca o mănușă în situația aceasta.

      PS: eu sunt alt Cătălin decât cel care a comentat înaintea mea.

    • Mai trist este ca s-a oferit ocazia mamei sa stea cu copiii separati de data (se pare ca el era …agresivul) si mama a refuzat.

    • Musulmanii aia care nu raman fara copii cam cum ii trateaza? In stilul pur norvegian? Nu de alta, dar ei isi cam aduc obiceiurile in tara de adoptie.

    • As vrea sa adaug la ceea ce am spus mai sus, cand am scris eram pe fuga, nu aveam timp sa detaliez. E usor sa judeci din exterior, dar de aici, din Norvegia, lucrurile se vad altfel. In Norvegia sunt foarte multe persoane care au probleme cu drogurile si bautura…aceste persoane din pacate de multe ori au copii. Imaginati-va ce atentie primeste un copil cu astfel de parinti. Ei, Barnevern a fost creat in special pentru cazurile acestea grele. Am avut o colega de munca ce a lucrat o perioada la Barnevern si imi zicea ca a ramas cu sechele de atunci, avea de-a face cu tot felul de cazuri de copii abuzati, iar ea se implica foarte mult, ajungand sa aiba cosmaruri din aceasta cauza.
      Pe de alta parte vecina unei prietene are copii in foster care si stiu de la ea cum stau lucrurile, intr-o perioada chiar si eu am cochetat cu ideea de a lua copii in foster care, dat fiind faptul ca mie-mi plac mult copiii si nu am decat unul. Copiii nu sunt luati niciodata definitiv…se conlucreaza foarte mult cu parintii (daca acestia coopereaza), iar daca parintele dovedeste ca e apt sa-si creasca plodul atunci i se restituie, insa procedurile sunt destul de complicate. Vecina prietenei mele avea in grija un copil a-i carui parinti se drogau, si ar fi trebuit sa se lase timp de 6 luni pt a primi copilul inapoi. Ei mai mult de 4 luni nu au reusit. Isi vedeau copilul periodic, ii promiteau copilului ca or sa redevina o familie, iar ei recadeau mereu in ispita drogurilor. Imaginati-va cat suferea acel copil. Voi daca ati fi fost angajati Barnevern ati fi dat copiii unor asfel de parinti?? Am citit un articol cu un interviu luat unei tipe ajunsă la maturitate, care a avut părinți drogați… Spunea ca se ruga sa ii reclame cineva, ei ii era teama. De abia la 12 ani a reclamat cineva si a ajuns in ingrijirea unei familii foster, unde a mancat si ea mancare pe saturate, a purtat haine noi si a primit cadouri de ziua ei si de Craciun…in familia ei naturala nu exista asa ceva.
      Pe mine cel mai mult ma intriga ‘regulile nescrise’ impuse de societatea norvegiana. Copiii nu au voie sa manance dulciuri decat in week-end, iar atunci cand prind dulciuri la sfarsit de saptamana, mananca de parca nu ar fi vazut dulciuri niciodata in viata lor. Daca eu ii cumpar fetitei mele o ciocolatica in timpul saptamanii e foarte probabil ca in timp ce astept la casa sa ma priveasca mai multe perechi de ochi care ma judeca…pentru ca eu incalc ‘regulile’ lor. De asemenea, adultii nu beau alcool decat in week-end (alcoolul e extrem de scump si se gaseste numai in magazine speciale, sub monopol de stat), la buticuri gasindu-se doar bere si alte bauturi slab aloolizate. Vinul si bauturile spirtoase se gasesc doar la magazinele speciale. De obicei ei / ele cand pun gura pe bautura nu se opresc pana nu se imbata de nu mai stiu de ei…iar cand esti parinte, acest fapt nu e tocmai benefic pentru copii..iar unii vecini vigilenti te pot reclama. Pe mine ma intriga faptul ca niciun psiholog din Norvegia nu s-a trezit pana acum sa le spuna norvegienilor ca interdictiile duc la frustrari…iar frustrarile creeaza traume.
      Acum sa va spun de mine, eu am fost victima unui accident de masina in urma cu 1 an jumate. O buna perioada am stat la pat si nu m-am putut ocupa de fetita mea. Nici acum nu sunt bine, inca folosesc carjele pentru a ma deplasa si mai urmeaza sa fac cateva operatii. Din pacate fetita la bunici a fost cam rasfatata, iar anul acesta a intrat la scoala, aici in Norvegia. Problema e ca a devenit foarte incapatanata si nu face mereu sarcinile pe care i le da invatatoarea. Este f inteligenta, dar extrem de incapatanata. Asa ca invatatoarea m-a chemat la scoala pt a discuta despre ce putem face. Am discutat omeneste, i-am spus ca sunt deshisa la orice solutie, numai sa-i fie bine copilului. Daca eu as fi negat cooperarea si as fi spus ca ma descurc eu, ei s-ar fi sesizat si probabil ar fi anuntat barnevern. Eu nu am nimic de ascuns, scopul meu e sa-mi ajut copilul sa nu mai fie frustrat de faptul ca are o mama care nu mai e cum era inainte de accident. Clar eu nu mai pot face ce faceam inainte si stiu ca sufera si ea. M-am declarat deschisa si in eventualitatea unei discutii a fetitei cu psihologii pentru ca nu am nimic de ascuns. In momentul in care parintii neaga dialogul cu autoritatile atunci ei incep sa isi puna intrebari.
      Sunt de acord ca exista si abuzuri, chiar am vorbit zilele trecuta cu o romanca stabilita de multi ani in Norvegia care are niste prieteni de familie al caror copil a declarat la gradinta ca il bate tata pentru ca nu primise ceea ce isi dorise si au luptat 1 an pentru a-l recupera. Exista si abuzuri, ca peste tot din pacate…insa din fericire sunt destul de rare.

  23. Mai am o temă la modă: refugiații. Nu sunt refugiat dar îmi dau cu părerea. Asta pentru că locuiesc în Germania și fac naveta între Berlin și Hamburg. La fel ca pe doamna Niconor de mai sus, o puzderie de cunoștințe mă compătimesc pentru că locuiesc aici. Încerci să le explici cum sunt treburile organizate la nemți, că vin ei în grupuri mari dar că mai departe sunt răspândiți, se mobilizează lumea și serviciile sociale să-i asiste în diverse feluri și că din N motive nu sunt toate străzile pline de ei, nu cerșesc, etc, etc… Indiferent de ce le raportezi de la fața locului, în timp real, răspunsul e mereu pregătit dinainte: musulmanii ne acaparează, ne impun islamul, Merkel a vândut Europa, o să murim cu toții ca șobolanii șamd. Păi frate, dacă știi de la bun început, de ce te mai deranjezi să mă întrebi deși n-ai vorbit cu mine de trei ani, de când mă ai pe Facebook?!

  24. Maa,
    Daca ii prind pe copii lu matrix
    Sa vezi ce batuta ii dau lu tata lor…
    Scuze, bauta nu batuta.
    Tastatura proasta si needucata.

  25. Profit ca DG-ul e ocupat sa bata tastatura si nu ma poate conturba, ca de obicei!
    Am si eu un argument cam prostesc de-a dreptul, recunosc, dpdv economic, dar valoarea … e absolut incomensurabila si, in paralel (complet paralel, NB!) cu o eventuala atitudine a statului nostru drag cu ministerul lui (de resort) cu tot, de-a dreptul imposibila, sa nu zic naucitoare.
    Ia sa va vad daca rezistati sa nu va minunati (cum pe ici, pe colo, va stiti voi, care chiar sunteti 😆 ):
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20717946-foto-japonia-mentine-deschisa-gara-folosita-doar-eleva-ajustat-mersul-trenurilor-dupa-programul-acesteia.htm

    • Matrixe
      Sa vezi propunere misto
      Cand vin acasa mergem amandoi la H
      Ne declaram refugiati de razboi ( ala dupa blogu roze)
      Ne dau aia mancare, beutura , fete frumoase…
      Totul e sa nu ne batem, ca ne dau aia la alte familii.
      Si ce ma fac daca ma repartizeaza la ametist ?
      Ca nu stiu ungureste…

    • eram la curent, articolul dateaza de 5 zile deja, omg. 😆
      trenul oricum trecea prin gara aia, numai ca nu mai oprea cele 15 secunde, nemaifiind solicitari.
      in locul fetei aleia putea fi si o baba care se ducea sa vanda patrunjel, trenul ar fi oprit si pt ea.

    • @Lumi & DG:
      Cum ma si asteptam, de fapt (vorba lui Cezarica, nepota-miu!) … meritati un H! Ambii!
      Si ametist, ofc … si lista e lunga!

    • Nu e nicio problema, domnii mei, aici la noi la Mures e liniste si pace..si multiculturalitate…si strazi pishkotate 🙂

  26. mah, care tot dati cu dislaicu?
    nu va ustura deshtele?
    lasati, ca o sa vi se usuce ele si o sa va si pice, cat de curand.
    Sunteti monitorizati in programul antidelictventa NASA 0016. 💡 💡 :mrgreen:

  27. traim intro lume plina de frustrari
    de nesiguranta, de ipocrizie
    de saracie si violenta.
    ca tot fu azi ziua lui eminescu, vreau sa va zic un lucru frumos.
    afara ninge.
    si ninge atat de frumos,
    incat te simti ca un copil din frumoasele povesti
    scufita rosie, hansel si gretel, frumoasa adormita
    ale celebrilor frati becali.

    • poate la tine ninge,
      la mine nu.

    • Inseamna ca la tine nu e frumos.

    • DG & toata lumea de aici:

      Citez cu C/P din clasicul, de-acum, DG, marele nostru poet necunoscut (decat noua, ca e de-al nostru, din popor, car’vas’zica!).
      —————————–
      ” … traim intro lume plina de frustrari, de nesiguranta, de ipocrizie, de saracie si violenta.”, inchis citatul.
      Nici nu stie omul asta, plin de blandete (dar mare escroc sentimental … era gata-gata sa scriu EX~, dar inca il iubesc, pacatele mele!) cata dreptate are. Uite ce “argument” am primit azi pe mail de la un om deosebit, coleg de armata, facultate si ,,, hai ca spun! … coleg SI de viata … devreme ce ne vedem ANUAL la o petrecere comuna intregului “an” de facultate … ca d-aia zic ANUAL

      Jan 15 at 3:20 PM
      Dupa cum atzi vazut, joi nu am aparut la teleconferintza.

      Luni seara, pe cand ma intorceam de la firma am avut o cumpana !

      Scurtez drumul catre casa pritr-un gang de 80 de cm…

      Pe umar aveam un bax de apa cu 6 bidoane de 2,5 litri. La intrarea in gang mi-a dat intaietate un vecin, pt ca aveam greutate….

      La capatul gangului il astepta pe vecin un nemernic, care avea un bolovan in mana !

      Cand am iesit primul de pe gang, acest nenorocit m-a lovit in fatza .

      Nu l-am vazut pt ca era lipit de perete. Mi-a spart piramida nazala, mi-a tumefiat ochiul drept si mi-a spart arcada si capul in 2 locuri.

      Am ajuns in casa totusi pe picioarele mele.

      Dulceatza (nevasta-sa, nota mea) s-a speriat foarte tare, asa ca am chemat eu smurdul si politzia.

      La urgentza m-au stabilizat si m-au trimis la Bacau, la un control tomografic, si apoi am continuat drumul la Iasi, pt investigatii faciale.

      Am avut mare noroc. Nu mi-a gasit nimic ce sa necesite operatzie…

      V-am scris abia acum, ca sa va spun ca mi-am revenit in buna parte. In presa a aparut ca sunt in coma! Sunt bine de fapt !

      Cu sigurantza il vor prinde, pt ca cercul de suspectzi are legatura cu vecinul, care-i reclamase de vreo 6 ori…

      Iata in ce tzara traim !

      Inima buna!”
      —————————–

  28. Oricine are dreptul la o opinie, evident, dar e de bun simt ca opiniile bazate pe experienta sa aiba prioritate, zic. Mai mult, cel mai tare deranjeaza opiniile emise cu titlul de certitudine absoluta, alea care nu lasa loc de interpretare si in plus lipesc si etichete.

    Multi vin cu exemplul copilului lor, ce bine crescut, ce cuminte, cum a fost el cel mai ascultator si de aici generalizeaza ca toti ceilalti care nu sunt asa sunt automat din vina parintilor. Eu am doua, de-odata, crescute in acelasi mediu, in conditii cat se poate de identice, si sunt firi complet, dar complet diferite. Una este rationala si intelegatoare ca un om mare, cealalta are momente cand o apuca dracii si urla pana vomita. Daca as stii ca o palma la fund ar scoate-o din starea aia sincer nu as avea nici o ezitare.
    Asa ca dragi parinti, aia care aveti copii cuminti, bucurati-va de ei si nu va mai erijati in instante supreme, ca nu da nimeni titluri sau premii. Sunt copii crescuti in cele mai vitrege conditii care au ajuns oameni remarcabili si copii crescuti in cele mai bune familii care au ajuns ultimele loaze.
    Noi ne dam de ceasul mortii ca traumatizam copilul cu o palma la fund sau ca i-am interzis nu stiu ce – in conditiile in care bunicii nostri si toti cei dinaintea lor au crescut in foamete, razboi si violenta reala. Pentru mine asta este un semn clar ca ne indreptam spre o societate disfunctionala, cel in care lumea a pierdut simtul masurii, sau bunul simt, pentru ca da, exista o unitate de orice pentru orice.

    Inteleg ca sunt oameni care au fost realmente traumatizati, abuzati verbal, fizic, sexual, cu parinti alcoolici, si asa mai departe, dar procentele alea care se vechiculeaza mai sus sunt pur aiuristice, oamenii sunt totusi conditionati genetic sa isi iubeasca si sa isi protejeze copiii, cel putin marea lor majoritate, indiferent de natie. Din pacate exceptiile sunt mult mai vizibile, si tot din pacate, din ce in ce mai des in ultima vreme, aceste exceptii ajung sa impuna agenda.

    Si in discutia asta, din cate vad, s-a coalizat un grup de oameni care direct sau indirect s-au identificat ca victime ale abuzurilor in copilarie si care acum se pretind cei mai in masura de a judeca faptele – si in particular, si in general, asta este ceea ce eu numesc a pava cu intentii bune un drum care nu poate duce decat intr-o singura directie, asa cum ne invata istoria.

    Pentru mine, auzind despre cazul de mai sus, fara sa intru in niciun fel de amanunt, doar prima impresie, a fost un fior rece pe sira spinarii la gandul ca cineva sau ceva mi-ar putea lua copiii de langa mine. Si pe masura ce am inceput sa aflu mai multe despre caz perspectivele s-au largit, dar in acelasi timp, fiorul ala a ramas acolo, foarte viu si acut. Daca prima ta impresie a fost oricare alta, daca primul tau gand a fost oricare altul, nu esti si nu poti gandi ca un parinte. Asta e o mica tema de gandire pentru toti teoreticienii si logicienii de mai sus care au dezbatut toate aspectele mecanice, tehnice si legale, mai putin acest detaliu insignifiant de mai sus.

    In incheire, un citat dragut dintr-o gradinita de undeva: dragi parinti, nu credeti chiar tot ce va povestesc copiii ca fac la gradinita, asa cum nici noi nu credem chiar toate lucrurile pe care ei le povestesc de acasa.

  29. Cred ca faci un pic de confuzie intre dreptul la o parere si o parere informată.

    Sunt de acord cu tine ca nu ar trebui sa iti lovești copiii (nu intentionat, cel putin :p), dar la ce se refera oamenii cand spun ca ‘ nu ai copii, deci taci’ e ca nu poti sa ai o parere informată.
    Parere informată despre a creste un copil ni inseamna neaparat sa fi nascut ti un copil, ci sa te fi implicat direct in cresterea unui copil (frate, ruda mai mică, pentru care ai fost ca un fel de părinte)

    Pe firul logic al articolului tau, spui că toata lumea are dreptul la o parere. Păi asta valideaza raționamente cretine de genul
    ‘era in fusta scurta, deci a ‘cerut’ sa fie abuzata
    ‘toti politistii sunt spagari’
    ‘are vila, e un hot’
    ‘vaccinurile sunt rele’
    care se propaga in randul oamenilor neinformati, care impartasesc pareri la fel de neavizate cu altii ca ei.

    Din pacate toata lumea are dreptul la o parere, dar doar prin prisma faptul ca pot vorbi sau comunica in vreun fel. Un om inteligent are păreri avizate. Bazate pe informatii concrete. Nu pica in extra cealalta just to prove a point. Sunt multi care stiu ca subiectul asta nici nu merita dezbatut, ca e clar cum e bine.

    Dacă vrei să explici mai bine faza cu părinții și cum aleg unii sa isi creasca copiii cu violenta (care-i poate fi si doar verbala, Ar merita si ea o discutie separata?) expune-ti parerea avizata (sau exploca de ce pozitia ta in chestiunea asta e avizata) in loc sa doar iti expui parerea 🙂

    Si btw – Midas (al doilea comentariu) cel mai probabil trolla si nu e idiot. Doar a extras niste citate sperand sa iasa de-un flame

    • Catalin Butnariu

      Faith in humanity restored.
      Mulțumesc!

    • @Ligia: sincer, cred că ai citit alt text 😉 și că ai pus și logica în cui. a avea dreptul la o părere nu e egal cu a avea o părere validă. nu am spus 90% din ce spui tu acolo că am spus. vorbeam de felul în care argumentăm. whatever…

  30. Nani, nani, puiu’ mamii
    Ca Simona te vegheaza
    Pe parinti apostrofeaza
    Scoala noua promoveaza…

  31. Eu nu sunt pro-violenta. Nici pe mine nu m-au batut parintii, m-a mai urecheat mama rar, o data la 2 ani probabil cand o scoteam din minti, si ma certau, explicandu-mi sa inteleg ce am gresit. Nu am copii, dar credeti-ma ca ma intreb mereu cum as proceda… cumnata mea are un baietel care urla fara intrerupere (uneori si o ora), e nervos, arunca cu obiecte etc. Ma intreb cum si de ce, ca stam departe si ne vedem in general in vacante cand vin ei la parinti in vizita cate 2-3 saptamani… pe de alta parte, stiu ca il ia cu frumosul, se roaga de el (mami te roaga frumos sa nu faci asta; te rog sa nu mai tipi etc), practic se umileste in fata lui, mai ca o apuca pe ea plansul, dar nimic nu functioneaza. Cumnatul ridica vocea si copilul se cam calmeaza, cred ca se teme, el e impnator si ca statura. Dar ea nu lucreaza si e cu micutul acasa toata ziua, e sfarsita, slaba, incercanata, sclava propriului copil. Ceva nu face bine, zic eu, ca de-aia copilul isi permite atataea. Dar eu daca as fi in locul ei, ce-as face? E o intrebare grea, tare ma tem ca uneori mi-as pierde controlul… am vazut multi copii neastamparati, asta e unul din motivele pentru care si aman sa am propriul copil… ma tem, recunosc…

    • Copiii sunt diferiti, asa cum si noi, adultii, suntem diferiti.
      Asta nu tine doar de educatie, desi, paradoxal, educatia conteaza foarte mult in devenirea noastra.
      Parintii care au cel putin 2 copii,( de sexe diferite sau identice, nu conteaza ca-i fata si baiat, ca fata-i mai mare decat baiatul sau invers, da?) pot confirma ca se confrunta cu tipologii absolut diferite de comportament al copiilor lor, desi au aplicat acelasi model de educatie ambilor.
      Ceea ce ramane pana la urma e sentimentul de familie, care e absolut obligatoriu sa ramana,
      altfel fiecare pleaca pe drumul lui si nu se mai intoarce la cuib, decat din obligatie,
      la o aniversare, la o onomastica…

  32. “@catalin: eu am scris TOT TIMPUL numai cu referire la cei care argumentează și susțin că bătaia e o metodă ok de educație. altfel, accidente ni se pot întâmpla tuturor, suntem oameni. un om căruia i s-a mai întâmplat să se scape la nervi nu cred că va veni niciodată să susțină sus și tare, în gura mare, că e normal să educi copilul cu bătaie, iar ăia care n-au copii, dar cred contrariul trebuie să tacă dracu’ din gură.”

    Din pacate, nuanta asta ti-a scapat in text, asa cum a scapat si tuturor celor cu #37lasuta. Am citit de doua ori articolul, cu atentie.

  33. 1. aaa, confunzi autoritatea cu experienta. Poate oi fi tu proasta, sau poate te-ai grabit sa scrii.
    2. Pe internet experienta nu conteaza si oricine poate sa isi dea cu parerea. Cind vine vorba de fapte (ma apuc sa joc fotbal, ma apuc de crescut viermi de matase, am o pozitie noua in echipa si ma uit sa angajez pe cineva) caut o persoana cu experienta (si reputatie).

  34. Desi cred ca e evident ca argumentul ala e complet stupid, eu il inchid cu “eu am fost copil, asa ca mi se pare ca am dreptul sa vorbesc despre cum trebuie crescuti copiii sau cum trebuie sa te porti cu ei”…

  35. Exista mai multe feluri de educatie: aia cu agresivitate si cu forta e cea mai proasta (avem dovada comunismului, sclaviei tiganilor etc).
    Cel mai simplu este disciplinarea. Si asta se face in primul rand cu exemplu (da, deja copilul meu imi spune: nici tu nu te-ai spalat pe dinti, si tu te scobesti in nas, mami tu prima l-a facut dus!). Un alt lucru care multi parinti il neglijeaza este starea psihologica a familiei … intr-o atmosfera de presiune si nervozitate ( seful prost, ma cert cu mama, banca bate la usa etc) si o mama insarcinata e afectata si ea si fatul, la fel copilul dupa nastere, care i se pare firesc ca atunci cand ceva nu ii iese cum vrea sa urle din prima (vezi unii soferi dint raficul bucurestean ce au acelasi comportament).
    Disciplina inseamna rutina. Inseamna auto-control. Inseamna sa fiu constienta de mine si sa traiesc in prezent, atenta, sa ma iubesc ca femeie. Copilul copie ce vede. Eu nu am avut de unde copia, dar am carti de unde am invatat mai tarziu. E usor?? nu. Evoluez? incet.

  36. si apropos de cat de prost bagajul educational il avem , ma uit mai sus cata lume nu reuseste sa accepte ca si altul are o alta opinie…. probabil si parintii nu ne acceptau asta, a?

  37. As vrea sa adaug la ceea ce am spus mai sus, cand am scris eram pe fuga, nu aveam timp sa detaliez. E usor sa judeci din exterior, dar de aici, din Norvegia, lucrurile se vad altfel. In Norvegia sunt foarte multe persoane care au probleme cu drogurile si bautura…aceste persoane din pacate de multe ori au copii. Imaginati-va ce atentie primeste un copil cu astfel de parinti. Ei, Barnevern a fost creat in special pentru cazurile acestea grele. Am avut o colega de munca ce a lucrat o perioada la Barnevern si imi zicea ca a ramas cu sechele de atunci, avea de-a face cu tot felul de cazuri de copii abuzati, iar ea se implica foarte mult, ajungand sa aiba cosmaruri din aceasta cauza.
    Pe de alta parte vecina unei prietene are copii in foster care si stiu de la ea cum stau lucrurile, intr-o perioada chiar si eu am cochetat cu ideea de a lua copii in foster care, dat fiind faptul ca mie-mi plac mult copiii si nu am decat unul. Copiii nu sunt luati niciodata definitiv…se conlucreaza foarte mult cu parintii (daca acestia coopereaza), iar daca parintele dovedeste ca e apt sa-si creasca plodul atunci i se restituie, insa procedurile sunt destul de complicate. Vecina prietenei mele avea in grija un copil a-i carui parinti se drogau, si ar fi trebuit sa se lase timp de 6 luni pt a primi copilul inapoi. Ei mai mult de 4 luni nu au reusit. Isi vedeau copilul periodic, ii promiteau copilului ca or sa redevina o familie, iar ei recadeau mereu in ispita drogurilor. Imaginati-va cat suferea acel copil. Voi daca ati fi fost angajati Barnevern ati fi dat copiii unor asfel de parinti?? Am citit un articol cu un interviu luat unei tipe ajunsă la maturitate, care a avut părinți drogați… Spunea ca se ruga sa ii reclame cineva, ei ii era teama. De abia la 12 ani a reclamat cineva si a ajuns in ingrijirea unei familii foster, unde a mancat si ea mancare pe saturate, a purtat haine noi si a primit cadouri de ziua ei si de Craciun…in familia ei naturala nu exista asa ceva.
    Pe mine cel mai mult ma intriga ‘regulile nescrise’ impuse de societatea norvegiana. Copiii nu au voie sa manance dulciuri decat in week-end, iar atunci cand prind dulciuri la sfarsit de saptamana, mananca de parca nu ar fi vazut dulciuri niciodata in viata lor. Daca eu ii cumpar fetitei mele o ciocolatica in timpul saptamanii e foarte probabil ca in timp ce astept la casa sa ma priveasca mai multe perechi de ochi care ma judeca…pentru ca eu incalc ‘regulile’ lor. De asemenea, adultii nu beau alcool decat in week-end (alcoolul e extrem de scump si se gaseste numai in magazine speciale, sub monopol de stat), la buticuri gasindu-se doar bere si alte bauturi slab aloolizate. Vinul si bauturile spirtoase se gasesc doar la magazinele speciale. De obicei ei / ele cand pun gura pe bautura nu se opresc pana nu se imbata de nu mai stiu de ei…iar cand esti parinte, acest fapt nu e tocmai benefic pentru copii..iar unii vecini vigilenti te pot reclama. Pe mine ma intriga faptul ca niciun psiholog din Norvegia nu s-a trezit pana acum sa le spuna norvegienilor ca interdictiile duc la frustrari…iar frustrarile creeaza traume.
    Acum sa va spun de mine, eu am fost victima unui accident de masina in urma cu 1 an jumate. O buna perioada am stat la pat si nu m-am putut ocupa de fetita mea. Nici acum nu sunt bine, inca folosesc carjele pentru a ma deplasa si mai urmeaza sa fac cateva operatii. Din pacate fetita la bunici a fost cam rasfatata, iar anul acesta a intrat la scoala, aici in Norvegia. Problema e ca a devenit foarte incapatanata si nu face mereu sarcinile pe care i le da invatatoarea. Este f inteligenta, dar extrem de incapatanata. Asa ca invatatoarea m-a chemat la scoala pt a discuta despre ce putem face. Am discutat omeneste, i-am spus ca sunt deshisa la orice solutie, numai sa-i fie bine copilului. Daca eu as fi negat cooperarea si as fi spus ca ma descurc eu, ei s-ar fi sesizat si probabil ar fi anuntat barnevern. Eu nu am nimic de ascuns, scopul meu e sa-mi ajut copilul sa nu mai fie frustrat de faptul ca are o mama care nu mai e cum era inainte de accident. Clar eu nu mai pot face ce faceam inainte si stiu ca sufera si ea. M-am declarat deschisa si in eventualitatea unei discutii a fetitei cu psihologii pentru ca nu am nimic de ascuns. In momentul in care parintii neaga dialogul cu autoritatile atunci ei incep sa isi puna intrebari.
    Sunt de acord ca exista si abuzuri, chiar am vorbit zilele trecuta cu o romanca stabilita de multi ani in Norvegia care are niste prieteni de familie al caror copil a declarat la gradinta ca il bate tata pentru ca nu primise ceea ce isi dorise si au luptat 1 an pentru a-l recupera. Exista si abuzuri, ca peste tot din pacate…insa din fericire sunt destul de rare.

  38. Totuși pare cam extrem ca o învățătoare care nu reușește sa se descurce cu un copil încăpățânat sa cheme protecția copilului. Poate ca dacă odată chemata protecția copilului ar fi fost “investigate” și competentele ei profesionale, nu doar cele ale părinților ar fi mai puțin “proactiva ” în direcția asta. Poate ca are și ea nevoie de o pauza și poate un curs de recalificare.

    Acum nu vreau sa spun ca profa aia e o tâmpită, însă cred ca problema educației este una delicata și chiar și în tarile cu apa calda e departe de a fi perfecta. Copii actuali au foarte putina libertate și foarte puțin timp la dispoziție pentru a fi ei înșiși.

  39. Simona, cum poti sa-mi zici tu mie sa nu mai folosesc argumentul autoritatii din moment ce tu nu il folosesti? Nu stii despre ce vorbesti, asa ca te rog nu-ti da cu parerea, da?

    😛

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green