Bărbații și parolele
Acum câteva zile, mi-am schimbat telefonul. Una dintre opțiuni e intrarea în meniu pe bază de amprentă. Mi-am făcut setările cu ajutorul soțului, normal. După ce am introdus în memoria telefonului amprentele câtorva degețele, o voce bărboasă a grăit solemn, cu nedisimulată încântare:
– Așa, și acum trebuie să-i setăm și un cod de securitate.
– Nu vreau cod de securitate, sunt sătulă de miliarde de parole, nu le mai suport.
– Nu se poate, fără cod de securitate nu funcționează treaba asta cu amprenta.
– Cum nu funcționează?
– Păi, se poate întâmpla să nu-ți citească amprenta și atunci o să-ți ceară codul.
– Bagă-i 000000.
– Nu e bine. Dacă-ți fură cineva telefonul, o să poată intra foarte ușor.
– Foarte bine, să intre. NU VREAU COD!
– BA VREI! NU SE POATE FĂRĂ COD. Zi-mi 6 cifre pe care să le știi numai tu. Dacă ți-l fură cineva, o să…
– 000000.
– Termină cu zero-zero, ZI-MI CODUL.
– NU VREAU COD!
– NU SE POATE FĂRĂ! Tu nu-nțelegi că în caz de furt, e obligatoriu să ai cod?
– NU VREAU NICIUN COD, N-AUZI?
– OK! Ți l-am setat eu. Uite, astea sunt cifrele, să le ții minte.
Același domn drag, din istorioara de mai sus, s-a ocupat, desigur, de instalarea wireless-ului la noi în casă. Parola cu care a “încuiat” rețeaua a fost cevaaaaaaaa… 64 de caractere, o combinație de litere cu cifre, gen 8tYT675hjy**&776jjjj8tYT675hjy**&776jjjj8tYT675hjy**&776jjjj8tYT675hjy**&776jjjj8tYT675hjy**&776jjjj8tYT675hjy**&776jjjjiiii. Când am auzit-o recitată prima dată, tacticos, de pe un stick, m-am întrebat dacă nu cumva sunt ascunse la noi în casă serverele NASA, planurile de colonizare a lui Marte, fluturașii de salariu ai Andreei Esca și adevărul despre teroriștii care-au tras în noi, în 21-22.
Bărbații sunt pur și simplu disperați după parole. Dacă ar fi după ei, ceasul care le sună dimineața s-ar opri cu pisicăfălampamaimică, cafetiera s-ar porni cu mamatatapapacaca_54#, periuța de dinți ar fi extrasă dintr-un seif pe bază de picșipocpocșipic, iar ziua ar continua așa, într-o succesiune de parole care de care mai imprevizibilă.
Și copiii și i-ar boteza tot cu parole, dacă nu ar exista și mame pe lume. Să te ții distracție în parc:
– Steluță Șapte Doi Doi m mic Diez Es A Opt Nouă Zero Zero Underscore Paranteză Închisă Trei, îți dă tata găletușele și lopățelele să faci un castelaș?
– Nuuu. Wheaaaaa…
– De ce îi arunci nisip în ochi lui Semn de Exclamare Be El Nouă Nouă Nouă A Rond Paranteză Deschisă Dublu Ve?
– Pentru că m-a mușcat!
– Semn de Exclamare Be El Nouă Nouă Nouă A Rond Paranteză Deschisă Dublu Ve, te roagă tata să nu îl mai muști pe Steluță Șapte Doi Doi m mic Diez Es A Opt Nouă Zero Zero Underscore Paranteză Închisă Trei. Dacă nu vă potoliți, mergem acasă, să știți.
Parolele au fost inventate de bărbați, ca să le facă viața mai palpitantă bărbaților. Lumea perfectă, pentru ei, ar fi una în care până și scenele de sex s-ar desfășura pe bază de parolă. Ți-ai uitat parola de la pantaloni, nu faci sex, atât de simplu e!
Într-o lume securizată ca lumea, când ar suna cineva la ușă, ar auzi așa ceva din partea cealaltă:
– Cine e?
– Sunt eu, vecina de la trei. Soția e acasă?
– Nu. Ce doriți?
– Aș dori o cană de zahăr cu împrumut. Mă puteți ajuta? V-o înapoiez mâine.
– Parola.
– Ce parolă.
– De la ușă. Altfel nu pot să vă deschid.
– Sesam deschide-te?
– Wrong password.
– maimuțacubananaîngurăjoacățurcanbătătură006#?
– Aia e.
Ușa s-ar deschide, în sfârșit.
– Așa. Uitați cana asta să mi-o umpleți cu zahăr, dacă puteți, ar grăi vecina fericită.
– Parola.
– Ce parolă?
– De la dulapul cu zahăr.
Fără parole, viața bărbatului e pustie. Sunt pline cabinetele de psihoterapie de domni care își caută parola lângă care să îmbătrânească, dar n-au reușit încă s-o găsească. Of…
(text apărut în numărul din decembrie al revistei One)
😆 😆 so true!
eu am dezvoltat o fobie grava pentru parole
parola la alarma de acasa – noroc ca sunt doar cifre, maaare noroc (oricum o schimba la 2 – 3 luni asa..de control); noroc cu telecomanda ca inainte de asta porneam alarma mereu deoarece sotul meu schimba parola si fie uitam eu fie uita sa ma anunte:)
parola la wireless de acasa e scrisa frumos pe tabla din bucatarie, sa se serveasca si eventualii musafiri dar e imposibil de memorat
parola + user name la 2 token-uri de banca ( care mai de care mai ciudata; am avut cont si la o banca unde era prietenos sistemul dar, din pacate, erau neprietenoase comisioanele
parola = user name IMPUS (nu ales de tine) sa accesezi rezultatele analizelor medicale
parola la mai multe adrese de email
parola si cod de securitate la tel de serviciu (obligatorii si se schimba periodic)
parole la calculatorul de serviciu cu o gramada de conditii de indeplinit ( adicatelea nu merge decat cu n digiti, cu min nu stiu cate caractere d-alea altele din celelalte si care tb schimbata la intervale destul de scurte) A! si nu le poti repeta pe ultimile 8.
Plus jdemii de parole la diverse site-uri de cumparaturi online
Pe vremuri erau smecheri cei care isi cnp-ul , seria si nr buletinului, acum….degeaba avem agenda electronica daca uitam parola sa o accesam; na, d-aia am eu agenda scrisa cu pixul 😉
“isi STIAU/memorau cnp-ul”..am vrut sa spun
😆 ia uite ca mi-am facut prieteni inteligenti care dau unlike la corectare. So niceeee!
Eva VInovata, la computerul de la birou poti sa pui parola luna si anul. (Format in cifre sau litere, sau jumi-juma, eventual un punct intre ele). (Daca se schimba mai des de odata pe luna gaseste si tu o solutie suplimentara). Dar sssshh, sa nu mai afle nimeni, ca poate sa intre oricine pe computerul de la birou. 🙂 partea naspa e ca anumite sisteme vor si ele parola, alta. 🙁 luna trecuta mi-am uitat parola la internet banking. (Userul e simplu) a doua oara in ultimele 6 luni.
Eu le notez in agenda ca nu mai pot.
hahaha ce idei bune de parole, eu nu am deloc inspiratie la asa ceva, auzisem la o colega o parola gen “dunareaalbastra” si de atunci o privesc cu alti ochi 😆
Cu ochi buni sau rai? 😀
Io nu suport parolele.
Dar sunt foarte parolist.
Mie mi-e destul de greu sa le tin minte simple, dar sa le mai si complic. Mai ales siruri din astea random, desi sunt cele mai sigure, nu pot sa le retin si pace. Zilele trecute mi-am dat seama cate pinuri si parole tre sa tin minte de la un timp… 4 pinuri de card bancar + 2 parole, 4 mailuri cu parolele aferente, 2 telefoane cu 2 pinuri si 3 coduri, un pin la badge+telefon fix la munca (la care trebuie sa ii tin minte si extensia), parola la laptopul de munca + inca un username si parola la munca, nici nu mai zic de conturi pe fb, instagram, amazon si alte site-uri de cumparaturi, etc etc. Minim 30 de coduri si parole pe care le folosesc cel putin o data pe saptamana. Momentan le am toate in cap, dar nu stiu cat mai tine.
Parola e o chestie tehnica, deci prin urmare, parolele nu sunt prietene cu femeile.
E normal, insa trebuie sa intelegi faptul ca parola te protejeaza pe tine.
Succes la memorat PIN-ul
O sa puna parola si la sticlele de bere sa nu intre virusii in ele
ai spus cuvintele cheie: “sa intelegeti” 😉
Ah, da, parolele s-au inventat ca sa faca unii pa dastaptii. Prin analogie, daca parolele nu sunt prietene cu femeile, atunci nici prajina nu e prea prietena cu nasul unora, nu reuseste nici macar sa le atinga nasul.
SI apropo, lupule moralist, eu una imi cunosc si piunl si codul personal si numarul de buletin si pasaport, numarul d cont de la banca, nu mai vorbesc de milionul de parole pe care le am peste tot. Al meu sot ma intreaba pe mine, asa ca…
Kanino: bravo, nota 10! 😆
da’ de ce te-ai suparat?
eva iosdevina, nu ma suparai, ba dimpotriva
femeile nu se impaca cu parolele?
cum asa , pentru ca femeile sunt doar…
Loredana si Caramitru? Uau, ce bine vorbesc franceza 😎
pai si tu pana la urma de ce nu vrei cu parola? ce are parola? :)) te-a muscat cand erai mica sau …? 😀
Parola de la wireless pe care o aveam inainte era cam la fel: litere mari, litere mici, cifre si simboluri. Se speriau toti musafirii care aveau nevoie sa se conecteze la wifi. Cred ca barbatii regreta faptul ca nu pot sa adauge si vreo doua poze la tot sirul. Acum am schimbat furnizorul si ne-au dat ei o parola care a trecut testul, asa ca a last-o asa cum e.
o fi chestia cu pisica neagra…
trei ceasuri rele…
o fi uitat parola…
dar simona ne-a facut de ras astazi…
si m-am invoit si de la carciuma ca sa o vad.
Si la noi tot asa se lucreaza. Nimic fara cel putin 5 cm de semne. Precis le-a facut NASA ceva..
Prietenii in vizita o lasa balta, nu le mai trebuie net cand vad sticku cu paioia.?
ba io…vă rog să mă iertați, sunt de părere că lacătele (parola e un fel de) sunt pentru oamenii cinstiți…că ăia care vor să “intre” o fac anyway;
deja eram bulversat cu “cel puțin o literă mare și o cifră” pe contul apple, acum au schimbat cardurile la job și ăștia noi vor și un semn în parolă…la trei încercări greșite anulează internet banking-ul pînă nu le faci o vizită “în persoană”…eram la a treia vizită la bancă (pentru că uitam de simbol, invariabil) daaar luna aceasta am constatat cu surpriză și plăcere că îmi pot reseta parola on-line, hip hip, uraa!!
Parola la pantaloni ? Mi-ar trece cheful pana cand ar zice el o parola asa lunga :))
Si Mr al meu e tot asa disperat, dar lucreaza in IT, a vazut multe cazuri dubioasa, il inteleg :)) Mi se pare chiar amuzant.
Mi-a zis o prietena de curand ca am o “minte simplista, ca de barbat”, (fiind vorba de interesul afisat fata de parerea altora despre propria-mi persoana). Deci nu ma deranjeaza, parolele pentru windows, pentru serverul de net, pentru diverse aplicatii, pin-urile de la carduri, cnp-ul, tva-ul si alte cifre de tinut minte. Numai parolele de la calculatoarele de acasa sunt un mister pentru neuronul meu. O fi pentru ca acasa sunt imersata total in partea mea extrem de feminina, mai ales cand tai ceapa si alta minte simplista e sef peste parole?
Mvai, cred ca sunt barbat ☺ eu folosesc in acest moment peste 30 de parole gen litera mare litera mica simbol cantec si poza, aproape toate diferite intre ele .Si le stiu si pe ale barbatului meu ? si mai stiu si din astea de-ale biroului, de le folosim impreuna.
Nu stiu cum le tin minte, nu ma straduiesc in mod deosebit, insa daca plec in concediu (unde nu stau online), la intoarcere e jale, nu mai stiu decat pinul de la card ? unul, ca am unul singur. Ma duc sa mai parolez ceva
Eu nu țin minte parole ci reguli. Am 3 reguli:
1. Se acceptă parole simple numai din caractere: iau un cuvânt la masculin și îl pun la feminin (de exemplu, leusteana)
2. Se acceptă doar combinații de litere cu cifre: îmi fixez o tastă și de acolo construiesc parola după regula: tasta, tasta spre stânga (de câte ori e nevoie) plus, de pe același rând cifrele (de exemplu dsdsds654)
3. Trebuie litere mari, litere mici, cifre, caractere de punctuație: regula doi cu prima literă mare iar între litere și cifre pun un caracter de punctuație, punct să fie el.
da
bun planul 💡 😉
“Leusteana” e cea mai tare! Pot sa o împrumut? Aveam o colega care isi pusese parola la laptop “schimbama17” . Si de fiecare data can trebuia sa o schimbe, schimba doar numărul. De unde 17. Acum cred ca ar fi pe la 30….. :)))
Sa ma grabesc, pana nu il spune altul 🙂
“Sorry, your password has been in use for 90 days and has expired – you must register a new one.”
roses
“Sorry, too few characters.”
pretty roses
“Sorry, you must use at least one numerical character.”
1 pretty rose
“Sorry, you cannot use blank spaces.”
1prettyrose
“Sorry, you must use at least 10 different characters.”
1fuckingprettyrose
“Sorry, you must use at least one upper case character.”
1FUCKINGprettyrose
“Sorry, you cannot use more than one upper case character consecutively.”
1FuckingPrettyRose
“Sorry, you must use no fewer than 20 total characters.”
1FuckingPrettyRoseShovedUpYourAssIfYouDon’tGiveMeAccessRightFuckingNow!
“Sorry, you cannot use punctuation.”
1FuckingPrettyRoseShovedUpYourAssIfYouDontGiveMeAccessRightFuckingNow
“Sorry, that password is already in use.”
si ce, n-are dreptate???
Yo, man…roses are so fucking common…try tulips ?
Veche, da’ buna!
al meu are laptop de serviciu, mare companie internationala. astia chiar au secrete industriale deci i-au dat un soi de cheie digitala care genereaza parole de vreo 12 caractere trimise de la centru din doua in doua ore . dar nu e suficient dupa parerea lui asa ca el dubleaza dificultatea accesului si pune parole suplimentara din 20 de caractere pe care eu nici dupa dictare nu reusesc sa le scriu corect din prima si pe care evident ca le schimba saptamanal. 😀
Deci nu înţeleg de ce nu aveţi imaginaţie! 🙂 Eu aş putea să fac carieră din naşteri de parole!
Are dătoate (ca şaorma ! 😉 apropos, la parola “şaormacudetoate” v-aţi gândit?
Ultima mea paeolă este 1 Decembrie !
Dacă trebuie să o schimbăm, băgăm 1 Decembrie 2016!
Dacă trebuie să o schimbăm din nou, mai băgăm nişte dolari, euroi, ceva
Dacă chiar trebuie să o achimbăm cu totul, ne gândim la o dată memorabilă, de sezon: 24 ian? preferaţi 14februarie? ( eventual cu inimioare?) < 3
Vă pot lăsa adreaa mea de mail, pt când sunteţi în pană de inspiraţie ! 😉
➡ 💡 😈 😯 ❓
Poti sa o lasi si daca suntem
In pana de gagici ?
well, am avut si io niste d-astea pana m-au napadit bancile si compania cu regulile lor..si aia cu rezultatele la analize..
Oricum, eu sunt multumita ca retin zilele de nastere ale tuturor cunostintelor si am de la natura un soi de autoreminder. Cu o zi, doua inainte am o neliniste apoi ma loveste brusc revelatia : A! e ziua lui matusa-ta, sun-o! si fiind multi, sunt mereu nelinistita si lovita de revelatii din astea. Poate d-aia asta cu parolele ma incurca
Desigur,,dragă dg-ule! Dar numai supă ce o să vezi că pe cartea mea de vizită scrie ” Cruela Peştela”
Io am aceeasi parola la toate! Stiu, ororare! Pai ce, am innebunit sa am cinspe parole? Aaa, doar la email e diferita, dar aceeasi de 16 ani, facuta de barbate-miu, nomal. Si la banca e diferita, pardon. Am trecut de la hotmail la gmail de ani de zile, cu aceeasi parola ahahaaaa!! Ma dispera cind imi mai fac cite un cacat de cont, la supermarket, de ex, si vor parola complicata, cu numere si litere de tipar pfff! Asa ca imi pun aceeasi parola cu 1 in fata, si poate un 2 la coada, si prima litera de tipar. Ma umfla si risul, ca daca imi fura careva identitatea, imi fura si datoriile, abia astept. Ala da hacker!! Guccifer e la inchisoare? Ca m-a distrat de minune povestea lui, cit l-au mai fugarit americanii, hahaaa!
KeePass sau KeePass2 (http://keepass.info/index.html) . Merge pe aproape orice (n-am incercat pe masina de spalat vase sau pe masina de spalat rufe, iar cafetiera este un model vechi, din 2008). In combinatie cu Dropbox si/sau GoogleDrive (sau alte servicii similare) este ultra-mirobolanto-mobilo-sigura 😛
Sotul/amantul/fratele/varul va pot ajuta cu instalarea si configurarea, apoi veti avea de tinut minte _doar_ o parola.
Sunt tata, dar copiii mei au nume normale. Probabil sunt un dinozaur.
cred ca esti catzelozaur.
sau mai degraba, dupa nume
sharpezaur.
scuze, a fost o gluma.
nereusita, stiu…
Imi plac glumele parolate. Nici nu te prinzi! 😆
eu nu inteleg cum nu puteti sa procesati o parola, capul il tineti doar pentru decor ?
postul asta scris de simona e de fapt un “uite ca (noi) femeile suntem proaste” ?
urmeaza saptamana viitoare ceva cu conducere/parcari ?
sigur in spatele blogului nu e un tip acum care isi bate joc de voi ?
ps. un barbat a scris acest comentariu
un bărbat gomos și complet lipsit de umor, desigur
O fi din càtegoria … “greu de zambit”!
À propos, un àrdelean de étnie pretina se hotarăşte să mere la o prostituată.
Nu era curios cât călcat de nevoie.
Bun şi fécut, numa che tipa tocma’ se epilase total, geaba scherpinat în ceafă, nemtudom ca pamântu’ şi pas sa rezolve dilema, aşe che se hotărî să întrebe:
– Peru’ unde-i?
– Auzi, ma’ … pentru 50 de lei vrei să învăţ şi geografie?
Eu nu am probleme prea mari cu parolele, am una pe care o folosesc pt mai multe site-uri..unde mi-au cerut sa pun litere mari si mai stiu eu ce am adaptat in functie de parola initiala. La munca parola e aceeasi pe toate calculatoarele si e usor de tinut minte 🙂
Acasa la ai mei au pus router anul trecut si cand l-am intrebat pe taica-meu care e codul a zis ca e in cutie..am cautat eu in cutie, am scos tot, am verificat si ras-verificat, nimic…cand colo, codul era scris PE cutie cu pixul si era tot ceva minune cu cifre si litere.Noroc ca laptopul meu a retinut parola si acum se cupleaza singur.
P.S. Sa nu radeti de mine, dar in facultate am folosit la un moment dat parola “pruneculapte” :))
@ametist:
Ȋncerc s-o ghicesc p-aia de la muncă: taicoşiziuatrece.
Pentru parola din facultate n-am alt echivalent decat un banc cu membrii unui trib de boşimani.
Şeful de trib era constipat. S-au căznit vracii să-l „fluidizeze”cu fierturi de ierburi, cu foc sacru, cu incantaţii, cu saruri, cu baze şi acizi, nimic, seful era „beton”. Merge un supus la farmacie şi explică în engleza lui boşimană:
– Big chief no kaka!
Farmacista îi prescrie un purgativ mai uşor, gen ceai de pere. (boşimanii nu ştiau ce e compotul!)
Pleacă supusul cu reţeta, face ceai de pere, nimic. Revine la farmacie:
– Big chief no kaka!
Farmacista zâmbeşte şi scrie alta reţetă: ceai de prune şi pere.
Pleacă supusul cu reţeta, face ceai de prune şi pere, nimic. Revine la farmacie:
– Big chief no kaka!
Biata farmacistă nu mai zâmbeşte şi scrie alta reţetă: ceai de prune, pere, piersici, pepene, toate fructele de pe pământ care încep cu P (notează dg-ule, că e regulă de aur chestia asta!).
Pleacă supusul cu reţeta, face ceai de prune, pere, piersici, pepene, toate fructele de pe pământ care încep cu p, nimic.
– Big chief no kaka!
Farmacista simte că îi este pusă la îndoială competenţa profesională, aşa ca prescrie fix reţeta ascunsă în parola ametistei (“pruneculapte”) … Credeai ca nu ne prindem, daaaa?
Pleacă supusul cu reţeta, face reţeta conform prescrierii, o administrează poso_logic şi revine a doua zi la farmacie (pentru feedback, N.B., numai boşimanii fac asta):
– Big kaka, no chief!
Corect domnu’ matrix, ati surprins esenta!
Efectul “pruneculapte” a fost testat pe propriul colon pe valea Oltului in perioada cand se repara viaductul vietii si se statea la cozi infernale 😛 Plecand acasa am zis sa iau prunele din camara si laptele din frigider sa nu se strice..si cum pe drum mi s-a facut si foame si sete….
Io chiar eram in Bulgaria in fruntea unei cete de prieteni si tipe misto si multe
Si pe una o apuca o … chestie daia moale si deasa… De la emotia ca trebuia sa petreaca cu mine cinci zile, cred …
Io, sef de grup, sa o salvez pe bunaciune, ma duc la farmacie, si acolo discutii multe cu farmacista sa ii explic ce a patit aia mica, ca era si miniona saraca, ca facui febra la brate si mai ales la antebrate si umeri.
Farmacista ne-a oferit o gramada de chestii, noi am refuzat sa le luam ca nu stiam ce-s alea.
Dupa o juma de ora , timp in care ma cam si indragostisem nitel de farmacista ca era bunicica, mi-a venit colosala,epopeica idee sa ma asez pa vine, ca kakaciosu…
O ras aia de mine desi nu eu eram vctima…
Ne-a dat ce ne daduse prima oara, semn ca bulgaroaica era desteapta si ca am pierdut o partida buna.
Asta era in anul in care se nastea si ildico, draguta de ea, dar nu despre ea era vorba desi si ea facea atunci acelasi lucru ca si eroina din povestea mea cat de poate de reala si adevarata.
… de fapt, ildiko a mai patit asta si mai tarziu, pe valea oltului, da nu eram io de vina…
Plate Eva…
Şi să nu zică nimeni bancul celebru cu IT-ista care s-a dus să facă oarece la calculatorul unui pălmaş şi ajung ei să fixeze şi parola şi femwia îl întrebă ce parolă să pună şi el sigur de el zice cu taoată gura “penis” să vază reacţia femeii şi femeia nu reacţionează ci tastează:penis şi vine automat mesajul NOT LONG ENOUGH şi se strică biata de râs şi se fâstăceşte bietul pălmaş?Tot io să vi-l zic?
Ca orice domn respectabil si al meu a setat parolele prin casa si, ca sa-i fie usor “nefestei” a setat sa se conecteze automat la wireless laptop-ul si telefonul. Telefonul il folosesc de obicei pe post de telefon (adica sun, trimit mesaj, nu pilotez avioane
) insa aseara a trebuit sa ma conectez de pe el. Si cum nu se conecta, l-am chemat pe specialist.
-“Nu se conecteaza, ce are?
-I-ai bagat parola?
-Pai nu se conecteaza automat?
-Ba da, da’ ai bagat parola noua?
-Ce parola noua? Ai schimbat-o?
-Da, acum n saptamani…
-Si ce parola avem?
!@*^@E#VIieheit@o*!t@e… da-mi telefonul ca fac eu setarile”
End of story! 😳 🙂 🙂
Nu am probleme sa retin parole/PIN etc, dar acolo unde nu e cazul nu vad de ce sa-mi incarc memoria…
Înseamnă că eu sunt bărbat. :))
Am o obsesie pentru parole. Le schimb o dată la o săptămână. Parole diferite la toate conturile, parole pe aplicaţii etc :))
Cele mai tari parole pe care le-am intalnit la prietenii mei IT-sti..
uecukkt
popasxxelula
gogucucurucatpapiru
Problema mare cu parolele astea..
Eu imi menajez neuronu’ de multa vreme: mi-am facut un fisier cu toate parolele pamantului si nemuririi, iar acel fisier e parolat bine. Deci nu am decat o parola de retinut, restul copy paste in caz ca calcularetul le uita sau fac curat prin el. 😆 😆 😎
Si uite din cauza ca exista astfel de aiuriti a aparut nevoia de a impune reguli la crearea parolelor. Ai de ales intre a deprinde o noua capacitate (sa iti generezi parole sigure, dar usor de memorat) sau sa renunti la a mai folosi tehnologia si cum este genul de meserie predispusa la a crea dusmani, tehnologia creeaza un risc suplimentar la intruziuni in viata privata, nu este o chestiune de luat in gluma. Recomand a 2-a variantadin ce citesc. Unii bolovani nu au leac. Parolele astea complicate exista din cauza lor ca nu sunt capabili sa respecte regulile de securitate cu adevarat necesare care ar trebui urmate (dar deja este nevoie de un nivel de cunostinte tehnice care ii depasesc pe cei carora parolele li se par complicate).
Te inseli. Crede-ma, stiu ce zic. Am ajutat zeci, sute de persoane sa isi faca conturi pe diferite site-uri sau adrese de mail. Barbatii, de regula, spun “pune si tu o parola, care vrei”. Trebuie sa insist ca sa-si aleaga singuri o parola, si dupa ce o aleg, trebuie din nou sa insist ca aceea sa nu fie 123456. In final aleg ceva de genul “steaua2001”, unde “steaua” este echipa favorita, iar 2001 este anul in care nu stiu ce chestie a realizat echipa aia. Femeile, in schimb, ma pun sa ma intorc cu spatele, dupa care timp de 15-20 de minute se chinuiesc sa conceapa si sa tasteze de doua ori, identic, o parola de cel putin 20 de caractere. Ulterior, o uita, fara exceptie, si, bineinteles, nu mai gasesc nici fitzuica pe care au notat-o. Asaca… mai usor cu pianul pe scari. 😀