Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Cel mai tâmpit joc pe care l-ați jucat?

Screen Shot 2016-03-09 at 15.21.31

Povestea cineva mai demult aici, pe blog, despre un joc pe care ajung să-l joace medicii, când se adună în gașcă: Activity – varianta medicală, cu teme gen “perete gastric” sau alte dubioșenii. Activity ăsta e un fel de Mima, doar că ai voie nu doar să mimezi, ci și să descrii sau să desenezi, iar echipa cealaltă trebuie să ghicească.

Așa că m-am gândit să deschid acest topic și să vă întreb care e cel mai tâmpit joc pe care l-ați jucat vreodată. Sau cel mai funny sau cel mai “profesional”, dacă vreți. 😉

Cel mai de ținut minte pe care l-am jucat eu ever datează din vremurile când lucram la Academia Cațavencu și a constat în… SMS-uri pe crawl-ul de la Taraf TV. Era inventat de noi, cei din redacție, evident, nu avea absolut nicio altă miză în afară de distracție (nu existau câștigători, deci), iar procedura era simplă: fiecare la el acasă se așeza comod în canapea, deschidea Taraf TV și începea să trimită SMS-uri pe una dintre cele două benzi curgătoare de pe ecran, destinate mesajelor (pe bani, evident) de la telespectatori. Așa că benzile începeau să arate, brusc, foarte funny: “De la Marin Popistașu din Vaslui pentru Veronica multă dragoste și cele mai bune urări de sănătate”, “Pentru domnul Emil Cioran de la domnul Mircea Eliade, pupici și sper că ești bine, coae, acolo unde ești, pup” (ăsta era de la noi), “Lucreția din Baia Mare îi urează lui Mihaela din București precum și nepoțeilor o aniversare frumoasă și cele mai calde îmbrățișări”, “Aș mânca ceva și n-am nimic în frigider, băi! Voi ce plm mai gătiți?” (de la noi, logic), “Maria din Dor Mărunt pentru Găbițu din Alexandria: Te iubesc ești viața mea, lumina mea, la mulți ani”, “Tot Maria din Dor Mărunt pentru Găbițu Filozofu din București: și pe tine te iubesc, mă, dă și mie mai ieftin ultimul Platon, nu fi chitră” (tot de la noi), “Neluțu, te rog să nu uiți iar să iei pâine când vii diseară, că te ia mama dracu’ de comunist împuțit. Semnat, Nina” (normal că de la noi), “Multă sănătate pentru Lucica. Dorel din Pitești”, “Emile, vezi că te-a sunat specialistul 14.234 dintre ăia 15.000 ai tăi cu care ai făcut căcatu’ praf, sună-l înapoi. Semnat, Nadia” (aham… noi). Și așa mai departe, ajungându-se până la dialoguri între cei din redacție. Ne-am tot jucat așa vreo săptămână-două, în fiecare seară, spre foarte probabilul extaz al contabililor Taraf TV, la vederea încasărilor provenite din SMS-uri. De oprit ne-am oprit când ne-am plictisit, moment în care li s-au dus ălora încasările în cap, la fel de brusc cum o luaseră și în sus.

E rândul vostru să povestiți cel mai tâmpit/funny/ciudat joc pe care l-ați jucat vreodată. De-abia aștept. Hai. 🙂

Foto Shutterstock

61 comentarii

  1. Cel mai tampit joc jucat vreodata a fost in tinerete :)))
    …Poker pe fire de par… dar doar fire de par dintr-o anumita parte a corpului ! 😀

  2. asta cu smsurile e tareeee
    😛 😛 😛 😛 😛 😛
    nu tin minte jocuri d-astea ,dar am văzut copii care aveau telecomenzi TV universale ascunse n buzunare si intrau in magazinele cu televizoare si făceau praf programele deschise spre disperarea vânzătorilor .

    • si fiu-meu schimba canalele dintr-un restaurant din BV de pe telefon..habar n-am cum dar nu cred ca era ceva complicat, avea fo 8 ani; se distra copios, noi nu ne-am prins de la inceput..

  3. O sa incerc sa aleg unul, ca am o gramada de concursuri tampite la viata mea…
    Cand eram mici, eu si baietii din bloc faceam concurs, speriind oamenii din blocurile vecine ca s-a declansat un incendiu si numarand cati locatari iesisera alarmati. Cum se proceda? Faceam o fumigena mare (din minge de cauciuc sparta, invelita in staniol, din reziduuri de lac etc.), o aprindeam la ultimul / penultimul etaj si urlam ”FOC!”. Apoi o tuleam la ultimul etaj, ca sa ne putem retrage pe terasa, in caz ca se prindeau locatarii de farsa.
    Smecheria era sa faci fumul cat mai dens si mai credibil. Eu am castigat, cu o doza de bere in care bagasem bucati de lac intarit (tehnica de stadion). Concursul a fost oprit cand am incercat figura a doua oara intr-un bloc vecin. Ne-au alergat locatarii de ne-au iesit fumurile pe nas. Ca atare am trecut la spart geamurile cu prastia, numarand loviturile reusite (cate geamuri spargeam din 5 lovituri). Mai spun?

    • Asta cu geamurile am jucat-o si noi. Pe geamurile unor tractoare dintr-o garnitura cfr. Si acum imi amintesc cum se auzea, reuseam ca dintr-o lovitura sa spargem si cate 2 – 3 geamuri deodata.

  4. Lapte Gros. Nu stiu daca ii zice la fel peste tot, da asa-i zicea in coltisoru’ nostru de Ardeal. Practic:
    1. un copil sta in picioare. rezemat de perete, tinandu-si palmele undeva sub buric ca suport pentru capul unui alt copil, aplecat in fata lui.
    2. un al treilea copil se apleaca si isi baga, I SHIT YOU NOT, capul intre picioarele celui de-al doilea. Restul grupului sare pe rand ca la capra cat mai aproape de primul, ala rezemat de perete. Ideea e sa se urce cati mai multi in spatele celor doi.
    3. nu castiga nimeni, dar crapam toti de ras cand se prabusea strasnica structura.

    • Lapte gros este un joc de societate extrem de frumos. L-as juca si acum cu iubita mea si familia. Dar nu vor 🙂

    • In zonele moldovenesti se chema “cate oua are baba”

    • Probabil vorbesti de satele alea izolate. Caci in Iasi unde am crescut ii zicea Lapte gros! 🙂

    • De fapt, jocul avea o miza. Ultimul care sarea arata pernitei (asa se numea cel care il sprijinea cu mana pe cel aplecat) un numar. De obicei, intre 1-3. Primul dintre cei care stateau aplecati trebuia sa ghiceasca numarul aratat de echipa adversa. Daca nimerea, schimbau locurile, daca nu, sareau pana cei de jos ghiceau numarul.

  5. PSIHOLOG.
    Se alege un psiholog (sau mai multi, dar sa nu stie regulile jocului), care vor iesi din camera pana se fac echipele.
    Se fac echipe de cate 2, de preferat fata si baiat, se cheama si psihologii, se desfac sticlele de alcool si seara memorabila e garantata :))
    Fiecare jucator va face o afirmatie, care de fapt nu e despre sine, e ca si cum ar spune-o partenerul, iar psihologii trebuie a isi dea seama care este logica jocului. Daca partenerul e de acord cu afirmatia, nu zice nimic, si se trece la urmatorul, daca nu e de acord, zice “psiholog ”
    Acum imaginati-va cand o tipa zice “iubesc sa fac sex anal” sau “nu ma epilez la fund”. sau un tip zicand ” imi place cand mi se baga degetul”.
    Distractie maxima, va zic!

    • hăăăăăăă? tot n-am înțeles cum funcționează. 🙄

    • echipa fata-baiat. eu vorbesc in numele baiatului cu care fac echipa, afirmatii gen ” am par pe picioare”, “ma masturbez la dus”. si el despre mine. daca nu suntem de acord cu afirmatia, strigam “psiholog”.
      psihologii de pe margine lesina de ras, beau, si incearca sa isi dea seama care e logica

    • păi și care ar putea fi logica în cazul chestiilor neadevărate? 🙄

    • Logica jocului, ma scuzati. Psihologii nu au idee despre ce e vorba, ei te aud pe tine spunand ca ai par pe picioare dar in cap nu, si pe partenerul tau spunand din cand in cand ‘ psiholog’ :))))

    • Nu? Nici acum? Mai incerc maine, ca-s cam obosita. Noapte buna !

    • Cred că despre ăsta e vorba. Dar probabil varianta pentru adulți or something.

      http://jocuripentrucopiimarisimici.blogspot.ro/2011/07/psihologul.html

    • l-am jucat si eu. se presupune ca toti pacientii au aceeasi boala. (eram 20 de oameni) si s-au ales 3 psihologi, de preferat persoane ambitioase si cu vointa.

      SI psihologii nu stiu ce boala au pacientii, dar pacientii au o aceeasi boala. psihologii tot pun intrebari si pacientii nu au voie sa minta.
      boala se stabileste inainte, si cum zicea cineva de afirmatii, daca o arfimatie nu este adevarata ala care stie adevarul trebuie sa zica psiholog.
      in cazul respectiv pot fi mai multi care stiu adevarul si oricare dintre ei poate sa zica.

      cand se strica psiholog, se intampla ceva
      E super fain si poti fi doar o singura data psihlog in viata.
      aviz amatorilor care vor sa il joace

  6. N-am jucat, dar am asistat din tribune intr-o camera din Regie, unde am dat peste ăia intamplator. E un joc exclusiv masculin, care se joaca fara haine si pentu care e nevoie de o masa din aia de carciuma, cu gaura in mijloc pentru umbrela si de niste bucati de sfoara, plus 4, 5, 6 scaune sau cate au loc in jurul mesei, pentru concurenti. Cu cat mai multe cu atat mai bine.
    Astia pe care i-am vazut eu erau 5, dezbracati complet, asezati frumos in jurul mesei. Fiecare isi legase de organ cate o bucata de sfoara, iar capatul celealalt era trecut pe sub masa si tras pe ea prin gaura aia din mijloc. Capetele de sfoara de pe masa sa amestecau bine, astfel incat sa nu mai stie niciunul care e sfoara lui, dupa care, unul din ei trage primul de una dintre sfori. E un fel de ruleta ruseasca, pentru ca nu stii daca tragi de sforara altuia sau a ta, asa ca ramane la alegerea fiecaruia daca trage usor sau smulge. Ideal e stilul smuls, s-l fsaci sa sara de pe scaun pe als pe care-l tragi, iar cel mai misto e atunci cand ala care smulge, trage de propria sfoara. Cel care a fost tras pe sfoara, e urmatorul care va trage, si tot asa. Ca sa nu triseze vreunul, toti trebuia sa stea cu mainile la vedere cand se tragea de sfoara si n-aveau voie sa se uite sub masa.
    Meciul s-a incheiat cand a venit altul, s-a uitat cateva minute, dupa care s-a repezit si si-a infasurar pe mana tot manunchiul ala de sfori de pe masa si a inceput sa traga de ele, iar aia de la masa urlau si injurau. Mie mi s-a parut ca era un papusar cu niste marionete…
    La momentul ala stiu ca am fost fascinat, dar nici acum, dupa 20 de ani n-am reusit sa conving pe nimeni sa joace. Bine, nici n-avem masa … :))))

  7. Runda a doua – Cea mai tare farsa facuta profilor

    Concursul s-a desfasurat de-a lungul ultimei luni de liceu, cand nu prea mai aveam ce pati, doar o exmatriculare (eventual), insa pentru asta era nevoie de dovezi… Au fost vizati profii care ne-au chinuit inutil in cei patru ani de liceu, doar pentru ca voiau si puteau. Castigatorul a fost ales prin vot, iar la achizitionarea premiului (o sticla plina cu un lichid avand ceva grade) a contribuit toata clasa. Mi-am depus candidatura la “Farsa lunii”, legand masina unui prof de mate de gardul scolii, cu un lant gros, cu care se inchidea parcarea unei banci. M-am bagat sub masina, am infasurat un capat al lantului la roata din dreapta spate, iar celalalt capat l-am legat de stalpul gardului. Am prins zalele intre ele cu un surub si o piulita, dupa care am stricat filetul cu pila, ca sa nu mai fie deschis usor. Masina era cu spatele la gard, aproape lipita, orele se terminau seara, omul nu a vazut lantul si a vrut sa plece. Era sa ia gardul cu el, dar a rezistat. Cand si-a dat seama de problema, a dat cu basca de pamant si a injurat vreo 10 minute, fara a se repeta…
    Am pierdut concursul, in favoarea unui coleg care a facut un trucaj foto. A decupat o poza dintr-o revista porno, a inlocuit (cu foarfeca si lipiciul din dotare) capetele a doi dintre actori cu capetele directoarei si al profului de istorie (zbirul scolii), a fotocopiat trucajul si l-a lipit prin scoala, chiar si-n fata cancelariei. Era o perioada mai tulbure, profii puneau de-o greva si toti priveau afisele, crezand ca anunta sindicatele ceva. Unii se indignau, dar majoritatea celor care priveau au crapat de ras…

  8. Eu am fost aia cu peretele gastric 😆 O prostie mai mare nici ca puteam sa trag la sorti…stomacul l-am mai desenat cum l-am mai desenat, dar peretele….evident ca echipa mea a iesit pe ultimul loc 😛
    Jocuri tampite: in gimnaziu ne jucam o prostie de joc in care unul trebuia sa-si fereasca mana de a celuilalt care dadea cu pixul. Am intrat si eu in joc sa-mi testez reflexele, fara sa stiu ca pedeapsa daca te nimereste cu pixul e sa te si scuipe pe deasupra 😈 Tot in aceeasi perioada cand eram scutiti de la sport ne jucam in clasa de-a taxiul. Asta insemna ca unul se aseza pe scaunul de la catedra (de obicei eu, ca faceam scandal daca nu ma lasau pe mine) si alti doi il impingeau prin clasa..care clasa era deasupra cancelariei 😆

    • Numai prostii faceam in gimnaziu 😛 Imi mai amintesc si de “stat de 6 cand vin profii”. Noi aveam clasa la ultimul etaj, la capatul coridorului, foarte aproape de scara profilor. Ca atare stateam la “balcon” in capatul scarilor si ii asteptam sa vina. Cum se itea capul cuiva faceam sprint pana in clasa. Eu stateam prost la capitolul alergat, asa ca participam destul de rar la chestia asta..intr-una dintre rarele dati cand m-am dus si eu si am luat-o la fuga, m-am impiedicat de covor 😆

  9. Cand eram copii, eu si sora mea geamana aveam un joc favorit: sunam la “greseli”, adica la numere de telefon la intamplare, spuneam tot soiul de prostii si radeam in nestire. Desigur, ne trecea rasul la sfarsitul lunii cand plateau ai nostri de se uscau “aditionale” 🙂
    Cand am mai crescut putin (adica pe la frumoasa varsta de 25-26 de anisori, ne-am amintit de joc si, la o petrecere in pijamale si ceva lichior la bord am sunat cu insistenta in urmatoarele locuri:
    1. La aeroport, la informatii, sa intrebam daca “avioanele au claxon- daca da, – de ce?, daca nu-de ce?”;
    2. La bunicul uneia dintre prietene (era 3 dimineata) sa verificam daca ce am aflat de la aeroport e adevarat (bunicul era conductor de tren, deci trebuia sa stie);
    3. La un fost prieten al uneia dintre noi sa il informam ca suntem de la Garda Financiara si sa se pregateasca de amenda ca stim ce mismasuri face el in firma (era director general la o fabrica de lapte);
    4. La alt fost prieten 🙂 al alteia caruia i-am repetat de cateva ori la rand ca il cauta “Secretara lui Mancusso de la FBI” (era in voga pe atunci serialul).
    A fost cea mai misto distractie, garantat!
    :)))))))

  10. si erai toți 5 …??

  11. Cele mai funny jocuri pe care le-am jucat sunt , cronologic aleatoriu, cam astea:
    shotron, leapsha, tintar, hotii si vardistii, tabinet, sheptica, popa prostu, popa prostu pe porunci, popa prostu pe dezbracatelea, mima, table, 66, canasta, wist, 22, bridge, poker, karaoke…………

    • si rentz, si trombon, si kems? ( uite, acus imi dau seama ca nu stiu cum se scrie ..o fi cu “p” ca la “umpic”?

  12. Aoleu, am uitat de Solitaire.

    • si Super Mario, of course.

    • Ce mai jucam Super Mario in ora de informatica si pazeam butonul “esc” sa nu ne scoata baietii din joc, ei fiind ofticati ca jucau mai prost :))

    • ametist,
      melodia aia de la super mario o aud si acum, desi nu am mai jucat de acum 15 ani.

  13. Cineva mi-a atras atentia ca cica nu se cheama 22, ci 21.
    asa ca rectific, 21.

  14. La categoria “cel mai tampit joc” imi amintesc de “Tara, tara, vrem ostasi! Pe cine? Pe tine!”
    nici nu mai stiu continuarea si cum naibilii se termina. :mrgreen:

    • aham! cam la fel era si ala cu ” am cazut in fantana” ..si cine vrei sa te scoata?

    • cel ales ,alerga in forta spre grup si trebuia sa rupa grupul….lovituri in stomac,cel mai des..sau 1.2.3 la perete…o alta tampenie de joc..si totusi ne amuzam copios:))))))

  15. eu ma joc cu fiu-miu tot ce am si n-am jucat cand eram ca el. si el adora jocurile de rol. mi-aduc aminte ca rolul de debut a fost mamuca vitrega din alba ca zapada. la al doilea in schimb am fost o gaina. cateva zile a fost funny … da’ cred c-am cotcodacit zilnic luni intregi si-am umplut panere de oua. sigur..mai jucam si altceva dar cand imi arata fiu-miu cuibarul, imi venea sa…

  16. Eu imi aduc aminte ca ne jucam “telefonul fara fir”. Eram un grup de putzoi , noi astia mici si prosti de 6-7 ani si aia “mari” si destepti de 10-11 ani. Si bineinteles ca jocul incepea mereu, de la ei. Si uite asa ne spuneau la ureche numa’ cuvinte porno (ei se simteau foarte superiori ca, deh, erau la gimnaziu si stiau cuvintele de la aia de a 8-a) si noi, astia mici rusinati, trebuia sa le dam mai departe (multe nici nu stiam ce inseamna, dar banuiam ca e ceva cu prostii, dupa felul cum radeau ei asa, atotstiutor) . Cu toate astea, ne simteam bine ca eram si noi inclusi in jocul lor si ca auzeam cuvinte “interzise” si puteam sa le zicem, fara parinti prin preajma ca sa ne dea una dupa ceafa. Vaaaiii ce mai distractie…pfff.

  17. Primavara,pe langa blocurile comuniste seara la prins carabusi.Concurs: cine prinde mai multi carabusi.(nu ma intrebati la ce foloseau).Imi aduc aminte ca strabateam cartierul si intalneam pe unul ,pe altul care-mi arata prada: cate o punga de pufuleti pe jumatate plina de carabusi colcaitori.Apoi multumit,isi tragea mucii galbeni. 😀

  18. Cel mai tampit joc a fost cu amicii de la bloc. Ne-am pus pe rummy. Cine pierdea incasa o paleta din aia de lemn la fund. De la toti! 😆

  19. Cel mai cretin joc al copiilor de alta data: BUBUIALA cu” injectoare” artizanale.Era un joc exclusiv masculin.

  20. mda… in fara de clasicele enumerate mai sus, farsa cu sfoara de care legai o hartie de 10 lei si, cand ieseau oamenii in varsta de la biserica, o lasai in mijlocul starzii; ei se aplecau sa o ia si noi trageam de sfoara (stand ascunsi, desigur, pe dupa garduri); un batran o data se tot apleca, noi trageam cate putin, el iar se apleca… si a inceput sa strige: “UITE! Necuratul imi ia banii!!”. a fost delir.
    baietii din vecin se mai jucau cu broaste; oribil joc! prindeau broaste, le umflau cu paiul si le puneau sa pluteasca! oribil! sau prindeau serpi prin padure si ii intindeau pe calea ferata care trecea pe acolo- apoi astepta sa treaca trenul si mergeau sa vada ce a ramas. Ouf, ce copii sadici! brrr…
    Apoi tzurca! A, mai jucau parapac: se lua namol, se framanta, se facea un guguloi cu o gaura si se pocnea de asfalt (asta cand au asfaltat comunistii si strada noastra). si pocnea…

  21. Jocuri nu, dar farse corporatiste intre colegi cu simtul umorului (ma rog, acelasi simt al umorului ) o mie. Schimbat tastele de pe tastatura intre ele. trimis emailuri tampitele de pe calculatorul omului plecat la buda /tigara fara sa-l blocheze (astea erau cele mai funny si ne vanam intre noi si inevitabil, oricat iti propuneai sa nu lasi calculatorul deschis, tot mai uitai ☺)

    • Cea mai recenta farsa de la birou: colega de 24 de ani care arata de 16 isi uita calculatorul neblocat. I se trimite mail sefului, un tip super de treaba si deschis la minte, cu urmatorul continut:”Sefu’, mi-as dori sa organizam un casual monday (o seara cu jocuri si/sau alcool) in 2, maxim (sic) 3.” Raspunsul lui a fost splendid: “Saptamana asta nu pot, ca merg la o conferinta in Belgia, dar saptamana viitoare sigur ca facem. Ai vreo propunere pentru a treia persoana?”.

    • :))) my kind of thing

  22. Jocuri cretine:
    – mergeam la un prieten care locuia la etajul 8 intr-un bloc situat la o strada principala.
    Luam o cutie cu bolduri si le infigeam invers, cu partile cu gamalia, intr-un cartof.
    Rezulta un fel de “arici”.
    In zilele ploioase, cand lumea folosea umbrele, aruncam la tinta acesti “arici” spre umbrelele trecatorilor. Evident, ei nu tineau umbrelele strans in mana, ci numai “cat trebuie”; cand ateriza, “ariciul, se infigea/agata in umbrele si “cetatenii”, stupefiati, se trezeau fara umbrele, loviti de o “pedeapsa” neasteptata…
    – alta data, din aceeasi locatie, umpleam o oala mare, de 10-15 litri, cu apa si cand trecea cineva prin zona… se trezea ca, din senin, a inceput o ploaie torentiala.
    – alteori, sunam la numere de telefon, la intamplare, si ceream “cu Gelu”, “cu Dan” etc, cum ne venea la indemana. Foarte des “nimeream” si incepeam o conversatie in care “interlocutorul”, uluit, nu intelegea cine suntem si ce vrem.
    – intre timp, pentru ca aveam deja parte de discutii hazoase, ne “upgradasem” si manarisem un casetofon vechi, rusesc, legat la un telefon in derivatie, astfel incat puteam sa si inregistram conversatiile.
    Apoi cautam anunturi de mica publicitate si apoi sunam “victimele”.
    Cea mai tare a fost cu unii care vindeau un apartament. Am sunat si am spus ca sunt “X” si ca impreuna cu partenerul meu italian vrem sa facem o brutarie. Apartamentul era la 4… dupa tot felul de prostii, de abia ne abtineam sa nu izbucnim in ras, am spus ca suntem decisi sa cumparam si ne-au cerut sa spunem cum ne “identificam”. Le-am zis ca nu e o problema, ca o sa ne recunoasca usor, ca venim cu un Ferrari rosu; culmea e ca blocul unde vroiam sa facem “brutaria” era chiar peste strada, asa ca era sa cadem de la balcon de ras cand am vazut la “locatia” brutariei 2 batranei, un mos si o baba, iar la intrarea blocului era o tipa buuuuna, ba, da buuuna, imbracata la fusta mini care astepta…. “italienii”. dupa vreo 10 minute, a urcat totusi acasa. S-a “prins”! :-))
    Asta era cu mult timp inainte, cam prin anii ’90 – ’91 si sunt un indiciu clar cat de creduli si naivi sunt oamenii, noi le faceam doar ca farse, dar e clar ca de aceasta naivitate (sa-i spunme direct prostie?) s-ar fi putut profita… deci sa nu ne mire”metoda accidentul” si altele.

    • Aia cu apa imi aminteste de caminele de studenti. Cand te trezeai din senin ca iti curge ceva in cap, iti ziceai doar ” Da, doamne, sa fie apa!”

    • Mvai, din astea faceam si eu, cred ca o generatie intreaga a dat telefoane aiurea
      Atunci mi se pareau f amuzante, acum mi-e si rusine sa povestesc unele. Una de care nu-s foarte mandra, cand eram la vara-mea in vizita si auzeam la vecini blidele a stat la masa, sunam si le ziceam ca ne e foame, ca n-am mancat de ieri, cu o poveste trista si verosimila. .. Aveam cred vreo 8-9 ani. ..

    • A, si aruncat apa am facut, iasi t17 anul 2000. Vai de mine cate am facut in epoca aceea. .. ?

  23. Aaaa. alte tampenii:
    – cand ni se spargea vreo “minge de 35”, o umpleam cu pietris, cu spartura in jos, si o plasam pe trotuar, la strada principala. Cand trecea cineva, de regula copii de o vasrta cu noi sau mai mici, ii “rugam” sa ne dea si noua mingea. Evident, ne stricam de ras cand “binevoitorul” isi lua ditai avantul si apoi “suta” mingea plina cu pietre … :-)))
    Au fost insa si victime “colaterale” nedorite… copii mai mici, insotiti sau nu de parinti, care, din proprie initiativa, sutau in minge… fiind mai mici, unii nu reuseau sa miste mingea si cadeau pe burta… sau o tipa eleganta, tanara, la vreo 25-30 de ani, dar oricum mai mare decat eram noi, se apuca sa “suteze” si ea… a ramas fara toc… :-)))
    – farsa cu banul legat cu sfoara si tras cand “papagalul” se apleca sa-l culeaga, sau banul lipit pe trotuar si pe care babele, in principal, se “straduiau” sa-l “culeaga” … fara succes… :-))

  24. A, si inca una: in pauze, la scoala, luam o sticla – chiar de “sticla”, ca pet-urile nu erau asa raspandite atunci – faceam “pipi” in ea dupa care ,ergeam la usa unui apartament “random” din blocurile din apropiere. Puneam sticla la usa inclinata/rezemata de usa, dupa care sunam la usa cu “pricina”…
    Cand “raspundacul” deschidea usa, primul impuls era sa se uite la nivelul unde te astepti sa fie “cineva”. Pana “reactiona”, deja avea o mica “inundatie”…

  25. nu mai pot:)))) rad cu lacrimi, Taraful rulzzzzz!!:)))) 😆 😆

  26. Ala cu telefoanele la “greseli” il faceam cand aparuse Connex Cent ( abonament la care vorbeai cu un cent pe minut in weekend). Noi sambata spre duminica la “bairam”, duminica dimineata la 5 jucam asta: ziceam fiecare cate un numar la intamplare pana iesea un numar de VDF si sunam: “Alo, suntem de la Lumina, am sunat sa vedem daca aveti gaze :))” etc. sau “Dormiti? Pai de ce dormiti dom’le, ca noi nu dormim :))”
    Altul putin mai stupizel, un fel de fazan: trebuia sa spunem toate cuvintele care incepeau cu o litera anume…cine repeta sau nu reusea sa produca un cuvant, primea o pedeapsa. L-am jucat in Turcia, intr-o agentie de turism din Istanbul, asteptand naveta de aeroport. Am ales litera “P” si cand am epuizat toate variantele porcoase sau nu…pamant…pana…penis…pitic etc… se aude o voce de dupa tejgheaua de la receptie: “Puscarie”…un turc care a intrat in joc, stiind si el ceva in romaneste :)) Epic a fost :))

  27. Nu era chiar joc ci mai degrabă o glumă proastă bine făcută. În facultate, la Cluj, când aveam chef să râdem de careva, dădeam anunț la ziar cu apartament fain de închiriat la un preț de nimic. Îi suna ăluia telefonul de nu mai avea timp de nimic :)))

  28. La semafor. Mandea calare pe patru’jdetone , ma jucam cu maneta de la schimmbator ( mansarier -liber). De fiecare data se claxona si de fiecare data la fel de lung pe cat tineam maneta in mansarier. Gen reflexul conditionat a lu’ Pavlov.Am incercat odata un S.O.S. morse audio, nu a iesit. Am renuntat dupa ce intr-o seara nu am mai primit ‘ atentie’ manevrele mele. ( era o tipa blonda aranjata, am vazut-o scurt dupa ce ma depasit pe banda 2). Mai tarziu la o discutie intre baieti si fete am aflat si o posibila explicatie; becurile albe de mansarier asa trebuie sa se aprinda la semafor. Ma rog, era vorba de orice bec care se aprinde sau palpaie sau te avertizeaza sau ce face el….orice. Asa trebuie sa se intample. 😆

    In liceu, desfaceam manerul de la usa, era simplu, astfel ca cine deschidea usa ramanea cu maneru’n mana 😮 . Si asa intrai in posesia marelui premiu CLANTA DE CLASA sau STIINTA MANERULUI sau FIZICA CUANTICA A MANERULUI etc. Dupa un timp eram atenti la cine ‘musca’ , gen tocilar, fata de casa, sportivul, baiatu’ de la tara etc, si botezam premiul dupa persoana. Punctul culminant a fost cand am predat clanta la terminarea liceului…..perinita rosie…..careu improvizat….cuvinte de multumire……cuvinte de incurajare….

    Fazan. Defapt nu am jucat mai deloc (cand eram mic da). Eram la munte in jurul focului. Un amic care stia spiru a pornit jocul. Conjuga verbe la participiu trecut si totul se termina rapid ( adulmecand 😈 ). Dupa 10 min am renuntat, for ever.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green