Postarea monahală de mâine a Elenei Udrea

De câteva zile, Udrea postează despre cum mănâncă de post (în special prune cu lapte), citește Paraclisu’ Maicii Domnului și face câte-o faptă bună în fiecare zi. Primele trei postări le găsiți aici, iar mai jos e cea de azi:

Dincolo de faptul că e evident că s-a plictisit de mâncat parizer, dat cu mopul și sărit cu parașuta și are chef de un personaj nou (îl putem numi “inculpata preacuvioasă cu accente porno”), să ne imaginăm împreună cum va arăta postarea de mâine dimineață, despre cea de-a cincea zi de post a Elenei Udrea:

Am terminat de citit Paraclisul Maicii Domnului și l-am luat de la-nceput. Pe final, am fost obosită și n-am fost foarte atentă la cum se termină: ea rămâne cu el și cu banii sau rămâne doar cu banii? Sper să fie vorba de prima variantă, deși nici a doua nu e rea. Chiar în timp ce-i dictez aceste lucruri consultantului meu pe social-media, două manichiuriste mă dau cu ojă de post, o dată pentru că e bine să ne mai curățim și unghiile, nu doar sufletul, și apoi pentru că obișnuiesc să mi le mai rod și nu aș vrea să rod, Doamne ferește, ceva care să nu fie de post.

Am făcut și 15 minute de meditație, în sensul că m-am uitat pe un site de rochii, la colecția pentru adolescente, și încă nu m-am decis dacă să mi-o iau pe aia albă, virginală, de 4.675 de euro, sau pe aia din blăniță de leopard roz, de 6.785 de euro. O să mai meditez maximum 2 minute, după care cred că mi le comand pe amândouă. La noapte, o să aspresc postul și o să dorm direct pe scândura patului. M-a terminat psihic salteaua cu euroi, are niște gâlme, nu știu ce naiba se întâmplă, tre’ să chem pe cineva să rearanjeze fișicurile și, până atunci, sunt nevoită să-mi aspresc viața monahală. Lasă că îmi prinde bine să dorm ca o săracă pe scândură, câteva nopți. Să văd cum ar fi fost dacă nu aș fi fost politician, soție de interlop și protejată de președinte.

Mănânc de trei zile prune uscate cu lapte de migdale și tot constipată sunt. Poate ar trebui să le amestec și cu niște boască deja fermentată, ca să rezolv problema mai repede? Sau poate e prea ieftin laptele ăla de migdale? Unde dracului, să mă ierte Paraclisu’, găsesc lapte de migdale exorbitant de scump? 

L-am pus pe ăsta care îmi scrie, după dictare, statusurile de Facebook să-mi scoată niște citate din Boc, Arsenie Boc, și mi-a zis unu’ la care era cât pe-aci să-mi treacă constipația. Cică tre’ să ne înfrânăm dorințele și plăcerile sau așa ceva. :))) Păi, Arsenie ăsta se juca cu puța-n țărână când îmi înfrânam eu dorința bolnavă de putere absolută! În afară de ăia câțiva ani în care am făcut ce-am vrut cu țara asta, toată viața am fost nevoită să-mi înfrânez plăcerea dementă de a trage toate sforile. Să nu-mi dea mie lecții Arsenie Boc ăla, că n-a stat el la închisoare fără foehn și n-a ieșit el de-acolo cu părul încrețit, ca ultima țoapă necoafată… 

Vă las, mă duc să fac o faptă bună. Ah, ba nu, stai că am făcut-o deja, mi-am comandat rochiile. Urmează partea neplăcută a zilei, aia în care îmi pun echipa de comunicare să-mi comunice câteva idei principale din Sistemul Maestrului sau cum căcat se cheamă cartea aia pe care, sanchi, am zis c-o citesc. De-abia aștept să aflu cum se termină și-aia, oare o fute sau n-o fute? Sper că da și că vor trăi împreună, până la adânci bătrâneți, ca doi dictatori fericiți.