Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Presimt că vor reîncepe discuțiile despre copii și bătaie

Ia te uită, ce avem noi aici? Informația că soții Ruth și Marius Bodnariu, ai căror copii au fost luați de autoritățile norvegiene anul trecut și au fost înapoiați familiei anul acesta, au fost puși sub acuzare pentru violențe împotriva minorilor, relatează Norway Info, citat de News.ro. Informația a fost confirmată de avocata lui Ruth Bodnariu, Ingrid Breistein. Ea a subliniat că femeia și-a recunoscut parțial vina. Și avocatul tatălui, Ragnhild Torgersen, a spus că Marius Bodnariu a fost pus sub urmărire penală. Din același motiv. Pentru că, la fel ca și la noi, în Norvegia violența asupra copiilor e penală. Doar că, spre deosebire de România, unde 63% din părinți își altoiesc copiii, mai fin sau mai grav, acolo se și respectă legea.

 Ceva îmi spune că o vom lua de la început cu discuția românească despre bătaia care ne face oameni și bătăița care n-a omorât pe nimeni. În caz că da, eu vreau doar să vă trimit un pic la articolul Bătaia e ruptă din iad. O spune știința. Pentru că da, deja vorbim de argumente științifice împotriva bătăii și a bătăiței.

De cele mai jalnice argumente pro-educarea copiilor prin bătaie m-am ocupat personal, la momentul scandalului Bodnariu, încercând să le demontez. Sper că am și reușit.

83 comentarii

  1. Sa fie. Ma bucur ca sunt discutii si argumente. Aste vorbe ajung si la urechi care sunt pregatite sa asculte. Au inceput in jurul meu oameni adulti sa recunoasca bataile copilariei lor si ca au cosmaruri!! Au inceput sa recunoasca batranii ca nu au facut bine. Daca e musai sa faca puscarie tatal, atunci sa faca, dar sunt cazuri in romania unde bataia va scadea/disparea din cauza lor.

    Intr-un fel, multumesc lui nenea Bodnariu ca a facut viata lui un circ mediatic: exista cel putin un copil in Romania ce nu a mai fost lovit de atunci. Cel putin unu!

    • așa gândesc și eu, că măcar unii vor renunța. de-asta e și bine să contraargumentăm până obosim

    • By the way, nu pot sa nu remarc amuzat ca expertii absoluti in materie de copii sunt cel mai adesea cei care nu au copii :)) Si aici o enumar si pe distinsa Simona . A nu se citi ca atac la persoana, de si pare a fi 🙂
      In rest nu vreau sa ma bag in discutii despre ce e bine sau nu despre copii, din o goroaza de motive.

  2. Oricum nu mai e ca pe vremuri daca le dai una și în joaca asa pica instantaneu pe jos, stau toată ziua cu nasul în tableta sau în TV, sunt toți niște slăbănogi. O sa ajungem sa facem excursii în Africa dacă vrem sa mai batem serios niște copii, ascultati-ma pe mine.
    PS: Acesta este un pamflet!

  3. Oh, ca sa vezi, nu au ridicat aia copiii de nebuni sau pentru ca au ciuda pe romani/oamenii religiosi/whatever. Colorati-ma socat.

  4. exista diferenta intre bataie, si disciplinare. toti gura mare de pe aici care spun ,,bine le face” ar trebui sa vad ceva poze cu copii dupa ce au fost eliberati

    • De regula, ala care foloseste palma, ca sa il faca pe celalat sa inteleaga ceva, e retardat cu acte in regula si mai prost decat celalalt.
      Ca daca esti destept si te duce capul, poti sa te intelegi cu o persoana prin cuvinte si reguli. Pentru ca se presupune ca ai un vocabular destul de bogat, astfel incat sa folosesti o varietate de cuvinte, pe intelesul celui care trebuie educat.
      Si pe mine m-au disciplinat ai mei, cu vorba buna. Da, nu am luat nicio palma. Nici de la bunici.
      Mereu mi s-a vorbit frumos, mereu mi s-au dat exemple de “asa nu”, in cei mai civilizati termeni. La noi au fost in casa reguli simple, de bun simt, am primit si pedepse, dar niciodata nu am fost lovita, umilita, injurata, jignita, sau sa mi se scoata ochii ca pentru mine muncesc. Cand am facut ceva bine, am fost apreciata. Cand am facut ceva rau, am fost ajutata sa nu mai repet greseala. Mi s-a explicat unde am gresit, de ce am gresit si ce sa fac sa nu mai gresesc.
      Daca copilul ajunge o lichea, inseamna ca problema a fost la parinte.
      Cunosc 4 cazuri de copii, care au fost batuti si la maturitate au ajuns exact opusul a ceea ce au vrut parintii sa faca.
      Dar daca ridici palma, inseamna ca esti prost de bubui si te exprimi ca neanderthalii (aia isi dadeau bate in cap cand vroiau sa se exprime, ca inca nu existau cuvintele). Si poate ar trebui sa traiesti in padure cu ursii, ca aia se mai bat intre ei cand vor sa se inteleaga.
      Sunt curioasa, daca pe seful tau il iei la omor daca te calca pe nervi. Ii futi doua palmute asa, daca iti scuipa in fata cu un salariu de rahat si iti mai da si ceva extra de munca? Sau, pe colegul de munca, care ti-a facut o faza naspa, il bati?
      Sau tu, la servici, daca nu iti faci treaba si arzi gazu’ doar ca sa iei salariu, tot asa? te bate superiorul de iti suna apa in cap?
      Sau pe nevasta o iei la suturi daca zgarie masina. Sau tu, daca zgarii masina, te iei singur la suturi?
      Dar asa sunteti voi, astia “cu putere”.
      NUUUUU!! batem copilul, ca nu are putere sa se apere, sa aratam noi cine e seful.Suntem prea retardati sa ii explicam cu calm, de ce nu e voie sa faca un anume lucru, sau suntem prea idioti si prea preocupati de propria persoana, incat sa tinem departe telefonul ala scump, luat pe credit, ca sa nu il strice copilul din greseala. Daca la servici oricum suntem niste “nimeni” si n-am facut nimic interesant in viata, macar copilul sa ma stie de frica. Sa stie cine e “za boss”.
      Spor la futai si sa facut copii.
      Vedea-v-as la azil pe toti, la batranete.

    • Acum am citit comentariul tau si am observat greselile tale de gramatica.

      Daca te-au batut parintii in copilarie, sa le scrii si sa le spui ca te-au caftit degeaba. Ca tot prost ai ramas.
      Probabil ca ti-au dat prea multe palme la mansarda si a cazut tavanul.

    • gerogi draga esti o idioata daca in loc de argumente ai jigniri

    • Dane, cand mai treci strada neregulamentar (sau gasim noi ceva lege ce nu ai respectat-o) sper sa fii educat la fel, cu vreo 3 palme peste ceafa, de vreun nene de 4-5 ori mai mare ca tine.

  5. Dar sunt de acord ca trebuie sa ne purtam frumos cu copiii noștri nu de alta dar ei o sa ne aleagă azil de bătrâni unde o sa ne parcheze.

  6. Hai sa presupunem ca un copil are de 4 ori mai putina forta decat un adult, desi sunt convinsa ca numarul asta e mult mai mare. Mi-ar placea sa-i vad pusi fata in fata pe toti parintii astia smardoi cu cineva de 4 ori mai puternic decat ei care sa-i croiasca nitel pe la sale.

    Sa vezi atunci proba olimpica de umplut pantalonii cu rahat viteza, si cenusa in cap, si zbierate….

    Mi-ar placea sa-l vad si pe domnul Dan de deasupra cum e la el diferenta intre bataie si disciplinare prin bataie, mari oameni astia….au acelasi curaj ca cei care se duc cu pusti automate sa vaneze animale.

    • vorbesti prosti. refuzul de a-ti disciplina copii se va vedea dupa mai multi ani, dar atunci va fi vremea secerisului

    • Bai dan, stiu ca e un concept strain pentru tine, dar chiar nu trebuie sa rupi pipota-n copil pentru a-l disciplina.

      Vad ca ai impresia asta – daca nu iti bati copilul inseamana ca il lasi salbatic de capul lui; nimic mai fals. Deschide-ti omule un pic mintea, copilul nu trebuie sa te stie de frica; copilul ala e o fiinta – ca si tine – si raspunde, printre altele, si la frica. L-ai putea indruma in atat de multe feluri, invatandu-l la fiecare pas – insa tu alegi cea mai de jos metoda: sa ii arzi o palma. Focul frige, apa uda, aia rau (jap)

      Iar daca te-au batut ai tai, adu-ti aminte cum te-ai simtit si intreaba-te de ce dracu vrei sa faci acelasi lucru copiilor tai.

    • bai adi, eu nu am spus de rupt pipota in copil

  7. Presupun ca sunt in reabilitare, de vreme ce li s-au reincredintat toti copiii.
    Cred ca au invatat ceva din lectia asta si o sa-si pastreze copiii laolalta, langa ei, asa cum e firesc intr-o familie.

    • Nu, luminita, nu e normal sa fie lasati impreuna in familie. Normal e sa fie luati din familie si dusi la mama dracului… Sunt ironic, sper ca e clar.

  8. Ar fi fost normal ca punerea sub acuzare sa fie inainte de separarea copiilor.

    • faptul că acum, după ce s-a finalizat ancheta, sunt puși sub acuzare confirmă că luarea copiilor nu a fost o măsură pripită.

    • asta e cea mai mare idiotenie spusa. faptul ca s-a declansat o ancheta arata ca statul totalitar norvegian (mai sunt si altele) vrea sa isi spele mizeria, folosindu-se de institutiile de forta. le va muradarii si mai tare

  9. Interesant. Deci din toata povestea asta pe tine te-a marcat episodul (episoadele) palmilor primite de copiii Bodnariu. Care sunt nu doar condamnabile si penale, ci super-condamnabile si super-penale. OK.
    Dar lungul episod al rapirii din familie de catre statul norvegian a copiilor nu vad sa-ti fi provocat o cat de mica emotie. Poate, in sinea ta, l-ai aprobat. Pentru ca astfel au scapat acei copii de teroarea din familie. Faptul ca, intr-un tarziu, statul si-a recunoscut greseala si i-a redat familiei nu ti-a produs niciun semn de intrebare. Ce dorea statul norvegian sa faca cu ei iar nu te-a preocupat. E in regula. Iti recomand sa citesti revista Lumea de acum 3 luni in care apare un articol lung despre copiii pierduti ai Elvetiei. Daca nu da o cautare pe google dupa “Verdingkinder”. Sau urmareste un film aparut pe Digi despre copiii pierduti ai Irlandei. O sa-ti formezi o idee despre ce face statul (democratic si legal!) cu copiii smulsi din sanul familiilor lor. Sau vezi ce spun victimele sistemului impus de Barnevernet – sunt marturii pe net, daca vrei sa le vezi.
    Nu, te rog, nu imi replica prin “era mai bine sa ramana in familie supusi violentei”. Nu te fa ca nu intelegi, TE ROG.
    A, am o intrebare: cum se face ca niciun feisbucist, atat de plin de spirit civic pentru tot felul de subiecte, n-a soptit nimic despre cazul sclavilor din Arges? Vorbim atat despre palmile date copiilor (inca o data, CONDAMNABILE, nu vreau sa vad nicio diversiune pe tema asta!) dar nu ne deranjeaza faptul ca sunt copii care nu au ce manca, traiesc intr-o mizerie de nedescris si sunt vanduti de parintii lor pentru a fi sclavi. Literalmente! Nu spunem nimic despre ei pentru ca nu intra in sfera preocuparilor noastre? In fond sunt dintr-un mediu atat de strain noua incat il putem ignora – nu ne afecteaza. Nu stiu, intreb.

    • Relatia extrem de stransa intre copii si parintii lor se bazeaza si pe nevoia rimara de atasament a copiilor. Asta nu are cu nimic de-a face cu tratamentul pe care parintii il aplica copiilor lor. Cel putin pana la o anumita varsta, copiii nu disting inacceptabilul situatiei in care se afla, ci primeaza nevoia emotionala a atasamentului fata de parinte, oricum ar fi el. Iar cand ajung sa constientizeze, de regula la adolescenta, deja traumele suferite sunt manifeste si greu de vindecat. E normal ca acesti copii sa se bucure cand s-au intors acasa, e normal sa isi iubeasca parintii, dar asta nu e deloc o dovada ca parintii nu ar fi avut un comportament abuziv fata de ei.
      2. Se vorbeste foarte mult de ”palmute” si ”bataie” si lipsa urmelor evidente ca acesti copii ar fi fost batuti, dar se omite aproape total mediul autoritar si abuziv in care e posibil sa fii trait. Cand depinzi emotional de parintii tai, evident ca orice atitudine, judecata sau depreciere data de acestia te afecteaza cu mult mai mult decat te-ar afecta daca ar fi vorba de persoane fata de care esti neutru din punct de vedere afectiv. Imi pot imagina in cazul acestor copii un mediu auster, sever cu copiii si intimidant, aplicand numeroase corectii prin pedepse disproportionate si uneori prin bataie. Acest gen de cazuri sunt mult mai greu de instrumentat si de dovedit.
      Din acest motiv, cand au existat suspiciuni copiii au fost luati din familia naturala, iar cand au existat dovezi parintii au fost trimisi in judecata, desi intre-timp copiii s-au reintors acasa (sunt convinsa ca sub supravegherea atenta a autoritatilor) si dupa negocieri si posibile angajamente din partea parintilor lor.

    • Atata perseverenta pentru a explica cat de grav este ca parintii sa-si bata copiii, adica evidenta absoluta. De ce dezbatem asta? Subiectul real, pe care si Simona il evita cu obstinatie, este ce face societatea daca totusi asta se intampla? Evident ca principiul director trebuie sa fie “nicio trauma pentru copii” dar acesta nu poate subordona un principiu inca mai important, anume acela ca locul copiilor e in familia biologica si ca orice alta situatie trebuie considerata o exceptie nefericita si absolut inevitabila. Adica luam copiii din familie doar cand nicio alta varianta nu mai exista,
      Culmea e ca tocmai articolul la care face referire Simona aici se incheie cu urmatorul paragraf: “Intr-o scrisoare de protest catre Ministerul Copiilor, 170 de experti care colaboreaza cu Protectia Copilului – avocati, psihologi, asistenti sociali – au avertizat ca Barnevernet este o “organizatie disfunctionala care face erori grave de judecata, cu consecinte profunde”. Credeti ca acei specialisti sunt fanii corectiilor fizice? Nu, dar spun ca masuri pripite luate in cazul unor traume in familie pot duce la traume mult mai grave. Si totusi, ne invartim in jurul aceleiasi discutii – “avem voie sa ne lovim copiii?” si nu inteleg de ce. Raspunsul e NU!!! DAR: ce face societatea daca asta se intampla? Luam copiii din familie!!! Punct. Asta e ceea ce sustin foarte multi pe aici. Mi se pare incredibil. Inclusiv tu imi spui, foarte degajata: “…cand au existat suspiciuni copiii au fost luati din familia naturala, iar cand au existat dovezi parintii au fost trimisi in judecata, desi intre-timp copiii s-au reintors acasa…”. Acest du-te vino cu copiii il tratezi intr-o nota atat de rece, ca un veritabil “specialist”, cum altfel, foarte sigur pe teoria lui. Sictir! Din inima!
      A, si daca tot suntem atat de competenti, macar sa avem proprietatea termenilor: parintii au fost pusi sub acuzare, nu trimisi in judecata. Sper sa fie trimisi si in judecata, sa plateasca pentru fapta lor, DAR, sa se corecteze (acesta este scopul pedepsei, daca nu stiam, sa ne reamintim!) si sa devina niste parinti buni pentru copiii lor. Nu altcineva stabilit pe baza unei evaluari birocratice si imbecile a unui functionar Barnevernet.

    • Asta nu inseamna ca nu exista situatii cand copiii trebuie luati din familie. In Romania asta ar trebui sa se intample in foarte multe cazuri si din pacate se intampla mult prea rar. Cazul copiilor din Arges e sugestiv. Insa, cum spuneam, acesta n-a starnit vreo emotie speciala marilor specialisti in parenting de pe aici si de aiurea. In sfarsit…

    • @ AndreiaM

      Sictirul de mai sus e pentru abordarea ta, nu pentru tine ca persoana. Revazand ce-am scris imi dau seama ca nu rezulta deloc asta, desi te rog sa ma crezi ca asta mi-a fost intentia.

  10. “…faptul că acum, după ce s-a finalizat ancheta, sunt puși sub acuzare confirmă că luarea copiilor nu a fost o măsură pripită”.
    ———-
    E ca si cum ai spune ca daca avem un picior bolnav unica solutie e sa-l taiem, indiferent daca vorbim de cangrena, ulceratie sau o simpla dermatita.
    Deci e normal ca statul sa-i ia din familie si sa-i dea unor familii surogat unde oricum trebuie sa-i verifice prin inspectori sociali pentru a vedea cum sunt crescuti dar nu putem sa-i lasam in familie si aceiasi inspectori sa verifice daca parintii recidiveaza. Stiu, o sa aud ca “nu-i putem lasa undeva unde au fost deja loviti”. E ca si cum ai spune ca un infractor va repeta inevitabil infractiunea dupa ce il lasam din inchisoare, ceea ce e fals. Exista o mai mare probabilitate ca un parinte-surogat, evaluat birocratic, sa esueze in cresterea copiilor decat ca parintii biologici, supravegheati, sa repete greseala. In plus, despre socul trait de copiii rupti din sanul familiei, niciun cuvant. Incredibil cat de superficial e tratat subiectul, in stil feisbucist pur. “I-a dat o palma sau nu? La revedere!”. Bine.

    • In cazuri de genul asta interesul copilului primeaza, iar interesul copilului este sa fie scos dintr-un mediu ostil cat mai rapid.
      Sunt sigur ca nu ia nimeni decizia de a despartii familia doar in urma unei palme, de asta exista o ancheta sociala.

    • Esti SIGUR??? Si atunci cum comentezi faptul ca au fost returnati familiei, in acelasi “MEDIU OSTIL”? Nu sesizezi nicio fractura logica in argumentatia ta, totusi??????????????

    • Adica vad ca Simona face later-edit-uri la articole din ianuarie cu “parintii sunt urmariti penal. UPSSSSS!” Foarte bine ca sunt urmariti penal si foarte normal!!! Ma asteptam (SINCER ma asteptam) ca atunci cand statul norvegian si-a recunoscut gafa si a returnat copiii familiei sa apara si un UPSSSS! pe tema asta. Da’, na, totul e in alb si negru, fara nuante. A dat palma, gata, cel mai bine pentru copiii e sa-i despartim de palmuitori, alta solutie nu exista – taiem piciorul bolnav.

    • Vad ca m-am molipsit, pun si eu cate un “i” in plus.

    • Nu este nici o fractura logica. Da, acheta sociala poate avea concluzii gresite (nimic omenesc nu e perfect), sau un judecator poate considera ca nu se impune decaderea din drepturi.
      Este mai bine sa scoti copiii din mediul abuziv cat mai repede decat sa ii lasi acolo pana la decizia definitiva care poate dura.
      Da, sunt cazuri in care un lucrator social poate face exces de zel si unii copii pot fi luati fara ca acest lucru sa fie 100% mandat. Sunt foarte ok cu asta atata timp cat altii sunt scosi din familii abuzive rapid.

    • Avem un sistem care mai intai ia copiii din familie apoi ii returneaza aceleiasi familii. Cu alte cuvinte sau a gresit cand i-a luat si si-a recunoscut greseala ulterior sau a gresit cand i-a returnat “mediului ostil” din care i-a luat prima data. Adica sau a evaluat corect prima data situatia copiilor si a gresit returnandu-i familiei sau a evaluat-o prost si a gresit cand i-a luat din familie. Tertium non datur. Hai ca-i simplu.
      Ei, culmea e ca tu accepti faptul ca sistemul poate gresi dar nu sesizezi fractura logica din comentariul tau anterior, asa ca ti-o explic. Desi admiti ca sistemul poate gresi totusi esti convins de infailibilitatea lui. Spui: “Sunt sigur ca nu ia nimeni decizia de a despartii familia doar in urma unei palme, de asta exista o ancheta sociala”. Pai cum esti sigur daca admiti ca totusi pot gresi? E o fractura logica elementara, dear Watson.

    • Dear Sherlock Wannabe, nu de infalibilitatea sistemului sunt convins ci de faptul ca decizia de a extrage copiii din familie nu este una triviala si nici luata usor.
      Daca vrei parerea mea: intoarcerea copiilor e o greseala – poate o decizie luata pe fondul unor presiuni, poate nu au dovezi puternice in momentul asta si doresc sa astepte investigatia politiei, poate, poate poate.
      Nu cred ca am vazut finalul povestii asteia si in cele din urma, parerea mea e ca doveziile vor fi incontestabile si decizia de separare va fi finala – I’m calling it now. But you know, that’s just like, my opinion, man.

    • Bine, las-o-asa la punctu’ mort.

    • Adi, să ne dai și nouă link cu textul în care statul norvegian își recunoaște gafa. nu și-a recunoscut nicio gafă, pentru că nu a fost o gafă (dovadă că ăia sunt puși sub acuzare), a returnat copiii, cum era și normal, de-abia după ce s-a asigurat că există cooperare în direcția corectării mediului abuziv. ei nu iau copiii decât dacă sunt agresați nasol, asta a fost singurul lucru declarat de autorități în timpul scandalului, există citatul exact în presă, e ușor de găsit. faptul că acum, după finalizarea anchetei, părinții sunt puși sub acuzare e o dovadă că autoritățile au avut motive serioase să scoată urgent copiii de acasă, atunci când i-au scos.

    • deci una este ca statul sa afirme ca intervine numai in situatii de agresiune grava si alta ce s-a intampat in fapt. daca ai memoria scurta bebelusului i s-a facut inclusiv RMN doar doar or gasi ceva. si tot pentru memoria ta selectiva la o vizita in familia foster copii aveau vanatai, si nimeni nu a sarit in sus. in rest vorbesti prostii

    • Adi, tu te repezi sa tragi concluzii pe baza unor informații incomplete. Ca tot internetul, dealtfel :).

      Scenariu :
      Părinții aia sunt complete tâmpiți și bătaia se administrează dimineață, la prânz și seara. Intervin autoritățile, scot copii din ghearele monștrilor si-i pun la adăpost, iar monștrii fac ore de consiliere, hipnoza, șocuri electrice, lobotomii și dacă e absolut necesar chiar și seminarii de dezvoltare personala până când devin panseluțe care n-ar atinge nici o musca. Punct în care autoritățile le dau copiii înapoi și toată lumea e fericita.

      Cronologia narațiunii bate cu povestea din ziare și explica de ce era o decizie buna acum câteva luni sa le ia copii și de ce era una buna acum câteva zile să-i dea înapoi. Poate lucrurile s-au schimbat intre “răpirea” și returnarea copiilor…

    • Simona, cum adică nu și-a recunoscut gafa? Adică faptul ca a luat copiii din familie și pe urma i-a restituit familiei ce e pentru tine? Nu o recunoaștere a unei gafe? Sau ai avut dreptate când i-ai luat și ii protejezi de familia nociva și nu-i dai înapoi sub nicio forma sau, dacă-i dai înapoi, înseamnă că ai greșit prima data. Altfel, ce-i asta, ping-pong cu suflete sau cum? Ți se pare în regula? Și ce argument rizibil e asta – să-ți arat textul? Sa fim serioși. Dacă nu vrei sa înțelegi care e problema aici e treaba ta, dar asta e talibanism. Ai fetisizat chestiunea pălmutei pana la ultima consecință, ești gata sa aplauzi și ping-pong-ul asta al statului norvegian cu copiii aia doar ca să-ți confirmi teoriile. Dacă în toată chestiunea asta ceea ce au făcut autoritățile ți se pare ireproșabil eu nu mai am nimic de spus. Apropo ce zici de ultimul paragraf al articolului din Hotnews pe care-l citezi? Cum ți se pare?

    • Marțianul… luarea copiilor din familie trebuie făcută doar când nu mai exista nicio alta soluție. Evident ca nu știu prea bine cazul acestor copii eu vorbesc de principii. Dar nici cei ce aplauda ce s-a întâmplat nu știu cazul mai bine. Tot de principii vorbesc. Și lor li se pare normal ca la orice trauma suferita în familie copiii sa fie luați de acolo. Ma rog, au unele rezerve dar scăpa repede de ele cu ” sigur decizia s-a luat după atenta analiza”. Ceea ce e fals pentru ca totul s-a întâmplat prea repede pentru a fi timp de analize. Analiza s-a făcut de fapt în lunile în care copiii au fost luați din familie și uite la ce concluzie s-a ajuns. Culmea e ca cei ce spune ca ce s-a făcut e bine au de unde afla ca autoritățile greșesc des și cu consecințe grave. Inclusiv în articolul citat de Simona se spune ca 170 de specialiști atrag atenția asupra greșelilor Barnevernet. Degeaba, vedem tot articolul, mai puțin paragraful acela. Deci ai dreptate, nu știu situația exacta, dar niciunul n-o știe. Însă eu sunt gata sa răspund la întrebările celor care nu sunt de acord cu mine ei se fac ca nu le aud pe ale mele.

    • Și încă o chestie, Simona. Familia Bodnariu a plecat din Norvegia. E în România. Putea sa plece și în Thailanda, unde copiii sunt exploatați sexual. Explică-mi și mie cat de responsabil e statul norvegian care i-a lăsat sa plece cu toți copiii atât de repede. Copiii sunt acum protejați? Adică de cum i-a dat înapoi familiei a considerat ca aceasta e acum responsabila deplin? ATÂT DE REPEDE? Sau au fost idioți lăsându-i sa plece cu copiii? Dar oare numai acum au fost idioți?

    • deci procesul penal a inceput ca statul norvegian nu a suportat umilinta de a fi terfelit international. in al doilea rand, insinuarea cu Tailanda si abuzul sexual mi se pare de prost gust. in al treilea rand copii si tatal sunt cetateni romani, cu drept de rezidenta in tara ai caror cetateni sunt. in al patrulea rand in familie nu a fost vorba de nici un abuz, asupra copiilor, copiii fiind abuzati ulterior când au fost confiscati. sa separi un bebelus de mama, este o crima. sa separi fratii intre ei este mult mai traumatic decat o palma ocazionala la fund.

    • dan, ti-as raspunde cu cea mai mare placere, mai ales ca ma ataci cu prostul meu gust de a aduce in discutie Thailanda, dar pur si simplu nu inteleg ce vrei sa spui.

    • @Adi: “Dacă nu vrei sa înțelegi care e problema aici e treaba ta, dar asta e talibanism. Ai fetisizat chestiunea pălmutei pana la ultima consecință, ești gata sa aplauzi și ping-pong-ul asta al statului norvegian cu copiii aia doar ca să-ți confirmi teoriile.”
      Îți recomand să înveți să dialoghezi fără să îți judeci și etichetezi interlocutorul, ți-ar folosi, mai ales că îți plac mult polemicile. Când ți-am răspuns, m-am făcut că nu am văzut treburile de genul ăsta în comentariile anterioare pe care mi le-ai adresat, la acest topic, dar mă voi folosi de etichetările mai proaspete, citate mai sus, ca să nu duc mai departe discuția, care oricum ar deveni epuizantă. Fără supărare. 😉 Rămânem fiecare cu părerile lui și aia e, eu sunt ok cu asta. Cu diferența că eu nu te-am etichetat și nu te-am judecat și nu ți-am făcut nici procese de intenție (“ești gata să… numai ca să… blabla”). 😉 Îți dai seama că, dacă nu eram antrenată într-ale internetului, puteam să mă simt foarte jignită acum, nu? Cum să îi spui cuiva că e gata să aplaude chinul unor copii numai ca să își confirme teoriile? Chiar este jignitor. 🙂 Hai, weekend frumos și mai zen, așa, nu ți-ar strica să tragi puțin aer în piept. 😉

    • Îmi pare foarte rău că te-am supărat, a fost foarte departe de intențiile mele sa te etichete în vreun fel sau altul. Părerea mea despre tine este
      foarte departe de ce se pare ca te-am făcut sa înțelegi aici. Sigur ca rămâne fiecare cu părerea lui dar eu tot n-am aflat-o pe a ta. Nu în chestiunea pălmutei, am spus foarte clar ca nu sunt de acord cu ea (suntem de acord aici) ci în problema abordării pe care trebuie sa o avem când se întâmplă. Sigur ca ideal ar fi sa nu se întâmple, dar sunt multe lucruri care se întâmplă deși ar fi bine sa nu. Crime, violuri, depășiri de viteza, aruncatul gunoiului în capul vecinului, etc, etc. Pentru fiecare societatea are un răspuns, o procedura de urmat. Mie mi s-a părut ca multa lume, inclusiv tu, aveți o anumita părere care mie mi se părea greșită. Dar nu sunt convins ca am înțeles bine pentru ca discuția mergea tot timpul spre pălmuta. Inclusiv titlul arata ca și tu te așteptai ca tot aici sa se învârtă discuția. Dacă vrei să-ți spun, mie mi se pare ca în familia Bodnariu copiii trăiesc și o alta trauma despre care nu prea se vorbește. Legata de anumite bigotisme si constrângeri din familiile neoprotestante. Dar nu vreau sa dezvolt subiectul. În sfârșit, mi-am permis prea multa dezinvoltura în dialogul cu tine când normal era sa păstrez o anumita distanta. Îmi pare sincer rău. Te rog sa ma crezi ca nici vorba de vreo desconsiderare din partea mea a dus aici. Singurul blog pe care postez e al tău tocmai pentru ca respect foarte mult și părerile tale, chiar dacă nu sunt de acord cu ele intotdeauna, și respect și felul în care înțelegi sa le susții. Dacă n-am știut sa transmit asta ți-o spus asa, direct. În sfârșit, îmi cer scuze. Nesimțit nu sunt, doar coleric și prea pătimaș în a-mi susține părerile. Weekend plăcut și ție.

    • este un drept fundamental, ca parintii sa isi creasca copii conform cu valorile lor de credinta. a acuza o familie de bigotism, nu mi se pare corect, mai ales ca si ateismul este dogmatic, deci daca tu ai copii si ii cresti cu valori ateiste esti bigota. e penibila argumentatia ta.

    • Ce-i aia “valoare de credință”? Și care sunt ” valorile ateiste”??

      @adi
      Eu nu-s convins ca din presa afli adevărul. Ai pe de o parte o instituție (bună, proasta, habar n-am) însă care probabil e obligata sa păstreze o anumita confidențialitate și pe de alta parte unii care spera ca presa sa” le facă dreptate “. De asta eu unul prefer să nu trag concluzii prea multe…

    • @ Martianul

      Nu e vorba de cazul Bodnariu neaparat si de datele pe care le avem din presa. E vorba de o chestiune de principiu, daca e bine ca un copil sa fie luat din familie la orice trauma pe care o sufera. Chiar si o palmuta. Si toata lumea (sau aproape) se concentreaza pe disputa “nicio palma/mai merge cate una” care mi se pare inutila si chiar secundara. Inutila pentru ca e deja dovedit stiintific ca palmutele nu pot fi nicicum o metoda educativa si pentru ca, intuititiv vorbind, “palmuta” e o barbarie. Din pacate, cum shit happens, eu discutam despre ce ar trebui sa facem daca asta se intampla, totusi. Si acum ajungem la cazul Bodnariu si la ce spune presa. Nu a aparut nicaieri altceva inafara faptului ca in familie cele doua fete mai mari au mai primit cate o corectie. Atat am auzit si eu cat si toata lumea de pe aici. Si de la aceste informatie (inca o data, nici nu conteaza cat stim, discutam pe datele pe care le avem, principial) eu zic ca masura luarii copiilor din familie e excesiva. Ea ar fi fost justificata daca: existau dovezi ale violentei domestice (echimoze, chestii de astea), mediul familial era sordid, copiii erau subnutriti, etc, etc. In cazuri ca acesta, asemanator cu familia Bodnariu, eu zic ca normal era ca familia sa ramana unita, DAR atent supravegheata de autoritati.
      Faptul ca familiei i-au fost incredintati copiii imi arata mie ca prima masura, aceea a luarii acestora, a fost gresita. Lucrurile nu s-au putut schimba in 6 luni. O familie violenta nu a devenit sigura pentru copii in acest interval. Pur si simplu a fost o alta evaluare birocratica. Si mi se pare strigator la cer ca un functionar, pe baza unei evaluari discutabile, sa poata decida soarta unor copii in felul acesta.
      In ce priveste punerea sub acuzare a parintilor ea nu e nicidecum o dovada ca masura luarii copiilor din familie e justificata. Nici vorba. Punerea sub acuzare, la modul general, inseamna ca exista indicii rezonabile ca a fost savarsita o infractiune. Ori asta nu a contestat nimeni, nici faptuitorii. Infractiunea s-a produs, copiii au primit o palma sau mai multe. Era normal ca autoritatile judiciare norvegiene sa se autosesizeze si sa deschida ancheta penala. Infractiunea trebuie anchetata si pedepsita, indiferent de gravitatea ei. Ce difera e doar pedeapsa, in functie de circumstante. Dar legea nu spune ca ai voie sa dai 3 palme dar nu care cumva sa depasesti “norma”. Nu, orice “palmuta” e deja penala. Cand insasi faptuitoarea recunoaste cum ar putea procurorii norvegieni sa se faca ca ploua? Asta e tot. Stim ca s-a comis infractiunea si e foarte bine ca se iau masuri. Intrebarea e cum o pedepsim si ce masuri complementare pedepsei fixam?
      In sfarsit, faptul ca acest caz a redeschis discutia violentei in familie e de salutat. Existau inca multe alte cazuri care o puteau face mai bine dar asta e nu vreau sa redeschid discutia. Ce am eu impotriva Facebook-ului nu e faptul ca se dezbat subiecte acolo (asta e minunat, mai ales intr-o tara careia notiunea de societate civila ii este atat de straina) ci ca dezbaterea este subordonata nevoii de aprobare (de like, adica) de foarte-foarte multe ori. Adica nu spunem ce gandim, ci ce ar vrea altii sa auda. Inclusiv pe aici am vazut suparari legate de dislike-urile primite. In sfarsit… Vreau sa spun ca ma supara si faptul ca cazuri MULT mai grave, ca cel al copiilor din Arges si inca cate altele, nu au fost dezbatute cu atata pasiune ca acest caz Bodnariu. Da’ sigur ca asta e alt subiect deja.

    • @Adi: chiar nu m-am supărat și nici de părerea ta despre mine nu era vorba (deloc!), era un sfat sincer să înveți să dialoghezi fără să etichetezi și să judeci interlocutorul. 😉

    • Îmi pare rău dacă mesajul meu a sunat a etichetare. Nu asta am intenționat, clar. În privința judecării cuiva însă… cred ca o facem inconștient… întotdeauna subiectiv, desigur, dar e normal sa ne formam o părere despre tot și toți. Eu am vrut să-ți spun ca, deși te judec (scuze!), am o părere excepțională despre tine.

  11. am fost si eu la medicul de familie. Mi-o facut niste analize si printre altele o zis: madama, cat colesterol ai 230! de cand il ai asa mare? Apai de cativa ani, ca acu 10 ani aveam 150-170. Si o stat de vorba cu mine, si m-o ascultat vreo 15min cu ce meniu am saptamanal, ce cumpar si ce cantitati, si ce gatesc, si m-o educat asa frumos ca nu mai iau 500 gr de unt in fiecare sapt., nu mai fac negrese savuroase de 2 ori pe saptamana ci doar o data pe luna, smantana iau tot o data pe luna, uleiul il tin doar pt salate si oua pot sa fac si fara si mai rar etc. Si musai mers pe jos zilnic. Pentru ca evident ca toata familia manca cot la cot cu mine, si toti aveau colesterol ca mine :D.

    Apai asta e educatie si disciplinare, si se poate cu o vorba buna si cu prezentat consecintele.
    Si merge si la 3 ani si la 33 si la 93 de ani.

  12. Eu nu sunt de acord cu cei care sustin ca “poate asa vor intelege unii parinti ca nu au voie sa-si disciplineze copiii prin bataie”, adica vazand ce li s-a intamplat sotilor Bodnariu si, mai ales, copiilor lor.
    Acest tip de educatie parentala se bazeaza pe frica de repercursiuni si nu mi se pare ok.
    E ca si cum nu ar exista alternative, ca si cum se epuizasera toate posibilitatile de corectare,
    e ca si cum am aproba metodele folosite in unele tari arabe, dar nu numai, unde li se taie o mana, sau capul, in piata publica, celor care au iesit din precepte, sau sunt chiar omorati cu pietre, sau arsi de vii…asta ca sa li se induca frica celorlalti, tinandu-i in teroare.
    Poate comparatia vi se pare fortzata, dar eu cred ca o teroare au trait si copiii, si parintii Bodnariu in lunile in care au fost separati.
    Normal ar fi fost ca mai intai sa inceapa o ancheta, pe masura ce se adunau dovezi indubitabile sa se inceapa un proces si la final sa se ia o masura justa privind decaderea, sau nu, din drepturile parintesti si plasarea copiilor in alte familii.

    Cat priveste situatia copiilor abuzati de catre parinti in Romania, asta nu se poate indrepta decat prin educatie si legislatie.
    Si televiziunea ar putea fi un bun agent de propaganda, in acest scop.
    Din pacate ea face exact pe dos.

    • Ancheta e inceputa in 2014. Conform interviului cu parintii, atunci au fost primele vizite ale oficialilor. Ce au facut din 2014? a, da, inca un copil. Ba mai mult, situatia a devenit mai dramatica atunci cand mamei i s-a oferit sa stea cu copiii intr-un spatiu separat, si ea a ales sa stea fara copii, doar cu sotul.
      Sper ca nu mai fac inca un copil.

    • Eu nu am citit nicaieri despre oferta facuta mamei de a sta cu copiii, separat de sotul ei,
      dar presupunand ca asa e, inteleg ca daca femeia ar fi acceptat, asta il invinovatea pe el clar, era ca si cum domnul Bodnariu reprezenta un pericol pentru copii, din punctul ei de vedere.
      Mai departe e lesne de dedus–divortz, pedeapsa penala pt el.
      Deocamdata noi nu stim daca el e vinovat de rele tratamente si in ce au constat ele.
      Ea insa stie, si daca a ales sa stea langa el, sa lupte impreuna pentru recapatarea copiilor, inseamna ca “dracu nu e chiar atat de negru”.
      Vedem.

    • asculta-le interviul, sunt sinceri si onesti parintii. Apoi citeste si pe site la Barnevernet. Apoi discuta si cu norvegieni. E procedura Barnevernet. Ea a ales sa stea cu tatal si sa viziteze copiii de 2 ori pe saptamana. Nu stiu cum ii vizita cand era in Romania.
      Ea e norvegianca, cunoaste procedurile si legile.

      O sa mai atrag atentia la replica “Ea insa stie, si daca a ales sa stea langa el, sa lupte impreuna pentru recapatarea copiilor, inseamna ca “dracu nu e chiar atat de negru”.” . Se numeste spalare de creier, si il gasesti des la romance, batute de sot si nu fac reclamatie impotriva lui, ca nu e asa de rau.

    • @o femeie,
      hai ca exagerezi, pe bune.
      Tu citesti comentariile mele intr-o cheie gresita.
      Da-mi voie sa ma retrag.

  13. Ceea ce se intampla in multe familii din Romania, unde parintii sunt daca nu analfabeti, in orice caz abrutizati de alcool, unde copiii sunt nu doar batuti, ci si infometati, si pusi la munci grele..asta nu suporta comparatie cu cazul Bodnariu.
    Abia aici statul ar trebui sa fie capabil sa ia acei copii sub protectia sa.

    • Simona si articolele ei nu se adreseaza nivelului asta. Nu neg, exista, ti-as povesti luni in sir de experiente si ce vazui si probleme in sistem, si ce facui pt asta, si ce solutii vad etc.
      Simona se adreseaza celor aparent educati, cu internet, ca mine si ca tine, care inca nu au inteles ca exista si altceva decat frica. Ca se poate educa si cu vorba buna. Ca frica paralizeaza gandire si reactie ( bataia e o componenta a fricii). Ca frica imbolnaveste. Ca femeile batute in familii sunt foste copile educate cu bataia, ca si sotul lor. Cam e multa coruptie in tara si din cauza fricii. Ca bataia se invata de mic si copilul bataus a invatat-o de undeva…. de la alt bataus.

    • @o femeie, calm, calm!
      eu inteleg foarte bine despre ce vorbeste Simona, asta nu ma impiedica sa exemplific si din alte categorii sociale, unde abuzurile sunt inumane si incompatibile cu secolul in care traim, secol in care unii navigheaza pe internet iar altii inoata in noroaie.
      Tocmai despre aceste diferente vreau eu sa atrag atentia, despre copiii din familiile cu parinti needucati, abrutizati, alcoolici, inglodatzi in nevoi si incapabili sa le ofere copiilor mai mult decat unui animal din curte.
      In Norvegia nu gasesti asa ceva, in Romania, da.
      Cazul Bodnariu o sa aiba o rezolvare.
      Dar cu copiii necajiti ai Romaniei ce facem?

    • copiii pot fi (foarte) agresivi si fara sa fi fost batuti acasa de dimineata pana seara. este suficient sa stai intr-un parc oarecare si sa urmaresti doo ore felul in care interactioneaza piticii. am asistat la diverse scene “simpatice” ale rasfatatilor peste masura si zau ca unii ar avea nevoie de niste palme peste fese. ce-i incredibil este ca de obicei parintii tiranilor au atitudinea: “da, fi-miu l-a tavalit pe fi-tu, cere-ti scuze”.
      in alta ordine de idei, daca toti cei care se agita din rasputeri contra ideii de homosexualitate, de exemplu, si-ar folosi energia pentru a dezbate reala violenta in familie, fenomen infiorator de raspandit in romania, poate am vedea o diferenta. da-i mai trendy sa faci spumitze pentru doi barbati care ar vrea sa se tina de mana, ca doar femei si copii cu oase rupte sunt pe toate drumurile.

  14. Ca sa concluzionez, ca vad ca nu m-am facut inteleasa si mi se rastalmacesc vorbele—
    mie, cazul Bodnariu, din Norvegia, mi se pare floare la ureche pe langa cel al multor copii din Romania, care traiesc in familii abuzatoare, sub pragul decentei si sigurantei minime.
    Pentru ei trebuie facut ceva.

  15. cu articolul asta, madam Tache , ai pierdut bruma de apreciere pe care o aveam ptr tine.

  16. Familia Bodnariu, aflata de catva timp in Romania, a luat decizia de a nu se mai intoarce in Norvegia, ci de a se stabili definitiv aici.

    DECIZIE BOMBĂ în cazul #NorwayBodnariu

  17. Cativa destepti. In rest…
    Eu am fost un copil normal. Mai luam si bataie. Dar o luam pentru fapte reprobabile. Acum n am nici o trauma, imi iubesc parintii si am grija de ei.
    Da stiti ceva voi, sustinatorii articolului? De abia astept sa apara legea impotriva corectiilor fizice si sa va vad moaca cand copilu vostru o sa se tavaleasca pe jos in magazin si o sa faca vraiste in rafturi iar tu nu poti decat sa te rogi de el sa nu mai faca…ca de , nu mai poti sa-i arzi o palma la cur ci trebuie sa-i explici … sa vad cum faceti asta in aglomeratia de decibeli emisi de plodul suparat pe viata!
    Si inca ceva…oricum nu mai conteaza. Resetarea a inceput, noi ca specie nu mai avem sanse decat in tarcuri.
    Dai tare Simona, spala-i bine pe cap!?

    • Eu n-am tras nicio “palmuta” “podului” meu și uite ca nu sa tăvălit prin supermarket niciodată. Dacă al tău a făcut-o s-ar putea ca “palmutele” sa fie cauza, și nu soluția.
      Încă de când avea doi ani era mai rezonabil decât multi dintre ăștia cu “palmutele” ajunși maturi (în acte).

      Da, părinții noștri ne mai scăpau una la fund, ba chiar și profesorii. Atât i-a dus pe ei capul, la atâta informație au avut acces, ii putem înțelege , ii putem ierta, ne putem da seama ca au făcut-o cu intenții bune însă nu e nevoie deloc sa le repetam erorile.

    • Martianule… e mult de discutat aici in Romania pe tema asta artificial intretinuta de interese liberatoare de orice constrangeri.
      Insa tema cu interzicerea bataii si pedepsirea parintilor care folosesc corectia fizica a fost deja experimentata in tarile nordice si asa cum spunea mai sus un comentator caruia am sa-i intaresc si eu acum afirmatiile ,”recolte” intregi de copii sunt pierduti pe motiv de lipsa de valori, modele . Am cunostinte care traiesc acolo si deja legiuitorii incep sa reevalueze situatia .
      Cat despre violenta fizica si corectie fizica creca era treaba Simonei sa faca o departajare clara intre parintii care isi iubesc copii si pentru nimic in lume nu le-ar vrea raul fara ca asta sa excluda celebra ”palma la cur” in cazuri exceptionale(dozata in functie de gravitate si recidiva) si acele specimene de oameni fara suflet care isi chinuie gratuit copiii sau sotiile (sau sotii ,dupa caz) .
      Trebuie sa mai ai in vedere ca din punct de vedere fractalic pentru copil parintii reprezinta autoritatea suprema asa cum pentru parinti la randul lor statul este autoritatea suprema. Si ca atare ,uitate sa vezi cum isi conduce statul societatea ca sa intelegi si felul autoritatii exercitate in familie.
      Sa bagam totul intr-o oala si sa facem ghiveci doar ca sa trasam linia pe care dorim s-o promovam ca adevar in randul cititorilor mie imi pare a fi doar manipulare si mai putin sau chiar deloc informare.
      Pe principiul ca bataia (nu e vorba de brutalitate) nu rezolva nimic putem foarte bine sa-i iertam si pe infractori de puscarie . Corectia fizica e o constrangere ultima ca raspuns la un comportament anormal si nu trebuie sa depaseasca un anumit nivel (minim) al suferintei aplicate copilului de catre propriul parinte ca o lectie . Aici intervine bineinteles si calitatea educatiei parintelui, patura sociala,etc. Cu toate ca sunt oameni de la tara care sunt de multe ori superiori celor de la oras reusind sa obtina cu o simpla uitatura ce nu obtine orasanul care-si bate odrasla cu furtunu.
      Si aici ajungem la educatie, la cultura, ne uitam in jur si vedem ca nu-i! Qui prodest un popor prost?
      Simona a scris ori din convingerea ei , ori din convingerea altora insa mie personal nu-mi place latura unilaterala a articolului. Nu e argumentat ci doar emotional si ca atare atacabil.
      Dat fiind ca e formatoare de opinie si are tendinta sa imprime in societate parerea ei consider ca acest articol ar fi trebuit sa fie mai bine pregatit si eminamente echidistant

    • corect spus. nu au argumente. nu sunt pentru violenta asupra copiilor, dar sa consideri ca o palma data ocazional la cur este mai traumatizanta decat separarea unui sugar de mama si a fratilor intre ei, sa consideri ca a-i da spre adoptie internationala sau unor cupluri gay e mai putin traumatizant decat o urecheala ocazionala, inseamna ca deja avem probleme in opinia mea de spalare a creierului in masa (pentru ca sunt multi- a se vedea tacerea norvegienilor, inclusiv a celor din biserici, tacerea presei)- acolo frica este cea care dicteaza. si as mai adauga ceva- daca parintilor li se ia dreptul de a-asi educa copii, pe considerentul ca statul stie mai bine, deja vorbim de o dorinta a statului de a uniformiza in gandire si simtire populatia. Hitler ar fi invidios

    • Nici macar statul nu este pentru un adult politist, procuror, judecator si calau in acelasi timp. Si Dumnezeu in plus, asa cum e un parinte pentru copil.
      Si cu asta ma retrag din discutie, consider ca nu merita efortul. Dati-va palmute la cur cat (mai) puteti, Romania e o tara avansata plina de cetateni superiori educati prin bataie iar nordicii sunt niste maimute needucate cu legile lor absurde care interzic bataia.

  18. Am citit cu interes comenatriile de aici. Retin ce a spus Adi, se pare ca pudibonzii s-au oprit la doua palme si s-au afcut ca nu avd altceva. Nu au vazut ca majoritatea copiilor luati de la parinti provin din familii ale emigrantilor. Nu au vazut ca cei mai multi copii ajung in case de gay. Si revenind pe plaiurile mioritice, nu au avzut bataile din Arges luate de copii sclavi. Cu ochelari de cal sau fara astea sunt realitatile.

    • Corelația nu este cauzalitate.
      Uite un exemplu:
      Poate ai observat ca atunci când ieși din casa dimineața afara este lumina. Asta este corelația.
      Totuși te asigur ca nu ești tu motivul pentru care afara este lumina. Ci faptul ca pământul se învârte in jurul axei sale. Asta este cauzalitate.

    • Dumnezeu a spus: Sa fie lumina. si a fost. Asta e cauzalitatea

    • Elena, ai cifre fiabile, sau teorii vanturate prin ziare crestinopate, eventual bazate pe declaratiile celor implicati in conflict? pentru ca “informatia” asta eu unul n-am reusit s-o regasesc decat prin infocrestin.com care citaza surse sigure gen nasultv.

  19. Din pacate, am observat si la persoane tinere aceasta modalitate de educatie, prin bataie, n-am fost niciodata de acord nici macar sa-mi dresez cainele batandu-l. Cred ca corectia fizica trebuie interzisa, nu cred ca e in regula sa iti lovesti copilul. In acelasi timp cred ca trebuie delimitate clar diferentele intre o palmuta si corectia fizica.

    • Intr-adevar, ar putea fi stabilita de exemplu o linie de demarcatie masurabila in J/kg, (loviturii raportata) la masa copilului sau ceva de genul asta. Insa inainte de asta trebuie facut un studiu riguros pe o cohorta de cateva mii de copiii pentru a stabili de la cati J/kg de palmute in sus creste semnificativ riscul unor tulburari de personalitate / comportament in comparatie cu grupul de control.

    • Scuze, a se citi “energia loviturii raportata la masa corporala a copilului”.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green

bijuterii argint bijuterii argint