Povestea CV-ului meu, de la vârsta de 3 ani, până în zilele noastre
Prima mea ocupațiune a fost aceea de hair-stylist. Aveam vreo 3-4 ani și tundeam păpuși. Puțin mai târziu, mi-am extins domeniul de expertiză. M-am apucat, practic, și de design vestimentar. Nu, nu croiam hainele pentru aceleași păpuși, așa cum probabil v-ați imaginat instantaneu, ci le tricotam. Îmi amintesc bine o bluză și o fustă grena tricotate pentru o păpușă roșcată. Ceva mai târziu, pe la 10 ani, am și croșetat un fular și o bluză, de data asta pentru mine. Mă rog, s-ar putea să nu fi fost designeriță, ci tricoteuză, de fapt, dar nu mai contează… Nici prea reușite n-au fost obiectele vestimentare, căci numai păpușile le-au purtat, eu nu, dar și ăsta e doar un amănunt. Tot cam atunci am scris și un roman, pe care l-am aruncat la gunoi, vreo 6 ani mai târziu, în perioada în care oamenilor le e rușine de penibilitățile copilăriei. Nu aș vrea să omit nici scurta carieră de sportivă de cartier. Sporturile practicate în fața blocului: tenis de picior, acrobații la bara de covoare, călărit leagănele într-un mod periculos și căzături din numitele leagăne, din fericire fără consecințe asupra numărului de dinți. În gimnaziu, am fost și actriță, interpretând două roluri de Mamiță: Mamița lui Bubico și Mamița Domnului Goe. Pasiunea bucătăriei m-a lovit pe la 15 ani, când, pe parcursul vacanței de vară, m-am specializat în prăjituri și înghețate. S-a dus repede și asta cu gătitul, m-a mai luat un pic acum vreo doi ani, după care mi-a trecut de tot. :)) Actriță am mai fost puțin și prin liceu, ba chiar și în perioada primei facultăți. Margareta Aldea din Gaițele de Chirițescu și Salomeea din Salomeea de Oscar Wilde au fost partituri pentru care am lucrat intens, dar cu care n-am apucat să mă prezint vreodată în fața publicului, pentru că, din diverse motive, piesele n-au ajuns niciodată să se joace.
Când am intrat de-adevăratelea pe piața muncii, am fost, pe rând, asistentă medicală, om de PR, jurnalist, scenarist, scriitor de cărți de umor și blogger. Între timp, am devenit psiholog, iar peste doi ani voi fi și psihoterapeut. N-am apucat să profesez în acest nou domeniu, dar o voi face.
De unde-am plecat și unde-am ajuns, nu? Am început ca hair-stylist de păpuși și voi sfârși, probabil, ca o respectabilă doamnă terapeut, asta dacă nu îmi vine cumva ideea, peste vreo 10 ani, să mai fac vreo schimbare majoră în carieră. Cu puțin ghinion, m-aș putea întoarce, la un moment dat, chiar la punctul de plecare. S-au mai văzut bătrânele care tund păpuși, nu aș fi chiar prima, dar îndrăznesc să sper că nu voi avea un destin chiar atât de rotund. 😛
V-am spus povestea CV-ului meu, pentru că vreau să vă invit să o faceți și voi, de data asta, de-adevăratelea. eJobs donează 3 euro pentru pentru fiecare CV pe care utilizatorii îl completează în proporție de 90%, în perioada 20 decembrie – 31 ianuarie. Banii vor merge la trei copii cu performanțe excepționale, dar fără posibilități materiale să-și dezvolte mai departe talentul și să-și urmeze pasiunile.
Marius Brabete e pasionat de matematică și informatică și vrea să se pregătească pentru cât mai multe concursuri naționale și internaționale. Mălina Aciu e șahistă, iar Roberta Amalitii e pianistă. Amândouă vor să facă în continuare performanță în domeniile pe care le iubesc și au nevoie să se pregătească temeinic pentru asta.
CV-ul vostru updatat pe eJobs echivalează, așadar, cu 3 euro investiți în pasiunile acestor copii. Pentru a trece la treabă, dați click aici.
Foto Artinspiring | Dreamstime.com
Cine știe dacă 2017 n-o să vă aducă și vouă un job mai bun? Vă doriți asta? 🙂
P.S. Biiiiiine, iată și o poză cu mine de pe vremea când eram hair-stylist. Se pare că cochetam ușor și cu fotografia sau măcar cu carcaselele aparatelor foto.
Actualizat! 🙂
bravo 😉
Bunicul, mecanic de locomotiva, tatal mecanic de locomotiva, eu, rebel, programator. Fiul meu, de mic copil, mecanic de locomotiva (de, gena). La 10 ani, ai lui, aveam in casa toate modelele posibile pe atunci de jucarii cu locomotive. Stateam langa calea ferata, el statea ore in sir admirand trenurile. Azi e programator de succes! (de, gena).
ha!
gena asta cu locomotivele e cam peste tot cred
la anii mici ai copilăriei si eu si fie-mea pronunțam * molocotivă*
apoi,mai mare fiind, am dat peste *Lokomotive GT *,
ce măreție!
@andu: ce vremuri!
Regret ca nu mai am ce actualiza -CV-,fiindcă m-am pensionat și o actualizare nu m-ar prea avantaja. Dar nu pot sa nu te felicit pentru ca te angajezi în probleme sociale spinoase si în ajutarea acestor copii cu performante remarcabile. Știam eu de ce-ți urmăream articolele. Și nu numai pentru ca scriai bine,ci și pentru … ar urma un laudatio.
mulțumesc, doamna Florina, dar să știți că e un articol plătit acesta, scrie Publicitate și imediat sub titlu, și la tag-uri. o parte din articolele pro-bono dedicate unor cauze sociale sunt în lista pe care i-am oferit-o doamnei Roxana H. E., care m-a certat, demascat sau ceva, două comentarii mai jos.
ma ocup in vacanta, promit
așa să faci, ar fi super 😉
Draga mea, conform tuturor definitiilor acceptate, “psihoterapeut” desemneaza un medic specialist in psihoterapie. Adica absolvent de medicina. Stii tu, facultatea aia la care tu nu ai reusit sa intri desi banuiesc ca nu ai dat admitere o singura data. Uuuups… asta lipseste din CV… De-aici si ranchiuna vesnica purtata “dinozaurilor de la UMF” si medicilor in general. Ca, nah, strugurii la care nu ajungi sunt acri, nu ? Cat despre implicarea si angajarea “în probleme sociale spinoase si în ajutarea acestor copii cu performante remarcabile” corect din partea ta ar fi sa ii atragi atentia doamnei Florina asupra chenarasului aluia in care scrie sec “Publicitate”.
Dragă Roxana H. E. – psihoterapeut,
Ești de o perspicacitate uluitoare, doar că îți scapă niște lucruri:
Am o problemă cu dinozaurii care au distrus sistemul de sănătate, nu cu medicii normali, cu cei care își varsă ficații, în fiecare zi, muncind cinstit și sunt victimele primilor.
Despre dinozaurii din sănătate am scris așa:
Despre dinozauri, în general, am această părere:
Despre medicii care fură am scris așa:
Despre medicii normali am scris așa:
Două dintre textele de mai sus (cel cu oncologii și cel cu studenții) sunt și implicări pro-bono în cauze sociale. Îți mai postez mai jos niște linkuri, la întâmplare, către alte asemenea texte, vei găsi pe blogul meu mult mai multe de-atât. Chiar mâine (sau la începutul săptămânii viitoare, după Crăciun, încă nu m-am decis cum e mai bine) va mai apărea unul.
Așadar, nu am o problemă să-i arăt doamnei Florina chenărașul pe care scrie Publicitate, de-asta l-am pus acolo, ca să fie vizibil că acesta e un articol plătit prin care un brand își anunță o campanie socială. Dacă voiam ca doamna Florina să nu știe că e plătit, nu anunțam asta, știi? Nu mă obligă NIMENI să anunț articolele plătite, o fac pentru că vreau eu. Așa că nu m-ai prins cu minciuna și ipocrizia, îmi pare rău să te dezamăgesc, părea așa spectaculoasă demascarea pe care mi-o făcuseși, nu? 🙂
Psihoterapeut, la noi, în România, devine absolventul de psihologie care a făcut niște formări în psihoterapie, adică niște studii postuniversitare care l-au pregătit pentru această meserie. Dacă chiar nu știai asta, sunt sigură că poți afla informații suplimentare de aici: https://www.copsi.ro. Eu fac acum un master în Terapii Cognitiv Comportamentale. Absolvenții de medicină care lucrează cu psihicul uman se numesc psihiatri. A, că unii fac și psihologia și se formează și ca psihoterapeuți, asta e altceva și bravo lor că o fac.
În încheiere, vestea care, probabil, o să-ți placă cel mai puțin, pentru că îți dărâmă supoziția îngustă și răutăcioasă. Nu am dat NICIODATĂ la medicină, nu mi-am dorit asta. Și, cum ziceam și mai sus, nu am nimic cu medicii normali, cu oamenii care chiar muncesc de cad în genunchi în fiecare zi în clinicile și spitalele noastre. Am cu cei care îi abuzează și îi calcă în picioare și pe ei, și pe pacienți, cu cei care fură, cu cei care au transformat sistemul într-o mafie și se zbat să îl păstreze așa. Mă preocupă domeniul acesta, al sănătății, am scris mult despre el, am scris și despre a doua opinie și voluntari care ajută pacienții s-o obțină, măcar pe anatomopatologie (https://www.simonatache.ro/2014/08/06/text-care-canta-privighetori-telefonul-pamant/), am scris chiar și simple strigăte de pacient disperat (https://www.simonatache.ro/2013/11/20/orice-romane-numai-imbolnavi/)
Și așa mai departe. Te asigur că niciunul dintre textele de mai sus nu e scris din cauză că n-am reușit să fiu medic și mi se par strugurii acri. 🙂
Oops.. O confuzie de termeni indeed- psihoterapeutii delivereaza tratament psihologic, si sunt de mai multe feluri-fie de formatie psihologi, fie psihiatri trained in diverse terapii, avind in plus avantajul ca pot oferi si medicatie. Draguta incercarea de a o psihanaliza pe Simona-ce altceva poate face un psihoterapeut-deformare profesionala, ce mai
Stimată d-nă psihoterapeut,
Dvs ar trebui să vindecați oameni, nu să vărsați răutăți.
Simona, nu mai pierde timpul cu toate proastele (care nu stiu cum naiba ajung pe blogul tau). Doar zic.
Roxana H. E., poate ai avea nevoie de niste psihoterapie sa te vindeci de rani vechi care acum transpar in rautate si invidie. Si uite, mai sunt rebeli de astia ca mine care abia o astepta pe Simona sa se formeze ca psihoterapeut si sa incepem sa ne vedem cu regularitate. Merry X-mas!
Eu mi-am găsit jobul actual chiar prin eJobs.
Poate n-ar strica o actualizare a CV-ului, totdeauna e loc de mai bine.
Roxana HE
he he he 😛
cred ca tu ai intrat la facultate a 40-a oară 😈
dacă vei fi intrat de fapt ❗
Dar fiere ai destulă,
În legătură cu chenărașul * publicitate*, propunerea ta e ca și cum ar trebui ca la semafor să fie și niște polițiști care să strige tare : e roșu băăăăă , nu treceți , etc.
chiar îmi plac discuțiile astea, așeeea, în spiritul Crăciunului…ăla musulman, gen;
hai, vă pupă muslimu’ și
Sărbători cu Bine!
Intors inzecit urarile muslime cu famelie mare dupa buget mare
Adica si buget mare sa fie
La multi ani
Draga Simona ,nu voiam sa spun asta dar ma provoca d-na-esti ceva ce nu credeam ca se egzista.Am un orizont destul de limitat si descoperirea blogului roz (cu mult inainte de a incepe sa si scriu) realmente pt. mine a insemnat o raza de lumina pt care sunt recunoscatoare. Iti doresc sa fii sanatoasa,sa ajungi psihoterapeut si blogul sa dainuie cat mai mult.Sarbatori fericite tuturor!(Nu stiu cum naiba fac de o dau asa in serios!)
mulțumesc, gând bun și sărbători fericite și ție.
Mi a placut tot ce ati scris dar de la un timp ma intreb daca dumneavoastra scrieti articolele sau altvineva,nu mai seamana ?
eh, tot ce e posibil, oi fi și eu obosită, mai știi? 🙂 dacă e să mă-ntrebi, situația roz de la noi din țară mi-a ucis temporar chiar și simțul umorului. promit să mi-l recuperez. 🙂
După carcasă, pare a fi vorba de un Zenit E, un aparat de fotografiat excelent. Probabil aveai pe cineva în familie care avea pasiunea asta, este?