Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Dacă ai putea să rescrii viitorul ai face-o?

Acest text nu este scris de mine, citiți-l până la capăt și veți afla cine l-a scris și de ce:

Dacă ai putea să rescrii viitorul ai face-o?

Anul 2016. Undeva într-un apartament din București.

E seară și m-am întors de la muncă. Vreau doar să mănânc ceva, să fac rapid un duș și să mă cuibăresc în pat cu o cană de ceai fierbinte. Să mă uit nițel la televizor și să mă culc. Mâine e o nouă zi.

Cam așa arată o seară pentru fiecare dintre noi. O seară obișnuită în care, în plus, mai facem teme cu copiii sau uneori ne mai întâlnim cu prietenii, mai citim o carte sau lucrăm de acasă la câte un proiect de la serviciu pentru că deadline-ul ne presează.

Imaginează-ți aceste seri în care te întorci acasă dar din apartament lipsește o cameră. E acea încăpere unde îți faci dușul, unde te speli pe dinți dimineața și seara, unde mergi la toaletă. Camera aceea nu mai e în apartamentul tău, e acum la comun, o folosești împreună cu toți vecinii de pe palier. Vreo 30. Nu te poți pune în această situație, nu e așa? Ca societate, am depășit de mult această etapă? Da. Și e firesc. Suntem în 2016. Să nu uităm asta.

Anul 2016. Undeva într-un spital din România. Alege tu care.

Eu aleg o secție de oncologie. Din orice spital. Să zicem un spital tot din București. Unde stau internați copii bolnavi de cancer și fac tratament cu citostatice. Alături de ei sunt mamele lor. Și stau internați cu toții luni de zile și speră să se facă bine. Cu această speranță adorm în fiecare seară după o zi în care și-au văzut copilul supus unor tratamente chinuitoare, au mâncat ce au apucat și poate nu au mai apucat să facă un duș pentru că nu s-au îndurat să își lase copilul singur.

Camera de baie în aceste spitale e una aflată la capătul unui culoar. Acolo merg mamele, acolo merg și copiii lor ori de câte ori au nevoie la toaletă. Sau au nevoie să își facă un duș. Acolo stau uneori și mopurile infirmierelor pentru că, nu-i așa, e lipsă de spațiu în spital și nu au o camera de curățenie.

toaleta2

Cum e posibil așa ceva, să vă întrebați? Cum vor supraviețui acești copii? Cum pot mamele lor să mai spere la ceva bun? Sau nu vă întrebați pentru că v-ați obisnuit cu ideea că așa e în România? Suntem siguri că nu v-ați obișnuit.

Nici noi nu ne-am obișnuit. Reconstruim secții de oncologie cu în care saloanele au grupuri sanitare proprii.

hd-dsc-0372-2

hd-dsc-0393

Vrem spitale decente. Și de aceea le construim.

Suntem siguri că îți dorești și tu pentru ei același lucru. Împreună vrem ca luptele mărețe ce se dau în oamenii atât de mici să nu fie îngreunate de drumuri și piedici inutile, ci ușurate prin dotări care inspiră optimism și speranță.

Construim în București, la Spitalul de Copii Marie Curie, o clinică de oncologie și radioterapie,  prima din ultimii 30 de ani ridicată în România.

screen-shot-2016-12-23-at-13-33

E primul spital care se construiește cu impozitele tale dar cu costurile la vedere. Transparență totală. Cum e și normal.

Întrebări și răspunsuri:

CUM POATE O COMPANIE AJUTA?

SIMPLU. FĂRĂ SĂ O COSTE NIMIC.

Platforma noastră de strângere de fonduri te ajută să îți descarci contractul de sponsorizare cu datele gata completate, doar introducând CUI-ul companiei. Îl completezi cu suma și ni-l trimiți pe email. De restul ne ocupăm noi.

Vrei? Convinge-te, intrând pe acest link. Dă scroll și află toate detaliile despre facilitatea fiscală 20%. Află de ce nu te costă nimic.

Bugetul?

5 milioane de euro, din care am strâns aproape jumătate.

În ce stadiu suntem?

Am adus  consultanți francezi, împreună cu care am definit conceptul, suprafețele și  spațiul optim în curtea spitalului  Marie Curie și am demarat formalitățile de obținere a documentelor necesare autorizației de construcție.

De ce să ai încredere în noi?

Pentru că am făcut proiecte în spitalele de stat, în valoare de peste 6 milioane de euro. Pentru că am adus hemato-oncologia din România 25 de ani în față construind 18 camere sterile pentru transplantul de celule stem, 2 laboratoare de biologie moleculară pentru diagnosticarea precoce a cancerului, am renovat mai multe secții de oncologie pediatrică și de adulți, am dotat spitale cu aparate de ventilatie mecanică. Detalii și rapoarte anuale de activitate găsiți aici.

Dacă ai putea să rescrii viitorul, ai face-o, suntem siguri. Și chiar o poți face ajutându-ne să construim acest spital.

Asociația Dăruiește Viață “

Dacă ați citit, puteți urmări și această știre:

Acum puteți rescrie și voi un pic din viitor, dând mai departe acest text, fie printr-un simplu share pe Facebook, fie direct, către prieteni despre care știți că pot avea un cuvânt de spus într-o firmă care ar putea redirecționa o parte din impozitul pe profit către Dăruiește Viață. Mulțumesc. 🙂

5 comentarii

  1. Intai de toate bravo pentru tot ce incerci sa faci, Simona, sa ai un Craciun fericit alaturi de cei dragi tie.

    Apoi, nu pot sa nu ma intreb, retoric desigur, ce niaba face statul pentru noi?! Nu , nu sunt dintre cei care asteapta ” sa ni se dea”, ” am 7 copii, sa ne dea statul ajutor ca eu eram beat cand i-am facut” samd.
    “Statul” – acest personaj colectiv care cere bani pentru Cumintzenia Pamantului – voua nu vi s-a parut jenant?
    Statul care cere ( si primeste) taxe si impozite iar atunci cand ai nevoie iti intoarce spatele . Saptamana trecuta, un bun pritene s-a operta in Austria si a imprumutat 100 000 euro sa o faca, Bine ca a reusit sa ii imprumute o sa spuneti, dar omul asta a platit impozite si CAS_uri de s-a spetit de mai bine de 25 de ani. Sotia si copilul lui vor plati pana la adanci batraneti acest imprumut. Si Statul ii spune acum ca operatia lui ( doar un cancer)- nu se face in Romania dar nici nu merge pe formularul habar nu am care.

    Am primit cereri pentru formularul acela de 20 % dar si pentru cei 2% din foarte multe parti, Mi-as dori sa il pot multiplica si sa il dau fiecaruia. FIecare este perfect indreptati sa il primeasca si imi pare rau ca nu il pot multiplica. Ma simt prost ca nu pot sa fac mai mult: un formular, nitse ghetute unor copii, niste mancare unor batrani – asta facem fiecare dintre noi de cate ori putem.
    Si ma intreb: pana cand sa ma simt prost pt ca traim intr-o lume ca asta?
    Numarul cerererilor de ajutor creste exponential in timp ce Statul este impasibil. In timp ce Statul ( ce sa spun: senatori? parlamentari? ministrii? presedinti?) saracul este neputincios; ba nu e treaba lor, ba dureaza, ba ” ne scuzati” incepusem ceva dar asta e, au venit altii si sau stricat, ba “mostenim” dezastre. Mereu e ceva, mereu exista o scuze. Si faptele bune putine. Si stau frumos in scaunele lor si isi voteaza privilegii. Sau incing o hora neaosa in pantofi cu toc cui. Nu imi vine sa cred ca ne fac asta de atata timp, pe fata, si noi inghitim mai ceva ca pe vremea raposatului. Nu cred ca ne facem bine,
    Trebuia sa fie un mesaj de optimism, de veselie, de Craciun fericit !
    Craciun fericit, tutror!

  2. Formularul de redirectionare a impozitului este pentru firme. Eu, ca persoana fizica care plateste impozit pe venit, nu pot redirectiona o parte din acest impozit?

  3. Se poate pune acest reportaj sa ruleze zilnic la Ministerul Sanatatii si in Parlament? …

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green