Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Cea mai simplă mâncare din comunism

Eu: Știi ce-aș mânca? N-o să-ți vină să crezi…

Nic: Ce?

Eu: Cea mai simplă mâncare din comunism.

Nic: Nu știu care era cea mai simplă la voi, la București. Noi, la Bacău, aveam și salam de Sibiu.

Eu: Hai, sictir.

Nic: Pe bune că se găsea la noi mai des decât la voi.

Eu: Hai, încerci să ghicești mâncarea aia?

Nic: Mămăligă cu brânză și smântână?

Eu: Ești chiar nesimțit. 😆

Nic: Ce, mă, nici d-asta n-aveați?

Eu: Nu.

Nic: Atunci nu știu: ochiuri?

Eu: Încetează! Am zis “cea mai simplă mâncare“.

Nic: Mă dau bătut.

Eu: Mâncare de cartofi.

Nic:

Eu: Ce, voi nu mâncați toată ziua d-asta?

Nic: Mai mâncam, da’ mai rar așa, ți-am zis că noi aveam și…

Eu (cu mâinile la urechi): Taaaaaaaaaaci!

__________

În caz de nostalgii cu mâncarea din comunism, citiți și Albă ca Zăpada și pâine cu zahăr.

76 comentarii

  1. Confirm ce zice Nic. Nu stiu de branza cu smantana, dar salam de Sibiu sigur se gasea. Chiar si la Moinesti 😀 (orasel din judet).

    • Acuma cred că ar putea să-l denumească chiar “Salam de Sidiu”… sau “Salam de CD”… 😈
      La ce conţine…

  2. Na, ce să zic..îi dau dreptate lui Nic( nu are absolut nicio relevanță că locuiesc în..Bacău)… 😎

  3. Daca faci si rubrica “cea mai simpla bautura”, ma bag! :mrgreen:

  4. Pardon : partikip! :mrgreen:

  5. Eu locuiesc in Hunedoara si in zona mea nu se gasea inainte de anul 1989 carne deloc, din cind in cand se aduceau pui taiati sau maruntaie de pui dar erau cozi infernale si nu apucai sa cumperi… Insa lumea mergea cu masina la Timisoara si cumparam carne de acolo… Am fost si eu de 3 ori cu vecinul meu cu masina prin 1984 -1986 … Ce am vazut acolo m-a dat gata… bucati de slanina afumata, rude de salam si parizer…cirnati.. etc nu vazusem niciodata in zona mea… Se dadea insa rationalizat, doar cite 3 kg de mezeluri de persoana asa ca cei 4 care mai erau in masina (eu eram copil mic ) au stat de 3 ori la coada si au luat fiecare de cite 3 ori cite 3 kg de mezeluri fiecare .. La iesirea din Timisoara ne-am oprit la Padurea Verde si acolo in parcare am mincat… Doamne… era ca in poezia lui Labis – Moartea caprioarei… “Maninc si pling, maninc si pling”… aproape plingeam de bucurie ca am ajuns la rind si am putut cumpara si noi mincare !… Am gasit la o alimentara si Gem de caise la liber ( care nu se vindea rationalizat ) si am cumparat vre-o 25 de borcane… era aur curat !…

    • …și mulți regretă comunismul spunând: “lasă, xă nu a murit nimeni de foame!”

    • “Mananc si plang, plang si mananc” era originalul!

    • costicămusulmanu

      la noi la vaslui era taman invers, se mai găsea de mîncare; țin minte cum plecau verișoarele mamei la brașov cu niște gentoaie încărcate cu alimente pe care n-am fi pus gura veci, gen salamul ăla cu bucățele de grăsime…bleah
      noi numa’ “de vară” sau în cel mai rău caz “victoria”

    • la Dorohoi erau rafturile realmente goale.

  6. deci articolul se poate intitula * cea mai simplă mâncare din comunism de la Bacău*

  7. Comunismul a fost mare. Ca intensitate, tensiune, unii adauga si rezistenta. Dovada ca a fost asa, ca un curent. Adevarul e ca ascundea foarte multe energii, UITe, (tata U stie?), unele nu si-au epuizat complet resursele. Le simtim si azi caldura, mai ales cand ne “frige”.
    La intrebare, raspunsul e simplu.
    Depinde!

    • Depinde, cum adica depinde?
      Pai depinde.
      Daca luam o familie medie de la tara, cu tata salariat, mama casnica, trei copii scolari, basca 1 ha de teren, vaca, porc, pasari, soareci si pureci, cea mai buna mancare era aia pe care o aveai. Adica “măli_cu_la_cu_brâ_cu_ouă”, dar toate naturale.
      Daca o luam de la oras, aceeasi familie medie, putem sa luam aceeasi mancare, dar taiem naturale. Branza era de proasta calitate, sfaramicioasa, laptele era albastrui de verzui, fara grasime, mamaliga era (daca era) facuta cu malai de la tara, iar ouale erau cu galbenusul ca albusul, aproape incolor.

      Daca luam o familie “militanta”, cu tatal in structuri si mama sefa de aprozar, mi-e frica sa comentez de mila voastra.
      Sa vi-o fac tocmai azi, de Ziua Unirii Principatelor?

    • Nu prea mare
      Nu vezi ca n-ajungea nice pana la bacau

    • Io sunt curios “dăcât” dacă Bear Grylls ar fi rezistat… că n-am văzut să predea nici tehnici de stat la coadă şi nici nu l-am văzut să mănânce tacâmuri… e vorba de “piese” de pui, nu linguri, furculiţe, cum ar putea crede cei mai puţin iniţiaţi… 😆
      Şi să-l văd io cum aprindea el becul când nu era curent… sau aragazul când nu erau gaze sau cu chibrituri d-alea “fără fosfor”…. 😈
      Mno, si să fii mâncat el gândaci d-ăia comunişti, anemici, numa’ chitina de ei… 😆

      Şi apropo de mâncăruri ciudate, nu ştiu dacă erau peste tot în ţară, dar la Slobozia găseai nişte “seturi” de făcut mâncare, nişte pungi în care era un pui (sau cea mai mare parte din el, dar neapărat târtiţa 😈 ) şi nişte “legume”, în fapt nişte roşii borşite şi ardei sleiţi… 😮 de obicei lumea nu rezista să ajungă până acasă cu tot “setul”, legumele alea împuţite erau aruncate la primul coş de gunoi ântâlnit…. şi acuma, mare fiind, mă tot gândesc dacă puii ăia fuseseră vreodată vii sau dacă nu cumva muriseră de moarte bună… 😀

    • .. “ântâlnit” ?!? … ăăă, am mâncat pui d-ăia… 😮 😆

  8. Și eu am făcut aseară, nu mai mâncasem de mulți ani și aveam așa o poftă . Copiii s-au uitat cam lung dar baiatul care de obicei nu mănancă mai nimic a dat gata două farfurii. 😮 Zilele trecute în schimb, i-am scandalizat, cică am furat papa din troaca porcilor. Am pus o bucățică de unt într-un castron cu ceai fierbinte și am adăugat pâine uscată. Nu arăta prea bine, dar a fost așa buuun. Tata ne făcea așa ceva când eram copiii, cică asta era mâncarea lui când nu mai găsea nimic de mestecat prin casă ( erau 7 copii).
    Salam de Sibiu am mâncat o singură dată pe timpul răposatului și nu mi-a plăcut, țin minte că tata era foarte dezamagit, făcuse mari eforturi să-l obțină. Preferam mâncarea de cartofi, na, dacă îi adăuga mama și chimen, era așa bună.

  9. Nostalgic: ai vazut homelessi sau om mort de foame?

    • Nu erau homelessi. Erau copii tinuti in pielea goala, in frig si in intuneric. Nu apucau sa ma mai ajunga homelessi caci mureau chiar de foame. Asa ca @kerehome nu mai fi asa nostalgic, si lasa vrajeala.

    • Ganditi’va ca si a fi homeless este o victorie a libertatii!

  10. eu de la atâta salam de sibiu făcut la Bacău plus cu mancarea de cartofi , cu MBS si cu ochiuri ,am ajuns să scriu data de 37 septembrie pe caiet la tema de citire in clasa a II-a,până m-a prins trovarășa

  11. cu mancare de cartofi am crescut … dupa ani si ani, am tras concluzia ca sistemul meu digestiv este crescut cu cartofi asa ca i-am reintrodus in meniu

  12. Mie-mi place mâncarea de cartofi, e delicioasă, se face repede și e sănătoasă.

  13. Simona, pe meleagurile Neamţului( aproape de Bacau ? ) se manca si carne de grauri daca aveai prieteni buni mânuitori de prastie !

    • La Bacau era o uzina care producea curcani pe banda rulanta. Doar ca banda era scurta, abia daca ajungea sa aline foamea celor din zona si sa anime cat de cat casele de comenzi ale protipendadei comuniste.
      Mamaaaa, ce-mi veni o pofta de tocanita de cartofi, cu dafin si piper. Ce-as mai toca la eiiii … La cartofi, adica.

  14. Fasolea. Se gasea tot timpul. Si mereu. De-aia acum o gatesc maxim o data pe an.

  15. Apropo de grauri: tata inventase o chestie de prins gugustiuci. Veneau sa manance din malaiul puilor. Erau deliciosi!
    De fapt sunt tot un fel de porumbei.

    • Monstruoasa jucarie, o stiu. Aia de prins gugustiuci, dar cadeau victime si vrabiile, sau orice pasari amatoare de graminee.
      La noi (sau asa am auzit-o eu … expresia, gen …) i se spunea splinga. Avea oarecum componenta unui arc, armat cu o coarda, care avea un capat fix (legat pe lemnul arcului, iar la celalalt capat al lemnului putea fi lasata mai lunga, terminandu-se cu nod in jurul unui lemn mai scurt, asigurat cu o ata subtire pentru a nu lasa arcul sa se destinda. Tot dispozitivul trebuia ancorat/fixat astfel incat, atunci cand victimele tabarau pe cele cateva seminte plasate langa capatul “mobil” al coardei, forfota aripioarelor faceau ca ata subtire sa cedeze, iar lemnul scurt de la capatul coardei matura totul in cale, inclusiv capete, picioruse, aripi, ochi … totul … pana cand arcul se destindea, cu blocarea coardei la lungimea permisa de lemnul scurt.
      Cam lunga explicatia, dar mizez pe imaginatia voastra.
      Cat despre inventie, cred ca am vazut-o “jucand” in filme istorice.
      Cum ar fi, the ducks comes from …

    • matrixe
      nu avea si pantograf ?

    • Avea avea
      Din sandale
      Si se Chema sandalograf

    • Domule matrix, nu era asa masinarie complicata. Era o tarna, cos de nuiele fara toarta pentru ne-olteni, fixata in echilibru precar de un bat deasupra castronului cu malai pentru pui. Era musai ca cineva sa stea de paza, dotat cu un bat mai lung, si cand gugustiucii veneau sa fure malaiul, aricula batul scurt cu cel lung, adica il plesnea, iar tarna cadea si prindea pasarea sub ea. Apoi o luai pur si simplu de acolo, nevatamata. E drept ca unii gugustiuci mai isteti se prinsesera de smecherie, erau pe faza si o tuleau fie inainte sa cada tarna, fie cand incercai sa-i scoti. Dar erau si unii care ramaneau si sfarseau in tigaie!

  16. eu nu m-am prins ce-i mincarea de cartofi. tocanita de cartofi? cartofi prajiti? cartofi in cuptor?

  17. Paine cu unt si cu gem de prune (pe care le faceau ai mei la bunici untul si gemul). Cand terminam gemul paine cu unt si cu sare.

  18. @alex:
    Zi-i magiun gemului de prune, suntem doar intre noi! 😆

    • La mine, gemul de prune e ala facut pe soba (aragaz), iar magiunul adevarat e ala facut in cazanul de tzuica lasat fara capac si fiert jdemii de ore!

    • Dacă-mi permiţi, Kerehome, magiunul / silvoiţa de prune se fierbe într-adevăr ‘j de mii de ore, fără adaos de zahăr, dar la noi nu se făcea în cazanul de ţuică ci în căldarea de săpun (o căldare din cupru, cu fundul bombat, de vreo 50 de litri).

      În altă ordine de idei, am prins şi eu câţiva ani buni de comunism (vreo 16, aşa…), dar locuind oarecum la ţară, creşteam carne în gospodărie. Cu alimentele raţionalizate era într-adevăr o problemă (pâine, ulei, zahăr etc), dar tocana de cartofi se făcea întotdeauna cu ceva carne afumată. Iar tocana de pui crescuţi de bunica în curte mi-o amintesc ca pe ceva sfânt. Îmi amintesc că puii de curte împlineau “vârsta de sacrificare” după vreo 3 luni de când ieseau din ou, şi trebuiau sacrificaţi minim 2 pentru a face o tocană. Dar gustul ăla, împreună cu o pâine neagră sau “semi”, plus o murătură din cămară, e una din amintirile de neuitat ale copilăriei mele.

      Cât despre cele mai simple mâncări din vremea aia, îmi amintesc pâinea unsă cu untură de porc şi cu diverse chestii deasupra (roşii din grădină/ceapă/usturoi/zahăr sau pur şi simplu sare), sau pâinea înmuiată în apă şi cu zahăr, sau pâinea prăjită pe plita sobei şi frecată cu usturoi, sau lapte îndulcit cu pâine…

  19. Nu știu dacă se potriveste,dar as aminti de cel mai simplu desert: apă intr-o farfurie adâncă, o moviliță de zahăr intr-o parte si felia de pâine care se înmuia ,apoi se tavalea prin zahăr !

  20. Cine de aici a mancat vreodata cartofi fierti din oala pentru porci? Respectiv napi cu frunze cu tot, cartofi si alte radacinoase si leguminoase fierte toate la un loc intr-o oala imensa (vreo 50 de litri) pentru mancarea porcilor. Lasata apoi de bunicul sa se raceasca pentru a fi servita bietelor dobitoace si, inainte ca acestia sa o primeasca, sa furi cartofii fierti acolo si sa-i mananci cu sare. Prima data verisoara mea a facut-o, tin minte ca mi s-a parut gretos rau dar apoi toti cei 5 verisori i-am luat exemplul. Si am repetat asta apoi aproape in toate serile vacantelor noastre. :mrgreen:

    • mai bine cartofi fierţi pentru porci decât naftalină gen.
      acum câtăva vreme am descoperit nişte bomboane albe în lada de la o canapea şi m-am bucurat că am, nesperat, ceva dulce de ronţăit. după ce am gustat una, am realizat că era naftalina pusă de mine acolo acum un an sau doi.

    • agnes BRRRRRRRR

    • Data viitoare pune si tu cartofi fierti i lada de la canapea, sora mea! :mrgreen:
      Sau, hai, un salamior de Sibiu de la Bacau! 😉 :mrgreen:

    • Doamne, Doamne ! Citind comentariul lui Adi, efectiv mi s-a umplut nasul de mirosul INCONFUNDABIL si INUBLIABIL al acestei minutate mancari, pe care o pregatea bunicu’, pe plita din bucataria ”de vara”. Si parca l-am si zarit pe tataie, cum mesterea in jar. Cartofii aia (si cu malaiul pus, si cu legumele mari, nu stiu cat de bine spalate ca de, erau ptr porci) sunt una din amintirile pe care le voi / vom purta cu noi toata viata cei care am avut norocul sa avem bunici la tara, pe timpurile ”alea” (anii 70-80). Multumesc Adi, ca mi-ai adus aminte de copilarie. Aveam nevoie sa mai trag o fuga prin timp sa-i mi-i amintesc pe mamaie si tataie in satul dintre Botosani si Suceava !

  21. Noi mancam paine prajita cu untura. Untura o luam de la rudele de la tara, si painea tebuia prajita pentru ca era veche. Si paine cu bulion , se cruceste nevasta-mea cand ma aude ! Si creveti prajiti iar desert compot de visine.

  22. Creveti tai mi-au amintit de chipsurile alea vietnameze…de alea zici? 😀

    • Cruela, eu ma intreb si acum de ce se numeau creveţi snacksurile alea ? Eu am trait mult timp cu impresia ca asa aratau creveţii ?!

    • pt că sunt făcute acele chipsuri din pasta de creveți
      există si acum si merg cu bere

    • Nu stiu de ce se numeau creveti , dar stiu ca se mai gaseau la alimentara din zona ( stateam pe atunci in Bucuresti in Drumul Taberei ) si nu mergeau mancati decat prajiti in ulei. Imi mai aduc aminte de prajiturile de la cofetarie ( cand prindeam bani de buzunar mergeam acolo ) , mie imi placeau “cartofii” , ceilati colegi ziceau ca sunt facuti din resturile de la celelate prajituri , ce imi pasa eram copil atunci :-). Ar mai fiinteresant un articol despre jocurile si jucariile din copilarie ( jocuri multe , jucarii putine ).

  23. Unde era salamul asta de Sibiu când am făcut eu armata în Bacău 1988-1989?
    Noi găseam numai salam cu barba prin alimentare pe vremea aia!

    • în tocănița de cartofi de la bucuresti

    • …salamul de sibiu nu se gasea la liber…era “dat” ca rație de mâncare pt.cei ce aveau grade pe umeri sau…pile.
      @Simona Tache: părinții lui Nic unde au lucrat?

  24. Hai să vă spun una din comunism, de prin ’85, din Medgidia… de câte ori mă duceam la Alimentara, vânzătoarea se făcea că nu are să-mi dea rest și-mi dădea 1-2-3 cutii de pateu… acasă ai mei făceau spume, iar pateu?!?
    Așa am rămas io cu ideea că pateul e ceva care nu e bun de mâncat… ?

    • Cam offtopic: acest n-am rest, ia o bomboana, guma, whatever, este o chestie pur autohtona.Nicaieri in Europa, si cu mici exceptii am cam fost peste tot, nu am auzit ca n-am rest. Ba chiar in rfg, in 90, a fugit casiera dupa mine sa-mi dea restul de 1 pfenning, ca eu, neinvatat cu preturile cu ,99, am plecat de la casa! Iar pateul e foarte bun de mancat cand e facut din ficat si nu din melci (inside information)

    • Kerehome, am sa te dezamagesc.Mi-au povestit mie niste piemontezi Doc ca se practica sportul asta chiar si in Nordul “rece” al Italiei in urma cu ceva ani buni.

    • Divagăm. dar şi mie mi s-a dat restul până la ultimul bănuţ prin străinătate, fără discuţie.
      Au fost şi 2 situaţii amuzante:
      – prin Eleveţia, într-un tren, ne-am cumpărat nu-ştiu-ce de la tipul de la vagonul restaurant care umbla prin tren cu acel cărucior. Când să dea restul, omul a scos dintr-un sertăraş al căruciorului o ditai “punguţa” de mărunţis, pe care l-a “deşărtat” pe o tăviţă şi a început să aleagă monedele corespunzătoare …
      – Prin State, eram la un magazin, am dat bancnota, vânzătoarea mi-a dat partea din rest în bancnote şi apoi mi-a urat o zi bună. Hait! mi-am zis … m-a văzut turist şi … mda, şi-a găsit naşul cu mine … am întrebat-o amabil, care e treaba cu restul. Femeia s-a uitat la mine compătimitor… şi cred că mi-a pus diagnosticul că sunt de la ţară … binevoitoare, mi-a arătat apoi “taina”: la casa de marcat era o cutie şi un buton, pentru restul în monede clientul trebuia să se “auto-sevească”, adcă să apese de acel buton şi aparatul, conectat la casa de marcat, începea să “împroaşte” suma necesară, restul de la cât mi se dăduse în bancnote până la cât era restul total… 🙄
      Bineînţeles, dăţile viitoare eram “cunoscător”… 😆 😈

  25. La periferia Botosaniului traiam ca la tara- gaini din batatura, oua, lactate de la vaca vecinilor, legume din gradina. Porcul il taia tata dupa ce-l trotila cu tescovina, sa nu tipe…( Confirm câh la salamul de Sibiu). DAR…Electricitate 2 ore pe zi, butelie din an in pasti, lemne la sfântu’asteapta. Ei, ce te faci? Mananci porcu’ crud?

  26. Cartofi prăjiți la tigaie pe radiator și șnițele din parizer. Mama avea o vorba, că o gospodină face dintr-un pui patru feluri de mâncare: ciorba, tocană, salată și cartofi prăjiți ?

    • Mie-mi reusesc perfect primele 3 feluri, la al 4 lea inca n-am ” succesuri”…
      Trebuie sa fac cartofi prajiti din chiar insisi cartofii cu pricina…
      🙁 🙁 😛

    • și eu reușesc să le mănânc pe toate ❗
      dar pe bune, jumate le-as da la niște somalezi înfometați

  27. Cartofi prăjiți cu ouă ochiuri. Se mînca cel puțin o dată pe săptămînă. Cînd mama a divorțat și ne-a lăsat cu tata, am mîncat asta zilnic, că bietul tata nu avea timp să ne facă altceva de mîncare. Și în ziua de azi asociez cartofii prăjiți cu sărăcia…

    • … ceea ce nici măcar nu e departe de adevăr…
      … de ce crezi că la Mc și kfc e componenta pricipală?

    • costicămusulmanu

      mama n-a divorțat însă a plecat la niște cursuri vreo 10 zile iar tata, un mare bucătar d’ăia la care și apa fiartă are gust de ars, ne-a ținut 7 zile (că pentru 3 lăsase mama mîncare gătită) cu ochiuri și cartofi prăjiți plus șuncă prăjită!!!
      aveam, zicea mama, ochii galbeni atunci cînd s-a întors…săracu’ ficat…

    • A, aşa: de ouă “prăjite” în apă fiartă ce părere aveţi?!?

      Nu ştiu dacă aşa era reţeta sau era o adaptare la lipsa de ulei, da’ ştiu că uneori mama ne gătea ouă ochiuri “prăjite” în apă fiartă, moi, aşa cum îmi plac şi acum ouăle. Alea de mâncat “dăcât” … 😈 pe celelalte le prefer, totuşi, tari… 😆

      Ca să nu avem vorbe la proces, NU e vorba e ouă fierte, genul în care fierbi oul cu tot cu coajă şi apoi mănânci conţinutul, la reţeta asta spargi oul şi verşi conţinutul în apă fiartă…. ufff, sunt inginer, mai bine nu pot să explic, deşi, cică, par inteligent … 🙄

      E şi cu ouăle alea făcute în apă o taină, că dacă apa e prea rece nu e bine, dacă e prea fierbinte sau dă în clocot, ouăle se fac varză… mi s-a făcut o poftă …

    • @Catalin, adauga putin otet in apa care fierbe si nu se vor mai imprastia. Eu le-am invatat de oua ochiuri romanesti, dar sunt cunoscute ca oua posate.

  28. Cartofi copti in coaja. Asta era mancare des la noi ca se puneau cartofii mici acolo (aveam cacalau, aia mari cred ca mergeau la export). Dupa coacere ii inmuiam in ulei (daca aveam), sau branza sarata (asta aveam, aveau bunicii oi si puneau mereu la putina de lemn), cu mamaliga (aia rece o frigeam pe plita) si muraturi (iar aveam, cred ca ideea de muraturi asortate a aparut din nevoie). Asta era mancarea noastra 🙂 si acum o mananc la fel cu drag.

    • Ooooo, da!
      Mi-ai adus aminte…. cartofi copţi în sobă! Belea!
      Bunica mea făcea focul în sobă şi la un moment-dat, după ce jarul se mai răcea puţin, punea acolo cartofi … Doamne, erau o bunătate! Desert, nu alta. Acum mai fă aşa ceva, că sobă … ula…
      Ce-i drept e drept, pe vremea aia cartoful conţinea 100% cartof… 🙄
      … nu ca acum, 3% cartof şi restul excipienţi…. 😆 😈

  29. Cartofi prajiti, by far.
    Cartofi erau, sunt si vor fi in Romania. Ratia de ulei era suficienta. Si oricum, puteai praji catofii (in traducere moldovlaha, barabule) de mai multe ori in acelasi ceaun. N-o aveam pe “doctoritza” Ada Rosetti sa ne picure indoieli in obiceiuri.

  30. Mama, când nu mai știa ce să gătească , punea la fiert cei mai mici cartofi cu tot cu coajă, după ce fierbeau îi curăța, apoi toca 1-2 cepe le calea în ceaun, adăuga cartofii..iar cu mamăliga și mujdeiul fin ca o maioneză făcut de tata(fie iertat de Domnu’), mai trecea o zi de iarnă…

  31. Mancarea de cartofi ca mancarea de cartofi, da cea mai simpla prajitura din comunism o stie cineva? Paine inmuiata in apa si tavalita prin zahar! :))

  32. Mie îmi plac cartofii – buni și hrănitori. Și cred că foarte multor oameni.
    Sînt versatili, se pot găti în atîtea feluri – fierți, prăjiți, copți. Și în atîtea asocieri.
    Tocănița aia simplă de cartofi, bine condimentată, e delicioasă cu o salată sau niște murături.
    Îi poți găti și fără ulei, fără oală/ cratiță – pe plită sau în cuptor, ba chiar și fără sobă – în jăratic la un foc de tabără, copți așa în coajă sînt crocanți și delicioși. Mmm…
    Nu mi se pare c-ar fi mîncare „comunistă” – se consumă în toată lumea, nici măcar simbolul sărăciei.
    Decît dacă e singura hrană, sau preponderentă. Era și mîncarea de bază a țăranilor scoțieni și irlandezi. Iar cînd culturile de cartofi au fost compromise a venit cumplita foamete irlandeză de la mijlocul sec. XIX.
    Referitor la mîncarea de bază a țăranilor scoțieni, mi-aduc aminte de un „banc” spus de un coleg scoțian.
    Trist. Scuze că e în engleză, dar parcă poanta are farmec doar în original.
    Deci, la țară în Scoția:
    – What do you have for breakfast ?
    – Potatoes.
    – What do you have for lunch ?
    – Potatoes.
    – And what do you have for dinner ?
    – Potatoes.
    – Anything else ?!?
    – A spoon !

    🙁

  33. Dar de taitei cu nuca nu stie careva? La noi asta era mancarea de “frigider gol-gol”. Nuci erau in piata, taitei (cu ou) existau din plin pe rafturi…cu zaharul era mai nasol, ca era rationalizat, dar cred ca mai taiau ai mei de la cafea…
    Iar acei “creveti” de care ati pomenit erau deliciosi, dar cred ca destul de scumpi, rar imi luau ai mei.
    N-am sa uit niciodata cand, pe la vreo 8-9 ani mi-a facut maica-mea piure cu pulpe de pui (de tara) si cu mujdei de usturoi. Asa delicatesa nu mai mancasem si, cu mintea mea de copil care tocmai citise Legendele Olimpului, am botezat-o “mancarea zeilor”.
    Iar in ziua de azi, al meu copil spune scarbit: “iar friptura”? :))

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green

bijuterii argint bijuterii argint