Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Pacientul nu prea contează, ideea e să-l tratezi cu bani puțini

dreamstime_m_9090353

Dr. Quinn, cititoarea blogului, despre viața de medic în România:

“Prima data când ajungi la post, ca pui de medic specialist, ai în cap viața de rezident. Poate ai avut baftă și ai făcut rezi într-o clinică unde n-ai dus geanta profului și n-ai făcut documentare pentru articolele lui ca să te lase să intri la țambal (a se citi la “instrumentarul din sala de operație”), ca premiu suprem. Am colegi cu care ne întâlneam la congrese și se minunau ca proștii că noi lucrăm efectiv. Ei erau limbuțele de serviciu, la noi tentativa de periuță se sancționa nasol. Oricum, dacă ajungi într-un spital de provincie, ca marea majoritate din țară, primul șoc este cel al dotărilor. Te trezești redus de la dr. House la dr. Quinn, de multe ori pui diagnostice la mână, ochi și stetoscop. Ajungi în secolul 21, unii fac CT la suspiciune de apendicită și tu spui că n-are matitate prehepatica la un abdomen acut. Cunoscătorii știu ce-i aia și de ce, când plecăm din țară, suntem apreciați. Între altele, și pentru că punem diagnosticele pe clinică, chestia cu făcutul din rahat bici fiind aplicată și în medicină. Noaptea și în week-end – dotări minime. Cerințele în schimb sunt maxime. Și greșelile plătite pe malpraxisul tău, că nu te-a obligat nimeni să-ți depășești competența. Asta teoretic, practic dai socoteală la fiecare raport pentru fiecare pacient trimis în altă unitate, din lipsă de mijloce de investigaţie sau de specialist care să-ţi furnizeze un consult. Culmea e că îți spune că nu ai procedat corect unul care n-a făcut o gardă în viață lui, dar le știe pe toate. Eventual te amenință că-ți taie din salariu costul transportului cu ambulanța și-ți pune și frișcă pe tort cu un „Nu-ți convine, pleci, ca tine mai sunt”. Mai sunt pe dracu… că aia care au avut minte și n-au pe gât familii au plecat de mult. Dovadă că organizezi de ani de zile concursuri la care nu vine nimeni…

Dar hai să dezvoltăm puțin treaba cu garda. Teoretic, intri în gardă la 13, dar pentru că personalul e puțin, consulți încă de dimineață. În gardă ești singur. Dacă ai de operat după amiază sau noaptea, chemi un coleg de acasă. După aia începe circul cu orele suplimentare. “La ce va trebuie ore suplimentare, nu va dau pacienții?” Altă nesimțire… Fratele meu, te-ai gândit că poate nu avem aceleași obiceiuri? Că poate de aia am ajuns medic primar și stau cu chirie? Mai nou auzim “V-am mărit salariile, să nu vă mai aud cu orele suplimentare”. Nu zău? Nu mi l-ai mărit tu și n-am văzut pe nicăieri în contractul de gărzi stipularea și că devin sponsor oficial al sistemului. Și, crede-mă, l-am citit.

A doua zi, la 8, ieși din gardă, ai apucat sau nu să dormi, cum ți-a fost norocul. Cert e că intri la program normal. Ai citit și tu articolele despre deprivarea de somn, burn-out și altele de genul asta, la teorie ești tobă, dar te omoară practica. Și iar o aroganță pe care ți-o face sistemul: dacă, Doamne ferește, ai un accident prin expunere la substanțe biologice, una din întrebările din cearșaful pe care trebuie să-l completezi este “De câte ore lucrați când s-a intamplat?”. Morții mă-tii, mă scuzați, de câte ore m-ai forțat… Și poate mâine întru iar de gardă, că suntem puțini și ne mai luăm și concedii. Nu mai zic că sunt om și că, după atâtea ore de muncă, n-am cum să am pretenția că a doua zi voi funcționa la parametrii maximi. Dar intru în sală și mort-copt va trebui să funcționez. Ghinion! Nu mă pot plânge, eu mi-am ales meseria, nu m-a forțat nimeni. Păcat că n-am avut medici în familie, poate aflam la timp că unele specialități sunt sinonime cu “negru pe plantație”.

În gardă, te înjură pacienții. Au așteptat la ușă, aia contează. Îi doare la bască din ce motive. Poate erai în sală, poate erai la un consult, poate erai la budă. Oricum l-a văzut un asistent și ăla e cătană bătrână, știe când să dea alarmă de urgență și când poate temporiza. În funcție de vârstă, știe să cheme garda de interne sau pediatrie și să-i acorde un prim ajutor până ajungi tu. Dar astea sunt amănunte, oricum afli a n-a oară că ești plătit din banii lui și trebuie să-i stai la picioare. Asta chiar și când n-are asigurare, fiind asistat social. Mă rog…

Îţi promiţi, la fiecare caz nasol, că nu te mai legi afectiv de pacient. Nu-ţi iese şi pană la urmă e mai bine aşa. E bine să-ţi pese. Să-ţi aduci aminte aminte, după cine ştie cât timp, în ce salon şi pat era. Să dai cu pumnul în perete când ajungi să aprinzi lumânari. De furie, de frustrare… Nu de asta ai atâţia ani de şcoală, ca să te simţi neputincios. Dar asta te păstrează uman.

Între timp, că poate n-ai destule pe cap, dai explicaţii. Pe durata de spitalizare, pe consumul de medicamente, pe indicații de investigații. Și afli că nu ești rentabil. Pacientul nu prea contează, ideea e să-l tratezi cu bani puțini. Nu merge întotdeauna și răspunderea cazului e a ta, nu poți să justifici că n-ai indicat repetarea unei analize pentru că așa ți s-a spus, sa fii mai econom. Spus, că de scris nu scrie nimeni, nu-s atât de fraieri. Încerci totuşi să inţelegi că bugetul nu e cornul abundenţei, ştii că nu faci risipă, dar bolile nu seamană între ele și sigur n-au citit manuale de economie.

Ceri hârtii cu ștampilă. Până la urmă trebuie să ai și tu o acoperire, nu poți muta impotența unui sistem pe asigurarea ta de malpraxis. Ești luat la ochi și vânat că ți-ai permis să ofensezi micul zeu local forţându-l sa-şi asume indicaţiile preţioase. Ajungi în comisia de disciplină sau de etică pe niște motive de te râd și curcile. Acolo altă aroganță: ești liniștit cu textul că prezența ta acolo este pentru a da un exemplu de cum nu tolerăm noi rebelii, dar că nu vei fi sancționat. Așa mai marchează conducerea puncte la imagine. Trec zilele și nu ai nici un răspuns. Normal și legal așa ar fi fost.

Ai gură mare și-ți amintești că, până la urmă, spitalul este în administrație publică. Așa că te plângi de abuzuri mai sus. Ăia cărora le povestești ce-ai făcut se crăcănează de râs. Ai reclamat la unul care e rudă, prieten sau are obligații la șeful tău pus acolo politic. Așa că mai faci un stagiu prin comisii… Oricum, la capitolul rude, administrația e plină de surori, nepoțele, verișoare, cumnate. E păcat, când ai așa o linie genetică bună, să n-o folosești. Înveți să nu te mai miri când încerci să dai o palmă și tot ție îți clănțănesc fălcile.

Ajungi să-ți fie silă să mergi la muncă. Sau să speri că vei avea o zi în care să-ți faci doar meseria și să ai cu ce. Oricum asta presupune între altele să scrii. Mult. Contează mai mult ce scrii că i-ai făcut unui pacient și justificările a ce i-ai făcut decât ce-i faci efectiv. Important e să fii acoperit din pix. Așa că, după o gardă, după dimineața următoare în care ai operat, ți-ai văzut și revăzut pacienții, te așezi și începi să manevrezi hârțoage. În câteva zile, foaia de observație începe să semene cu un dosar CEDO. E plină de consimțăminte, foi de consumuri, rezultate, foi de evoluție și tratament, consulturi… naiba mai știe ce. Toate astea îți mănâncă timp. Poate mai ajungi acasă, până la contravizită, poate nu.

De treburile casnice, te apuci efectiv după contravizită. Probă sub presiune la Masterchef? Ăia sunt în pantaloni scurți pe lângă tine. Între două învârteli în crătiți, verifici teme, calci cămăși și alte cele, bagi la spălat. Poate ai bafta unui soț care nu se consideră emasculat dacă face curățenie. Oricum, în tot timpul ăsta, tu nu-ți dorești decât să te ascunzi într-un colț și să nu te bage nimeni în seamă. Aiurea! Copilul ciripește incontrolabil. I-ai zice să tacă dar te ia un sentiment de vină aproape organică. Nu te-a văzut de ieri și te are la dispoziție două ore, până-l trimiți la somn. Îți spui încă o dată că tu ți-ai ales meseria. Probabil cea mai egoistă decizie din viața ta.

Dimineață, te trezești cu juma de oră înainte de restul casei. E timpul tău în care-ți bei cafeaua și mai citești ceva pe telefon. Apoi se dezlănțuie ziua.

Și iar ajungi în poarta spitalului și, înainte de a intra, tragi aer în piept. Oare ce le-o mai da azi prin minte?

Să ne înțelegem, eu mi-am ales specialitatea, nu m-a forțat nimeni. Îmi place ce fac atâta timp cât fac medicină . Nu am pretenția să fiu venerată că n-am plecat sau că am în față numelui prefixul “Dr.”. Sunt alegerile mele. Dar am pretenția să fiu tratată cu respect, să fiu plătită pentru ce fac și să nu mi se impună să fac altceva, de exemplu contabilitate, sau să tratez pacientul ca pe o sursă de venit. Am făcut medicină, nu finanțe. Am jurat să ajut pacienții dar nu să fiu Sfântul Luca sau Maica Tereza. Când am intrat în sistem nu mi s-a spus că o să acopăr munca a mai mulţi oameni și că o să fiu tratată ca un sclav. Am familie și au și ei nevoie de mine, cum și eu am nevoie de ei. Și sigur nu-s de fier.

Dr Quinn”

Foto Filmfoto | Dreamstime.com

37 comentarii

  1. ion ion romanul care nu face politica

    Mai trebuie adaugat doar respectul cu care se adreseaza pacientii vreunei asistente cu parul tapat si unghilii facute, ca de,ea a avut timp sa treaca pe la coafor.

  2. Dr. Quinn mai un pic rabdare, in 2018 va face Olguta Vasilescu 3600 euro salariu. 🙂

    • Si cand, vorba unui coleg, o sa-mi iau un aparat foto performant sa surprind cum zboara porcusorii….

    • Am ascultat la televizor oarecum in direct, ca sa zic asa, anuntul hotararii acesteia cu majorarea salariilor medicilor. Nici nu am avut bine timp sa ma dezmeticesc din soc (imi parea o aberatie evidenta si ma enerva promisiunea mincinoasa) ca a intervenit prin telefon presedintelui sindicatului Sanitas, care a spus ca nu ar trebui sa ne mire asa ceva, pentru ca si in prezent un medic poate ajunge, ba chiar depasi acest salariu. Si a declarat ca un medic de la Urgente, ATI sau un anestezist cu 5 garzi pe luna ia 20.000 lei brut, ceea ce inseamna 12.000-13.000 lei net. Si o asistenta de la aceleasi departamente aprox. 4.500. Deci stupoarea mea a crescut…

    • @mamaalunita : grilele de salarizare difera in functie de gradul spitalului si sectie. E adevarat ca cele mai mari sporuri sunt la ATI si UPU. Pana la urma nu de asta era vorba ci de maniera de abordare a orelor suplimentare. Cam de la cat salariu in sus marlania si lipsa de implicare pertinenta devin acceptabile?
      Ca o paranteza , in spitalul unde lucrez, repet ,de provincie, nu avem UPU. Nici CPU. Doar o camera de garda cu un medic si un asistent. Care medic, daca interneaza ceva de operat urgent va intra in sala.

  3. treaba e mai complicata si mai altfel. in romania salariile fiind mici, sumele in valoare absoluta platite la asigurari medicale sint pur si simplu minuscule (mai mici decit tzutza de furnica) in comparatie cu sumele intrate in sistemul medical in tarile cu salarii civilizate. in afara de asta in romania se practica la scara mare munca la negru si suma minuscula strinsa din asigurari e si mai mica prin neplata (sau doar plata partiala) a asigurarilor medicale. bugetul romaniei fiind si el minuscul, procentul din buget intrat in sistemul de sanatate e si el corespunzator de minuscul. nici nu mai pun cum sumele astea minuscule sint praduite de rechinii care devalizeaza sitemul de sanatate, si national si local.
    comparatia cu sistemele medicale de afara e ridicola prin faptul ca nu poti compara ditai elefantu cu tzutza de la furnica, cam asta fiind raportul intre disponibilitatea financiara a celor doua feluri de sisteme.
    dincolo de deficientele sistemului si coruptie romanii in marea lor majoritate (cu exceptiile de rigoare) n-au inteles niciodata ca isi fura singuri caciula si si-o trag festiv singuri tot timpul. si nu e vorba doar de sistemul de sanatate. marea catastrofa nationala o sa vina abia in urmatorii 10-15 ani cind toti care au lucrat total sau partial la negru vor ajunge la virsta pensionarii si o sa avem de-a face cu o patura foarte mare numeric fie de asitati sociali (daca va fi de unde) fie de oameni baltind in saracie crunta pentru ca neplatindu-si asigurarile de pensie deloc sau doar partial vor avea de primit doar sume minuscule sau simbolice ca pensii.
    romanii se manevreaza singuri intr-un cerc vicios fara iesire in viitorul previzibil.

    • erată : da , românii fac ”manevră” tristă
      uitasem ghilimelele 😉

    • Comparație : Belgia, circa 12 milioane de locuitori strânge 25 de miliarde de euro din asigurări de sănătate. Cota asigurări de sanatate 22,5% din venitul brut. Romania, probabil 18 milioane de locuitori strânge 6 miliarde. Nu stiu cota procentuală pentru Romania.Amândouă țările cheltuie toți banii. Oare unde sunt pacienții mai bine Îngrijiți si medicii mai bine plătiți ? @ dr. Quinn : am fugit de acel sistem descris de Dvs, atât in calitate de medic, cat si de pacient. Si cred ca bine am facut.

  4. Da. O manevrare trista

    • tre sa te intreb pe tine,
      ca matrixu habar n-am pe unde umbla.
      ma, tu care esti om umblat prin lume si chiar ratacit in deshert
      daca dr q are prefixu dr in fata numelui pt ca e doctoritza
      io, care sunt consumator fruntash pe bloc
      de bere si alte substante d-astea toxice
      ce prefix trebuie sa imi pun ?

    • @dg
      depinde unde esti man. daca esti in afara romaniei nici dr. quinn n-are voie la dr. fara sa aiba doctoratul in medicina, in romania cu-i ii pasa? deci daca esti in romania ai voie sa-ti pui alc., deci alc. dg. daca nu esti in romania si n-ai diploma de alc. ai incurcat-o. puscaria te maninca.

    • dg
      prefixul tău :
      pai tot la fel
      la cât consumi, ești deja doctor în bere, dacă nu chiar împăratul berii

    • costicămusulmanu

      tobi draghe… la cîtă carte știu eu, n-ai dreptate;
      doamna Chin (respect ma’am) poate să-și scrie în fața numelui MD, care este echivalentul românescului Dr. și vine din latinescul Medicinae Doctor = practician în medicină; dacă ești posesorul unei diplome doctorale în arte sau științe sociale însă, poți să-ți montezi plăcuța cu PhD…
      al nostru digei, prin practică susținută și spirit combativ este mai mult decît îndreptățit la susnumitul titlu; dacă nu sunteți de acord îi dau io EmBiEiu’ meu cu condiția să meargă să ridice diploma…că n-am fost curios

    • multumesc costica draga
      cu ultimile eforturi de luciditate pe ziua de azi
      te anuntz vestindu-te ca ma voi duce sa imi ridic diploma si prefixu la academia de buna purtare H
      unde, dupa ce o voi ridica ,o voi ciocni cu celelante diplome ridicate de gasca nebuna care sigur abia asteapta sa se revada.
      dr q e binevenita si bineasteptata, desi data e cam aiurea, dar nu am gasit alta rima.
      dar sa vina fara pisici, ca numai de ele nu avem noi timp acolo.
      cu drag
      alc. dg
      ( adica academician locotenent comisar , asta inseamna, nu ? )

    • dg
      deci am gresit amarnic. dr. alc. dg. academician locotenent comisar, intocmai.

      costicamusulmanu
      nu ai dreptate cu titlul de dr., dar nu o sa ma cramponez in nici un caz pe subiectul asta.

    • @tobi: ai dreptate in masura in care nu-mi mai amintesc daca la dr. Quinn era titlu stiintific. Daca nu, o imprumut eu, la mine e.

    • @dg: MBA la tine e de la Master in Beer and Alcohol? Tre’ sa vin la H sa ma conving…

  5. Dr Quinn nu era doctorul de femei combinata cu Sully de suflet ala? Ce vremuri… ce filme…

  6. Mda. Dr Quinn, mi-ai adus aminte de ce, dupa doi ani de lucru ca medic specialist, am ales sa renunt la pediatrie. Cu parere de rau, ca mi-o dorisem, dar cu un mult mai bun echilibru psihic dupa.
    Iti doresc succes si zile senine, fie ca alegi sa stai, fie ca vei pleca.

  7. Johnny Handsome

    Doamnă doctor Quinn, cum vă permiteți să ne povestiți de mîțe și vă plîngeți că n-aveți timp? Adică, vă permiteți aroganța să mai ajungeți acasă, fără permisie? Cum, la ce dotări aveți? Adică vin eu cu spirtu’, ca la 1900? Mai aveam să aduc trei lămpi pe gaz și o oglindă mare, să se vadă, pe lîngă branule și feșe, la Elias.
    La Elias, unde Ion Iliescu tot intră în aripa aia renovată. O veni cu spirtu’ la el?

  8. Dr. Quinn, din partea mea aveti tot respectul ! Si-o spun foarte sincer. Citind comentariile pe care le-ati lasat aici pe blog de-a lungul timpului, indiferent de subiect, mi-ati lasat impresia unei persoane de calitate atat dpdv profesional cat si uman. Personal, cunosc cativa medici care-si fac meseria cu foarte multa pasiune. Am intalnit si din “ceilalti”. Din pacate numarul lor este mai mare. Si-mi pare tare rau. Intr-adevar, sistemul v-a transformat in scribi. Nici mie nu mi se pare normal ca un medic sa scrie atat de mult in timpul unei consultatii, fie ca este intr-o clinica sau intre-un spital. Mi s-a intamplat de foarte multe ori ca medicul sa nu mai ajunga sa ma consulte pentru ca nu mai avea timp. Ce nu inteleg eu este cum de s-a ajuns aici? De ce nimeni nu a semnalat, la timp, aceste situatii? De ce medicii de familie nu mai consulta pacientul si dau trimiteri in functie de ce spune pacientul ca-l doare?
    De ce medicii nu au stiut sa-si ceara drepturile necesare pentru a-si face meseria cu demnitate in momentul in care lucrurile au luat-o razna?
    Din pacate, sunt si alte domenii de activitate in care sunt probleme foarte mari. Nu stiu cum vom descurca aceste situatii si cu ce ar trebui sa incepem?! Toate meseriile sunt importante si departe de mine gandul sa spun ca o anumita categorie profesionala este mai putin importanta decat o alta.
    Va rog, daca considerati ca pot ajuta cu ceva, sa-mi spuneti ce pot face. Pana acum am facut ce am stiut eu mai bine: lucrez de 30 de ani (fara o zi de intrerupere), mi-am platit taxele si impozitele corect si la timp in functie de veniturile reale, am respectat personalul medical desi de foarte multe ori am fost tratata nu foarte frumos, atentionez de fiecare data atunci cand consider ca pot schimba ceva, ies in strada cand consider ca drepturile mele de cetatean si ale altora au fost incalcate .
    Precizez ca in caz de o nevoie medicala merg la clinici private, iar la stat n-am mai fost de vreo 20 si ceva de ani. M-am gandit ca n-are rost sa consum fondurile alocate atata timp cat imi permit sa merg la privat Sa le las pentru cei napastuiti de soarta.
    Nu vreau sa pozez intr-o victima, cjiar daca sunt un caz de malpraxis (din 1992) in urma caruia mi s-a agravat situatia ochiului drept pe care l-am piedut intr-un accident casnic la varsta de 2 ani. Si nu am dat pe nimeni in judecata. Mama a decedat din cauza cancerului la san, tatal meu a avut BPOC gr. IV si a decedat si el, am pierdut unul dintre frati (am fost 5 copii) la varsta de 42 de ani in urma unui atac cerebral, iar una dintre surorile mele a pierdut primul copil inainte cu 2 saptamani de termenul stabilit pentru nastere din cauza unui medic care nu si-a facut treaba. Urmase un tratament timp de de 7 ani pentru a ramane insarcinata. Ma intreb uneori cate persoane mai sunt in aceasta tara intr-o situatie asemenatoare cu a mea. Cred ca destul de multe. Cu toate acestea nu urasc pe nimeni, sunt cazuri care se inatmpla. Dar ce-am intalnit prin spitale in vizitele mele cu cei dragi din familie, nu vreau sa mai traiesc. Sunt multe de spus si astept sa vad medicii in strada ca sa-si ceara drepturile care li se cuvin. O sa ma opresc aici. Comentariul meu tinde sa fie mai lung decat postarea.
    Toate cele bune!

  9. costicămusulmanu

    mda, io ca tată de “fiică adoptivă” medic rezident ATI anul I sunt, să zic așa, în miezul evenimentelor;
    una de alaltăieri…mîrlanu’ de firurg, în timp ce asta mică încerca nu’ș ce supemanevră de intubare (e meseriașă, zic io, pen’că după prima lună i-a montat unuia o branulă sau nu’ș ce căcat pe jugulară) a avut ceva de comentat…de genul că întîrzie la tenis…
    și și-a luat porția domnu’ (a dracu’ uită toți cum le tremurau țurloaiele, în cel mai bun caz, în rezidențiat) la modul “adică eu pot sta cînd rezidentul dumneavoastră coase cîte o jumătate de oră să închidă iar dumneavoastră nu aveți răbdare 3 minute să-mi fac treaba?”

    cît despre sistem și (unii) cei care-l populează…îmi aduc aminte o întrebare și variantele de răspuns de pe vremea cînd studiam legislație ” în vederea obținerii permisului de conducere”…

    întrebare: pentru oprirea sîngerării la piciorul unui accidentat se va aplica un garou; unde se va monta acesta?
    a) deasupra sîngerării
    b) imediat sub sîngerare
    c) exact pe zona de sîngerare
    d) la gît

    da, frate, ăsta-i răspunsul actual pentru pacient!!! la gît!
    e mai ieftin, nu rămîne nici cu sechele deci asistat social, nu folosește nici facilitățile spitalului (eventual 24-48h la morga spitalului) și e și cu final prestabilit…

    paradoxul este că fără devotați dintr-ăștia precum dr. Chin sistemul ar colapsa în 10 zile însă nici n-ar mai putea exista “bănicioi” (avem tot ce ne trebuie!!! mamăăă…ce șuturi în curu’ ăla gras i-aș mai trage);
    sistemul este inventat de unii din ăștia care dau corectă varianta d) din moment ce ambulanțele aleargă pe coclauri după bețivi în timp ce pacienți cu atac cerebral așteaptă 3 ore (caz real);
    sistemul este alimentat cu surori, frați, nepoți, copii și alți afini care la examen sunt întrebați “în ce an a avut loc răscoala din 1907?”
    sistemul este plin de pacienți mîrlani care vor “să li se dea! să li se facă!”
    întîmplarea face să fi avut experiențe cu sistemul în care un confrate al dr. Quin, chirurg adică, a decis, împotriva celorlalte specialități prezente în UPU, “nu-l deschid că-mi moare pe masă! picurați-i adrenalină (cred) în stomac, pe sîngerare! e singura lui șansă la ce tromboză are…” dar și cu chirurg măcelar care în loc să trimită pacientul la ORL pentru o videoscopie a ales să-l măcelărească pentru o biopsie inutilă dar oneroasă…

    ce să mai zici? mîncați cît mai curat, beți cu măsură, faceți puțin sport și mergeți la biserică; să vă rugați, in cazul unui accident, să aveți norocul unui dr. chin (chiar nedormit) …a! și să aibă spitalul feșe, spirt etc

  10. ai draq astia…
    ma dadura afara de la academie si nici nu se crapa de ziua….
    costica, asa e si nu e chiar asa…
    zic asta findca si eu am avut si mai am legatura stransa cu sistemu…
    sunt multi doctori si asistente care chiar o fac cu pasiune.
    prima din cele trei prietene ce mi-au murit acu doo saptamani era in spital si doctorii de aici au lasat-o sa plece pe drumul cel cu flori pt ca chiar nu mai aveau ce ii face…. si am inteles, ce rost aveau sa o mai macelereasca ?
    asta e viata. dar i-au asigurat ultimile zile cu o decenta ce nici acasa nu se putea asigura.
    si era la unul din multele spitale din satul meu.
    hotel de lux aproape.
    cu ce nu sunt de acord e poza din articol.
    sper ca nu e pusa tot de dr q, ca atunci se duce naibilii da suflet tot substratul protestului si ii da dreptate mulgutzei.
    sau codrutzei, depinde de sursa servetelului pe care sta stetoscopul ala obosit.
    abia astept sa deschida aia academia, la pra 10.
    sa vezi ce paguba le fac… daca as avea si io macar o bucatica din poza aia.

    • costicămusulmanu

      ha! m-au ajuns blestemele de tre’ să mă înloginez de fiecare dată…
      digei, exactly my point: sistemul încă funcționează “din cauza” personalului UMAN de genul dr. Chin…și în pofida regulilor cretine inventate de unii care pun pariu că n-au prea multe gărzi în carieră…
      păi cît scrie un medic într-o lună io n-am scris, student la ISE fiind, într-un semestru…

    • nu numai tu te înloginezi

    • … asta cu logatul si re-logatul a inventat-o Irina Loghin? 😀

  11. V-am mai zis-o … si daca nu v-am zis-o vi-o repet, mai rar asa … nu stiu cu ce sa-ncep … daca zic om, nu gresesc, daca zic medic, nici vorba, asa ca zic pix, sa nu supar nici omul, nici medicul. Contrar tuturor criticilor pe tema scrisului indescifrabil al medicilor, Dr. Quinn e atat de relevanta. As fi zis savuroasa, dar din pacate, tot ce-a scris aici e durerose adevarat. As face oarecumj ca aia care dau LIKE pe Fb la un clip in care mama isi rupe odrasla in bataie, doar ca de data asta copilul (“sistemul”, recte) si-o merita. Bine, pai in cazul asta, ramane si savuroasa! 😆 Parerea mea!

    • Ala cu DISLIKE e din sistem … nu suporta regimul (de) critic(a)! Ia cu apa, “dottore”! N-are culoare (politica)!

  12. De acord cu tot ce scrie acolo. Dar asta se intampla in orice domeniu nu numai medicina. Si as putea spune ca totul pleaca de la salariul confidential, o mare manipulare. Iar urmatorul punct este criteriul, cel mai mic pret, din licitatii si achizitii!

  13. Sunt in stagiul de nefrologie acum. Avem Probleme cu pacientii ce au nevoie de dializa. Aceasta se face doar in celalalt spital (care apartine de minister), iar spitalul nostru (care apartine de consiliul local) nu a binevoit sa reinnoiasca contractul de servicii cu ceilalti. Totul merge pe rugaminti si milogeli la cunostinte.
    In alta ordine de idei, am specialitatea anul asta. Si ideea de a ramane aici se indeparteaza tot mai mult…

    • Pleacă dacă poți.
      Țigănistan-ul nu se mai face bine.
      E de lăudat sacrificiul și dăruirea, dar să continui e deja masochism…

      P.S. Rămâi, totuși, dacă mai suporți.
      Cică o să fie salariul 3.600 de euro … aoleu, acum citeam din Pinnochio…

    • ame,
      vino la H.
      e mult mai bine ca la tgm.
      si e gratis.
      pt tine platesc io, in contul viitoarei consultatii care ne-ai promis

  14. Eu am renuntat la medicina. Cu totul. Am dat restart. Cea mai buna decizie, pe care am luat-o in timp util.
    Va doresc numai bine, indiferent daca doriti sa renuntati sau sa va reprofilati in alt domeniu, sau pe alta specializare.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green